Craciunul - Partea I de Omraam Michael Aivanhov publicat la 21.12.2008
Craciunul
     Dragii mei frati si surori, trebuie sa o stiti deja, exista patru sarbatori principale: Craciunul, Pastele, sarbatoarea Sfântului Ion si a Sfântului Mihail; si aceasta nu prin noroc sau din placerea unor personalitati religioase care sa le institue. În realitate, ele corespund unor fenomene cosmice. În cursul unui an, soarele trece prin patru puncte cardinale, si în acel moment, forte si energii se revarsa nu numai asupra oamenilor, ci în toata natura, asupra vegetatiei, animalelor si chiar pâna la alte planete. Initiatii, care au observat aceste fenomene gratie mijloacelor extrem de perfectionate de care au beneficiat, au constatat ca daca omul era atent, daca era pregatit sa primeasca aceste revarsari, atunci mari transformari puteau sa se produca în el. Tocmai din acest motiv, înca din antichitate, ei au dat oamenilor un numar de percepte, pentru ca sa se pregateasca sa primeasca acesti curenti.
     În natura, Cristos se naste în fiecare an pe 25 decembrie, la miezul noptii. Noaptea de 25 decembrie este noaptea cea mai lunga. Plecând de aici, noptile se micsoreaza si zilele se maresc. Este mai multa lumina, mai multa caldura, mai multa viata. Si aceasta se reflecta asupra tuturor creaturilor. Voi lasa la o parte problema daca Iisus s-a nascut cu adevarat la aceasta data sau nu, dar, la 25 decembrie are loc în natura nasterea principiului Cristic, adica al acestei vieti, acestei lumini, acestei calduri care vo transforma totul. În acel moment, în Cer, de asemenea, se sarbatoreste aceasta: îngerii cânta si toti Marii Maestrii si Initiati se reunesc în rugaciune, pentru a omagia Eternul si a sarbatori nasterea lui Cristos, care se naste cu adevarat în Univers.

     Si multimea unde se afla atunci? În cabarete, baruri si cârciumi, unde manânca, bea, chefuieste pentru a sarbatori nasterea lui Iisus. Ce mentalitate! Si ceea ce este uimitor, chiar oamenii inteligenti cred ca asa trebuie sarbatorit Craciunul. În loc de a fi constient de importanta unui eveniment care nu se produce decât o singura data pe an, când toata natura este atenta sa pregateasca o viata noua, omul are capul aiurea. De aceea nu primeste nimic, din contra, pierde gratia si dragostea Cerului. Ei da, ce vreti voi ca Cerul sa dea unei fiinte care nu este sensibila nici la aceasta lumina, nici la acesti curenti divini, si care îsi petrece Craciunul sub masa, cu o sticla, si mâine va zace pe un pat de spital? Astazi multi vor ajunge în spitale pentru ca nu au stiut sa reziste tentatiilor. Cunoasteti povestea. Un om îsi invita prietenul:"Asculta, îi spune prietenul, luni sunt invitat undeva, marti voi fi deja la pat...,miercuri sunt în alta parte, joi la pat, hai sa ne întâlnim vineri". Vedeti cum se cunosteau! Numai Initiatii se pregatesc, pentru ca stiu ce se petrece sus. Ei încearca sa nu-si piarda timpul în preocupari obisnuite, pentru a nu se demagnetiza, pentru a nu se degrada. Si în acelasi fel în care Cristos se naste în lume sub forma de lumina, caldura, viata, ei pregatesc conditiile nasterii copilului divin în ei însisi.
     Au trecut 2000 de ani de când Iisus s-a nascut în Palestina, dar aceasta este partea istorica, vedeti voi, pentru un Initiat este un lucru secundar. Înainte de a fi un eveniment istoric, este prima manifestare a vietii în natura, începutul tuturor nasterilor. Apoi, aceasta nastere este un eveniment mistic, adica Creistos trebuie sa se nasca în fiecare suflet omenesc ca supraconstiinta, ca dragoste divina, ca întelegere, ca sacrificiu. Aceasta este nasterea lui Iisus, si atâta timp cât omul nu poseda toate aceste virtuti si calitati, Copilul Iisus nu s-a nascut în el. Îl putem sarbatori, îl putem astepta... nu va veni nimic. Iisus s-a nascut acum 2000 de ani; atunci, ca amintire, mergem la biserica si cântam ca Iisus a venit pentru a ne salva. Si pentru ca suntem salvati, nu-i asa, hai sa pacatuim, putem mânca si bea si suntem linistiti pentru eternitate. Iata cum înteleg oamenii nasterea lui Iisus. Evident, cum oamenii nu au interes sa faca vreun efort, ei gasesc o justificare sau alta.

     Aspectul istoric, dragii mei frati si surori, este pe locul al treilea. Cele mai importante aspecte sunt aspectele mistic si cosmic, pentru ca nasterea lui Cristos este o realitate care se produce în fiecare an în univers si pentru ca în fiecare moment Cristos se poate naste de asemenea în noi; ceea ce este mult mai important decât aspectul istoric.Veti putea reciti istoria nasterii lui atât cât veti dori, dar atâta timp cât Cristos nu se naste în voi însiva, nu veti simti nici caldura, nici lumina, nici bunatate, nici fericirea, nici eliberarea, nimic.Atunci la ce foloseste ca s-a nascut acum 2000 de ani? Oamenii se multumesc sa cânte:" Acum 2000 de ani Isus s-a nascut... Acum 2000 de ani... ". Si aceasta le este de ajuns, ei nu doresc nasterea lui înauntrul lor, pentru ca Pamântul sa fie plin de cristosi. Si totusi aceasta o cerea si Isus când spunea "Adevarat v-o spun, cel care crede în mine, va face si el ca mine. Si chiar mai mult.". Si atunci, unde sunt acele opere?
Pentru unii, Cristos este deja nascut. Pentru altii, se va naste anul viitor. Pentru altii, în urmatorul... Si pentru altii, peste câteva secole. Totul este în pregatirea conditiilor. De aceea va spuneam ca este foarte important a pregati venirea Craciunului.
     În ceea ce priveste Craciunul, sunt lucruri interesante de spus. Ce înseamna, de exemplu, nasterea într-o iesle, între un magar si un bou? Si pastorii? Si regii magi? Veti spune: " Dar toata lumea o stie!..." Vom vedea daca acestea se stiu sau nu, si cum se stiu. Dintre toti evanghelistii, sfântul Luca vorbeste mai în amanunt despre nasterea lui Isus. Altii, de abia o mentioneaza, sau o încep atunci când Isus a fost botezat de Sfântul Ioan Botezatorul. Va voi citi acum pasajul despre nasterea lui Isus în Evanghelia dupa Luca:
" În vremea aceea a iesit o porunca de la Cezar August sa se înscrie toata lumea. Înscrierea aceasta s-a facut întâia data pe când era dregator în Siria Quirinius. Toti se duceau sa se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit si el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca sa se duca în Iudeea, în cetatea lui David, sa se înscrie împreuna cu Maria, logodnica lui, care era însarcinata. Pe când ei erau acolo, s-a împlinit vremea când trebuia sa nasca Maria. Si a nascut pe Fiul ei cel întâi nascut, L-a înfasat în scutece si L-a culcat într-o iesle, pentru ca în casa de poposire nu era loc pentru ei.

     În tinutul acela erau niste pastori, care stateau afara în câmp si faceau de straja noaptea împrejurul turmei lor. Si iata ca un înger al Domnului s-a înfatisat înaintea lor si slava lui Dumnezeu a stralucit împrejurul lor. Ei s-au înfricosat foarte tare. Dar îngerul le-a zis:" Nu va temeti caci astazi în cetatea lui David, vi s-a nascut un Mântuitor, care este Hristos Domnul. Iata semnul dupa care-l veti cunoaste: veti gasi un prunc înfasat în scutece si culcat într-o iesle". Si deodata, împreuna cu îngerul s-a unit o multime de oaste cereasca, laudând pe Dumnezeu si zicând:" Slava lui Dumnezeu în locurile preaînalte si pace pe pamânt între oamenii placuti Lui." Dupa ce au plecat îngerii de la ei, ca sa se întoarca în cer, pastorii au zis unii catre altii:" Haidem sa mergem pâna în Betleem si sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut cunoscut Domnul. S-au dus în graba, si au gasit pe Maria, pe Iosif, si pe pruncul culcat în iesle. Dupa ce l-au vazut au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toti cei ce i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau pastorii. Maria pastra toate cuvintele acelea si se gândea la ele în inima ei. Si pastorii s-au întors, slavind si laudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auzisera si vazusera, si care erau întocmai cum li se spusese.
     Când a venit ziua a opta, în care trebuia taiat împrejur Pruncul, I-au pus numele ISUS, nume care fusese spus de înger înainte ca sa fi fost El zamislit în pântece.
Si când s-au împlinit zilele pentru curatirea lor, dupa legea lui Moise, Iosif si Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca sa-L înfatiseze înaintea Domnului, dupa cum este scris în Legea Domnului:" Orice întâi nascut de parte barbateasca va fi închinat Domnului", si ca sa aduca jertfa: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, dupa cumeste poruncit în Legea Domnului. Si iata ca în Ierusalim era un om numit Simion. Omul acesta ducea o viata sfânta, si era cu frica lui Dumnezeu. El astepta mângâierea lui Israel si Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îl înstiintase ca nu va muri înainte ca sa vada pe Hristosul Domnului. El a venit în Templu, mânat de Duhul. Si când au adus parintii înauntru pe pruncul Isus, ca sa împlineasca cu privire la El ce poruncea Legea, Simion l-a luat în brate si a zis:
"Acum slobozeste în pace pe robul Tau, Stapâne, dupa cuvântul Tau. Caci au vazut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregatit-o sa fie, înaintea tuturor popoarelor lumina care sa lumineze neamurile si slava poporului Tau Israel."
     Ati citit probabil, sau ati ascultatde mai multe ori acest capitol. În realitate, el contine multe detalii care sunt simbolice. Sunt, de asemenea, doua pasaje foarte misterioase. Se spune ca Maria îsi pastra cu grija toate aceste amintiri si medita asupra lor în inima ei... Exista deci, ceva despre care ea nu putea vorbi. Daca ar fi fost cele spuse de pastori, ar fi putut sa le spuna, fiindca pastorii le povesteau tuturor. Era deci, altceva ce pastra ea cu grija în sufletul ei, ceva sfânt. Si cine era Simion? Se spunea ca Duhul Sfânt era peste el... aceasta însemnând ca era foarte pur. Dar nu voi vorbi despre problema lui Simion, fiindca as tulbura toate constiintele crestine. Cine, cine era Simion? Cine era el pentru copilul Iisus?
     Vom vedea acum daca ati înteles cu adevarat acest capitol. Dar sa începem cu începutul.
Mai întâi, cine erau Maria si Iosif? Daca l-au avut copil pe Iisus, înseamna ca ei erau deja pregatiti: pentru a fi demni de a-l avea în familia lor, ei au facut un mare efort spiritual, s-au purificat, si El i-a ales. O stiti deja, nu orisicine poate fi ales. Pentru a fi alesi, pentru a avea un copil ca Iisus, Salvatorul omenirii, aceasta înseamna ca Maria si Iosif erau exceptionali, predestinati. De foarte tânara, Maria s-a dedicat Domnului, s-a dus la Templu pentru a-l sluji. Si ce facea ea în Templu? Cine o pregatea? Cine o instruia? Nu se spune, dar aceasta se stie în amanuntime. Maria s-a purificat, a facut cele mai mari sacrificii pentru a fi demna sa primeasca înauntrul ei un spirit atât de puternic si elevat ca Iisus. Iata câteva lucruri la care nimeni nu se prea gândeste.

     Pentru crestini, Dumnezeu este atotputernic. El face tot ce îi place, si chiar lucrurile cele mai neverosimile. Ei cred ca Domnul poate alege orice si pe oricine, în acest domeniu neexistând nici reguli, nici lege, neexistând nimic. Atunci, daca El a facut legile, tocmai El, primul sa le calce? Cu adevarat, ce exemplu frumos da Domnul!... Nu, dragii mei frati si surori, aceasta nu se întâmpla asa. Daca Dumnezeu alege niste creaturi, aceasta este pentru ca ele îndeplinesc niste conditii. Bineînteles, din piatra, Domnul poate face pe copiii lui Abraham, dar facându-i sa treaca prin stadiul de planta, apoi animal si în fine om. La fel ca si pentru copil: germenele trebuie, el însusi, sa treaca prin tot felul de forme si stari înainte de a lua forma unei creaturi omenesti. Si Iisus la fel, a fost obligat sa strabata anumite etape înainte de a deveni Cristos. Iata ce crestinii nu pot accepta. Ei gândesc ca Iisus a fost Dumnezeu Însusi, si ca a fost perfect înca de la nastere. Dar, atunci, de ce a trebuit sa astepte al treizecelea an al vietii pentru a primi Duh Sfânt si a face minuni? Atunci când Dumnezeu în persoana vine sa se încarneze pe pamânt, de bunavoie El accepta sa se supuna legilor pe care El însusi Le-a stabilit. Dumnezeu se respecta pe El însusi, ma întelegeti? Asa vad Initiatii lucrurile: în mintea lor, totul este în ordine, totul este logic, totul are un sens.
     Deci, insistam mai sus, ca nasterea lui Iisus trebuie sa fie înteleasa în cele trei lumi, adica ca un fenomen istoric, ca un fenomen mistic, si, în sfârsit, ca un fenomen cosmic. Astazi, ma intereseaza mai mult fenomenul mistic.
Sfântul Luca era cel mai avansat dintre Evanghelisti, cel ma instruit, cel mai citit, si îsi începe Evanghelia sa spunând: "...dupa ce am facut cercetari cu de-amanuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârsia lor, am gasit si eu cu cale sa ti le scriu în sir, unele dupa altele". Nu a fost deci, martor al evenimentelor, ca altii, dar a facut cercetari, si în povestirea sa, a nasterii lui Iisus, nu a retinut decât imaginile evenimentelor care se repeta în sufletul fiecarui om, si asupra acestor imagini ne vom opri acum. Pentru ca un copil sa se nasca trebuie un tata si o mama. Maria este inima, sufletul. Când inima si sufletul s-au purificat, atunci se naste copilul: dar el nu se naste prin intelect si prin spirit, nu, el se naste prin Sufletul Universal. Sufletul Universal nu este altceva decât Duhul Sfânt sub forma de foc, dragoste divina... o flacara pura care vine sa fecundeze sufletul si inima fiintei omenesti. Sufletul si inima reprezinta partea receptiva, femeia: iar intelectul si spiritul, dupa cum v-am spus-o, reprezinta principiul masculin care pregateste conditiile pentru ca Duhul Sfânt, adica Sufletul Universului, care este foc, sa intre în posesia sufletului, al Mariei. Atunci se naste copilul Cristos. Dar cum nasterea este un fenomen care trebuie sa se produca în cele trei lumi, trebuia ca nasterea sa se produca si în planul fizic. Vedeti ce problema complicata este, mai complicata decât v-ati imaginat.
     Si când Maria si Iosif au vrut sa-si gaseasca refugiu în casa de poposire, nu au gasit loc, adica oamenii, care se ocupau cu mâncatul, bautura si distractia nu au loc niciodata pentru Initiatul care a primit copilul.
Acest copil divin care este deja conceput în voi ca o lumina, acesta poate sa fie un ideal, o idee pe care sa o hraniti, pe care sa o îndragiti. Dar unde sa mergem cu acest copil? Nimeni nu va deschide usa, adica nimeni nu va întelege. Dar iata, exista un grajd. Acest grajd împreuna cu ieslea este un simbol, si mai întâi simbolul saraciei, dar a saraciei exterioare, desigur. Pentru ca, pentru omul locuit de spirit, va fi asa mereu: oamenii nu-l vor aprecia deloc, nu-l vor primi deloc. Dar, multumita luminii pe care o va proiecta asupra ieslei, vor fi altii care îl vor vedea de departe. Aceasta lumina, steaua cu cinci colturi, eate o realitate absoluta. Ea straluceste deasupra tuturor Initiatilor, al caror principiu feminin, adica sufletul si inima a adus pe lume pe Copilul Iisus conceput de Duhul Sfânt. Si, în acel moment, atunci, intelectul, Iosif, în loc sa fie gelos, si sa o alunge pe Maria, ca un mitocan, strigând: "Acest copil care l-ai nascut nu este al meu... Cara-te!", va trebui sa se plece si sa spuna: "Numai Domnul a atins în treacat inima si sufletul Mariei, eu n-as fi putut-o face". Deci, intelectul nu trebuie sa se revolte si sa se înfurie, ci sa înteleaga corect si sa spuna: " E ceva acolo care ma depaseste! ", si sa pastreze pe Maria. A alunga pe Maria, înseamna a alunga jumatate din fiinta ta, si a deveni ca niste fiinte pur intelectuale si rationaliste care au repudiat orice parte afectiva, receptiva, toate calitatile blândetii, calmului, umilintei, bunatatii. Multi au alungat-o pe Maria, pentru ca i-a placut sa primeasca vizita Duhului Sfânt... trebuie sa întelegeti ca Maria si Iosif sunt simboluri ale vietii interioare; cei care au repudiat-o pe Maria au slabit, si ei nu au decât intelectul care disloca, care critica, care este mereu nemultumit. Dar, vedeti, Iosif, dimpotriva, a respectat-o pe Maria, a pastrat-o pe Maria. A spus chiar: " Oh! Este însarcinata si vreau s-o protejez, pentru ca are nevoie de ajutorul meu."
     Si ce înseamna steaua? Este un fenomen care se produce inevitabil în viata unui veritabil om mistic, unui adevarat Initiat. Deasupra capului sau se naste o stea, o pentagrama luminoasa. Ceea ce este sus este la fel cu ce este jos, si ceea ce este jos este ce este sus; deci, aceasta pentagrama trebuie sa existe dublu: mai întâi omul, el însusi este o pentagrama vie, si apoi, sus, în plan subtil, o alta pentagrama îl reprezinta, sub forma de lumina. Omul este deja o pentagrama, adica poseda cele cinci virtuti: Bunatatea, Dreptatea, Dragostea, Întelepciunea si Adevarul.

     Si aceata lumina, aceasta stea care stralucea desupra grajdului însemana ca, fiecare Initiat care îl poseda în sine pe adevaratul Cristos, aduce întotdeauna o lumina, o lumina coplesitoare, o lumina care hraneste, reconforteaza, vindeca, purifica, întareste... Într-o buna zi,aceasta lumina începe sa fie vazuta de departe de altii, care simt ca ceva special se manifesta prin aceasta fiinta. Ceea ce se manifesta cu adevarat este Cristos; si în acel moment, toti cei acre conduc, guvernantii, toti cei care sunt puternici si bogati, vor fi alaturi de el. Si chiar magii, care se credeau atotputernici, ei însisi, simt ca le lipseste ceva, ca nu au ajuns la acel grad de spiritualitate, si vin sa se încline, vin sa învete, vin sa aduca daruri. Iata deci pe cei trei magi: Melchior, Baltazar si Gaspard.
     Melchior, Baltazar si Gaspard erau sefii marilor religii în tarile lor de origine, si totusi ei au venit. De ce oare? Pentru ca au simtit aceasta lumina. Si cum ei erau, de asemenea, astrologi, au cercetat si au descoperit ca o anume planeta se gasea într-o anume constelatie, în conjunctie absolut unica cu alte planete, si au înteles ca se va produce un eveniment extraordinar. Au cautat în ce loc, si au gasit! Deci, nasterea lui Isus corespunde, de asemenea unui fenomen astrologic care s-a produs. acum 2000 de ani, în cer. Despre cei trei magi va voi vorbi altadata, pentru ca astazi am înca multe lucruri sa va spun. Dar aceasta stea care i-a condus, credeti-ma, este un fenomen real. Este una dintre cele mai mari realitati care exista si pe care o cunosc, pentru ca am verificat-o. Nu va voi spune ceea ce am citi în carti; las deoparte cartile si citesc acum din cartea Naturii vii; aceasta carte ma intereseaza.

     Sa ne ocupam acum de grajd. În acest grajd, nu existau nici pastori, nici turme, nu exista decât un bou si un magar. De ce? De 2000 de ani se repeta aceasta, nu s-a înteles deloc, pentru ca simbolismul universal s-a pierdut pentru oameni. De ce un bou si un magar? De ce nu un porc sau o pisica? Deci, era o iesle, un bou si un magar? Ieslea este corpul fizic. Si boul?... Stiti, poate, ca în antichitate, taurul a fost considerat ca principiu creator. În Egipt, de exemplu, taurul Apis era simbolul fertilitatii si fecunditatii. Taurul este sub influenta lui Venus si el reprezinta forta sexuala. Magarul este sub influenta lui Saturn; el reprezinta personalitatea umana, omul cel vechi, acel pe care-l numim batrânul Adam, încapatânat, dar un servitor onest. Si iata ca aceste doua animale erau acolo pentru a-l servi pe Isus. Dar cum sa-l serveasca? Acum va voi dezvalui un mare mister. Când omul începe sa lucreze pentru a se perfectiona, el intra în conflict cu fortele personalitatii sale, care este încapatânata, limitata, capricioasa, ca magarul, si cu fortele senzualitatii care îl împing sa aduca pe lume multi copii si îl fac adesea furios ca taurul.
Sevres 25 decembrie 1958