Getia- Partea I de C.O. Arimin publicat la 11.03.2010
Indo-europenii, falsificarea
istoriei neamurilor arimine
Istoria Europei, desi s-a dezvoltat pe o pretinsa studiere a scrierilor vechilor greci si latini, are cateva idei fundamentale false, introduse premeditat pentru a da bine in muzichia unora sau altora.
In secolul XlX, cand popoarele acestui continent isi cautau radacinile stramosilor, au fost unii mai sarguinciosi care si-au impus parerile desi se bazau mai mult pe pretentii si minciuni decat pe dovezi si idei logice.
Una din aceste profetii mincinoase si ticaloase este conceptul indo-europenismului.
Ideea a aparut la sfarsitul secolului XVlll cand englezul William Jones ajungand in India in anul 1786 ca trimis al imperiului britanic si studiind limba sanscrita, a observat ca sunt unele cuvinte asemanatoare cu limba latina si greaca veche.

Uimirea i-a fost mare si a cautat o explicatie, considerand ca in vremuri uitate de istorie a existat o migratiune din aceste teritorii catre vest, prin Iran si au ajuns in marginea Europei iar din acest hopa-trop la galop si usurel-catinel s-au nascut toate popoarele vechi ale continentului nostru.
Dar asemanarile acestor limbi au fost observate chiar mai devreme de catre Thomas Stephens pe la 1538, Filippo Sasett pe la 1588 si Bonaventura Vulcanius pe la 1597.
Acestia sunt doar cei pe care istoria i-a trecut la rabojul neuitarii, insa numarul "ciudatilor" sigur a fost mai mare.
Cum la sfarsitul secolului XVlll, Europa se considera cea mai stralucita civilizatie de pe Pamant, si care isi avea radacinile toate, infipte adanc, cat mai adanc, in "cultura" iudaica a iudeo-crestinismului si antichitatea clasica greaca si romana, toti specialistii lingvisticii occidentale au pornit cu catel si purcel la reconstituirea acestei limbi de inceput a civilizatiei europene.
Iar cei mai zelosi si mai inventivi au fost germanii care au reusit s-o "reconstruiasca", i-au plesnit si o gramatica "beton" si astfel, aceasta prostie fara ton cu muzica surda si muta a ajuns marele adevar istoric.
Dar chiar cand se lucra de zor la marea facatura, unii curiosi mai indrazneti si-au bagat nasul adanc in scrierile limbii sanscrite si au constatat cu uimire ca aceste texte spun ca vechii inzi - numiti in texte aryas - au venit in India, de undeva din apus.
Dau spre aducere aminte pe cativa dintre "raulenii" care dovedeau ca directia migratiei nu a fost de la est spre vest ci invers: Gubernitas Angelo, Letture sopra la mitologia vedica, Roma 1874; Isaac si Taylor, The origine of Arians, London 1885, tradus in franceza la Vigot Freres, Paris 1895: Reinac si Salomon, L'origine des Ariens. Histoire d'une controverse, Paris 1892; Th. Antonescu in Lumi uitate, capitolul Dacia patria primitiva ariana, Iasi 1901, J. Mension, Le Pays d'origine des indo-europeens in Revue des questions scientifiques Bruxelles 1911.
Au mai fost si altii care nu s-au lasat luati de valul indo-europenismului, pe care insa nu-i mai amintesc.
Dar lucrarea care a spart in bucati frumoasa facatura a indo-europenismului si a pus-o in lada de gunoi a istoriei, a fost The Cambridge history of India, At the University Press, Cambridge, 1922, in 8 volume, ingrijita de Rapson E. J.
Studiind cu atentie scrierile in sanscrita ale vechilor arieni din India, in vol l, cap. lll, The Arians, se precizeaza la paginile 67-71: "Arienii primitivi traiau in zona temperata, cunosteau cu mare certitudine stejarul, fagul si salcia, anumite specii de conifere, si se pare, mesteacanul, posibil teiul. Dupa toate probabilitatile erau sedentari, pentru ca le era familiar graul. Animalele folositoare cele mai cunoscute erau: boul si vaca, oaia, calul, cainele si porcul si unele specii de cerb. In timpuri stravechi nu cunosteau magarul, camila si elefantul. Lupul si ursul erau cunoscuti, dar nu leul si tigrul.

Din aceste date este posibil sa localizam locul primitiv din care isi trag originea vorbitorii acestor limbi?
Nu este probabil sa fie India, cum presupun primii investigatori, intrucat nici flora nici fauna cum se reflecta ele din limba nu sant caracteristice acestei zone.
Si mai putin probabil este Pamirul, una din cele mai mohorate regiuni de pe fata pamantului.
Nu este probabil ca "Asia Centrala", considerata si ea ca loc de bastina al arienilor, sa fi indeplinind acest rol, chiar daca admitem ca lipsa evidenta a apei si, deci, sterilitatea mai multor zone, ar fi un fenomen mai recent.
Daca intr-adevar acesti oameni cunosteau fagul trebuie sa fi locuit la vest de o linie care pleaca de la Konigsberg(actuala enclava ruseasca Kaliningrad de la Marea Baltica) in Prusia, pana in Crimeea si, de acolo, continua prin Asia Mica.
Nu exista o zona care sa indeplineasca aceste conditii in campiile din nordul Europei.
Dupa cate stim, in timpurile primitive era o tara acoperita cu paduri. Exista vreo parte a Europei care combina agricultura cu pastoritul, strans legate una de cealalta, care sa aiba sesuri calde potrivite culturii graului si pasuni bogate, la altitudine, necesare turmelor si cirezilor, si, in acelasi timp, arbori si pasari de felul celor mentionate mai sus?
Exista, dupa toate aparentele, o singura astfel de arie in Europa, anume aria delimitata la est de Carpati, la sud de Balcani, la vest de Alpii Austriei si Bohmer Wald si la nord de catre Erzgebirge si muntii care fac legatura cu Carpatii.
Daca aceasta zona este intr-adevar habitatul original i si destul de curios, ca desi indeplineste atit de multe conditii, nu pare sa fi fost propusa pina acum i raspindirea limbilor indo-germanice devine usor de intelesi
Trebuie retinut faptul ca aceste migratii nu au avut loc pe zone nepopulate, ca inainte de a atinge frontiera Indiei sau chiar a Mesopotamiei, wiros-ii trebuie sa fi avut de luptat cu populatiile deja existente care considerau trecerea lor asemanatoare unui nor de lacuste distrugatoarei
Stim ca in timpuri istorice multe triburi au trecut astfel in Asia din Europa, printre acestea fiind frigienii, misienii si bitinii.i
Rominilor nu le spune nimic aceasta realitate istorica, pusa pe raboj de catre neamul aryas in urma cu peste 3500 de ani, pentru ca ei au preocupari mult mai "serioasei si mai "stiintificei nu se injosesc cu asemenea nimicuri.
Chiar si cind istoricii occidentali si din S.U.A. au acceptat ca cea mai veche scriere din lume este cea descoperita la Turdas si Tartaria si datata pentru inceputul mileniului Vl i.e.n. iar de aici aceasta a ajuns in Sumer si India la Mohenjo-Daro, ai nostri istorici au ramas tot semeti in prostia si ura lor caracteristica fata de poporul romin si chiar mai mult, s-au insotit mai totdeauna in facaturile lor cu tradarea de neam si tara!
Dar aceasta migratie a neamurilor aryas din toristea carpatina catre India, o gasim consemnata chiar in scrierile vechilor greci!!!
Diodor din Sicilia, in scrierea Biblioteca istorica, Cartea ll,XXXVlll, ne transmite informatii despre originea neamurilor din India scriind: "Cei mai invatati dintre inzi povestesc o legenda pe care este cuvenit sa o infatisam cititorilor.
in cele mai indepartate vremi, pe cind oamenii traiau razletiti doar prin sate, a venit dinspre apus Dionisos cu o puternica oaste si strabatu intreaga Indie, unde nu se afla nici o cetate ce s-ar cuveni amintita si ar fi putut sa i se impotriveasca.
Cind, mai apoi, - din pricina arsitei i se porni o molima care secera pe razboinici, Dionisos, ca un intelept cirmuitor, isi duse oastea din cimpie spre munti. Aici, batind vinturi reci si ape repezi curgind chiar din izvoarele lor, molima parasi tabara lui Dionisos.

Tinutul muntos unde el isi tamadui oastea se numea Meros. Apoi zeul a strins roadele cimpului, le-a pastrat si i-a invatat pe inzi mestesugul agriculturii.
Tot astfel, le-a aratat cultura vitei de vie si multe lucruri folositoare vietii.
Aici el a fost intemeietorul unor cetati vestite, stringind laolalta i in tinuturi mai bine asezate i sate intregi si invatindu-i pe oameni a-i preamari pe zei.
El mai statornici legi si judecati, intr-un cuvint, minunate lucruri fapt pentru care a fost socotit zeui.
Cincizeci si doi de ani a domnit Dionisos in India murind la adinci batrinete.
Fiii sai i-ar fi urmat la domnie, lasind apoi regatul urmasilor, pina cind, dupa multe generatii, imparatia lor s-a destramat si fiecare cetate a avut o cirmuire democraticai
Acestea le povestesc locuitorii tinuturilor muntoase ale Indiei.
Vedem ca povestea lasata de Diodor, este identica in continutul ei cu informatiile din scrierile sanscrite si cu concluzia englezilor care au scris studiul amintit mai sus.
Ne mai spune Diodor ca migratia a avut loc in cimpiile din vestul Indiei si datorita unor molime cumplite, neamurile aryas si-au parasit cetatile intemeiate in aceste locuri si s-au stabilit in munti.
Studiile textelor sanscrite au aratat ca migratia a pornit din Centrul Europei, de pe toristea carpatina in jurul anului 2600 i.e.n.
Cele doua mari centre ale culturii antice indiene i Mohenjo Daro si Harapa i au fost intemeiate tot pe la anii 2600 i.e.n. si au fost parasite cam pe la 1800-1700 i.e.n.
Semnele folosite in scrierea din Mohenjo i Daro se gasesc printre semnele folosite de geti pe tablitele de plumb, iar in cultura stramoseasca pe un munte sfint se afla Maru Rosu sau Pomul Vietii!
Dar mai avem si alte dovezi ca migratia neamurilor aryas a pornit din Carpati.
in lucrarea Dionysos, autorul Nonus Panopolitanul, ne transmite o legenda despre razboiul neamurilor arimine pregatit impotriva indienilor de catre Ma sau Cybele, marea zeitate frigiana.
Ostirile adunate cita frunza si iarba trebuiau a fi conduse de Dionysos, iar primii soldati chemati sint cabirii care erau faimoasele triburi din Carpati ce s-au perindat cu turmele si obiceiurile lor prin tinuturile din Asia Mica ajungind pina in Egipt.
"Mai intii din stinca abrupta si scaparatoare de foc a Lemnosului, fauri furtunoasa arma, aproape cu un molift mistic din Samos, doi cabiri, fii ai lui Hefaistos, avind numele de familiei al mumei lor, pe care Cabiro din Tracia ii nascu mai inainte, cerescului faurar, adica pe Alcon si Eurymedon, maiestru in fierariei.
Autorul ii localizeaza pe cabiri in Tracia pentru ca asa erau ei cunoscuti in lumea greaca, ce refuza sa recunoasca orice urma de cultura getilor, dar adevarata lor bastina era la nord de Istru unde apar pe toate monumentele lui Mitra cu numele de Cauti si Cautipati, adica Cercetatorul si Judecatorul.
in Cartea XLVll a scrierii lui Diodor, acesta ne transmite informatii despre insula Sacra a Cabirilor: "Sa incepem cu Samothrace.
Unii afirma ca aceasta insula s-ar fi numit odinioara Samos.
Dar acest nume i Samos - a ramas doar insulei care a fost mai recent locuita, pe cita vreme vechii insule Samos i s-a spus Samothrace, pentru ca se afla in apropierea Traciei.
Locuitorii din Samothrace sint bastinasi si, de aceea nu exista nici un fel de legende despre cei dintii oameni din insula si cirmuitorii lor. Unii spun ca odinioara i se ziceau Saonesos si ca abia mai tirziu, cind au venit colonistii in Samos din Tracia a fost denumita Samothrace.

Bastinasii, au o limba veche a lor din care foarte multe vorbe s-au pastrat pina in zilele noastre, mai ales cuvinte privitoare la ritualul jertfelori si inca inainte de potop a fost locuita.i
in Cartea XLVlll, Diodor ne transmite o alta varianta a legendei cu privire la numele insulei Samothrace si spune ca el provine de la un conducator Saon care a venit din Tracia si impreuna cu altii au colonizat locul. Capetenia a impartit populatia insulei in cinci triburi, numindu-le dupa numele fiilor sai si le-a dat legi drepte pentru a se guverna cinstit.
Unul din fii, Iasion a luat de sotie pe Cybele cu care l-a avut pe Coribas iar cind a murit a fost trecut in rindul zeilor.
Fratele sau Dardanos, al carui neam era la nord de Tracia, impreuna cu Cybele si Coribas "au adus cultul Mamei Zeilor in Asia, statornicindu-se in Frigiai
Dar amanuntele sfintelor ceremonii nu au fost destainuite decit celor initiati in mistere.
Foarte vestite sint aparitiile acestor zei i cabirii i cum si ajutorul minunat pe care ei il dau celor initiati, cind acestia se afla in primejdie si cheama Nemuritorii sa le vie in ajutor.i
Cabirii isi aveau principalul centru de cult in insula Samothrace, dar erau cinstiti pretutindeni in bazinul Mediteranei, chiar si in Egipt, la Memphis, fiind doua personaje masculine asa cum apar si pe iconitele de cult ale getilor. Ca sa ne lamurim mai bine cu mitul Cybelei si a lui Dionysos, mai dau un fragment din scrierea lui Diodor, Cartea lll,LlX: "Muzele nascocira sunetul din mijloc, Linos septima, Orfeu si Thamiris secunda si terta. Apolo si-a lepadat cetera in pestera lui Dionisos, iar pe Cybele i pe care o indragise - a insotit-o in ratacirile ei pina la hiperboreenii
Frigienii, aduc de asemenea, in cinstea Cybelei jertfe pe vechile lor altare; si i-au mai inaltat un templu maret la Penus in Frigia, unde se desfasoara serbari si se aduceau mari sacrificii. Cu acest prilej, regele Midas, si-a dovedit multa bunavointa prin ajutorul pe care l-a dat.i

Textul ne arata ca Cybele era foarte venerata si la nordul Istrului in tinutul hiperboreenilor dar sub o alta denumire, de unde ea a fost dusa la frigieni de catre Dardanos impreuna cu cumnata sa Cybele si fiul ei Coribas care a format si tagma preoteasca ce slujea pe Mama Zeilor sau Mama Paminteasca.
Si despre Dionysos avem informatii in scrierea lui Diodor in Cartea lV,lV: "Unii povestitori de mituri spun ca ar mai existat si un alt Dionisosi pe care il numesc Sabazios. Nasterea lui este slavita si i se aduc jertfe, primind cinstirile vrednice de o zeitate; dar numai in timpul noptii si in mare taina, deoarece adunarile care au loc atunci atrag asupra celor ce i-au parte la ele neincrederea si injosirea.
Se povesteste despre acest Dionisos ca s-ar fi deosebit mult prin agerimea mintii lui.
Numele divinitatii invocat de scriitorul grec este apropiat de cel de pe tablitele de plumb i Zabelo i care era duhul vietii implinite, al caldurii si maturitatii, al fortei si energiei solare.
Iar finalul citatului ma duce la concluzia ca acest Dionysos a condus ostirile arimine in frunte cu cabirii din tinuturile Carpatilor pina in India si a dus pe acele locuri cultura de aici ce a rezistat peste timp prin brahmanism, sistem religios cu multe elemente comune in religia getilor.
Coroborind informatiile transmise de scrierile sanscrite cu cele antice grecesti, se dovedeste cu toata puterea adevarului ca neamurile aryas au plecat din toristea carpatina in jurul anilor 2600 i.e.n. prin Asia Mica si nordul Iranului unde a ramas amintirea tarii Aryanam, au facut un popas de vreo 800 de ani in cimpia de vest a Indiei unde au intemeiat o civilizatie infloritoare, apoi, datorita unor molime cumplite, au plecat spre muntii din nord unde erau mai feriti de pericolul bolilor din mediul umed al cimpiei.
Un alt argument al originii lor carpatine este multimea de toponime si hidronime de cca 2500 asemanatoare limbilor romina si sanscrita dar si cca 1500 de cuvinte ce le au comune cele doua limbi si care nu se gasesc decit foarte putine in latina.
insa forma romina a cuvintelor este de cele mai multe ori identica sau mai apropiata de sanscrita decit cea latina, dovedind ca latinitatea rominilor nu este decit o otrava cu care ne-au nenorocit mintile niste stirpituri tradatoare care s-au vindut Satanei.
Dau in continuare un mic studiu comparativ intre limbile sanscrita - la stinga semnului egal, limba romina - la dreapta semnului egal i iar intre paranteze sint puse explicatiile privind originea cuvintelor dupa DEX.
ap, apa = apa(lat. aqua)
apasabda = apasat(lat. appensare)
akasa*: cer = acasa: loc de bastina, patrie.
adesa = adesa(a + lat. densus)
anuma = anume(a + lat nume)
asa = asa(lat. eccum)
balimuca = balamuc
balaha = balta(sl. blato)
banda = banda(fr. bande)
banica = banita(bg. banica)
basma = basm(sl. basni)
ban = banie(maghiar sau sirbo-croat ban)
balacsa = balaie(sl. balu)
bho*: forma de adresare unor indivizi inferiori sau egali = ba: tu(et. necunoscuta)
bhoga*: bogatie = bogat: cu avere(sl. bogatu)
bhikku*: calugar cersetor = bicu
bhuhav*: a devenit aer = puhav(sanscrit bhuhav)
Bihar*: regiune in nordul Indiei unde s-au stabilit neamurile aryas = Bihar: regiune administrativa in vestul Rominiei, estul Ungariei si munti in Apuseni.
kala*: negru = kala: pivnita pentru cereale, groapa in emegi(fr. cale)
camasa = camasa(lat. camisia)
camera = camera(fr. camera)
cana = cana(bg. cana).
Dar bulgarii au venit aici in secolul Vll, deci rominii pina sa-i invete acesti migratori, beau apa ca dobitoacele direct din balta sau izvor.
capala = cap(lat. caput; pina sa vina romanii eram fara cap asa cum sint lingvistii care au scris aceste neghiobii)
carsu = car(lat. carrus), csha = casa(lat. casa)
csu = cas(lat. caseus)
cazna = cazna(sl. kazni)
carca = circa(sirbo-croatul krke)
cita = ceata(sl. ceta)
ciata = ceata(lat. caecia)
cag = chiag(lat clagum)
cimitra = cimitir(neogreaca kimitirion)
carvara = curvar(sl. kuruvari)
cit*: a gindi = citi(lat. citare
Krisna*: divinitate vedica foarte veche = crisma/crijma: invelitoarea de la botez a noului nascut cu simboluri religioase pe ea(ukr. krijmo).
ksatriya*: aristocratia militara a neamurilor aryas din rindul carora a provenit atit Buddha cit si contemporanul sau Mahavira = satra: clan la geti(bg. satra)
dadaca = dadaci(neogreaca dada
darimi = darima(lat. deramare)
duciaba = degeaba(tr. caba; rau ne-ati pocit limba criminalilor)
danda*: pedeapsa pentru o fapta rea data cu bastonul = dandana
necaz, bucluc, taraboi(tc. tantana)
denta = dinte(lat dens)
dwar = dor(lat. populara dolus).
Am zis eu ca atunci cind nu au cum s-o mai scoata pe mineca o trag pe aceasta facatura neauzita si nestiuta de nimeni.
dru = drum(sl. drumu)
dabba = duba: temnita; daba la geti era cetatea unde se tineau judecatile(et. necunoscuta)
druh = duh(sl. duhu)
duvas = duios(lat. doliosus)
dukha*: durere = duca: plecare, moarte(lat. ducere)
dulman = dusman(tr. disman)
dur = dur(lat. durus)
dura = dura(lat. dolare)
fala = fala(sl. hvala)
vrate = frate(lat. frater)
gaura = gaura(lat. avula)
gatejas = gateje(sl. gati)
ganaca = genunchi (lat. genuclum)
gingina = gingie(lat gingiva)
gora = gura(lat. gula)
gutto*: lege sau doctrina religioasa = gota: zi de post(nu este in DEX)
haia = hai: cuvint cu care se indeamna caii la drum(et. necunoscuta)
han = han(tr. han)
hotu = hotar(maghiarul hotar) -vezi http://ariminia.ro/istoria-dacilor-getia-i.html
Sint un total de 266 cuvinte, din care, cu pretinsa origine latina sint 101 cuvinte, 90 au radacini in slava, bulgara, sirbo-croata, 13 vin din turca, 13 din maghiara, 8 din franceza, 4 din albaneza, 3 din neogreaca, 2 din sanscrita, 22 au origine necunoscuta si 10 nu sint incluse in DEX!
Daca facem un raport statistic, avem 38% cuvinte provenite din latina, 34% din cuvinte vin din limbile slave, 8% au origine necunoscuta, 5% vin din maghiara si turca iar 15% din cuvinte vin din alte limbi sau nu sint incluse in DEX.
Ilustrele noastre capatini academice din domeniul istoriei si lingvisticii sustin ca din limba vorbita de stramosii mei geti i ei au de stramosi colonii colorati in stapini i nu s-a pastrat mai nimic in limba romina!
Ar fi vreo 60-70 de cuvinte, cam 0,0001% din fondul lingvistic si cam atit.
Daca situatia ar fi cea prezentata de ei in DEX, atunci ar trebui sa vorbim de un dialect latino i slav, care s-a format nu se stie cind si nu se stie unde!
Aceasta dogma satanista slujeste perfect planul sarpariei iezuite care a trimis cioporul de "doctori ardelenii sa ne "luminezei trecutul, dar numai dupa mintea si interesele lor dracesti.
Dar facatura slujeste la fel de bine si sarpariei iahviste care inca mai striga tinindu-se de toartele cerului, ca plaiurile mioritice au fost ocupate la inceput de ei, iar noi am scos nasul in istorie, cam la o mie de ani dupa ei, si, i-am tot paduchit pina ce, saracii de raul nostru au trebuit sa plece catre rasarit.
Dar ei nu si-au uitat niciodata drepturile naturale si istorice, rezultate din faptul ca ei au pus primii piciorul pe gura de rai de la nordul Dunarii!
Daca citim cu atentie cuvintele in sanscrita si romina constatam ca forma lor fonetica si semantica este identica sau foarte asemanatoare, pe cind forma din pretinsa lor origine latina este foarte diferita fonetic iar semantic, multe cuvinte au inteles diferit de celelalte doua limbi.
Explicatia este foarte simpla daca se lucreaza cu logica si cu adevar!
Neamurile arimine i aryas i cind au plecat din Carpati, erau o urdie de pradatori care au cucerit India, devenind stapinii ei, cum i-a consemnat si istoria.
Fiind casta conducatoare ei si-au pastrat multa vreme, fara influente de la bastinasi, limba si cultura brahmanica.
Migratia in peninsula italica s-a facut de catre un grup mai mic de indivizi, care, pe parcursul timpului au suferit mai multe influente lingvistice si culturale, de aceea latina este mai departata de romina veche decit sanscrita.
Povestea colonizarii provinciei romane Dacia, cu italici, este o minciuna a lui A. T. Laurian si clicii lui de lepre tradatoare.
Desi B. P. Hasdeu le-a demascat minciuna, "adevaruli a ramas tot cel plasmuit de ei, pentru ca erau sprijiniti politic de ciocoimea liberala, care le-a institutionalizat cuibul lor dracesc in numita Societatea Academica Romina, mai tirziu Academia Rominiei, unde s-a facut toata mirsavia!
Aceasta practica a nascocirii de institute i de tracologie, de studiere a comunismului, de studiere a holocaustului, de studiere a religiilor, de studiere a revolutiei romine, de studiere a limbii romine i nu sint decit cuiburi sataniste, prin care, leprele care detin puterea in Rominia, urmaresc sa tina intr-o indobitocire totala poporul romin!
Faptul ca slavii din sudul Dunarii au atit de multe cuvinte comune cu limba romina i dar si dansuri si obiceiuri - este dovada slavizarii getilor din aceste tinuturi dupa secolul Vll cind migratorii veniti din regiunea Uralilor s-au asezat aici.