Antropozofie - Partea V de Rudolf Steiner publicat la 30.03.2010
Pragul
     Sufletul devenit clarvazator trebuie sa se poata misca dupa legile lumii spirituale si sa poata trece continuu granita care īl aduce īn lumea fizica; iar acolo sa se poata comporta īntr-un mod corect, corespunzator acestei lumi.
Prin faptul ca facultatile sufletului trebuie sa fie altele īn lumea spirituala si altele cānd se slujeste de simturile sale si de restul corpului sau fizic, acest suflet trebuie sa dobāndeasca mobilitate cānd vrea sa devina clarvazator, sa se resimta īn lumea spirituala si sa traiasca acolo cu facultatile corespunzatoare, iar apoi, dupa ce a trecut granita īnapoi, sa poata vietui din nou lumea simturilor cu facultatile corespunzatoare acestei lumi.
     A dobāndi aceasta mobilitate, aceasta facultate de transformare, nu este foarte usor.
Dar pentru o apreciere exacta a diferentei care opune lumea spirituala lumii fizic-senzoriale trebuie ca aceasta granita care le separa sa fie clar perceputa, ca īnsusi pragul pe care sufletul trebuie sa-l treaca sa fie perceput clar de ochiul spiritual sau de suflet atunci cānd vrea sa treaca din lumea simturilor īn lumea spirituala.
Caci vom vedea ca sufletul nu poate transporta obisnuintele dintr-o lume īn alta, cānd trebuie sa treaca Pragul īntr-un sens sau altul, fara prejudicii grave.
Caci pentru a dobāndi un raport corect la trecerea dintr-o lume īn alta este nevoie sa stii cum sa te comporti fata de cele doua feluri de entitati, luciferice si ahrimanice.
Evident, cel mai simplu ar fi sa-ti spui – si multe suflete aleg, cel putin teoretic, aceasta afirmatie comoda – ca Ahriman pare īn adevar sa fie un tovaras foarte periculos, iar cānd īsi exercita influenta asupra lumii si conduitei omenesti cel mai simplu ar fi sa respingi din sufletul omenesc impulsurile care vin de la el.
Asta pare sa fie cel mai comod; dar pentru lumea spirituala este la fel de inteligent ca cel care ar vrea sa restabileasca echilibrul unei balante luānd greutatile de pe talerul care coboara.
     Aceste entitati pe care le numim luciferice si ahrimanice sunt prezente īn lume,īsi au misiunea lor īn ordinea lumii si nu le poti suprima.
Īntr-adevar, nu este vorba sa le suprimi, ci, ca si īn cazul greutatilor de pe talerul balantei, fortele ahrimanice si luciferice trebuie sa-si tina echilibrul īn impulsurile lor asupra oamenilor si asupra altor fiinte, trebuie sa le echilibrezi.
Nu corectezi activitatea unei forte sau a alteia suprimānd-o, ci adoptānd conduite corespunzatoare.
Si īntelegi rau aceste entitati luciferice si ahimanice daca spui, simplu: sunt entitati rele si daunatoare.
Faptul ca aceste entitati se opun īntr-un anumit fel ordinii universale generale care era deja prevazuta īnainte ca ele sa patrunda īn ea, de aici nu decurge ca ele trebuie sa aiba o actiune daunatoare īn orice conditii, ci ca aceste entitati, ca si alte entitati cunoscute ca legitime īn lumile spirituale superioare, au un anumit domeniu īn care sa-si exercite actiunea īn ansamblul ordinii cosmice.
Si revolta lor, opozitia lor fata de ordinea cosmica consta īn aceea ca depasesc acest domeniu ce le-a fost īncredintat si īsi exercita forta si dincolo de acest domeniu.
     Sa vedem deci, din acest punct de vedere, care este actiunea lui Ahriman sau a entitatilor ahrimanice.

     Poti caracteriza foarte bine pe Ahriman, spunānd: Ahriman este, īn īntelesul cel mai largdomnul mortii, stapānul tuturor puterilor care trebuie sa introduca īn lumea fizic-senzoriala nimicire, moartea fiintelor.
Īn lumea senzoriala, moartea este un mijloc necesar. Altfel, aceste fiinte ale lumii simturilor s-ar īnmulti exagerat, daca n-ar exista distrugere si moarte.
Sarcina de a regla legic aceasta moarte dupa legitatile lumii spirituale i-a fost atribuita lui Ahriman. El este domnul reglarii mortii.
     Imperiul care īi revine cu precadere este lumea minerala. Lumea minerala este mereu moarta; moartea, ca sa spunem asa, este revarsata peste īntreaga lume minerala.
Dar, tinānd seama de felul īn care este alcatuita lumea noastra pamānteasca, regnul mineral, legitatea minerala este turnata si īn celelalte regnuri ale naturii. Plantele, animalele, oamenii, īn masura īn care apartin regnurilor naturii, sunt strabatuti de principiul mineral, absorb substantele minerale – deci fortele mineralecu legitatile lor – si se supun legilor regnului mineral īn masura īn care acesta apartine fiintei pamāntesti.
Prin aceasta, ceea ce tine de moartea justificata se extinde si īn aceste regiuni superioare al domniei legitime a lui Ahriman.
     Īn tot ce ne īnconjoara ca natura exterioara, Ahriman este domnul legitim al mortii si, īn masura īn care este asa, el nu trebuie vazut ca o putere rea, ci ca una īnscrisa pe deplin īn ordinea generala cosmica.
Relatia noastra cu lumea simturilor este corecta doar daca avem pentru ea un interes corespunzator, daca acest interes pentru lumea senzoriala este īn asa fel reglat īncāt vedem ivindu-se lucrurile acestei lumi senzoriale fara a le dori, īn asa masura īncāt sa pretindem o existenta vesnica a formelor senzoriale, fiind īn stare sa ne lipsim de ele atunci cānd acestea se apropie de moartea naturala.
A putea sa te bucuri īntr-un mod corespunzator de lucrurile lumii senzoriale fara a te lega de ele īncāt sa refuzi moartea lor, asta este relatia justa a omului fata de lumea senzoriala.
Si pentru ca sa fie asa, pentru ca omul sa aiba o atitudine corecta fata de lumea senzoriala īn ce priveste nasterea si pieirea, pentru aceasta el este strabatut de impulsurile ahrimanice.
     Dar Ahriman īsi poate depasi domeniul, īn primul rānd prin faptul ca se apropie de gāndirea omeneasca.
Omul a carui privire nu se īndreapta spre lumea spirituala, care nu are nici o īntelegere pentru ea, nu va putea crede ca Ahriman se apropie īn mod real de gāndirea umana.
Si totusi o face.
Atāta timp cāt aceasta gāndire omeneasca traieste īn lumea senzoriala, ea este legata de creier, care este supus distrugerii, potrivit ordinii generale a lumii.
Ahriman trebuie sa regleze acest mers al creierului omenesc potrivit fortelor de distrugere.
Dar daca el īsi depaseste domeniul, atunci are tendinta, intentia de a desprinde gāndirea de instrumentul ei muritor, creierul, de a o face independenta; are tendinta de a detasa gāndirea fizica, gāndirea īndreptata spre lumea senzoriala, de creierul fizic, īn al carui curent de nimicire ar trebui sa se verse aceasta gāndire cānd omul trece prin poarta mortii.
Cānd Ahriman īl arunca pe om, ca fiinta fizica, īn curentul mortii, el are tendinta sa-i desprinda gāndirea de acest curent de nimicire si acest lucru, faptul ca intervine īn aceasta gāndire cu ghearele sale si īl pregateste pe om asa īncāt gāndirea vrea sa se smulga de la nimicire, acest lucru īl face de-a lungul īntregii vieti.
     Īntrucāt Ahriman este activ īn acest fel īn gāndirea omeneasca, iar oamenii care, firesc, sunt legati de lumea fizica presimt desigur doar vag efectele entitatilor spirituale, acestia, pe care Ahriman īi tine astfel de guler, simt impulsul sa smulga gāndirea din integrarea ei īn marea ordine cosmica.
Acest lucru īl face dispozitia materialista, si anume faptul ca oamenii vor sa aplice gāndirea lor doar la lumea simturilor.
Cei mai stapāniti de Ahriman sunt oamenii care nu vor sa creada īn nici o lume spirituala, caci Ahriman este cel care le atrage gāndirea, īi ispiteste sa ramāna la lumea senzoriala.
     Daca omul nu a devenit un ocultist practic, aceasta are ca urmare, pentru dispozitia sa sufleteasca, īn primul rānd faptul ca el devine un materialist vulgar si nu vrea sa stie nimic de lumea spirituala.
Ca urmare el este sedus direct de Ahriman, pe care īnsa nu-l remarca.
Pentru Ahriman īnsa lucrurile stau astfel īncāt daca reuseste sa desprinda aceasta gāndire de baza sa – īn cazul gāndirii fizice, legate de creier – el creeaza cu aceasta gāndire umbre si scheme īn lumea fizica, si acestea īmpānzesc apoi lumea.
Tocmai cu aceste umbre si cu aceste scheme vrea Ahriman sa īntemeieze propriul imperiu ahrimanic.
El pāndeste continuu sa smulga ce poate din gāndirea umana atunci cānd ea vrea sa se alature curentului pe care īl urmeaza omul trecānd prin poarta mortii, si el vrea sa o pastreze pentru a popula lumea fizica cu umbre si scheme formate din aceasta gāndire umana fizica, rapita de pe solul ei matern.
Sub aspect ocult, poti vedea alunecānd aceste umbre si aceste scheme peste tot īn lumea fizica si provocānd daune īn ordinea lumii: este ceea ce a realizat Ahriman īn modul pe care tocmai vi l-am descris.
     Atitudinea noastra fata de Ahriman este corecta cānd recunoastem ca, daca el īsi trimite impulsurile sale legitime īn sufletul nostru, noi avem o relatie justa cu lumea senzoriala.
Dar trebuie sa veghem ca el sa nu ne ispiteasca īn modul pe care l-am descris.
Evident, este mai comod sa optezi pentru o solutie care consta īn a spune: sa extirpam deci din sufletul nostru toate impulsurile ahrimanice.
Dar cu aceasta suprimare nu vom face nimic altceva decāt sa aplecam celalalt taler al balantei. Iar cel care ar reusi sa-l alunge din suflet pe Ahriman printr-o teorie falsa ar cadea prin aceasta sub influenta luciferica.
     Acest lucru se vede cu precadere cānd oamenii, dintr-o anumita teama fata de raportul corect cu puterile ahrimanice, dispretuiesc lumea simturilor, refuza bucuria si raportul corect cu lumea simturilor pentru a nu se agata de ea, elimina orice interes fata de lumea sensibila.
Rezulta de aici o falsa asceza, care ofera cel mai puternic instrument pentru interventia, la rāndul lor, a impulsurilor luciferice nelegitime.
S-ar putea, de fapt, sa scrii o istorie a ascezei ca pe o continua seductie din partea lui Lucifer.
Atunci omul, īn falsa asceza, se expune ispitirilor lui Lucifer, pentru ca īn loc sa restabileasca echilibrul talerelor balantei, īn loc sa foloseasca polar fortele, el distruge cu totul una din parti.
     Astfel Ahriman este pe deplin justificat īn cazul tuturor estimarilor juste ale omului īn legatura cu lumea fizic-senzoriala.
Regnul mineral este, sa spunem asa, īnca de la obārsii proprietatea lui Ahriman, este regnul asupra caruia moartea domneste īn mod constant.
Īn regnurile superioare ale naturii, Ahriman este reglatorul mortii īn masura īn care intervine legic īn mersul proceselor si al entitatilor.
Ceea ce putem urmari ca suprasensibil mai mult īn lumea exterioara, noi īl desemnam, din anumite motive, ca spiritual; ceea ce actioneaza mai mult sufletesc, ce actioneaza mai mult interior īn om, pe acesta īl desemnam ca sufletesc.
Ahriman este mai mult o fiinta spirituala; Lucifer, mai mult sufleteasca. Ahriman, am spune, este domnul a ceea ce se petrece īn lumea exterioara. Lucifer patrunde cu impulsurile sale interiorul omului.
     Exista īn acelasi timp si o misiune legitima a lui Lucifer, cu totul īn sensul ordinii generale a cosmosului.
Ea consta īn a-l smulge īntr-un fel pe om, si tot ce este sufletesc īn lume, din viata ca atare si din consumarea ei īn fizic-senzorial.
     Gānditi-va, daca n-ar exista nici o putere luciferica īn lume, omul ar trai visānd īn tot ce ne inunda ca perceptii din lumea exterioara si ne vine prin intelect din ea. Ar fi un fel de visatorie a omenirii si a existentei sufletesti īn cadrul lumii senzoriale.
Exista īn adevar impulsuri care nu vor sa smulga aceste suflete din lumea senzoriala, atāt timp cāt sunt legate de ea īn mod temporal, dar care vor sa le īnalte pentru ca ele sa vietuiasca si sa resimta altfel, si sa se bucure nu numai de ceea ce īi ofera aceasta lume senzoriala.
     Sa ne gāndim numai la ceea ce a cautat omenirea īn evolutia artistica. Peste tot unde, īn viata sufletului sau, a gāndurilor si a sentimentelor sale, omul creeaza ceva care nu depinde numai de lumea sensibila, ci se ridica deasupra ei, Lucifer este puterea care īl smulge acestei lumi senzoriale.
O mare parte din ceea ce traieste īn elementul īnaltator, eliberator din evolutia artistica a oamenilor sunt inspiratii ale lui Lucifer. Si mai putem numi si alte lucruri ca fiind inspiratii ale lui Lucifer. Prin faptul ca exista forte luciferice, omul este īn situatia sa nu ramāna dependent, cu gāndirea lui, de reproducerea portretistica pura a lumii fizic-senzoriale. Īn gāndirea libera, el se poate ridica deasupra acesteia. El face acest lucru cānd filosofeaza. Din acest punct de vedere poti sa spui ca orice filosofare este o inspiratie a lui Lucifer. S-ar putea scrie o istorie a dezvoltarii filosofice a omenirii, īn masura īn care acest lucru n-ar fi pur pozitivism, adica nu s-ar limita la lumea materiala exterioara, si s-ar putea spune ca istoria filosofiei, evolutia sa, este o continua etalare a inspiratiilor lui Lucifer; caci orice creatie care se ridica deasupra lumii senzoriale se datoreaza fortelor si activitatilor legitime ale lui Lucifer.
     Dar si Lucifer īsi poate depasi domeniul sau. Faptul ca aceste entitati īsi depasesc domeniul lor provine totdeauna din revolta lor īmpotriva ordinii cosmice. Lucifer īsi depaseste domeniul, si are mereu tendinta sa īl depaseasca, infestānd sufletesc-afectivul. Īn timp ce Ahriman are de-a face mai mult cu gāndirea, Lucifer are de-a face mai mult cu simtirea, cu viata de afect, pasiuni, impulsuri, dorinte. Tot ceea ce īn lumea fizic-senzoriala este sufletesc-afectiv este sub stapānirea lui Lucifer. Iar el are tendinta sa desprinda acest sufletesc-afectiv, sa-l decojeasca de viata fizic-senzoriala, sa-l spiritualizeze pe o insula izolata, s-ar putea spune, a existentei spirituale, sa fondeze un imperiu luciferic cu ajutorul īntregii prazi sentimentale pe care a reusit sa puna stapānire īn lumea simturilor.
Īn timp ce Ahriman vrea sa mentina gāndirea īn lumea fizic-senzoriala, si sa o introduca īn aceasta lume ca scheme si umbre, astfel īncāt, pentru clarvederea elementara, ele devin vizibile ca umbre ce se strecoara īn toate partile, Lucifer face altceva: el ia sufletesc-afectivul din lumea senzoriala, īl smulge de acolo si īl insera īntr-un domeniu luciferic pe care, īn opozitie cu ordinea generala cosmica, īl īntemeiaza ca pe un domeniu izolat, asemanator propriei sale naturi.

Īti poti face o idee despre modul īn care Lucifer se poate apropia de om, atunci cānd analizezi o manifestare a vietii umane, despre care vom vorbi si mai precis, cea care se desemneaza ca iubire īn sensul cel mai larg si care, īn fond, este baza oricarei vieti etic-morale īn ordinea lumii omenesti.
Despre aceasta iubire, īn sensul cel mai larg, se poate spune: cānd se manifesta īn lumea fizic-senzoriala si actioneaza īn interiorul vietii omului este cu totul aparata de orice amestec luciferic nelegitim, cānd omul iubeste fiinta de dragul acelei fiinte.
Nu-i asa, cānd īntālnim alt om, un om sau orice fiinta care face parte din lumea fizic-senzoriala, ea ni se prezinta cu anumite īnsusiri.
Daca suntem receptivi la aceste īnsusiri, ele se impun iubirii noastre, nu putem face altfel decāt sa iubim aceasta fiinta.
Suntem siliti sa o iubim.
Aceasta iubire, a carei ratiune de a fi nu este īn cel care iubeste ci īn cel care este iubit, aceasta forma de iubire īn lumea sensibila scapa cu totul influentei luciferice.
     Dar daca observati viata omeneasca veti remarca foarte curānd ca exista si un alt fel de iubire, acea iubire īn care iubesti pentru ca tu ai niste īnsusiri prin care esti entuziasmat, satisfacut, bucuros ca poti iubi o fiinta sau alta.
Atunci iubesti pentru propria ta satisfactie. Iubesti fiindca esti structurat astfel, iar aceasta structura aparte īsi gaseste satisfactia īn iubirea pe care o porti celuilalt.
Vedeti dumneavoastra, aceasta iubire, care s-ar putea numi iubire egoista, trebuie si ea sa existe. Omenirea nu trebuie sa fie privata de ea.
Caci tot ceea ce putem iubi īn lumea spirituala, faptele spirituale, tot ce poate trai īn noi prin iubire ca dor, ca impuls spre īnalt īn lumea spirituala pentru a cuprinde entitatile lumii spirituale, pentru a cunoaste lumea spirituala, asta izvoraste desigur si din iubirea sensibila fata de lumea spirituala.
Īnsa aceasta iubire fata de spiritual trebuie, nu doar poate, ea trebuie deci īn mod necesar sa existe pentru noi īnsine – ne este indispensabila.
Fiindca noi suntem fiinte ale caror radacini sunt īn lumea spirituala.
Este de datoria noastra sa ne perfectionam cāt putem de mult.
Este īn interesul nostru faptul ca trebuie sa iubim lumea spirituala pentru a aduce īn propria noastra entitate cāt putem de multe forte din lumea spirituala.
     Īn iubirea spirituala, acest element personal, individual, l-am putea numi chiar element de iubire egoist, este īn īntregime legitim, caci aceasta iubire īl smulge pe om simturilor si īl īnalta īn lumea spirituala, īl angajeaza la a-si īmplini datoria care i se impune, la a se perfectiona tot mai mult si mai mult.
     Īnsa Lucifer are tendinta sa amestece aceste doua lumi.
Peste tot unde, īn plan fizic, omul iubeste dintr-un elan egoist, īn propriul sau interes, acest lucru provine din faptul ca Lucifer vrea sa faca iubirea senzoriala asemanatoare cu iubirea spirituala. El poate atunci sa o smulga lumii sensibile si sa o conduca īn īmparatia sa aparte.
Astfel, orice iubire care poate fi numita egoista, care nu este īn interesul celui iubit, ci īn al celui care iubeste, este expusa influentelor luciferice.
Cānd īntelegi bine ceea ce tocmai a fost spus, īti dai seama ca īn civilizatia materialista actuala, īndeosebi, ai multe prilejuri de a gasi aceasta ispitire luciferica īn ceea ce priveste viata de iubire.
     Conceptia noastra stiintifica, literatura medicala actuala īndeosebi, este impregnata de acest mod de a concepe iubirea.
Daca ai vrea sa vorbesti mai precis, ar trebui sa atingi un domeniu scabros; medicina da dovada īntr-adevar de o complezenta deosebita pentru elementul luciferic al iubirii atunci cānd le spune si le repeta mereu barbatilor – mai ales lumea masculina este vizata – ca ei ar trebui sa cultive un anumit domeniu al iubirii fiindca este necesar sanatatii lor, deci īn propriul lor interes.
Li se dau numeroase sfaturi si li se recomanda chiar unele practici, nu īn interesul fiintei iubite ci pentru ca acest lucru este necesar vietii masculine.
Cānd īntālnim astfel de indicatii, si chiar daca sunt prezentate īntr-un mod stiintific, ele nu sunt nimic altceva decāt inspiratii ale elementului luciferic īn lume.

     Stiinta este patrunsa īn mare parte de aceste conceptii luciferice. Iar Lucifer gaseste cei mai buni recruti pentru īmparatia sa printre cei care accepta astfel de sfaturi, facānd sa se creada ca este necesar pentru binele propriei lor persoane sa cultive anumite forme de iubire.
A sti aceste lucruri este absolut necesar.
Oamenii nu au constienta prezentei diavolului sub forma sa luciferica si nici ahrimanica atunci cānd acestia īi tin deja de guler! Oamenii nu observa ca savantilor materialisti, care dau sfaturi precum cele pe care tocmai le-am citat, le sta īn ceafa Lucifer. Ei īl neaga pe Lucifer, asa cum neaga toate lumile spirituale.
     Vedem deci ca, pe de o parte, datorita lui Lucifer, ceva mare si nobil poarta si īnalta evolutia omenirii. Omenirea trebuie sa īnteleaga, sa opreasca impulsurile care vin de la Lucifer īn domeniile corespunzatoare.
Peste tot unde Lucifer apare ca cel ce cultiva aparenta frumoasa, care cultiva impulsurile artistice si formele frumoase, acolo se naste īn omenire, din activitatea luciferica, ceva maret, nobil, puternic.
Dar aceasta activitate luciferica īsi are si partea ei de umbra.
Lucifer are peste tot tendinta de a desprinde sufletesc-afectivul de senzorial, de a-l face independent si a-l strabate cu egoitate si egoism.
Astfel, īn sufletesc-afectiv apare elementul bizareriei, si alte momente asemanatoare, īncāt omul, īn creatia libera, īsi formeaza tot felul de idei asupra lumii – dupa bunul plac.
Cāti oameni nu fac filosofie dintr-o miscare a māinii, fara sa se sinchiseasca daca filosofarea lor este īn concordanta cu mersul general necesar al ordinii cosmice.
Acesti filosofi excentrici sunt foarte raspānditi īn lume; ei se complac īn opiniile lor si nu echilibreaza elementul luciferic prin cel ahrimanic, care trebuie sa examineze peste tot daca ceea ce dobāndeste gāndirea īn lumea fizic-senzoriala se aplica si legilor acestei lumi.
Si aceste fiinte, cu parerile lor, care nu sunt decāt visatorii si nu se aplica ordinii cosmice generale, circula prin lume.
Toate aceste exaltari, toate confuziile opiniilor personale, toate parerile excentrice, toate falsele idealisme si visatoriile provin din latura umbroasa a impulsurilor luciferice.
Dar importanta elementului luciferic si a celui ahrimanic pentru granita sau pragul care desparte lumea simturilor de lumea suprasenzoriala se revela cānd avem īn vedere constienta clarvazatoare.
     Cānd sufletul omenesc a atins ceea ce īl face īn stare sa vada lumea spirituala, sa-si adānceasca privirea īn lumea spirituala, este important ca el sa īsi ia asupra sa sarcina care altfel este īmplinita de catre regulatori subconstienti ai vietii sufletesti.
Pentru ca īn viata obisnuita omul sa nu amestece prea puternic obisnuintele si legile celor doua imperii, ordinea naturala a lucrurilor īsi asuma ea acest fapt, caci daca cele doua lumi s-ar amesteca, ordinea naturala ar fi data peste cap.
Am mentionat deja ca, pentru lumea spirituala, iubirea trebuie sa se dezvolte īn asa fel īncāt omul sa-si patrunda sinea sa cu forta interioara, sa aiba impulsul de a se perfectiona, dorinta de a se perfectiona.
Daca dezvolta iubirea pentru lumea spirituala, el trebuie sa se aiba īn vedere pe sine.
Dar daca acest fel de aspiratii, care īl poarta īn lumea spirituala catre ceea ce este mai elevat, omul le transfera īn senzorial, el poate ajunge la mari ticalosii.
Exista oameni care īn viata lor zilnica, īn planul fizic, nu se intereseaza īn mod deosebit de lumea spirituala.
Īn epoca noastra, se spune, acesti oameni nu sunt atāt de rari.
Totusi natura nu lasa sa se practice fata de ea politica strutului, care consta īn a-si baga capul īn nisip si care crede ca lucrurile pe care nu le vede nu sunt.

     Oamenii cu gāndire materialista cred ca lumea spirituala nu exista pentru ca ei nu o vad.
Sunt adevarati struti.
Dar īn sufletul lor, īn profunzimile propriului lor suflet, impulsul catre lumea spirituala nu este absent, chiar daca ei o neaga pentru ca se buimacesc. Acest impuls este acolo.
Īn fiecare suflet omenesc exista un impuls viu, o iubire vie pentru lumea spirituala, chiar īn sufletele materialiste.
Oamenii sunt doar sufleteste neputinciosi fata de acest impuls.
Dar exista o lege: cānd ceva este reprimat prin amortire, el reapare īn cealalta parte.
Urmarea este ca instinctul egoist se transforma īn pasiuni si instincte senzuale.
Genul de iubire care nu este justificat decāt fata de lumea spirituala, de unde vine el, se transforma īn pasiuni, instincte si dorinte senzuale si asa mai departe si aceste impulsuri senzuale devin pasiuni perverse.
Perversitatile instinctelor senzuale, toate anomaliile execrabile ale impulsurilor senzoriale sunt contrapartea a ceea ce, īn lumea spirituala, ar fi virtuti nobile daca fortele care sunt turnate īn lumea fizica ar fi folosite īn lumea spirituala.
Trebuie bine īnteles ca daca aceste forte ar fi folosite īn lumea spirituala s-ar realiza lucrurile cele mai nobile. Acest lucru este extrem de important.
     Vedeti deci ca si īn acest domeniu ceea ce este nobil si elevat poate degenera īn ceva oribil atunci cānd granita care desparte lumea fizica de lumea suprasenzoriala nu este apreciata si respectata īn mod corespunzator.
Cunoasterea clarvazatoare trebuie sa se dezvolte īn asa fel īncāt sufletul clarvazator sa poata trai īn lumea suprasensibila dupa legile acestei lumi si sa se poata īntoarce din nou la viata īn corpul fizic fara sa se lase ratacit īn lumea fizic-senzoriala normala de legile lumilor suprasensibile.
     iata ce i s-ar putea īntāmpla.
Vedem ca sufletul care trece granita de la o lume la alta īnvata, datorita īntālnirii cu Pazitorul Pragului, sa aiba o atitudine corecta.
Dar sa presupunem ca un suflet – si asta se poate īntāmpla – a devenit clarvazator datorita anumitor conditii si ca nu a īntālnit īn modul corect pe Pazitorul Pragului.
Acest suflet ar putea patrunde clarvazator īn lumile suprasensibile, ar putea sa aiba chiar si perceptii, dar, neajungānd īn lumea spirituala īntr-un mod corect, se poate īntāmpla, cānd revine īn lumea fizic-senzoriala, el doar sa fi „ciugulit“ ceva īn lumea spirituala.
Astfel de „ciugulitori“ ai lumii spirituale sunt o multime si poti spune īn adevar ca aceasta „ciugulire“ īn lumea spirituala este cu mult mai īngrijoratoare decāt ciugulirea īn lumea fizic-senzoriala.
     Poti deci sa „ciugulesti“ īn lumea spirituala; se īntāmpla atunci foarte adesea ca experientele pe care le-ai facut īn ea sa le aduci īn lumea simturilor; dar atunci totul se densifica, se contracta.
Astfel, un atare clarvazator, care nu se conformeaza legilor ordinii cosmice, cānd se īntoarce īn lumea fizica aduce aici imagini si impresii densificate ale lumii suprasensibile, dar el nu priveste si gāndeste pur si simplu lumea fizic-senzoriala, ci, atunci cānd traieste īn corpul sau fizic, are īn fata, īn imagini, efectele lumii spirituale, care par cu totul asemanatoare celor sensibile, doar ca nu corespund nici unei realitati, sunt iluzii, halucinatii, reverii.
Principiul ahrimanic poate actiona īn mod cu totul deosebit atunci cānd iese din granitele sale si se opune ordinii cosmice, si vedem cum aici acest principiu ahrimanic, īn mod cu totul deosebit, poate deveni ceva rau prin intervertirea activitatii sale legitime.
Raul absolut nu exista.
Raul apare prin faptul ca ceea ce este bun īntr-un anumit mod este folosit īntr-un alt mod īn lume. Asa este convertit īn rau.
Principiul luciferic poate si el, īntr-un mod analog, sa dea prilej ca ceea ce este nobil, maret, sa devina deosebit de periculos, tocmai pentru sufletul clarvazator.
Aici situatia este inversa. Tocmai am vazut ca atunci cānd īn lumea spirituala un suflet lacom obtine preceptii si, īntorcāndu-se apoi īn lumea senzoriala, nu-si spune: acum tu nu trebuie sa te slujesti de aceasta viata de reprezentare care este adecvata lumii spirituale, atunci acest suflet este expus īn lumea fizic-senzoriala influentei ahrimanice.
Dar se poate īntāmpla si invers; sufletul omenesc poate transporta īn lumea spirituala ceea ce nu tine decāt de lumea fizica, adica impresiile, sentimentele, pasiunile pe care sufletul trebuie sa le dezvolte pāna la o anumita treapta īn lumea fizic-senzoriala.
Dar nimic din ceea ce are caracter de pasiune īn lumea sensibila nu trebuie dus īn lumea spirituala, daca sufletul vrea sa nu cedeze atacurilor si seductiilor lui Lucifer.
     Cum cunoasterea de sine este dificila īn acest loc si sufletul ajunge foarte greu sa discearna cu claritate anumite īnsusiri, iar oamenii au dorinta de a patrunde cāt pot mai repede īn lumea spirituala, nu este de mirare ca ei īsi spun: eu sunt deja matur, eu o sa-mi stapānesc pasiunile.
Firesc, acest lucru este mai usor de spus decāt de facut.
Īn afara de aceasta, exista īnsusiri pe care le stapānesti cu mare greutate. Orgoliul, ambitia si alte lucruri asemanatoare sunt īnradacinate īn asa fel īn sufletele oamenilor īncāt a-ti marturisi: tu esti vanitos si ambitios, īnsetat de putere, asta nu este usor, iar cānd cercetezi asupra acestui lucru, cel mai adesea te amagesti.
Dar acestea sunt afectele cele mai rele.
Daca le duci īn lumea spirituala, atunci devii o prada foarte usoara pentru Lucifer.
Si cānd īti dai seama ca esti īmpins dintr-o parte īntr-alta, nu-ti spui bucuros: asta vine de la ambitie, de la orgoliu; atunci cauti sa-ti īnseli sufletul māhnit, iar Lucifer te tāraste īn īmparatia lui.
Acolo poti sa ai tot felul de impresii, dar ele nu concorda cu ordinea cosmica care a fost deja stabilita īnainte de a fi intervenit Lucifer, ci ele sunt impresii spirituale, dar de un caracter pur luciferic.
Poti avea chiar impresiile cele mai stranii; si ele pot fi luate drept adevaruri absolut juste. Vei putea povesti tot felul de īncarnari posibile despre o persoana sau alta si ele pot fi pure inspiratii luciferice sau ceva analog.
     Pentru ca trezirea sa fie corecta, trebuie ca īn momentul īn care lumea spirituala urmeaza sa se arate, atitudinea este calma, īntrucāt se raspāndesc razele, lumina spiritului.
Vedem deci ca atunci cānd sufletul trebuie sa treaca corect peste pragul lumii spirituale si nu vrea sa suporte īn lumea spirituala consecintele necesare ale modului de a simti ramase din lumea sensibila el trebuie sa aiba o dispozitie sufleteasca ce sa fi lichidat īn sine orice afecte si pasiuni care n-au importanta decāt pentru lumea fizic-sensibila.
     Ahriman este o fiinta mai mult spirituala; tot ce produce el ca activitate nelegitima si activitate creatoare nelegitima se raspāndeste, ca sa spunem asa, īn toata lumea fizica.
Lucifer este mai mult o fiinta sufleteasca; ceea ce vrea el sa smulga din lumea senzoriala pe baza elementelor afectiv-sufletesti doreste sa īncorporeze īmparatiei sale luciferice īn care – dupa treapta de egoism implantata īn fiecare fiinta – vrea sa asigure fiecarui om cea mai mare posibilitate de independenta arbitrara.
Prin aceasta vedem deci ca nu este vorba sa-i consideram pe Ahriman si Lucifer numai buni sau numai rai, ci sa stim sa discernem care este activitatea legitima proprie fiecaruia si unde īncepe activitatea lor nelegitima, unde īncep sa īsi depaseasca granitele lor.
Caci tocmai pentru ca īsi depasesc granitele, de aceea īl ispitesc pe om sa treaca incorect granita īn cealalta lume, cu capacitatile si legile altei lumi.