Puterea prezentului - Partea IX de Eckhart Tolle publicat la 27.04.2010
Adevarata iubire
     Am crezut întotdeauna ca adevarata iluminare nu este posibila decât prin iubirea adusa de relatia dintre un barbat si o femeie.
Nu acesta este lucrul care ne face din nou completi?
Cum poate viata cuiva sa fie împlinita pâna când nu se întâmpla aceasta?

     Din experienta dvs., acest lucru este adevarat?
Vi s-a întamplat dvs.?
Nu înca, dar cum ar putea fi altfel? Stiu ca se va întâmpla.
Cu alte cuvinte, asteptati un eveniment viitor care sa va salveze.
Nu este aceasta eroarea fundamentala despre care am vorbit?
Mântuirea nu se afla în alt timp sau spatiu. Este si acum.
     Majoritatea oamenilor alearga dupa placerile fizice sau diferite forme de gratificatie psihologica deoarece cred ca aceste lucruri îi vor face fericiti sau îi vor elibera de un sentiment de frica sau de lipsa.
Fericirea poate fi perceputa ca un sentiment de traire mai intensa, atinsa prin intermediul placerii fizice, sau ca un sentiment mai sigur si mai complet al sinelui, atins printr-o forma sau alta de gratificatie psihologica.
Aceasta este cautarea mântuirii ce provine dintr-un sentiment de insatisfactie sau de lipsa.
Invariabil, orice satisfactie pe care o va obtine o astfel de persoana este de scurta durata, asa ca starea de satisfactie sau de împlinire este de obicei proiectata din nou într-un punct imaginar, departe de aici si acum.
„Când voi obtine X sau ma voi elibera de Y — atunci îmi va fi bine".

     Acesta este cadrul mental inconstient ce creeaza iluzia mântuirii în viitor.
     Adevarata mântuire este împlinirea, pacea, viata în toata plenitudinea ei. Înseamna sa fii tu însuti, sa simti în interior acea stare de bine pentru care sa nu existe o stare opusa, bucuria de a trai care nu depinde de nimic altceva decât de ea însasi.
Aceasta stare este resimtita nu ca o experienta trecatoare, ci ca o prezenta constanta. Intr-un limbaj teist, aceasta înseamna „sa-l cunosti pe Dumnezeu" — nu ca pe un lucru exterior, ci ca pe esenta proprie cea mai profunda.
Adevarata mântuire este sa ne cunoastem pe noi însine ca parti inseparabile ale Vietii Unificate din afara timpului si a formei, Viata din care vine tot ceea ce exista.
Adevarata mântuire este o stare de eliberare — eliberare de frica, de suferinta, de acea stare perceputa ca o lipsa sau o insuficienta si, din acest motiv, de orice dorinta, nevoie, pofta sau atasament. Este eliberarea de gândirea compulsiva, de negativism si, mai presus de toate, de trecut si de viitor ca nevoie psihologica.
Mintea dvs. va spune ca nu puteti ajunge acolo. Ca ar trebui sa se întâmple un anume lucru sau dvs. ar trebui sa deveniti asa si pe dincolo înainte de a fi liber si împlinit.
Va spune, de fapt, ca aveti nevoie de timp — ca este nevoie sa gasiti, sa rezolvati, sa faceti, sa realizati, sa dobânditi, sa deveniti sau sa întelegeti un anumit lucru înainte de a va putea elibera sau de a fi împlinit.
     Dvs. priviti timpul ca pe un mijloc de a atinge mântuirea, când de fapt este cel mai mare obstacol în calea ei. Credeti ca nu puteti ajunge acolo din pozitia în care va aflati în acest moment pentru ca înca nu sunteti complet sau suficient de bun, dar adevarul este ca aici si acum este singurul punct din care puteti ajunge acolo.
„Ajungeti" acolo realizând ca sunteti deja acolo
Il descoperiti pe Dumnezeu în momentul în care realizati ca nu aveti nevoie sa-l cautati. Asa ca nu exista o singura cale catre mântuire: poate fi folosita orice stare, dar nu este nevoie de niciuna în mod special.
Totusi, exista un singur punct de acces: Clipa de acum. Nu poate exista mântuire în alt moment decât acum.
Sunteti singur si fara un partener?
Patrundeti în Clipa de acum.
Aveti o relatie cu cineva?
Patrundeti în Clipa de acum.
     Nimic din ceea ce ati putea face sau realiza vreodata nu va va apropia mai mult de mântuire decât ceea ce exista în prezent.
Acest lucru poate fi greu de înteles pentru o minte obisnuita sa creada ca toate lucrurile valoroase se afla în viitor.
Niciun lucru pe care l-ati facut vreodata sau care v-a fost facut în trecut nu va poate împiedica sa spuneti „da" în fata a ceea ce exista si sa va concentrati atentia mai profund asupra Clipei de acum.
Nu puteti face acest lucru în viitor. Fie îl faceti acum, fie nu-l mai faceti deloc.
     Pâna în momentul în care aveti acces — si numai daca reusiti aceasta — la frecventa constientizata a prezentei, toate relatiile, mai ales cele intime, sunt profund viciate si, în ultima instanta, disfunctionale.
Ele pot parea perfecte pentru un timp, ca atunci când sunteti „îndragostit", dar invariabil aceasta perfectiune aparenta este distrusa prin aparitia tot mai frecventa a certurilor, a conflictelor, a nemultumirilor si a violentelor emotionale sau chiar fizice.
Se pare ca majoritatea relatiilor de iubire devin în scurt timp relatii de iubire/ura.
Iubirea se poate transforma atunci în atacuri înversunate, sentimente de ostilitate sau de retragere completa a afectiunii pe nepusa masa.
Acest lucru este considerat normal
In aceste conditii, relatia va oscila un timp, câteva luni sau câtiva ani, între polaritatea „iubirii" si cea a urii si va va da în egala masura placere si suferinta.
Deseori, cuplurile devin dependente de aceste cicluri. Drama lor îi face sa se simta vii.

     Atunci când echilibrul dintre polaritatea pozitiva si cea negativa este pierdut, iar ciclurile negative, distructive apar cu o frecventa si o intensitate din ce în ce mai mare — situatie la care se ajunge întotdeauna mai devreme sau mai târziu — nu mai dureaza mult si relatia se destrama complet.
     Puteti avea impresia ca eliminarea ciclurilor negative sau distructive ar face ca totul sa fie bine si relatia ar înflori minunat — dar, din nefericire, acest lucru nu este posibil.
Polaritatile sunt interdependente. Una nu poate exista fara cealalta. Latura pozitiva contine deja în ea latura negativa, care nu s-a manifestat înca. Ambele sunt, de fapt, aspecte diferite ale aceleiasi disfunctii.
     Ma refer la ceea ce se numeste, în general, relatie romantica, nu la iubirea adevarata, care nu are opus, pentru ca se naste din afara mintii.
Iubirea ca stare continua este totusi foarte rara — la fel de rara ca si fiintele umane constiente. Sunt totusi posibile momente scurte si fugare de iubire ori de câte ori apare o pauza în fluxul gândirii.
Desigur, partea negativa a unei relatii este mai usor de recunoscut ca fiind disfunctionala decât cea pozitiva.
Asa cum este mai usor sa recunosti sursa negativismului la partener decât la tine însuti.
Ea se poate manifesta sub multe forme: posesivitate, gelozie, control, retragere si resentimente nerostite, nevoia de a avea întotdeauna dreptate, insensibilitate si egocentrism, cereri emotionale si manipulare, nevoia de a te certa, de a critica, a judeca, a învinovati sau a ataca, furie, razbunare inconstienta pentru durerea produsa în trecut de un parinte, pierderea controlului si violenta fizica.
Latura pozitiva consta în aceea ca sunteti „îndragostit" de partenerul dvs. La început aceasta stare va va produce o profunda satisfactie. Va simtiti extrem de viu. Existenta proprie a capatat dintr-o data sens, pentru ca cineva are nevoie de dvs., va doreste si va face sa va simtiti o persoana deosebita, iar dvs. faceti acelasi lucru pentru ea sau el. Împreuna, va simtiti completi. Sentimentul poate deveni atât de intens, încât restul lumii sa devina complet nesemnificativ.
Totusi, poate ati mai observat si ca aceasta intensitate este însotita de o senzatie de nevoie si de dependenta. Puteti deveni dependent de celalalt.
El sau ea are asupra dvs. efectul unui drog. Va simtiti foarte bine când drogul este disponibil, dar simpla ipoteza sau gândul ca el sau ea ar putea sa nu mai fie acolo pentru dvs. poate provoca gelozie, posesivitate, încercarea de a manipula prin santaj emotional, culpabilizare si acuzatii — teama de pierdere.
Daca cealalta persoana va paraseste, acest lucru poate da nastere celei mai intense ostilitati sau celei mai profunde dureri si disperari. Intr-o secunda, afectiunea se poate transforma într-un atac crunt sau o suferinta teribila.
Ce mai este iubirea acum?
Poate iubirea sa se transforme în opusul ei într-o secunda?
A fost oare iubire sau o pofta si un atasament prin dependenta?
     De ce am deveni dependenti de celalalt?
Motivul pentru care relatiile de iubire romantica reprezinta o experienta atât de intensa si universal cautata este acela ca ele par sa ofere eliberarea dintr-o stare de frica, nevoie, lipsa si neîmplinire, ce are radacini profunde si face parte din conditia umana în starea sa neeliberata si neiluminata.
Aceasta stare are atât o dimensiune fizica, cât si una psihologica.
La nivel fizic, evident, nu sunteti complet si nici nu veti fi vreodata: sunteti fie barbat, fie femeie, adica o jumatate din întreg. La acest nivel, nevoia de a fi complet — întoarcerea la uniune — se manifesta prin atractia dintre barbati si femei, prin nevoia barbatului de femeie si nevoia femeii de barbat.
Este aproape o nevoie irezistibila de uniune cu polaritatea energetica opusa.
     Radacina acestei nevoi fizice este de natura spirituala: dorinta de a pune capat dualitatii, de a te întoarce la starea de plenitudine.
Uniunea sexuala da senzatia cea mai apropiata de aceasta stare la nivel fizic.
Din acest motiv, este considerata experienta care ofera cea mai mare satisfactie în lumea fizica.
Dar uniunea sexuala nu este mai mult decât o clipa trecatoare de plenitudine, o secunda de beatitudine. Atâta timp cât este cautata inconstient ca mijloc al mântuirii, persoana cauta sa puna capat dualitatii la nivelul formei, nivel la care mântuirea nu este posibila.
Vi se ofera o imagine fugara, foarte tentanta a raiului, dar nu vi se permite sa ramâneti mai mult timp aici si va treziti din nou într-un corp separat.
La nivel psihologic, sentimentul de lipsa sau de neîmplinire este chiar mai mare decât la nivel fizic.
Atâta timp cât va identificati cu mintea dvs., aveti un sentiment al identitatii derivat dintr-o sursa externa. Adica obtineti o idee despre cine sunteti din lucruri care, în ultima instanta, nu au nimic de-a face cu cine sunteti în realitate: rolul dvs. social, posesiunile, aspectul exterior, succesele si esecurile, sistemul de credinte s.a.m.d.
Acest sine fals, construit de minte, se simte vulnerabil, nesigur si cauta mereu lucruri noi cu care sa se identifice si care sa-i dea sentimentul ca exista. Dar nimic nu este vreodata suficient pentru a-i produce o satisfactie de durata.
Temerile sale ramân; ca si sentimentul de lipsa si de nevoie acuta.
Dar atunci apare aceasta relatie speciala.
Ea pare sa fie raspunsul la toate problemele sinelui fals si pare sa raspunda tuturor nevoilor sale. Cel putin la prima vedere. Toate celelalte lucruri pornind de la care în trecut v-ati derivat sentimentul identitatii par acum relativ nesemnificative.
Acum aveti un singur punct de interes care le înlocuieste pe toate celelalte, da sens vietii dvs. si prin el va definiti identitatea: persoana de care v-ati „îndragostit".
Nu mai sunteti un fragment dislocat într-un univers nepasator — sau cel putin asa vi se pare Lumea dvs. are acum un centru: persoana iubita.
     Faptul ca centrul se afla în afara dvs. si ca din acest motiv aveti în continuare un sentiment de identitate derivat dintr-un obiect exterior nu pare sa conteze prea mult la început.
Ceea ce conteaza este ca sentimentele subiacente, de neîmplinire, frica, lipsa si insatisfactie, atât de caracteristice starii de identificare cu mintea, au disparut — sau nu?
S-au dizolvat sau continua sa existe în spatele acestei realitati superficiale numite fericire?
Daca în relatia dvs. ati avut parte atât de „iubire", cât si de opusul ei — atacul, violenta emotionala — atunci e foarte probabil sa confundati atasamentul sinelui fals si dependenta cu iubirea.
Nu puteti sa va iubiti partenerul la un moment dat, iar în urmatorul moment sa îl atacati. Iubirea nu are opus. Daca „iubirea" dvs. are un opus, atunci nu este iubire, ci o puternica nevoie a sinelui fals de a avea un sentiment de identitate mai complet si mai profund, o nevoie pe care celalalt o satisface temporar. Este înlocuitorul pe care îl da sinele fals pentru mântuire si pentru scurt timp aproape ca ne simtim mântuiti.
     Dar vine un moment când partenerul dvs. se comporta astfel încât nu va mai satisface nevoile — sau mai curând nevoile sinelui fals.
Sentimentele de durere, frica si lipsa, care sunt o parte intrinseca a constiintei sinelui fals, dar au fost acoperite de „relatia de iubire", ies acum din nou la suprafata
Ca în cazul oricarei dependente, va simtiti minunat când drogul este disponibil, dar invariabil vine un moment când drogul nu mai functioneaza.
Când acele sentimente dureroase reapar, le simtiti chiar mai intens si mai acut decât înainte.
Pe deasupra, va percepeti partenerul, ca fiind cauza acestor sentimente. Aceasta înseamna ca le proiectati în afara si îl atacati pe celalalt cu toata violenta salbatica a durerii dvs.
Acest atac poate trezi durerea partenerului, si el sau ea va poate raspunde la atac.
In acest punct, sinele fals mai spera înca în mod inconstient ca atacul sau încercarile sale de manipulare vor reprezenta o pedeapsa suficienta pentru a-l convinge pe partener sa-si schimbe comportamentul, ca sa-l puteti folosi din nou pentru a va acoperi durerea.
Fiecare dependenta apare dintr-un refuz inconstient de a accepta durerea si de a o lasa în urma. Fiecare dependenta începe cu durerea si se sfârseste în durere.
Indiferent de substanta de care sunteti dependent — alcool, mâncare, droguri legale ori ilegale sau poate o persoana, va folositi de un lucru sau de o persoana pentru a va ascunde durerea.
     Acesta este motivul pentru care în relatiile intime, dupa ce euforia initiala a trecut, apare atât de multa nefericire, atât de multa durere.
Nu relatiile provoaca durerea si nefericirea. Ele scot la lumina ceea ce se afla deja în dvs.
Oricare dependenta ajunge într-un punct în care nu mai produce rezultatul dorit si atunci simtiti durerea mai puternic ca oricând.
     Acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii încearca mereu sa scape de momentul prezent si cauta un fel de mântuire în viitor.
Primul lucru pe care l-ar putea întâlni daca s-ar concentra asupra Clipei de acum ar fi durerea proprie si de acest lucru se tem ei.
Daca ar sti macar cât de usor este ca în Clipa de acum sa obtina puterea care dizolva trecutul si durerea sa, realitatea care dizolva iluzia!
Daca ar sti cât de aproape sunt de propria lor realitate, cât de aproape se afla de Dumnezeu!

     Nici evitarea relatiilor cu scopul de a încerca sa se evite durerea nu este o solutie. Durerea este oricum prezenta. Exista o mai mare probabilitate ca trei relatii esuate în tot atâtia ani sa va forteze sa va treziti decât trei ani traiti pe o insula pustie sau închis în camera.
Daca ati putea aduce o prezenta intensa în singuratatea dvs., acest lucru v-ar ajuta.
     Putem transforma o relatie de dependenta într-una autentica?
Da. Fiind prezent si intensificându-va si mai mult prezenta prin concentrarea intensa a atentiei asupra Clipei de acum: indiferent daca traiti singur sau cu un partener, cheia este aceeasi.
Pentru ca iubirea sa înfloreasca, lumina prezentei dvs. trebuie sa fie foarte puternica, astfel încât sa nu mai pierdeti controlul în favoarea celui ce gândeste în sinea dvs. sau a corpului-durere si sa le confundati cu cel ce sunteti cu adevarat.
Cunoasterea de sine, ca Fiinta aflata în spatele celui ce gândeste în sinele dvs., ca liniste în spatele zgomotului mental, ca iubire si bucurie în spatele durerii, înseamna eliberare, mântuire si iluminare.
     A renunta la identificarea cu corpul-durere înseamna a aduce prezenta în durere si a o transforma astfel.
A renunta la identificarea cu cel ce gândeste în sinea dvs. înseamna a fi un observator tacut al gândurilor si comportamentului propriu, mai ales al tiparelor mentale repetitive si al rolurilor jucate de sinele fals.
Daca nu o mai investiti cu „identitate", mintea îsi pierde trasatura compulsiva, în principal compulsia de a judeca si astfel de a se opune realitatii existente, fapt ce duce la conflict, drama si dureri noi.
De fapt, în momentul în care judecata înceteaza prin acceptarea realitatii, v-ati eliberat de minte. Ati facut loc iubirii, bucuriei, pacii.
In primul rând, trebuie sa nu va mai judecati pe dvs. însiva; apoi sa nu va mai judecati semenul.
Cel mai important catalizator al schimbarii într-o relatie este acceptarea completa a partenerului asa cum este el, fara a simti nevoia de a-l judeca sau de a-l schimba în vreun fel.
Acest lucru va duce imediat dincolo de sinele fals.
În acest moment, toate jocurile mentale si atasamentele prin dependenta iau sfârsit.
Nu mai exista victime si faptasi, acuzatori si acuzati.
Acesta este si sfârsitul oricarei codependente, al atractiei în tiparele inconstiente ale celuilalt care le permitea sa existe mai departe.
Atunci fie va veti desparti — în iubire — fie veti patrunde mai profund în Clipa de acum împreuna — în Fiinta.
Sa fie chiar atât de usor?
Da, este chiar atât de usor.
     Iubirea este o stare a Fiintei. Iubirea dvs. nu se afla în exterior, ci adânc în dvs.
Nu o puteti pierde niciodata si nici ea nu va poate parasi. Nu este dependenta de un alt corp, de o forma exterioara. Este linistea prezentei dvs., va puteti simti realitatea atemporala si lipsita de forma sub forma vietii nemanifeste care va anima forma fizica.
Atunci puteti simti aceeasi viata în profunzimea fiecarui om si a fiecarei fiinte.
Priviti dincolo de valul formei si al separarii. Aceasta este realizarea unitatii. Aceasta este iubirea.
     Ce este Dumnezeu?
Viata eterna din spatele tuturor formelor de viata.
Ce este iubirea?
Simtirea prezentei acestei Vieti adânc în strafundurile dvs. si ale tuturor fiintelor. Identificarea cu ea.
De aceea, orice iubire este iubirea lui Dumnezeu.

     Iubirea nu este selectiva, asa cum nici lumina soarelui nu este selectiva. Ea nu face o persoana sa fie speciala. Nu este exclusivista.
Exclusivismul nu este iubirea lui Dumnezeu, ci „iubirea" sinelui fals.
Totusi, intensitatea cu care este simtita iubirea adevarata poate varia.
Puteti întâlni o persoana care sa va înapoieze dragostea cu mai multa claritate si intensitate decât altele, iar, daca aceasta persoana are aceleasi sentimente fata de dvs., se poate spune ca sunteti amândoi într-o relatie de iubire.
Legatura care va uneste cu aceasta persoana este aceeasi legatura care va uneste cu persoana care sta lânga dvs. în autobuz, cu o pasare, cu un copac, cu o floare.
Numai gradul de intensitate este diferit.
     Chiar si într-o relatie de dependenta pot aparea momente în care razbate ceva mai real, ceva care depaseste nevoile dvs. mutuale legate de dependenta.
Acestea sunt momentele în care intensitatea atât a mintii dvs., cât si a aceleia a partenerului scade brusc, iar corpul-durere este temporar adormit.
Aceasta se întâmpla uneori în timpul momentelor de intimitate fizica sau atunci când amândoi sunteti martorii miracolului nasterii unui copil, în prezenta mortii sau atunci când unul dintre dvs. este grav bolnav — în orice situatie care face mintea sa devina neputincioasa.
In asemenea momente, Fiinta dvs., care se afla de obicei îngropata sub minte, se dezvaluie si acest lucru face posibila comunicarea autentica.
     Comunicarea autentica este comuniune — realizarea unitatii, care este iubirea
De obicei, aceasta se pierde din nou foarte repede, cu exceptia cazului în care puteti ramâne prezent suficient timp pentru a împiedica mintea sa revina la vechile ei obiceiuri.
De îndata ce mintea si identificarea cu mintea reapar, nu mai sunteti dvs. însiva, ci va identificati cu imaginea dvs. mentala si începeti sa jucati din nou jocuri si roluri cu scopul de a satisface nevoile sinelui fals. Sunteti din nou o minte umana, care pretinde ca este o fiinta umana, interactionând cu o alta minte, jucând drama numita „iubire".
     Desi sunt posibile scurte momente de iubire autentica, iubirea nu poate înflori daca nu v-ati eliberat pentru totdeauna de identificarea cu mintea si prezenta dvs. nu este suficient de intensa pentru a dizolva corpul-durere — sau daca nu puteti macar ramâne prezent ca observator.
Corpul-durere nu mai poate atunci sa puna stapânire pe dvs. si sa distruga iubirea.
Pe masura ce identificarea cu sinele fals ca mod al constiintei si toate structurile sociale, politice si economice se apropie din ce în ce mai mult de faza finala a colapsului, relatiile dintre barbati si femei reflecta din ce în ce mai mult starea profunda de criza în care se afla acum umanitatea.
Pe masura ce oamenii se identifica din ce în ce mai profund cu mintea lor, majoritatea relatiilor nu îsi mai au radacinile în Fiinta si astfel se transforma în surse de durere, fiind dominate de probleme si conflicte.
     Milioane de oameni traiesc singuri sau îsi cresc singuri copiii, incapabili sa stabileasca o relatie intima sau nedorind sa repete drama nebuneasca din relatiile trecute.
Altii trec de la o relatie la alta, de la un ciclu de placere-durere la altul, în cautarea zadarnica a satisfactiei prin uniunea cu polaritatea energetica opusa.
Iar altii prefera compromisul si continua sa ramâna împreuna, perpetuând o relatie în care domina negativismul, de dragul copiilor, al sigurantei, al obisnuintei, de teama sa nu ramâna singuri sau în virtutea unui alt gen de aranjament de pe urma caruia „beneficiaza" si unul si celalalt sau chiar în virtutea dependentei inconstiente de descarcarea energetica a dramelor emotionale si a suferintei.
     Totusi, fiecare criza reprezinta nu numai un pericol, ci si o oportunitate.
Daca relatiile energizeaza si amplifica tiparele mentale ale sinelui fals si activeaza corpul-durere, de ce sa nu acceptam acest fapt, în loc sa încercam sa scapam de el?
De ce sa nu cooperam cu el, în loc sa evitam relatiile sau sa continuam sa urmarim fantoma partenerului ideal ca raspuns la problemele noastre sau ca un mod de a ne simti împliniti?
Ocazia ascunsa în fiecare criza nu se manifesta pâna când nu sunt recunoscute si acceptate complet toate datele unei situatii.
Atâta timp cât continuati sa le negati, atâta timp cât încercati sa scapati de ele sau va doriti ca lucrurile sa fi fost altfel, fereastra oportunitatii nu se deschide si ramâneti prins în capcana situatiei respective, care va ramâne neschimbata sau va continua sa se înrautateasca si mai mult.
Recunoscând si acceptând faptele, dobândim si un anumit grad de eliberare în raport cu ele.
De exemplu, când stiti ca exista o lipsa de armonie si conservati aceasta observatie, prin faptul ca acum stiti acest lucru a aparut un nou factor, iar starea lipsei de armonie nu poate ramâne neschimbata.
Când stiti ca nu exista pace într-o relatie, constiinta acestui lucru creeaza un spatiu de liniste, ce înconjoara lipsa de pace într-o îmbratisare afectuoasa si iubitoare si astfel transforma lipsa de pace în pace.

Cât despre transformarea interioara, nu puteti face nimic în privinta ei. Nu va puteti transforma si nu-l puteti transforma nici pe partener într-o persoana diferita. Tot ce puteti face este sa creati un spatiu în care sa se produca transformarea, în care sa patrunda iubirea si gratia divina.
     Asa ca, de câte ori o relatie nu functioneaza, ori de câte ori o relatie scoate la iveala „nebunia" dvs. si a partenerului dvs., bucurati-va.
Ceea ce era inconstient este adus la lumina
In fiecare moment, pastrati observatiile pe care le-ati facut, mai ales pe acelea care se refera la starea dvs. interioara.
Indiferent daca este vorba despre gelozie, aparare, nevoia de a te certa, de a avea dreptate, un copil interior care cere iubire si atentie sau o durere emotionala de orice fel — indiferent despre ce este vorba, recunoasteti realitatea momentului si pastrati ceea ce ati constientizat.
Atunci relatia va deveni pentru dvs. sadhana, o practica spirituala.
Daca observati la partenerul dvs. un comportament inconstient, pastrati ceea ce ati constientizat în îmbratisarea iubitoare a cunoasterii si nu reactionati.
Inconstienta si cunoasterea nu pot coexista mult timp — chiar daca aceasta cunoastere se refera numai la celalalt si nu la persoana care actioneaza inconstient.
Forma de energie care se afla în spatele ostilitatii si atacului gaseste prezenta iubirii absolut intolerabila.
Daca reactionati în vreun fel la inconstienta partenerului, deveniti inconstient. Dar, daca va amintiti sa va cunoasteti reactia, nimic nu este pierdut.
     Umanitatea este supusa unei presiuni teribile de a evolua, pentru ca aceasta este singura ei sansa de supravietuire ca rasa. Acest lucru va afecta fiecare aspect al vietii dvs. si mai ales relatiile intime.
Niciodata pâna acum relatiile umane nu au fost atât de problematice si de pline de conflicte ca în prezent.
Asa cum ati observat, poate, ele nu exista pentru a va face sa va simtiti fericit sau împlinit.
În cazul în care continuati sa urmariti scopul mântuirii prin intermediul unei relatii, veti suferi nenumarate deziluzii.
Dar daca acceptati faptul ca relatia exista pentru a va face constient, si nu fericit, atunci tocmai acest lucru va va oferi mântuirea si va veti alinia constiintei superioare care doreste sa ia nastere în aceasta lume.
Cei care continua sa se agate de vechile lor tipare vor avea parte de o durere, violenta, confuzie si nebunie din ce în ce mai mari.
     Presupun ca este nevoie de doua persoane pentru ca o relatie sa devina un exercitiu spiritual, asa cum ati sugerat.
De exemplu, partenerul meu înca îsi mai pune în aplicare vechile tipare de gelozie si control. I-am atras atentia de multe ori, dar el este incapabil sa realizeze acest lucru.
Nu conteaza daca partenerul nu vrea sa coopereze. Sanatatea mentala — constiinta — poate sa apara în aceasta lume prin dvs.
Nu este nevoie sa asteptati ca lumea sa devina mai putin nebuna sau ca o persoana sa devina constienta pentru a va dezvolta spiritual.
S-ar putea sa dureze o vesnicie.
Nu va acuzati unul pe altul de inconstienta, în momentul în care începeti sa va certati, v-ati identificat cu o pozitie mentala si aparati nu numai aceasta pozitie, dar si sentimentul dvs. de sine.
Sinele fals a preluat comanda. Ati devenit inconstient.
Uneori, poate fi bine sa subliniem anumite aspecte ale comportamentului partenerului.
Daca sunteti foarte vigilent, foarte prezent, puteti face acest lucru fara implicarea sinelui fals — fara sa învinovatiti, sa acuzati sau sa încercati sa-i dovediti celuilalt ca greseste.
     Când partenerul are un comportament inconstient, abandonati orice critica. Critica înseamna fie confundarea comportamentului inconstient al unei persoane cu persoana respectiva, fie proiectarea propriei inconstiente asupra altuia si confundarea ei cu acea persoana.
Abandonarea criticilor nu înseamna ca nu recunoasteti disfunctia si inconstienta atunci când o vedeti. Inseamna sa „fiti cel care stie" în loc sa „fiti reactia" si judecatorul.
Atunci fie veti fi complet liber de orice reactie, fie veti reactiona ramânând constient, pastrându-va spatiul interior în care reactia este observata si în care i se permite sa existe.
In loc sa va luptati cu întunericul, aduceti lumina
In loc sa reactionati la o iluzie, priviti iluzia si în acelasi timp vedeti dincolo de ea.
Când sunteti constient creati un spatiu de prezenta iubitoare, care le permite lucrurilor si oamenilor sa existe asa cum sunt.
Nu exista catalizator mai mare pentru transformare. Daca exersati aceasta atitudine, partenerul nu va putea ramâne alaturi de dvs. continuând sa fie inconstient.
Daca amândoi sunteti de acord ca relatia sa devina un exercitiu spiritual, atunci cu atât mai bine.
     Va puteti exprima sentimentele, gândurile si reactiile unul fata de altul chiar în momentul în care apar, pentru a nu crea un gol temporal, în care o emotie sau o durere neexprimata sau nerecunoscuta sa se poata deteriora si amplifica.
Învatati sa exprimati ceea ce simtiti fara sa învinovatiti.
Învatati sa va ascultati partenerul în mod deschis, nedefensiv.
Acordati-i spatiu pentru a se putea exprima. Fiti prezent.
Acuzarea, apararea, atacul — toate aceste tipare care sunt facute sa întareasca sau sa protejeze sinele fals ori sa satisfaca nevoile acestuia vor deveni inutile.
     Sa acorzi spatiu altora — si tie însuti — este un lucru vital.
Iubirea nu poate înflori fara el.
Când ati eliminat cei doi factori care distrug relatiile: adica atunci când corpul-durere s-a transformat, iar dvs. nu va mai identificati cu mintea si cu pozitiile mentale si partenerul dvs. a facut la fel, veti trai fericirea unei relatii care înfloreste.
In loc sa va reflectati unul altuia durerea si inconstienta, în loc sa va satisfaceti nevoile mutuale si dependente ale sinelui fals, va veti reflecta unul altuia iubirea pe care o simtiti adânc în interior, iubirea care vine odata cu constientizarea faptului ca sunteti una cu tot ceea ce exista.
Aceasta este iubirea care nu are opus.
     Daca partenerul este înca identificat cu mintea si corpul-durere, în vreme ce dvs. v-ati eliberat deja, aceasta va fi o dificultate majora — nu pentru dvs., ci pentru partener.
Nu este usor sa traiesti cu o persoana iluminata sau, mai curând, este atât de usor, încât sinele fals gaseste acest lucru extrem de amenintator.
Nu uitati ca sinele fals are nevoie de probleme, conflicte si „dusmani" pentru a-si întari sentimentul de separare de care depinde identitatea sa. Mintea partenerului care nu s-a dezvoltat spiritual va fi profund frustrata, pentru ca pozitiile sale fixe nu opun nicio rezistenta, ceea ce înseamna ca vor deveni nesigure si slabe, existând si „pericolul" de a se prabusi cu totul si de a duce la pierderea sinelui.
Corpul-durere cere un feedback pe care nu îl primeste.
Nevoia de cearta, de momente dramatice si de conflict nu este satisfacuta.
Dar atentie: unele persoane care sunt retrase, insensibile, cu care nu poti comunica sau care sunt rupte de sentimentele lor pot fi convinse si pot încerca sa îi convinga si pe altii ca sunt dezvoltate spiritual sau cel putin ca „nu este nimic în neregula" cu ele si ca tot raul vine de la partener.
     Barbatii tind sa faca acest lucru mai des decât femeile. Isi pot privi perechea ca fiind irationala sau emotiva.
Dar, daca va puteti simti emotiile, nu sunteti departe de corpul interior radiant, aflat chiar în spatele lor.
Daca traiti preponderent la nivel mental, distanta este mult mai mare si trebuie sa aduceti constiinta în corpul emotional înainte de a putea ajunge la corpul interior.
Daca nu exista o emanatie de iubire si bucurie, prezenta completa si deschidere catre toate fiintele, atunci nu v-ati dezvoltat spiritual suficient de mult.
Un alt indicator este felul în care o persoana se comporta în situatii dificile, complicate sau atunci când lucrurile „merg prost".
Daca „dezvoltarea dvs. spirituala" este o autoamagire mentala, atunci viata va va pune curând în fata un obstacol care va scoate la iveala inconstienta dvs. sub o forma oarecare — a fricii, furiei, a unei pozitii de aparare, a criticarii, deprimarii s.a.m.d.
Daca aveti o relatie, multe probleme vor veni de la partener. De exemplu, o femeie poate fi pusa în dificultate de un partener indiferent sau apatic, cu care nu poate comunica si care traieste aproape în întregime la nivel mental.
Ea va fi afectata de incapacitatea lui de a o auzi, de a-i acorda atentie si spatiu (libertatea de a fi ea însasi), care se datoreaza lipsei lui de prezenta.
Absenta iubirii în relatie, care de obicei este simtita mai acut de femeie decât de barbat, va declansa trezirea corpului-durere al femeii si, prin intermediul lui, ea îsi va ataca partenerul — îl va învinovati, critica, îi va arata ca greseste s.a.m.d.
Lucru care, la rândul sau, devine o dificultate pentru el. Pentru a se apara de atacul corpului-durere al femeii, pe care îl considera total nejustificat, el va deveni si mai profund înradacinat în pozitiile sale mentale, pe masura ce se justifica, se apara sau contraataca si mai mult.
In final, acest lucru poate activa propriul sau corp-durere.
Când ambii parteneri au ajuns sa fie astfel controlati, este atins un nivel de inconstienta profunda, de violenta emotionala, de atac si contraatac salbatic, care nu se va reduce pâna când ambele corpuri-durere nu si-au facut plinul cu energie, putând intra astfel în faza de somnolenta. Pâna data viitoare.
     Acesta este numai unul dintre infinitele scenarii posibile. S-au scris pe aceasta tema multe carti si ar putea fi scrise mult mai multe despre felul în care inconstienta iese la lumina în relatiile heterosexuale.
Dar, asa cum am spus mai devreme, dupa ce ati înteles cauza principala a disfunctionalitatii, nu mai aveti nevoie sa explorati nenumaratele ei manifestari.
Sa aruncam din nou o scurta privire asupra scenariului pe care tocmai l-am descris.
Fiecare dificultate aparuta aici este de fapt o sansa mascata de iluminare. În fiecare etapa de desfasurare a procesului disfunctional, este posibila eliberarea de inconstient.
De exemplu, ostilitatea femeii ar putea deveni pentru barbat un semnal pentru a abandona nivelul de identificare cu mintea, pentru a se trezi în prezent — în loc sa se identifice din ce în ce mai mult cu mintea, sa devina din ce în ce mai constient.
În loc sa „devina" corpul-durere, femeia ar putea deveni cunoscatorul care observa durerea emotionala în propria sa fiinta, accelerând astfel puterea Clipei de acum si initiind transformarea durerii.
Aceasta ar înlatura proiectarea compulsiva si automata a durerii în exterior.
Atunci ea ar putea sa-si comunice sentimentele partenerului.
Desigur, nu exista nicio garantie ca el ar asculta-o, dar astfel ar avea o mare sansa de a fi prezent si de a sparge ciclul nesanatos de aplicare involuntara a tiparelor mentale inconstiente.
Daca femeia pierde aceasta ocazie, barbatul ar putea sa-si urmareasca reactia mental-emotionala fata de durerea ei, defensivitatea care îl împiedica sa reactioneze.
El ar putea atunci sa priveasca trezirea propriului corp-durere si astfel sa-si constientizeze emotiile.
In acest mod, ar putea lua fiinta un spatiu liber si linistit de constiinta pura — cunoscatorul, martorul tacut, observatorul.
Constiinta nu neaga durerea si totusi este cu mult deasupra ei. Ea îi permite durerii sa existe si totusi o transforma în acelasi timp. Ea accepta totul si transforma totul.
Astfel, partenerei i-ar fi fost deschisa o usa, prin care ea ar fi putut usor sa se alature lui în acest spatiu.
     Daca sunteti în mod constant sau cel putin predominant prezent în relatia dvs., acest lucru va reprezenta cea mai mare dificultate pentru partener.
El nu va fi capabil sa va tolereze prezenta mult timp, atâta vreme cât ramâne inconstient.
Daca este pregatit, va intra pe usa pe care ati deschis-o pentru el si vi se va alatura în aceasta stare.
Daca nu este pregatit, va veti separa ca uleiul si apa.
Lumina este mult prea dureroasa pentru o persoana care doreste sa ramâna în întuneric.

     De ce femeile sunt mai aproape de iluminare?
Obstacolele în calea dezvoltarii spirituale sunt aceleasi pentru femei si barbati?
Da, dar accentul se pune diferit.
In general, pentru o femeie este mai usor sa-si simta si sa-si locuiasca corpul, asa ca ea este în mod natural mai aproape de Fiinta si potential mai aproape de dezvoltarea spirituala decât un barbat.
Acesta este motivul pentru care multe culturi vechi aleg instinctiv figuri sau analogii feminine pentru a reprezenta sau descrie realitatea transcendenta sau lipsita de forma.
De multe ori, ea a fost privita ca un pântec care da viata tuturor lucrurilor care au fost create, care le sustine si le hraneste în timpul vietii lor în lumea formei.
     In Tao Te Ching, una dintre cele mai vechi si mai profunde carti care au fost scrise vreodata, Tao, care ar putea fi tradus prin Fiinta, este descris ca „prezentul etern, infinit, mama universului".
Este natural ca femeile sa fie mai aproape de Fiinta decât barbatii, deoarece ele „întrupeaza" Nemanifestul.
Si mai mult, toate creaturile si toate lucrurile trebuie sa se întoarca în final la Sursa.
„Toate lucrurile dispar din nou în Tao. El este singurul care dureaza." Deoarece Sursa este privita ca fiind feminina, acest lucru este reprezentat prin cele doua parti, luminoasa si întunecata, ale arhetipului feminin în psihologie si mitologie.
Zeita sau Mama Divina are doua aspecte: ea da viata si ia viata.
     Când mintea a preluat controlul si oamenii au pierdut contactul cu realitatea esentei lor divine, ei au început sa îl gândeasca pe Dumnezeu ca figura masculina.
Societatea a devenit dominata de barbati, iar femeia, supusa barbatului
. Nu încerc sa sugerez ca ar fi bine sa ne întoarcem la reprezentarile feminine initiale ale divinului. Unii oameni folosesc în prezent termenul de Mama Divina în loc de Dumnezeu. Ei restabilesc astfel un echilibru între partea feminina si cea masculina, care s-a pierdut cu mult timp în urma, si asta este foarte bine. Dar ramâne totusi o reprezentare si un concept, poate temporar util, ca o harta sau un indicator folositor o vreme, dar care sunt mai mult un obstacol decât un ajutor atunci când sunteti pregatit sa va dati seama de realitatea din spatele tuturor conceptelor si imaginilor.
     Adevarat ramâne totusi faptul ca frecventa energetica a mintii pare sa fie, în esenta, masculina. Mintea opune rezistenta, se lupta pentru control, foloseste, manipuleaza, ataca, încearca sa însface si sa posede s.a.m.d.
Acesta este motivul pentru care Dumnezeul traditional este o figura patriarhala, învestita cu autoritate, ce detine controlul, dominatoare si de multe ori un barbat mânios, de care ar trebui sa ne temem mereu, dupa cum sugereaza Vechiul Testament.
Acest Dumnezeu este o proiectie a mintii umane.
     Pentru a depasi mintea si a va reconecta cu realitatea mai profunda a Fiintei aveti nevoie de calitati extrem de diferite: abandonarea, atitudinea necritica, o deschidere care sa-i permita vietii sa existe în loc sa i se opuna, capacitatea de a pastra toate lucrurile în îmbratisarea plina de iubire a cunoasterii.
Toate aceste calitati sunt mult mai strâns legate de principiul feminin. Daca energia mentala este dura si rigida, energia Fiintei este moale si flexibila si infinit mai puternica decât mintea.
Mintea conduce civilizatia noastra, în timp ce Fiinta guverneaza viata pe Pamânt si în univers.
Fiinta este inteligenta ale carei manifestari vizibile formeaza universul fizic.
Desi femeile sunt potential mai aproape de ea, si barbatii pot avea acces la aceasta în sinea lor.
     In acest moment, marea majoritate a barbatilor si femeilor înca se mai afla în ghearele mintii: se identifica cu gânditorul si corpul-durere
Desigur, acest lucru împiedica dezvoltarea spirituala si înflorirea iubirii.
Ca regula generala, obstacolul major tinde sa fie pentru barbati mintea în plina activitate de gândire, iar pentru femei corpul-durere, desi în anumite cazuri situatia poate fi inversa, iar la unele persoane ambele obstacole sa aiba o forta egala.
     Corpul-durere are de obicei un aspect colectiv si unul personal.
Aspectul personal este reziduul acumulat al durerii emotionale suferite în timpul vietii.
Corpul-durere colectiv este durerea acumulata în psihicul uman colectiv de-a lungul a 2.000 de ani, prin boli, torturi, razboaie, crime, acte de cruzime, nebunie s.a.m.d.
Corpul-durere personal al fiecarui om participa la acest corp-durere colectiv.
Exista zone diferite în ce priveste corpul-durere colectiv.
De exemplu, anumite rase au tari în care apar forme extreme de conflict sau violenta au un corp-durere colectiv mai puternic decât altele.
Orice persoana care are un corp-durere puternic si insuficienta constiinta pentru a se desprinde din identificarea cu el va fi fortata continuu sa îsi descarce periodic durerea emotionala; ea ar putea foarte usor sa devina fie autorul, fie victima unor acte de violenta, dupa cum corpul-durere propriu este predominant activ sau pasiv.
Pe de alta parte, acest gen de persoana ar putea fi potential mai aproape de dezvoltarea spirituala
Acest potential nu este neaparat o realitate, desigur, dar, daca va aflati în capcana unui cosmar, veti fi probabil mai puternic motivat sa va treziti decât o persoana care traieste momentele placute si neplacute ale unui vis obisnuit.
     În afara de corpul-durere personal, fiecare femeie are rolul ei în ceea ce ar putea fi descris drept corpul-durere colectiv feminin — daca nu este total constienta.
Acesta este format din acumularea durerii suferite de femei, în parte prin subjugarea lor de catre barbati prin sclavie, exploatare, viol, nastere, avort etc. vreme de mii de ani.
Durerea emotionala sau fizica ce pentru multe femei precede si coincide cu ciclul menstrual este corpul-durere în aspectul sau colectiv, care se trezeste din somnolenta în acel moment, desi el poate fi trezit si în alte momente. El împiedica circulatia libera a energiei prin corp, a carei expresie fizica este menstruatia.
     Haideti sa ramânem la aceasta idee un moment si sa vedem cum poate ea sa devina o ocazie de dezvoltare spirituala.
Deseori, femeile sunt „stapânite" de corpul-durere în perioada menstruatiei.
Acesta are o încarcatura energetica foarte puternica si va poate atrage cu usurinta în identificarea inconstienta cu el. Atunci sunteti activ posedata de câmpul energetic e va ocupa spatiul interior si pretinde ca sunteti chiar dvs. — dar, desigur, nu sunteti deloc dvs
. Vorbeste prin dvs., actioneaza prin dvs., gândeste prin dvs. El va crea în viata dvs. situatii negative, astfel încât sa se poata hrani cu aceasta energie.
Vrea mai multa durere, indiferent sub ce forma.
     Am descris deja acest proces, care poate fi violent si distructiv. Este durere pura, durere trecuta — si nu sunteti dvs.
Numarul femeilor care se apropie acum de starea de trezire completa este deja mai mare decât cel al barbatilor si va fi din ce în ce mai mare în anii care vor veni.
In final, barbatii s-ar putea sa le ajunga din urma, dar pentru un interval de timp considerabil va exista un decalaj între gradul de constiinta al celor doua sexe.
Femeile îsi redobândesc functia la care au dreptul prin nastere si care din acest motiv le revine mai mult lor decât barbatilor: aceea de a fi o punte de legatura între lumea manifesta si Nemanifest, între fizic si spirit.
Principala dvs. sarcina acum, ca femeie, este sa transformati corpul-durere astfel încât sa nu se mai interpuna între dvs. si sinele dvs. adevarat, esenta dvs.
Desigur, trebuie sa depasiti si celalalt obstacol în calea dezvoltarii spirituale — mintea gânditoare —, dar prezenta intensa pe care o veti genera când veti lucra cu corpul-durere va va elibera si de identificarea cu mintea.
     Primul lucru pe care trebuie sa vi-l amintiti este acesta: atâta timp cât va construiti o identitate din durere, nu va veti putea elibera de ea.
Atâta timp cât o parte a sentimentului dvs. de identitate este investit în durerea dvs. emotionala, va veti opune inconstient sau veti sabota orice încercare de a va vindeca de durere.
De ce? Pur si simplu pentru ca doriti sa ramâneti intacta, iar durerea a devenit o parte esentiala a dvs.
Acesta este un proces inconstient si singurul mod de a-l depasi este sa îl aduceti în constiinta.
A va da brusc seama de faptul ca sunteti sau ati fost atasata de durerea proprie poate fi socant.
In momentul în care va dati seama de acest lucru ati rupt atasamentul. Corpul-durere este un câmp energetic, aproape ca o entitate, care a devenit temporar locatarul spatiului dvs. interior. O parte a energiei vitale a ramas blocata în aceasta capcana, o energie care nu mai circula.
Desigur, corpul-durere exista din cauza ca în trecut s-au întâmplat anumite lucruri. Este trecutul viu din dvs. si, daca va identificati cu el, va identificati cu trecutul.
Atunci când va identificati drept victima, credeti ca trecutul este mai puternic decât prezentul, credinta contrara adevarului. Este credinta ca alte persoane si ceea ce v-au facut sunt responsabile pentru felul în care sunteti azi, pentru suferinta dvs. emotionala sau pentru incapacitatea de a fi cel/cea care sunteti în realitate.
Adevarul este ca singura putere care exista este continuta în momentul prezent: este puterea prezentei dvs
. Odata ce veti cunoaste acest lucru, va veti da seama ca numai dvs. sunteti responsabil pentru spatiul dvs. interior de acum — si nimeni altcineva — si ca trecutul nu poate învinge puterea Clipei de acum.
     Asadar, identificarea va împiedica sa rezolvati problema corpului-durere.
Unele femei, care sunt deja destul de constiente pentru a-si abandona identitatea de victima la nivel personal, continua sa se agate de o identitate colectiva de victima : „Ce le-au facut barbatii femeilor!"
Au dreptate si în acelasi timp gresesc.
Au dreptate deoarece corpul-durere colectiv feminin a luat nastere, în principal, din cauza violentelor exercitate de barbati asupra femeilor si, de asemenea, din cauza reprimarii feminitatii pe întreaga planeta timp de milioane de ani.
Ele gresesc în cazul în care o parte a sentimentului lor de identitate deriva de aici, închizându-se astfel într-o identitate feminina colectiva.
Daca o femeie continua sa nutreasca ura, resentimente sau sa condamne, ea îsi pastreazapul corpul-durere.
Acest lucru îi poate oferi o identitate încurajatoare de solidaritate cu alte femei, dar o face prizoniera trecutului si îi blocheaza accesul deplin la esenta si puterea ei adevarata
Daca femeile îi resping pe barbati, întretin un sentiment de separare, întarind astfel sinele fals. Si cu cât sinele fals este mai puternic, cu atât sunteti mai departe de natura dvs. adevarata.
     Asa ca nu va folositi corpul-durere pentru a va crea o identitate.
Folositi-l în schimb pentru a va dezvolta spiritual.
Transformati-l în constiinta.
Unul dintre cele mai bune momente pentru a face aceasta este în timpul ciclului menstrual.
Cred ca, în anii care vor veni, multe femei vor patrunde în starea de constiinta profunda în acest interval. De obicei, este o perioada de inconstienta pentru multe femei, deoarece corpul-durere colectiv feminin preia controlul.
Totusi, dupa ce ati atins un anumit nivel de constiinta, puteti inversa procesul, astfel încât în loc sa deveniti mai inconstienta, sa deveniti mai constienta.
     Am descris deja procesul fundamental, dar as vrea sa îl mai parcurgem o data, acum însa referindu-ne în mod special la corpul-durere feminin colectiv.
Când stiti ca se apropie perioada ciclului menstrual, înainte de a simti primele semne ale fenomenului, numit în termeni uzuali tensiune premenstruala, adica trezirea corpului-durere feminin colectiv, fiti foarte atenta si locuiti-va corpul cât mai mult posibil.
Când apar primele semne, trebuie sa fiti suficient de vigilenta pentru a le „surprinde" înainte ca ele sa puna stapânire pe dvs. De exemplu, primul semn poate fi un sentiment brusc de iritare puternica, de furie sau un simptom pur fizic.
Indiferent în ce ar consta, observati-l înainte ca el sa puna stapânire pe gândirea sau pe comportamentul dvs. Aceasta înseamna pur si simplu sa va îndreptati atentia asupra lui.
Daca este o emotie, simtiti puternica încarcatura energetica din spatele ei. Recunoasteti corpul-durere.
In acelasi timp, deveniti observatorul; fiti atent la prezenta constienta si simtiti-i puterea. Orice emotie în care veti aduce prezenta dvs. va slabi curând si se va transforma.
Daca este un simplu simptom fizic, atentia pe care i-o acordati îl va împiedica sa se transforme într-o emotie sau gând.
Apoi continuati sa fiti vigilenta si asteptati sa apara urmatorul semn al corpului-durere. Când acesta apare, surprindeti-l si procedati la fel ca mai înainte. Mai târziu, când corpul-durere s-a trezit complet din starea sa de somnolenta, veti trai o tulburare considerabila a spatiului interior, care va dura poate câteva zile. Indiferent de forma pe care o ia, ramâneti prezenta. Acordati-i întreaga dvs. atentie.
Observati tumultul din interior. Acceptati-i prezenta. Pastrati aceasta informatie si deveniti cunoscatorul.
     Nu uitati: nu lasati corpul-durere sa va foloseasca mintea si sa puna stapânire pe gândirea dvs. Urmariti-l. Simtiti-i energia în corpul dvs.
Dupa cum stiti, atentie deplina înseamna acceptare completa
. Printr-o atentie sustinuta si, astfel, prin acceptare, apare transformarea. Corpul-durere se transforma într-o constiinta stralucitoare, asa cum o bucata de lemn se transforma si ea în flacara atunci când este pusa în foc sau lânga el.
Menstruatia va deveni atunci nu numai o expresie vesela si placuta a feminitatii, ci si un moment sacru de transformare, în care dati nastere unei noi constiinte. Natura dvs. adevarata va straluci prin ea, atât în aspectele sale feminine, ca Mama Divina, cât si în aspectul sau transcendent ca Fiinta divina ce depaseste dualismul masculin-feminin.
Daca partenerul dvs. este suficient de constient, va poate ajuta în acest exercitiu pe care tocmai l-am descris, pastrând frecventa prezentei intense mai ales în acest interval. Daca el ramâne prezent ori de câte ori recadeti în identificarea inconstienta cu corpul-durere, lucru care este posibil si se va întâmpla la început, veti putea foarte repede sa va alaturati lui în aceasta stare
Adica, ori de câte ori corpul-durere preia temporar controlul, în timpul menstruatiei sau în alte momente, partenerul nu îl va confunda cu dvs. Chiar daca acesta îl ataca, cum probabil o va face, el nu va reactiona ca si cum ati fi „dvs.", retragându-se sau construind un fel sau altul de aparare. Isi va pastra spatiul de prezenta intensa
Nu mai este nevoie de niciun alt lucru pentru transformare. In alte momente, veti fi capabila sa faceti acelasi lucru pentru el sau sa îl ajutati sâ-si recâstige constiinta de sub dominatia mintii, atragându-i atentia catre aici si acum ori de câte ori se va identifica cu gândirea.
În acest fel, un permanent câmp energetic de o frecventa înalta si pura va lua nastere între dvs. Nici iluziile, nici durerea, nici conflictele, nimic din ceea ce este strain de dvs. si nu este iubire nu va putea supravietui.
Aceasta reprezinta împlinirea scopului divin, transpersonal al relatiei dvs. Devine un vârtej de constiinta, care va atrage multe alte persoane.

     Când o persoana este deplin constienta, mai simte nevoia unei relatii de cuplu?
Un barbat se mai simte atras de o femeie?
O femeie se mai simte incompleta fara un barbat?
Indiferent de nivelul dezvoltarii spirituale, sunteti înca barbat sau femeie, asa ca la nivelul identitatii formale nu sunteti complet. Sunteti numai o jumatate a întregului.
Aceasta stare de neîmplinire este simtita sub forma atractiei dintre barbati si femei, a atractiei catre polaritatea energetica opusa, indiferent cât de constient ati fi
Dar în aceasta stare de conectare interioara, simtiti atractia undeva la suprafata sau la periferia vietii dvs.
Orice lucru care vi se întâmpla în aceasta stare este resimtit ca marginal. Întreaga lume pare numai o îngramadire de valuri sau de unde la suprafata unui ocean vast si adânc. Dvs. sunteti oceanul si, desigur, sunteti si valul, dar un val care si-a înteles adevarata identitate de ocean si comparata cu imensitatea si profunzimea oceanului, lumea valurilor si a undelor nu mai este deloc importanta.
Acest lucru nu înseamna ca nu mai aveti relatii profunde cu alte persoane sau cu partenerul. De fapt, puteti avea relatii profunde numai daca sunteti constient de Fiinta.
     Venind din Fiinta, sunteti capabil sa va gasiti centrul în spatele valului formei. In Fiinta, masculinul si femininul sunt una. Forma dvs. poate continua sa aiba anumite nevoi, dar Fiinta nu are nici una. Este deja completa si întreaga.
Daca aceste nevoi sunt satisfacute, este minunat, dar satisfacerea sau nesatisfacerea lor nu afecteaza în nici un fel starea dvs. profunda.
Astfel încât este perfect posibil ca o persoana care a atins un nivel avansat de dezvoltare spirituala sa aiba un sentiment de neîmplinire la nivelul superficial al fiintei, în cazul în care nevoia de a-si satisface polaritatea masculina sau feminina nu este împlinita si în acelasi timp sa se simta completa, împlinita si împacata în interior.
     În încercarea de a te dezvolta spiritual, homosexualitatea este un ajutor, un obstacol sau nu are nici o importanta?
Pe masura ce va apropiati de maturitate, incertitudinea "orientarii sexuale urmata de realizarea faptului ca sunteti „diferit" de altii va poate forta sa va desprindeti din identificarea cu tiparele sociale conditionate de gândire si comportament.
Aceasta va ridica automat si nivelul de constiinta deasupra celui de inconstienta al majoritatii, ai carei membri preiau necritic toate tiparele mostenite.
Din acest punct de vedere, homosexualitatea poate fi un ajutor. Conditia de marginal, de persoana care nu se potriveste cu restul grupului sau care este respinsa de grup, indiferent din ce motiv, face viata dificila, dar va ofera în acelasi timp un avantaj din punctul de vedere al dezvoltarii spirituale. Va scoate din starea de inconstienta aproape fortat.
Pe de alta parte, daca va construiti un sentiment al identitatii bazat pe homosexualitatea dvs., ati scapat dintr-o capcana pentru a cadea în alta.
Veti juca roluri si jocuri dictate de imaginea mentala pe care o aveti despre sine ca homosexual. Veti deveni inconstient, în spatele mastii sinelui fals veti fi foarte nefericit.
Intr-o atare situatie, homosexualitatea va fi un obstacol. Dar veti avea, bineînteles, si alte ocazii. Nefericirea profunda poate fi un stimul grozav pentru trezirea constiintei.
     Cand nu va puteti simti relaxat când sunteti singur, veti cauta o relatie ca sa va mascati disconfortul. Si puteti fi sigur ca disconfortul va reaparea sub o forma sau alta în relatie si probabil va veti considera responsabil pentru aceasta situatie.
Tot ce trebuie sa faceti este sa acceptati în totalitate momentul. Atunci veti fi în largul dvs. aici si acum si veti avea o relatie confortabila cu sine.
Când aveti o relatie cu dvs., va împartiti în doua: „eu" si „eu însumi", subiect si obiect. Aceasta dualitate creata de minte este cauza principala a problemelor si a conflictelor din viata dvs. în starea de iluminare, sunteti dvs. — „dvs." si „sinele dvs." fuzioneaza. Nu va criticati, nu va plângeti de mila, nu sunteti mândru de dvs., nu va iubiti, nu va urâti s.a.m.d.
Ruptura produsa de constiinta autoreflexiva se repara, iar blestemul ei este înlaturat. Nu exista niciun „sine" pe care sa fie nevoie sa-l aparati, sa-l protejati sau sa-l hraniti.
Când ati atins un anumit nivel de dezvoltare spirituala, exista o singura relatie pe care nu o mai aveti: relatia cu sine. Odata ce ati renuntat la ea, toate celelalte relatii vor fi relatii de iubire.