Craciunul - Partea II de Omraam Michael Aivanhov publicat la 22.12.2008
Craciun
     Initiatul, este cel care ajunge sa stapâneasca aceste doua forte si în acel moment, ele sunt în serviciul lui. Vedeti, el nu nimiceste în el personalitatea si senzualitatea. Magarul si boul erau acolo, prezenti... Si ce faceau ei? Ei suflau asupra copilului Isus, îl încalzeau prin suflul lor, de caldura si dragoste.
Deci, când Initiatul ajunge sa prefaca magarul si boul din el, si sa-i puna în slujba proprie, acestia vor veni apoi sa încalzeasca si sa alimenteze prin suflul lor copilul nou-nascut. Deci, aceste forte nu mai sunt acolo pentru a-l turmenta, a-l dezaxa si a-l face sa sufere, nu, ele devin forte vii, pozitive. Suflul înseamna deja viata. Vedeti, suflul magarului si al boului este o reminiscenta prin care Dumnezeu a dat suflet primului om. Magarul si boul l-au servit pe copilul Isus, aceasta însemnând ca toti aceia care-l poseda pe Cristos în ei vor fi serviti de catre personalitatea si senzualitatea lor, caci acestea sunt forte, asa cum v-am explicat-o de mai multe ori.

     Apoi un înger a aparut pastorilor care aveau acest grajd. Ei îsi pazeau turmele si când îngerul le-a anuntat stirea nasterii lui Iisus, s-au minunat; au luat mieii si i-au dus lui Iisus.
     Aceasta înseamna ca toti aceia care aveau vreo actiune asupra corpului fizic, adica spiritele familiale care s-au reîncarnat sau nu s-au încarnat, si care poseda bogatii (simbolic, aceste bogatii sunt oile, miei si câinii) sunt avertizati. Ei sunt avertizati pentru ca au participat la construirea grajdului (corpul fizic) si sosesc toti spunând: "Oh, la, la!
Nu ne-am gândit niciodata ca vom avea o asemenea cinste în grajdul nostru!" Deci, toate spiritele familiale care sunt dincolo, si chiar si aici, primesc stirea ca ceva splendid s-a petrecut în inima voastra, în sufletul vostru, si vin sa se încline si sa aduca daruri. Deci, lumea întreaga se pune în serviciul copilului. Dar, atâta timp cât copilul nu soseste, nu va gânditi ca cineva va veni sa va serveasca. Îngerii nu vor veni sa serveasca decât pe acela în care copilul Iisus s-a nascut deja, caci nu pentru voi vin ei, ci pentru acest principiu Divin, Cristos, Fiul Domnului.
     Nu este altceva mai important decât a face toate eforturile pentru ca, într-o buna zi, Copilul Iisus sa se nasca si în voi. În acel moment Pamântul si Cerul vor veni; din patru colturi ale lumii, fiintele vor întelege ca s-a nascut o noua lumina si vor veni sa va aduca cadouri si sa va vada.
Bineînteles, va exista un Irod (au existat mereu Irozi) care va fi furios si care va cere celor trei magi: "Mergeti si vedeti ce-i cu copilul acesta, si când îl veti gasi spuneti-mi si mie, fiindca vreau si eu sa vin sa-l ador". Dar, din fericire, exista îngeri care vin sa-l previna pe Copilul Iisus, pentru a se salva. Un înger a venit si i-a spus lui Iosif: "Ia copilul si pe mama sa si fugi în Egipt, pentru ca Irod îl va cauta sa-l omoare". Si în acel moment magii au primit ordinul sa nu se mai întoarca lânga Irod, si au plecat în Tarile lor pe alt drum. Aceasta înseamna ca toti aceia care vor veni lânga Isus, lânga principiul Cristic, nu se vor putea întoarce la ei pe acelasi drum. Nu v-ati gândit la aceasta, nu-i asa?
     Totul este atât de profund, atât de misterios! Pentru mine este uimitor. Si, credeti-ma, nu inventez nimic. Va transmit stiinta pe care am primit-o: ea este adevarata. Restul, nu sunt decât povesti pentru cei care nu pot întelege; dar continutul acestor povesti este pentru discipoli, iar sensul pentru Initiati.

     Si acum, de ce oare noaptea de Craciun este un obicei de petrecere, de masa? Este simbolic.Când s-a nascut copilul, trebuie sa manânci, sa bei, sa cânti, dar fara a depasi limitele, desigur. Si copilul are nevoie de hrana. Prima sa hrana, dupa nastere, este laptele mamei sale. Ea l-a hranit, mai întâi cu sângele ei, si apoi cu laptele ei. Care o fi semnificatia? Nu v-ati gândit la ea deloc. Toata lumea stie ca micutul s-a hranit mai întâi cu sângele mamei sale, si apoi cu laptele ei. Sunt doua culori aici: rosu si alb. V-am vorbit deja despre aceasta în conferinta referitoare la ciucurii rosii si albi, spunându-va ca misterele albului si rosului au fost ascunse în aceste mici lucruri care ne-au parvenit noua.
În tarile slave, si mai ales în Bulgaria, în fiecare an, primavara, oamenii poarta ciucuri rosii si albi pe care-i agata la haine sau la palarie, sau chiar în casa, suspendati pe undeva. Este o traditie, si ei nici macar nu stiu ce fac... Oamenii sunt cu adevarat tenaci si credinciosi, atunci când nu înteleg aceste lucruri! E, poate la fel, ca în cartile Tarotului, care, de secole, parcurg lumea. Daca s-ar fi stiut semnificatia lor, poate ar fi fost distruse. Ce bine ca nu s-a stiut!
Si acei ciucuri, când se va sti ce simbolizeaza, se va dori, poate, suprimarea lor. Ei contin mari secrete, pentru ca, culoarea rosie si culoarea alba sunt simboluri. În timpul conceptiei, aceste doua culori sunt prezente: femeia aduce rosul, barbatul aduce albul. Mai târziu, aceasta se repeta atunci când femeia îsi hraneste copilul timp de noua luni, cu sângele ei, si apoi cu laptele ei. De altfel, în sânge gasim aceste culori, alaturi de globulele rosii si cele albe: rosul si albul reprezinta cele doua principii necesare vietii. Dar sa ne oprim aici. Daca nu va amintiti deloc, cititi din nou conferinta despre ciucurii rosii si albi. Suntem obligati sa ne aplecam si sa reflectam asupra acestor mistere; când le-am înteles, trebuie sa le facem sa coboare în domeniul sentimentului, si în fine, sa le realizam în planul fizic. Acest lucru este cel mai greu.
     Toata lumea întelege, toata lumea aprofundeaza intelectual, si chiar foarte bine, dar întelegerea n-a coborât înca în sentiment si inima nu o simte. Întelegerea trebuie sa coboare în inima, si apoi, în vointa pentru a se face unirea în planul fizic. Exista, deci, trei nasteri ale lui Isus copilul: mai întâi în intelect, apoi în sentiment, si, în fine, în vointa, în planul fizic. O sa spuneti:" Dar cum, în planul fizic?".V-am explicat-o, dragii mei frati si surori, dar nu m-ati înteles.
Omul nu poate sa-l nasca pe Isus în el, tîta timp cât nu a întels-o pe mama sa, pamântul. Daca nu stie ceea ce este Pamântul, daca nu are cu el relasii de afectiune, de respect, constiente, el nu are nici o posibilitate sa-si schimbe corpul fizic. Corpul nostru este în legatura cu Pamântul si se va întoarce ... în pamânt, pentru ca aici s-a format, pentru ca este fructul sau, copilul sau.
Iar daca omul nu este în legatura corecta cu Pamântul, Copilul Isus nu poate sa se nasca an actiunile sale, în corpul sau fizic. Pamântul este o fiinta inteligenta, dar la aceasta nu ne gândim niciodata, si îl studiem numai din punct de vedere geografic: atâtia locuitori, atâtea mari, oceane, lacuri, munti, râuri... Pamântul este creatura cea mai necunoscuta, cea mai dispretuita, cea mai urâta, si toate marile nenorociri de aici vin. Da, fiindca noi nu o respectam pe mama noastra, care ne-a dat corpul ei, corpul nostru.
     Exista o Stiinta prodigioasa asupra relatiilor omului cu pamântul, comportamentul pe care acesta trebuie sa-l aiba: cum sa-i vorbeasca, cum sa scoata fortele din el, si cum sa-i dea ceea ce are el rau. Desigur, pamântul are uzine, fabrici, laboratoare extraordinare, unde poate transforma totul. Si aceasta o face fara încetare: toate impuritatile, toate resturile care i s-au transmis, el le transforma pentru a produce fructe, flori, si tot ceea ce este util si frumos. Cât de inteligent este pamântul, nu-i asa!

     Si ce este Pamântul? Este copilul unei mame, care este al altei mame, care este ea însasi copilul unei alte mame. Este o modalitate putin bizara de exprimare, dar este mai comod pentru a explica. Deci exista o strabunica, o bunica, o mama si un copil. Ei bine, copilul este Pamântul. Si ceilalti unde sunt? Va voi arata. Strabunica este natura cosmica, invizibila, care a format întreg Universul: sotia Domnului. Bunica este Universul. Cât despre mama, ea nu se vede, este deasupra pamântului, copilul ei, care este un reprezentant al naturii mari, Isis. Iar copiii Pamântului sunt toti copacii, fructele, tot ce se produce în natura.
     Pamântul este fertilizat de soare, si el produce copii tot timpul anului, în diferite regiuni. Soarele este deci tatal, dar în spatele lui sunt alti tati, pâna la Spiritul Divin, care este originea a tot. Soarele este tatal, iar pamântul, mama, iar deasupra sunt destui tati si mame. Va aduceti aminte când v-am vorbit despre soarele invizibil, soarele negru, din care soarele nostru îsi ia energiile? Da, totul are o cauza.

     Cînd observam natura, vedem ca totul nu este decât o reflectie a acestei filiatii despre care v-am vorbit. Uitati-va la copac. Radacinile, reprezinta pe strabunica; trunchiul, pe bunica; ramurile , pe mama; frunzele si florile, pe copii; iar prin fructe, totul reîncepe, caci totul este în fruct.
     Copacul este o repetitie a întregului univers, si fiecare lucru este de asemenea, o repetitie la scara mica, un rezumat a ceea ce ramâne. Priviti atomul: este o repetitie a sistemului solar si invers, sistemul solar nu este altceva decât un atom în imensitate, si o repetitie a acestei imensitati. Cheia analogiei pe care v-am dat-o deschide toate portile, si o sa învatati sa va serviti de aceasta cheie. În corpul fizic, de asemenea, gasim aceasta repetitie: strabunica, bunica, mama, copilul... si fructele.
Daca am începe sa cautam toate corespondentele pentru lucruri, aceasta ne-ar întârzia, dar v-as putea demonstra ca totul, totul corespunde.
     Nasterea lui Cristos este o problema foarte importanta de care toti Initiatii trebuie sa se ocupe. Vedeti ce spune Sfântul Pavel:" Oh! Copiii mei, cât m-am straduit sa fac sa se nasca Cristos în voi!". Deci si el a înteles ca nasterea lui Cristos trebuia sa se faca în fiecare suflet omenesc. De aceea vorbea discipolilor sai, îi sfatuia si chiar îi scutura ca sa se purifice, si sa se puna într-o stare de acceptare, de supunere, de adorare, caci acestea sunt conditiile necesare pentru a primi sâmburele de Sus. Sufletul omenesc este ca o femeie: daca femeia este agresiva, daca rezista mereu în fata sotului, ea nu va avea niciodata un copil. Acelasi lucru este si cu sufletul omenesc; el trebuie sa aiba o femeie adorabila, receptiva, pentru a primiDuhul Sfânt, daca nu, pacat de el, nu va exista nici un copil!
     Sa ne oprim acum putin asupra cuvintelor rostite de înger pastorilor:" Slava lui Dumnezeu în locurile preaînalte, si pace pe pamânt între oamenii placuti Lui!". Ati înteles aceste cuvinte? De ce pace oamenilor si slava în ceruri? Pentru ca atunci când se naste Copilul Divin, el îl preamareste pe Domnul si pacea se instaleaza în sufletul omului în care s-a nascut. Copilul aduce usurare, fiindca vine cu plenitudine. Priviti un barbat si o femeie care nu au copii, le lipseste parca ceva, resimt un gol. Dar când copilul vine, vine si plenitudinea, este triunghiul pe care se construieste edificiul.
De aceea formula Maestrului Peter Deunov: " Dragostea de Dumnezeu aduce împlinire vietii " este de o mare profunzime. Este dragostea de Dumnezeu, pe care sufletul trebuie sa o primeasca cum femeia primeste dragostea sotului ei. Aceasta dragoste divina care aduce împlinire vietii, este dragostea ce o aduce Copilul Iisus. Copilul aduce împlinirea... Si unirea, dragostea, nu este altceva decât prevestirea, anuntul copilului care se apropie. Aceasta formula a Maestrului este, cu adevarat, foarte profunda: el nu a dat-o numai pentru a o repeta mecanic, înainte si dupa masa, ci pentru a lucra pâna ce aceasta dragoste divina sa poata înflori în sufletul nostru, care-l va concepe pe copil, pe Cristos. Si apoi, câte schimbari nu vor veni în existenta noastra! Peste tot, totul se lumineaza, totul se aseaza, totul se amelioreaza. Vedeti atunci de ce merita sa lucrezi un an, mai multi ani, o viata întreaga, pentru a face sa se nasca Copilul Iisus în sine.

     Au fost destule nasteri în aceasta noapte în lume, si chiar în Fraternitate a fost cel putin una. Dar, Iisus s-a nascut în aceasta noapte.
     Iisus are multe nume. Bineînteles, în istorie, numele Lui este Iisus, dar în domeniul mistic nu mai este Iisus, ci Eul Superior. Când omul se uneste cu Eul Superior, cu Sufletul Universal, când primeste Duhul Sfânt, acestea nu sunt decât formule diferite pentru a exprima aceeasi realitate.Daca s-ar face un studiu special s-ar gasi diferentele, dar Eul Divin, Duhul Sfânt, Sufletul Universal este oceanul în care totul traieste, totul se misca si se hraneste, este receptaculul cosmic al materiei primordiale, al energiei sublime; este Akasha, este cel mai pur eter, în care ne leganam.
     Si în acest Suflet Universal, care este peste tot, care stie tot, care transmite tot, de la un capat la celalalt al universului... în partea cea mai subtila a acestui Suflet care traieste, este plenitudine, chintesenta, omniscienta, locuiesc Tatal Ceresc, Mama Divina, Cristos, Duhul Sfânt. Si când Apostolul spunea:" Noi în El ne miscam", el vorbea de Sufletul Universal care este o emanatie a Domnului, dar care nu este Dumnezeu-Însusi.
    
     Când se spune ca traim în Dumnezeu, în realitate nu este chiar foarte exact, traim de fapt, într-o substanta emanata de El. La început Domnul a emanat o Lumina, si aceasta prima substanta care era lumina pura, acesta este Sufletul Universal.

     El a înaintea soarelui si stelelor, si cu ajutorul ei a fost creat totul. Numai în stiinta ezoterica I se dau nume diferite. Când Dumnezeu a spus: "Sa fie Lumina!", lumina care a aparut nu este lumina pe care o vedem. Lumina care o vedem este o reflectie, o reprezentare care ne da o idee despre adevarata lumina. Adevarata lumina creata de Domnul, si care apoi a creat totul, a fost Sufletul Universal. El alimenteaza Universul; el contine totul, si toate fiintele se misca în el, ca pestii într-un ocean. Aceasta lumina este compusa din straturi diferite, mai mult sau mai putin subtile. Priviti atmosfera: este un ocean, unde noi suntem pestii unei alte specii care traiesc ca pestii din ocean. Si mai departe de acest ocean, se întinde un ocean eteric unde traiesc alte creaturi... Sufletul Universal are deci, etaje mai mult sau mai putin dense, mai mult sau mai putin subtile, pâna la vârf, care este foc, si unde locuiesc Duhul Sfânt si Mama Divina.
     Trebuie sa întelegeti ca Initiatii pot sa se serveasca de termeni diferiti pentru a exprima aceeasi realitate. Într-un domeniu, unul spune Fiul, altul Duhul Sfânt sau Tatal. Si adesea inverseaza aspectele! Duhul Sfânt devine Fiul, Fiul devine Mama, Mama devine Duhul Sfânt, Duhul Sfânt devne Tatal.
Ei da, putem face variatii, si este minunat! O sa spuneti:" Dar putem înebuni! " Nu, nu, din contra, putem deveni întelepti, inteligenti si rezonabili. În realitate este simplu de înteles. Sa luam un barbat: el poate fi în acelasi timp fiu, tata si bunic, si totusi el este acelasi. Dar, lânga nepotul sau este bunic, lânga fiu este tata, lânga tata este fiu, etc. Si poate fi înca si var, unchi, nepot, etc.... totul nu este decât o problema de legaturi.
     Si anticii, care stiau multe despre aceste lucruri, mai multe decât preotii nostri, au reprezentat-o pe Venus ca o frumoasa femeie, dar si ca o zeita barboasa. Iar Zeus, de câte ori nu si-a schimbat formele! Odata taur, alta data lebada, alta data ploaie de aur, etc.... Mari secrete sunt ascunse în aceste metamorfoze.

     Toate religiile Antichitatii au divinitati care îsi schimba sexul. Aceasta demonstreaza ca Anticii cunosteau legea polaritatii, iar contemporanii au uitat-o. În Arborele Sefirotic, de exemplu, sefirotul Netach care reprezinta tot ceea ce este feminin, frumos si delicat, încântator, tot ce are parfum, culoare, muzica, devine pozitiv, masculin vis-a-vis de sefirotul Hod, care, în acel moment devine feminin. Hod este masculin vis-a-vis de Iesod, dar devine feminin vis-a-vis de Netach.

     Iata o stiinta pe care oamenii trebuie sa o învete: cum sa schimbe polaritatea. Când va gasiti în fata cuiva care va depaseste, imediat trebuie sa deveniti ca o femeie, daca doriti sa profitati de ceea ce stie. Daca nu, nu veti profita de nimic, si nu veti primi nimic. Dar, când va aflati în fata cuiva care va este inferior, deveniti un barbat, adica dati-i ceva, influentati-l, protejati-l. Trebuie sa stiti sa va polarizati în toate momentele vietii. Gânditi-va putin, si veti vedea ca atunci când nu ati stiut sa va polarizati în fata unui superior sau a unui inferior, ati pierdut ceva în loc sa câstigati.
     Acum vreau sa va spun ca, în timpul absentei mele, mi-ar place sa lucrati si sa aplicati tot ce v-am dat ca metode, ca formule. Revedeti notitele luate, si veti gasi solutii la majoritatea problemelor care va framânta. Asteptati mereu revelatii noi, iar tot ceea ce v-am spus zace aruncat undeva. Veti crede, poate, ca este vorba aici de mândria mea, dar eu va cer sa recititi cartile.
Veti vedea ca nu le-ati citit. Multi mi-au spus deja:" Maestre, am recitit cartile, a treia oara, si ne-am dat seama ca nu le citisem. Am descoperit atâtea lucruri neobservate!".
Si ce este extraordinar în aceasta prima conferinta? Nimic. Nu sunt nici teorii nebuloase, nici fizica atomica, ci numai un mic izvor care murmura. Dar tocmai acest izvor este secretul. De când curge, el aduce mereu noi conferinte. Da! Un izvor!... Totul este acolo!... Atâta timp cât va exista izvorul, va fi si vegetatie, animale, oameni si o întreaga cultura cu muzica, dansuri, cântece. Da, fiindca exista apa. Înlaturati izvorul si totul va dispare. Interpretat simbolic, exista destui oameni inteligenti care au hotarât sa-si împiedice izvorul sa curga, spunând:" Ceilalti nu merita ca eu sa fiu bun, nu trebuie sa-i ajut, trebuie sa fiu ferm, si astfel nu voi fi înselat, nici solicitat.
" Dar gândind asa, veti distruge tot! Viata se va duce, la fel si fericirea... Lasati-i pe ceilalti sa va însele, si sa-si bata joc de voi, asta nu are nici o importanta, dar nu va lasati niciodata izvorul vostru sa taca! Iata marele secret. Ei, si ce daca v-au tradat unul sau doi? Nu are nici o importanta în fata unei surse care curge, veti fi apoi de mii de ori recompensat. Dar închizând izvorul, veti pierde tot. Veti fi cel mai sarac si mizerabil om. Evident, nimeni nu va va mai însela, veti fi mort. Iar pe morti, cine sa-i mai însele? Sfârsit!...

     Da, recititi prima conferinta, dragii mei, fiindca ea trateaza problema nasterii, a celei de-a doua nasteri: cum sa ne nastem din apa si spirit, adica din apa si foc. Sunt doua simboluri: apa este principiul feminin, si spiritul este principiul masculin. Daca omul nu se naste din apa si foc, el nu va intra în Împaratia Domnului, adica nu se va naste a doua oara, daca nu poseda cele doua principii în el. A doua nastere este nasterea lui Iisus, dar nasterea lui Iisus este nasterea voastra. Mama este apa, adica iubire, puritate, viata, iar tatal este focul, lumina, spiritul. Daca nu aveti cele doua principii: iubirea, care este principiul feminin si întelepciunea, care este principiul masculin ( uneori acestea se inverseaza ), nu va veti putea naste. Orice copil are un tata si o mama; iar DACA NU AVETI IUBIRE, SI NICI ÎNTELEPCIUNE, PARINTII LIPSESC SI COPILUL NU SE VA NASTE. Ne-am nascut deja, e clar, dar nu ne-am nascut din iubire si întelepciune înca.

     Pentru a ne naste a doua oara, sub forma Copilului Cristos, ne trebuie un tata si o mama elevati, mai evoluati ca parintii fizici. Trebuie iubire si întelepciune, si copilul care se va naste va fi adevarul, plenitudinea vietii, tot ceea ce este real si adevarat. Iata câteva cuvinte despre prima conferinta. Recititi-le înca o data.
     Nu v-am interpretat întreg capitolul din Sfântul Luca. Am dorit numai sa va prezint un colt din viata voastra interioara, pentru a sti ca nasterea lui Iisus nu a fost numai un eveniment istoric, de acum 2000 de ani, dar si un fenomen real, care se produce anual în natura, si uneori, foarte rar, în fiinta omeneasca. Daca credem ca nasterea lui Iisus nu este decât un eveniment produs acum 2000 de ani, atunci nimic nu se explica. Mai întâi, este incompatibil cu marea iubire a Domnului. Omenirea exista de milioane de ani, si atunci iubirea unde era?... ce facea? Dupa crestini, Dumnezeu a asteptat un moment istoric pentru a-si manifesta iubirea trimitându-si Fiul... Si pentru putin timp! Si apoi, trebuie sa plângem, s-a sfârsit, trebuie sa ne rugam ca el sa revina. Nu are sens! Adevarul este ca Iisus Cristos a aparut de mai multe ori în omenire, si chiar pe alte planete, în tot universul, si va mai apare înca în viitor. Daca nu puteti accepta acestea, nu sunteti nici credinciosi, nici crestini, nimic. Credeti în lucruri nastrusnice, dar în tot ce are sens nu vreti sa credeti. Se spune mereu:" Dumnezeu este iubire... Dumnezeu este iubire...", dar nu se vede nicaierei. Vi se spune ca o singura data aceasta dragoste s-a manifestat pe pamânt, si atunci nu ati fost prezenti!
     Dar mai adaug ceva. Va puteti îndoi de aparitia lui Cristos în istorie. Unii au facut-o si au demonstrat cu dovezi stiintifice, la fel ca si cei care au demonstrat contrariul. Si ce vom spune? Ca latura istorica nu este foarte importanta. Si totusi, exista un lucru care nu poate fi înlaturat. Sa presupunem ca s-a ajuns la demonstrarea, cu dovezi de netagaduit, ca Iisus nu a existat, ca a fost un mit... Va trebui însa acceptat imediat un lucru, si anume ca acela care a scris Evangheliile este la fel de mare ca El. Si fiindca cineva a scris asemenea lucruri, de o asemenea profunzime, de o asemenea grandoare, de o asemenea lumina, nu este neaparat necesar ca Cristos sa se fi încarnat.
Adunati toti aici, facem o munca prodigioasa asupra creierelor si constiintelor pentru ca gândurile noastre, rugaciunile noastre, cântecele, sunt unde care se propaga si care vor atinge inimile si inteligentele a mii de oameni si femei din întreaga lume. Si toate aceste idei care le lansez, veti vedea, se vor propaga peste tot. Credeti-ma, participati la o munca gigantica, si de cea mai mare slava. Aceasta este adevarata munca: în acelasi timp te îmbogatesti spiritual, si în acelasi timp raspândesti lumina. Astazi, mai ales, este o zi extraordinara, si se vor produce mari transformari. Nimeni nu va ramâne nemodificat: fiecare va întelege câte ceva, va simti câte ceva, va primi câte ceva. Pentru ca astazi este nasterea lui Cristos, si aceasta nastere a operat formidabil în lume si în Fraternitate. Veti vedea, veti constata, Copilul este înca mic; el nu se poate înca ridica, nici face miracole, dar într-o zi, el va face lucruri mari, da, acest copil. Astazi este nasterea adevarata a Copilului Cristos, trebuie numai sa-l cautam, sa-l gasim. Voi veti fi cei trei magi si va veti conduce dupa stea. Pâna acum nu v-am spus ca, Cristos s-a nascut. Si iata, astazi, v-o spun pentru ca este un adevar.
     Acum va doresc pace, armonie, lumina, fericire si bogatie spirituala, dragii mei. Aveti un Dumnezeu, aveti un ideal, aveti o religie, aveti un Maestru, si daca vreti mereu sa va dezvoltati, pastrati-le cu grja. Pentru fiecare fiinta vine momentul când floarea se deschide, si atunci ea da parfumul. Acest parfum este ceva invizibil care apare în jurul ei; surâsul, privirea, pielea, totul se schimba, chiar si vocea. Exista perioade când sufletul omenesc se împlineste, si atunci el emana esente delicioase. Aceasta viata pura, subtila, care degaja o fiinta, sub forma de culori, parfum, muzica, este acea viata dupa care alergam, pe care o iubim.

     Daca vreti sa fiti iubiti, admirati, cautati, trebuie sa degajati aceasta viata, sa straluciti. Asa cum floarea se deschide, fiecare fiinta trebuie s-o faca si într-o buna zi va fi înconjurata de o aura de lumina si culori. Astazi este Craciunul, si asa cum nasterea unui copil aduce speranta vietii, Nasterea lui Cristos în lume, astazi, este speranta ca Dumnezeu nu i-a abandonat pe oameni. Chiar daca ei Îi încalca mereu legile, El le acorda credit trimitându-le un Mântuitor, pentru a salva toate sufletele. Chiar si cei care au facut cele mai mari tâmpenii trebuie sa se trezeasca. Vor suferi, e de înteles, vor plati, vor repara, dar Dumnezeu le da o sansa de a avansa. Ceea ce este rau, este sa te descurajezi, si sa refuzi sa urci.
Sus, în Ceruri, se celebreaza o sarbatoare, si la aceasta sarbatoare trebuie sa participati si voi, cel putin prin puterea gândului. Din nefericire, putini sunt aceia care stiu sa se dedubleze, pentru a participa cu adevarat prin spiritul lor. Cât despre ceilalti, ce sa mai vorbim! Au mâncat, au baut, s-au ghiftuit, iar acum sunt bolnavi. De acum înainte, nu mai petreceti Craciunul asa. Gânditi-va bine! Munciti si într-o buna zi Copilul Iisus se va naste în voi. Pentru moment pregatiti conditiile.