Puterea prezentului - Partea XI de Eckhart Tolle publicat la 03.05.2010
Abandonarea versus Calea crucii
     Ati vorbit de câteva ori despre „ abandonare ". Nu-mi place aceasta idee. Suna fatalist, într-un fel. Daca acceptam întotdeauna lucrurile asa cum sunt, nu vom mai face niciun efort pentru a le ameliora. Mi se pare ca progresul consta tocmai în acest lucru, atât în sfera personala, cât si în sfera colectiva, sa nu acceptam limitele prezentului si sa ne straduim sa le depasim si sa cream ceva mai bun. Daca nu am fi facut acest lucru, am trai si acum în pesteri.
     Pentru unii oameni, abandonarea poate avea conotatii negative, implicând înfrângerea, renuntarea, esecul de a face fata dificultatilor vietii, letargia s.a.m.d.
Adevarata abandonare, totusi, este un lucru total diferit. Nu înseamna sa accepti pasiv orice situatie în care esti implicat si sa nu faci nimic în aceasta privinta.
Nici nu înseamna sa nu-ti mai faci planuri sau sa nu întreprinzi actiuni pozitive.
Abandonarea este întelepciunea simpla, dar profunda, ce consta în a te supune mai degraba decât a te opune cursului vietii.
Singurul loc în care puteti simti cursul vietii este Clipa de acum, asa ca a te abandona înseamna a accepta momentul prezent neconditionat si fara rezerve.
Inseamna a renunta la orice rezistenta interna fata de ceea ce este.
Rezistenta interna înseamna a spune „nu" la ceea ce exista, prin critica si negativism emotional. Devine extrem de pronuntata mai ales atunci când lucrurile „merg prost", adica atunci când exista un decalaj între cererile sau asteptarile rigide ale mintii si realitate.
Aceasta este prapastia durerii.
     Daca ati trait suficient, stiti ca lucrurile pot „merge prost" foarte des. Tocmai în acele momente trebuie sa practicati abandonarea, daca doriti sa eliminati durerea si suferinta din viata dvs.
Acceptarea starii prezente va elibereaza imediat de identificarea cu mintea si astfel va reconecteaza cu Fiinta.
Rezistenta este mintea.
Abandonarea este un fenomen pur interior. Nu înseamna ca la nivel exterior nu puteti întreprinde nimic pentru a schimba situatia.
De fapt, nu situatia în întregime trebuie sa o acceptati atunci când va abandonati, ci numai micul segment numit Acum.
De exemplu, daca ati fi împotmolit undeva în noroi, nu ati spune: „Bine, ma resemnez sa fiu împotmolit în noroi". Resemnarea nu este abandonare. Nu trebuie sa acceptati o situatie de viata indezirabila sau neplacuta. Si nici nu trebuie sa va mintiti, spunând ca nu este nimic rau în a fi împotmolit în noroi. Nu
Recunoasteti în totalitate dorinta dvs. de a iesi din aceasta situatie.
Va restrângeti atentia la momentul prezent, fara sa îl etichetati în niciun fel.
Aceasta înseamna ca nu exista o judecata critica la adresa Clipei de acum.
Deci nu exista rezistenta, negativism emotional. Acceptati calitatea acestui moment.
Apoi treceti la actiune si faceti tot ce puteti pentru a iesi din noroi.
     O astfel de actiune eu o numesc pozitiva. Este mult mai eficienta decât actiunea negativa, care vine din furie, disperare sau frustrare.
Pâna când nu obtineti rezultatul dorit, continuati sa practicati abandonarea, evitând etichetarea Clipei de acum.
-' Dati-mi voie sa va ofer o analogie vizuala pentru a ilustra ceea ce vreau sa spun.

     Mergeti noaptea pe o poteca, înconjurat de o ceata deasa. Dar aveti o lanterna puternica, care trece prin ceata si creeaza un spatiu îngust în fata dvs.
Ceata este situatia dvs. de viata, care include trecutul si viitorul; lanterna este prezenta dvs. constienta; spatiul clar din fata dvs. este Clipa de acum.
Lipsa abandonarii va consolideaza forma psihologica, scoica sinelui fals, si astfel creeaza un puternic sentiment de separare.
Lumea din jur si mai ales oamenii încep sa fie perceputi ca o amenintare. Apare compulsia inconstienta de a-i distruge pe ceilalti judecându-i critic si nevoia de a concura si a domina.
Chiar si natura devine un dusman, iar perceptiile si interpretarile dvs. sunt guvernate de frica.
     Boala mentala pe care o numim paranoia este numai o forma putin mai acuta a acestei stari normale, dar disfunctionale a constiintei.
Nu numai forma dvs. psihologica, dar si forma fizica — corpul dvs. — se întaresc si se rigidizeaza prin rezistenta.
Tensiunea creste în diferite segmente ale corpului, iar corpul ca întreg se contracta. Circulatia libera a energiei vietii prin corp, esentiala pentru o functionare sanatoasa, este foarte redusa.
Exercitiile asupra corpului si anumite forme de terapie fizica pot fi utile în restabilirea circulatiei acestei energii, dar daca nu practicati abandonarea în viata de zi cu zi, aceste lucruri nu pot aduce decât o ameliorare temporara a simptomelor, deoarece cauza — tiparul rezistentei — nu a fost dizolvat.
Exista în dvs. ceea ce ramâne neafectat de conditiile trecatoare, care formeaza situatia de viata data, si numai abandonându-va aveti acces la el.
Este viata dvs., însasi Fiinta — care exista etern în domeniul atemporal al prezentului.
Gasirea acestei vieti este „singurul lucru necesar" despre care vorbea Iisus.
     Daca gasiti ca situatia dvs. de viata este nesatisfacatoare sau chiar intolerabila, numai abandonându-va într-o prima faza puteti sparge tiparul inconstient de rezistenta ce perpetueaza aceasta situatie.
Abandonarea este perfect compatibila cu actiunea, cu initierea schimbarii sau cu realizarea obiectivelor.
Dar în starea de abandonare totala o energie complet diferita, de o calitate diferita, va anima actiunile.
Abandonarea va reconecteaza cu energia-sursa a Fiintei, si daca ceea ce faceti este inundat de Fiinta, aceasta devine o celebrare plina de bucurie a energiei vietii, care va poarta si mai adânc în prezent.
Prin lipsa de rezistenta, calitatea constiintei dvs., si din acest motiv calitatea tuturor actiunilor pe care le întreprindeti, creste infinit de mult. Rezultatele vor veni de la sine si vor reflecta aceasta calitate. Am putea numi acest lucru „actiune de abandonare de sine". Nu este o munca, asa cum ne-am obisnuit noi cu ea de mii de ani.

     Pe masura ce tot mai multi oameni se vor trezi, uvântul munca va disparea din vocabularul nostru si poate ca în locul lui va fi creat unul nou.
Calitatea constiintei dvs. din acest moment este elementul determinant al viitorului pe care îl veti trai.
Asa ca abandonarea este cel mai important lucru pe care îl puteti face pentru a produce schimbari pozitive. Orice actiune pe care o întreprindeti este secundara. Nici o actiune cu adevarat pozitiva nu poate sa provina dintr-o stare de constiinta din care lipseste abandonarea.
     Înteleg ca daca ma aflu într-o situatie neplacuta sau nesatisfacatoare si accept complet momentul asa cum este, nu va exista suferinta sau nefericire. Voi fi deasupra acestora.
Dar tot nu înteleg bine de unde vine energia sau motivatia actiunii pentru producerea schimbarii, în conditiile în care nu exista o anumita cota de nemultumire?
În stare de abandonare, întelegeti foarte clar ce trebuie facut si treceti la fapte, facând câte un lucru pe rând si concentrându-va asupra fiecaruia.
Invatati de la natura: observati cum se împlineste fiecare lucru si cum se desfasoara firul vietii, fara nemultumire sau nefericire.
De aceea a spus Isus: „Luati seama la crinii câmpului cum cresc, nu se ostenesc si nici nu torc".
Daca situatia dvs. generala este nesatisfacatoare sau neplacuta, separati-va de ea chiar în acest moment si abandonati-va situatiei existente. Aceasta este lumina lanternei care strabate ceata.
Starea dvs. de constiinta înceteaza atunci sa mai fie controlata de conditii externe. Nu mai actionati pe baza reactiei si a rezistentei.
Analizati datele concrete ale actiunii. întrebati-va: „Pot sa fac ceva pentru a schimba aceasta situatie, pentru a o ameliora sau a iesi din ea?"
Daca da, întreprindeti actiunile potrivite.
Concentrati-va nu asupra celor 100 de lucruri pe care le veti face sau va trebui sa le faceti la un moment dat, ci asupra singurului lucru pe care îl puteti face acum.
Aceasta nu înseamna ca nu trebuie sa va faceti niciun fel de planuri. Poate ca stabilirea unui plan de actiune este lucrul pe care îl puteti face acum.
Dar asigurati-va ca nu începeti sa derulati în sinea dvs. „filme mentale", ca nu va proiectati în viitor, pierzând astfel Clipa de acum
. Orice actiune veti întreprinde, este posibil sa nu îsi arate roadele imediat. Pâna când se vor vedea rezultatele — nu va împotriviti situatiei existente.
     Daca nu puteti întreprinde nimic si nici nu puteti iesi din situatie, folositi situatia pentru a patrunde mai adânc în starea de abandonare, în Clipa de acum, în Fiinta.
Când patrundeti în aceasta dimensiune atemporala a prezentului, schimbarea vine deseori în feluri ciudate, fara sa fie nevoie sa faceti mare lucru.
Viata devine cooperanta, începe sa va ajute. Daca factori interni ca frica, vinovatia sau inertia v-au împiedicat sa faceti ceva, ei se vor dizolva în lumina prezentei constiente.
Nu confundati abandonarea cu o atitudine de tipul „Nu ma mai deranjeaza nimic" sau „Nu îmi mai pasa". Daca va veti uita mai atent, veti descoperi ca o astfel de atitudine este contaminata de negativism, sub forma resentimentelor ascunse, astfel încât nu este deloc o abandonare, ci o rezistenta mascata.
Când va abandonati, îndreptati-va atentia în interior pentru a verifica daca a mai ramas vreo urma de rezistenta.
Fiti foarte vigilent facând acest lucru; altfel, un rest de rezistenta poate continua sa se ascunda într-un colt întunecat, sub forma unui gând sau a unei emotii nerecunoscute.
     A-ti abandona rezistentele pare mai usor de spus decât de facut. Tot nu înteleg clar cum sa fac acest lucru. Dvs. spuneti ca abandonându-ma situatiei, dar problema mea ramâne: „Cum anume?”
Începeti prin a accepta ca exista o rezistenta.
Fiti acolo când se întâmpla, când apare rezistenta.
Observati cum este creata de mintea dvs., cum aceasta eticheteaza situatia, pe dvs. însiva sau pe ceilalti.
Urmariti procesul mental implicat. Simtiti energia emotiei.
Asistând la aparitia rezistentei, veti întelege ca este inutila.
Fixându-va întreaga atentie asupra Clipei de acum, rezistenta inconstienta devine constiinta si acesta este sfârsitul ei.
Nu puteti fi si constient, si nefericit — si constient, si negativist.
Negativismul, nefericirea sau suferinta, indiferent de forma, înseamna existenta unei rezistente, iar rezistenta este întotdeauna inconstienta.
Dar îmi pot constientiza sentimentele de nefericire?
Ati alege sa fiti nefericit?
Daca nu dvs. ati ales acest sentiment, cum a aparut el?
Care este scopul sau?
Ce anume îl mentine în viata?
Spuneti ca sunteti constient de sentimentele dvs. de nefericire, dar adevarul este ca va identificati cu ele si mentineti viu procesul printr-o gândire compulsiva.
     Toate acestea sunt procese inconstiente. Daca ati fi constient, adica pe deplin prezent aici si acum, tot negativismul s-ar dizolva aproape instantaneu
. Nu ar putea supravietui în prezenta dvs. Ci doar în absenta dvs.
Nici corpul-durere nu poate supravietui mult timp în prezenta dvs. Inlocuiti timpul cu o constiinta intensa a momentului prezent si ea va muri.
     Dar oare chiar doriti ca ea sa moara?
V-ati saturat într-adevar de ea?
Cine ati fi fara ea?
Pâna când nu practicati abandonarea, dimensiunea spirituala este un lucru despre care cititi, vorbiti, va entuziasmati, scrieti carti, îl analizati, credeti în el — sau nu, dupa caz. Nu conteaza.
Pâna când nu va veti abandona, ea nu va deveni o realitate vie în viata dvs.
Când faceti aceasta, energia pe care o emanati si care va conduce viata are o frecventa vibratorie mult mai înalta decât energia mentala care ne conduce lumea — energia care a creat structurile existente ale civilizatiei noastre, politice, sociale si economice, si care se perpetueaza continuu prin sistemele noastre educationale si mass-media.
     Prin abandonare, energia spirituala patrunde în aceasta lume. Atunci nu mai exista suferinta, nici pentru dvs., nici pentru alti oameni si nici pentru vreo alta forma de viata de pe planeta.
Spre deosebire de energia mentala, ea nu polueaza pamântul si nu este supusa legii polaritatilor, care impune faptul ca nimic sa nu existe fara opusul sau, ca nu poate exista bine fara rau.
Cei care functioneaza pe baza energiei mentale si care reprezinta înca marea majoritate a populatiei de pe Pamânt ramân în afara constientizarii existentei acestei energii spirituale. Ea tine de o ordine diferita a realitatii si va crea o lume diferita când un numar suficient de oameni se vor abandona pe sine si se vor elibera astfel de negativism
. Daca Pamântul va supravietui, aceasta va fi energia care îl va locui. La aceasta energie s-a referit Isus atunci când a facut acele faimoase afirmatii profetice în Predica de pe Munte: „Fericiti cei blânzi; ca aceia vor mosteni pamântul".
     O prezenta tacuta, dar intensa va dizolva tiparele inconstiente ale mintii. Ele mai ramân active un timp, dar nu va vor mai conduce viata.
Conditiile externe carora le opuneati rezistenta tind si ele sa se schimbe sau sa dispara rapid prin abandonare.
Acesta este un puternic instrument de transformare a situatiilor si a oamenilor.
Daca conditiile nu se schimba imediat, acceptarea Clipei de acum va va permite sa va ridicati deasupra lor. Oricum, sunteti liber.
     Dar cum ramâne cu oamenii care vor sa ma foloseasca, sa ma manipuleze sau sa ma controleze? Trebuie sa ma abandonez lor?
Fiind izolati de Fiinta, ei încearca în mod inconstient sa-si traga energia si puterea de la dvs. Este adevarat ca numai o persoana inconstienta va încerca sa-i foloseasca sau sa-i manipuleze pe ceilalti, dar la fel de adevarat este ca numai o persoana inconstienta poate fi folosita si manipulata.
Daca va opuneti sau va împotriviti comportamentului inconstient al altor persoane, deveniti si dvs. inconstient.
     Dar abandonarea nu înseamna sa le permiteti unor persoane inconstiente sa va foloseasca. Deloc. Este perfect posibil sa spuneti un „nu" ferm si clar unei persoane sau sa gasiti iesirea dintr-o situatie pastrându-va în acelasi timp starea de lipsa de rezistenta interna completa.
Când spuneti „nu" unei persoane sau unei situatii, lasati-l sa vina nu dintr-o reactie, ci din intuitie, din constiinta clara a ceea ce este bine si a ceea ce este rau pentru dvs. în momentul respectiv.
Lasati-l sa fie un „nu" care nu provine dintr-o reactie, liber de orice negativism si care nu mai creeaza suferinta.
     S-a creat o situatie neplacuta la locul de munca. Am încercat sa ma abandonez, dar îmi este imposibil. Apare mereu foarte multa rezistenta.
Daca nu va puteti abandona, faceti ceva imediat: exprimati-va punctul de vedere sau faceti ceva pentru a schimba situatia — sau iesiti din ea.
Asumati-va responsabilitatea pentru viata dvs. Nu va poluati Fiinta interioara, frumoasa si stralucitoare si nici Pamântul cu negativism. Nu-i dati nefericirii, indiferent de forma ei, un lacas în interiorul dvs
     Daca nu puteti face nimic, de exemplu, daca sunteti în închisoare, atunci aveti doua posibilitati: rezistenta sau abandonarea, înlantuirea sau eliberarea interioara de conditiile externe. Suferinta sau pacea interioara.
Lipsa de rezistenta trebuie practicata si în comportamentul exterior în viata, ca, de exemplu, lipsa rezistentei la violenta, sau este un lucru care tine numai de viata interioara?
Nu trebuie sa va preocupe decât aspectul interior. Acesta este principal.
Desigur, el va transforma si comportamentul dvs. exterior, din relatii s.a.m.d.
Relatiile dvs. se vor schimba profund prin abandonare.
     Daca nu puteti accepta ceea ce este, prin deductie, nu veti putea accepta pe nimeni asa cum este. Il veti evalua, critica, eticheta, respinge sau veti încerca sa îl schimbati.
Mai mult, daca transformati mereu Clipa de acum într-un mijloc pentru atingerea unui scop viitor, veti transforma fiecare persoana pe care o întâlniti sau cu care intrati în relatie într-un mijloc pentru atingerea unui scop.
Relatia — fiinta umana — va avea atunci o importanta secundara pentru dvs. sau niciuna.
Ceea ce puteti obtine din relatie este pe primul loc — un câstig material, un sentiment de putere, placere fizica sau o forma de gratificare a sinelui fals.
     Dati-mi voie sa va exemplific modul în care functioneaza abandonarea în relatiile umane.
Când va aflati implicat într-o cearta sau într-o situatie conflictuala, poate cu partenerul sau cu o persoana apropiata, începeti prin a observa cât de defensiv deveniti când va este atacata pozitia sau prin a simti forta agresiunii în timp ce atacati pozitia celuilalt.
Observati cât de atasat sunteti de perspectiva si opiniile dvs.
Simtiti energia mental-emotionala din spatele nevoii dvs. de a avea dreptate si de a-i dovedi celuilalt ca greseste. Aceasta este energia mintii conduse de sinele fals.
O constientizati recunoscând-o, simtind-o cât puteti de mult. Apoi, într-o zi, în mijlocul unei certe, va veti da brusc seama ca aveti posibilitatea de a alege si ca puteti hotarî sa va abandonati propriile reactii — numai ca sa vedeti ce se întâmpla.
Va abandonati. Nu vreau sa va abandonati reactia numai verbal, spunând: „Bine, tu ai dreptate", cu o privire care spune: „Sunt deasupra acestei inconstiente copilaresti".
Aceasta nu ar însemna decât sa deplasati rezistenta la un alt nivel, mintea si sinele fals fiind înca la conducere si reclamându-si superioritatea.
Eu ma refer la abandonarea întregului câmp energetic mental-emotional din interior, care lupta pentru putere.
     Sinele fals este viclean, asa ca trebuie sa fiti foarte vigilent, foarte prezent si complet sincer cu dvs. însiva pentru a vedea daca ati abandonat într-adevar identificarea cu o pozitie mentala si v-ati eliberat de minte.

     Daca va simtiti brusc foarte usor, clar si profund împacat, acesta este un semn inconfundabil ca într-adevar v-ati abandonat.
Apoi observati ce se întâmpla cu pozitia mentala a celuilalt, daca nu o mai energizati prin rezistenta.
Când identificarea cu pozitiile mentale a fost eliminata, începe adevarata comunicare.
     Dar ce puteti spune despre lipsa de rezistenta în fata violentei, a agresiunii si a altor lucruri asemanatoare?
Lipsa de rezistenta nu înseamna neaparat sa nu facem nimic, în sensul ei complet, înseamna ca nic o „actiune" nu este declansata de o reactie.
Nu uitati întelepciunea profunda care sta la baza practicarii artelor martiale în Orient: nu te opune fortei adversarului. Cedeaza ca sa învingi.
Spunând acest lucru, „a nu face nimic" când va aflati într-o stare de prezenta intensa este un factor de transformare si vindecare foarte puternic pentru situatii si oameni.
     In taoism, exista un termen numit wu wei, care este de obicei tradus prin „activitate fara actiune" sau „a sta linistit, fara sa faci nimic".
În China antica, acest lucru era considerat una dintre cele mai mari realizari sau virtuti.
Este radical diferit de inactivitatea din starea obisnuita de constiinta sau mai curând de inconstienta, care vine din frica, inertie sau indecizie.
Adevarata „activitate fara actiune" implica lipsa de rezistenta si vigilenta intensa.
Pe de alta parte, daca se impune o actiune, nu veti mai reactiona în virtutea mintii conditionate, ci veti raspunde situatiei din prezenta constienta.
In aceasta stare, mintea este libera de concepte, inclusiv de conceptul nonviolentei. Asa ca, cine poate prezice ce veti face?
     Ego-ul crede ca puterea dvs. sta în rezistenta pe care o opuneti, când de fapt rezistenta va izoleaza de Fiinta, singurul sediu al puterii adevarate.
Rezistenta este slabiciune si frica deghizata în putere.
Ceea ce sinele fals vede drept slabiciune este Fiinta dvs. în puritatea, inocenta si puterea sa.
Ceea ce este vazut ca putere este slabiciune.
Astfel, sinele fals are un mod de existenta continuu rezistent si joaca roluri contrafacute pentru a ascunde acea „slabiciune" care este de fapt puterea dvs.
     Pâna când nu apare abandonarea, rolurile inconstiente constituie cea mai mare parte a interactiunilor umane.
In abandonare, nu mai aveti nevoie de apararile si mastile sinelui fals. Deveniti foarte simplu, foarte real.
„Acest lucru este periculos", spune sinele fals. „Vei suferi. Vei fi vulnerabil."
Ceea ce sinele fals nu stie, desigur, este faptul ca numai prin renuntarea la rezistenta, devenind „vulnerabil", va puteti descoperi invulnerabilitatea adevarata si esentiala.
     Daca o persoana este grav bolnava si îsi accepta total conditia, abandonandu-se bolii, nu îsi abandoneaza dorinta de a se face bine?
Hotarârea de a lupta cu boala nu ar mai exista, nu-i asa?
Abandonarea înseamna acceptarea interioara a starii de fapt fara rezerve. Vorbim despre viata dvs. — despre acest moment — nu despre conditiile sau circumstantele vietii dvs., nu despre ceea ce eu as numi situatia dvs. de viata. Am mai vorbit deja despre asta.
În privinta bolii, acesta este sensul sau. Boala face parte din situatia dvs. de viata. Prin urmare, are un trecut si un viitor. Trecutul si viitorul formeaza un continuum neîntrerupt, cu exceptia cazului în care puterea salvatoare a Clipei de acum este activata prin prezenta constienta.
Dupa cum stiti, în spatele diferitelor conditii care formeaza situatia dvs. de viata si care exista în timp, se afla un lucru mai profund, mai important: viata dvs., Fiinta din Clipa de acum atemporala.
Deoarece nu exista probleme în Clipa de acum, nu exista nici boala. Credinta într-o eticheta pe care cineva o ataseaza conditiei dvs. mentine situatia pe loc, îi da putere si o transforma dintr-un dezechilibru temporar într-o realitate aparent solida.
Ii da nu numai realitate si soliditate, ci si o continuitate în timp, pe care nu o avea înainte.
     Concentrându-ne pe acest moment si ferindu-ne sa etichetam mental situatia, boala este redusa la unul sau mai multi factori, precum: durerea fizica, slabiciunea, disconfortul sau neputinta.
Acestea sunt conditiile carora va abandonati — acum.
Nu va abandonati ideii de „boala".
Lasati suferinta sa va forteze sa traiti în prezent, într-o stare de intensa prezenta constienta. Folositi-o pentru iluminare.
Abandonarea nu transforma ceea ce exista deja, cel putin nu în mod direct. Abandonarea va transforma pe dvs.
     Când dvs. v-ati schimbat, se schimba si lumea dvs. în întregime, pentru ca lumea este o simpla reflectare
. Daca v-ati uitat în oglinda si nu v-a placut ce ati vazut, ar trebui sa fiti nebun ca sa atacati imaginea din oglinda.
Este exact ceea ce faceti când va aflati într-o stare de neacceptare.
Si, desigur, daca atacati imaginea, va ataca si ea la rândul ei.
Daca acceptati imaginea indiferent care este aceasta, daca aveti o atitudine prietenoasa fata de ea, nu poate sa nu devina si ea prietenoasa cu dvs.
Iata cum schimbati lumea. Nu boala este problema. Dvs. sunteti — atâta timp cât mintea si sinele fals detin controlul.
Când sunteti bolnav sau aveti un handicap, nu simtiti ca ati esuat într-un anumit fel, nu va simtiti vinovat. Nu dati vina pe viata pentru ca v-a facut o nedreptate, dar nu dati vina nici pe dvs. Toate acestea înseamna rezistenta.
Daca aveti o boala grava, folositi-o pentru a progresa spiritual. Folositi orice lucru „rau" care vi se întâmpla pentru a va dezvolta spiritual.
     Retrageti timpul din boala. Nu îi dati nici trecut, nici viitor.
Lasati-o sa va forteze sa deveniti intens constient de momentul prezent — si observati ce se întâmpla.
Deveniti un alchimist. Transformati metalul obisnuit în aur, suferinta în constiinta, dezastrul în progres spiritual.
     Sunteti grav bolnav si acum ati devenit furios pentru tot ceea ce v-am spus?
Atunci acesta este un semn clar ca boala a devenit o parte din sentimentul dvs. de identitate si ca acum va aparati identitatea — si boala.
Starea etichetata ca „boala" nu are nimic de-a face cu fiinta dvs. adevarata.
     În ce priveste majoritatea înca inconstienta a populatiei, numai o situatie-limita are potentialul de a sparge coaja dura a sinelui fals si de a o forta sa se abandoneze si astfel sa-si trezeasca constiinta
O situatie-limita apare atunci când, printr-un dezastru, o revolta de proportii, o pierdere sau o suferinta importanta, întreaga dvs. lume este distrusa si îsi pierde sensul.
Este o întâlnire cu moartea, fizica sau psihologica. Mintea si sinele fals, creatorul acestei lumi, intra în colaps. Din cenusile vechii lumi poate lua nastere o noua lume.
     Desigur, nu exista nicio garantie ca o situatie-limita va reusi aceasta transformare, dar potentialul exista mereu.
Rezistenta unor persoane fata de starea de fapt chiar se intensifica într-o asemenea situatie si devine astfel o coborâre în iad.
La altii, poate exista numai o abandonare partiala, însa chiar si aceasta le va da o anumita profunzime si liniste care nu existau înainte.
Parti din carapacea sinelui fals sunt distruse, i acest lucru permite unor mici brese de liniste si energie aflate în spatele mintii sa straluceasca prin ea.
     Situatiile-limita au produs multe miracole. Au existat criminali condamnati la moarte ce-si asteptau executia, care, în ultimele ore ale vietii lor, au trait lipsa sinelui fals, bucuria si linistea profunda aduse de aceasta. Rezistenta interna fata de situatia în care s-au trezit a devenit atât de intensa, încât le-a produs o suferinta insuportabila, fara sa mai aiba încotro sa fuga sau ceva de facut pentru a scapa de ea, nici macar un viitor proiectat de minte. Astfel, au fost fortati sa accepte complet inacceptabilul. Au fost fortati sa se abandoneze situatiei. Au putut sa intre în starea de gratie care vine odata cu mântuirea: eliberarea totala de trecut.
Desigur, nu situatia-limita face loc miracolului starii de gratie si mântuirii, ci actul abandonarii.
Asa ca, ori de câte ori apare un fel sau altul de dezastru sau o situatie se „înrautateste" extrem de mult — boala, handicap, pierderea casei sau a averii ori a unei identitati sociale, ruperea unei relatii personale, moartea sau suferinta unei persoane apropiate sau chiar iminenta propriei morti — gânditi-va ca mai exista o perspectiva, ca sunteti la un pas de un lucru incredibil: o transformare alchimica completa a metalului obisnuit de durere si suferinta în aur. Acesta este pasul numit abandonare.
Nu vreau sa spun ca veti fi fericit în astfel de situatii. Nu veti fi.
Dar frica si durerea se vor transforma în pace interioara si liniste, care vin dintr-un loc foarte profund — din Nemanifest.
Este „pacea lui Dumnezeu care depaseste orice întelegere". Comparativ cu ea, fericirea este un lucru destul de superficial.
Cu aceasta pace radianta vine constiinta — nu la nivel mental, ci în interior, la nivelul Fiintei — a faptului ca sunteti indestructibil, nemuritor.
Aceasta nu este o credinta. Este o certitudine absoluta, care nu are nevoie de dovezi externe dintr-o sursa secundara.
     Am citit despre un filozof stoic din Grecia antica; la auzul vestii ca fiul sau a murit într-un accident, el a raspuns: „Stiam ca nu este nemuritor".
Aceasta este abandonare? Daca da, nu-mi doresc asa ceva.
Exista anumite situatii în care abandonarea pare artificiala si inumana.
Izolarea de propriile sentimente nu este abandonare.
Dar nu stim care a fost starea sa interioara când a spus aceste cuvinte.
     In anumite situatii extreme, poate fi imposibil sa va acceptati prezentul. Dar întotdeauna aveti o a doua sansa de a va abandona.
Prima ocazie este sa va abandonati în fiecare moment realitatii prezente. Stiind ca nu poate fi anulat ceea ce exista — pentru ca exista deja — spuneti „da" la ceea ce exista sau acceptati ceea ce nu exista.
Atunci faceti ce trebuie sa faceti, ceea ce va cere situatia. Daca ramâneti în aceasta stare de acceptare, nu mai creati negativism, suferinta si nefericire. Traiti într-o stare a lipsei de rezistenta, o stare de gratie si lumina, liber de orice tensiune.
Ori de câte ori nu puteti face acest lucru, ori de câte ori pierdeti aceasta sansa — fie pentru ca nu creati suficienta prezenta constienta pentru a împiedica un tipar de rezistenta habituala si inconstienta sa apara, fie pentru ca starea este atât de dificila, încât este absolut inacceptabila pentru dvs. — creati o forma de durere, o forma de suferinta. Poate ca vi se pare ca situatia creeaza suferinta, dar în ultima instanta lucrurile nu stau asa — rezistenta dvs. este cea care creeaza suferinta.
     Acum aveti o a doua sansa de a va abandona: daca nu puteti accepta ceea ce se afla afara, atunci acceptati ceea ce se afla în interior.
Daca nu puteti accepta conditiile externe, acceptati conditiile interne.
Adica: nu va opuneti durerii. Lasati-o sa existe. Abandonati-va suferintei, disperarii, fricii, singuratatii sau oricarei forme îmbracate de suferinta. Fiti martorul ei, fara sa o etichetati mental. Îmbratisati-o.
Apoi veti vedea cum miracolul abandonarii transforma suferinta profunda în pace profunda.
Aceasta este crucificarea dvs.
Lasati-o sa devina învierea si înaltarea dvs.
     Nu înteleg cum se poate abandona cineva suferintei. Asa cum ati aratat, suferinta este refuzul abandonarii. Cum ne putem abandona lipsei abandonarii?
Uitati de abandonare pentru moment.
Când durerea este profunda, orice discutie despre abandonare vi se va parea oricum inutila si lipsita de sens. Când durerea este profunda, este foarte probabil sa simtiti o dorinta puternica de a fugi de ea, în loc sa va abandonati ei. Nu doriti sa simtiti ceea ce simtiti.
Ce ar putea fi mai normal? Dar nu exista scapare, iesire.
Exista multe evadari false — munca, bautura, drogurile, furia, proiectia, reprimarea s.a.m.d. — dar ele nu va vor elibera de durere. Suferinta nu scade în intensitate când o faceti sa devina inconstienta. Când negati durerea emotionala, tot ceea ce faceti sau gânditi, inclusiv relatiile dvs., devin contaminate de ea. O difuzati, ca sa spun asa, sub forma energiei pe care o emanati, iar ceilalti o detecteaza subliminal.
Daca sunt inconstienti, se pot simti obligati sa va atace sau sa va raneasca într-un fel sau îi puteti rani dvs., proiectând inconstient durerea dvs. asupra lor.
Veti atrage si manifesta tot ceea ce corespunde starii dvs.
     Când nu exista scapare, exista totusi o cale de abordare a problemei. Asa ca nu întoarceti spatele durerii, înfruntati-o. Simtiti-o complet.
Traiti-o — nu va gânditi la ea! Exprimati-o, daca este nevoie, dar nu creati un scenariu mental în jurul ei.
Acordati toata atentia sentimentului, nu persoanei, evenimentului sau situatiei care pare sa o fi produs.
Nu lasati mintea sa foloseasca durerea pentru a va crea în jurul ei o identitate de victima.
Compatimindu-va si spunându-le altora povestea dvs., veti ramâne blocat în suferinta.
     Deoarece este imposibil sa scapati de sentiment, singura posibilitate de a-l schimba este sa va adânciti în el; altfel, nimic nu se va schimba.
Asa ca acordati atentie deplina sentimentelor si abtineti-va de la etichetarea lor mentala.
     Pe masura ce va adânciti tot mai mult în sentiment, fiti extrem de atent. La început, vi se va parea un loc întunecat si terifiant, iar, când veti simti dorinta intensa de a fugi, observati-o fara sa-i dati curs.
Continuati sa va concentrati atentia asupra durerii, continuati sa simtiti durerea, frica, groaza, singuratatea — sentimentul, oricare ar fi el.
Ramâneti vigilent, ramâneti prezent — prezent cu toata Fiinta, cu fiecare celula a corpului.
Facând acest lucru, aduceti o raza de lumina în întuneric. Aceasta este flacara constiintei voastre.
     În acest stadiu, nu mai este nevoie sa va faceti griji în legatura cu abandonarea. Aceasta s-a produs deja.
Cum?
Atentia deplina este acceptare deplina, este abandonare. Acordându-i atentie deplina, folositi puterea Clipei de acum, care este puterea prezentei dvs.
Nic iun rest ascuns de rezistenta nu poate supravietui în ea. Prezenta elimina timpul. Fara timp, suferinta si negativismul nu pot supravietui.
Acceptarea suferintei este o calatorie în moarte.
     Confruntarea cu durerea profunda, acceptarea ei, mutarea atentiei asupra ei înseamna a muri constient. Când ati murit de aceasta moarte, realizati ca nu exista moarte — si ca nu aveti de ce sa va temeti.
Numai sinele fals moare.
Imaginati-va o raza de soare care a uitat ca este o parte inseparabila a soarelui si se pacaleste singura, facându-se sa creada ca trebuie sa lupte pentru supravietuire, sa creeze si sa se agate de o identitate diferita de cea a soarelui. Moartea acestei iluzii nu ar fi incredibil de eliberatoare?
Va doriti o moarte usoara? Ati prefera sa muriti fara durere, fara agonie?
Atunci lasati trecutul sa moara în fiecare moment si permiteti luminii prezentei dvs. sa alunge prin stralucirea ei sinele greoi, legat de timp, care credeati ca sunteti „dvs.".
     Exista multe relatari despre oameni care spun ca l-au gasit pe Dumnezeu prin suferinta profunda si exista si expresia crestina „ calea crucii", care, presupun, se refera la acelasi lucru. Si noi vorbim despre acelasi lucru.
Stricto senso, ei nu l-au gasit pe Dumnezeu prin suferinta lor, deoarece suferinta implica rezistenta. L-au gasit pe Dumnezeu prin abandonare, prin acceptarea totala a starii de fapt, pozitie pe care au fost fortati sa o adopte prin suferinta lor intensa.
Probabil ca la un anumit moment si-au dat seama ca suferinta este creata de ei. De ce este abandonarea echivalenta cu gasirea lui Dumnezeu?
Deoarece rezistenta este inseparabila de minte, renuntarea la rezistenta — abandonarea — este sfârsitul dominatiei mintii ca stapân, sfârsitul impostorului care se dadea drept „dvs.", al ego-ului.
Toate aprecierile si tot negativismul se dizolva. Lumea Fiintei, care a fost ascunsa de minte, se deschide în acel moment.
Brusc, apare o mare liniste în dvs., un sentiment incomprehensibil de pace. Si în aceasta pace se afla o bucurie profunda. Iar în aceasta bucurie se afla iubirea.
     In centrul tuturor se afla sacrul, incomensurabilul, cel ce nu poate fi numit. Nu numesc acest lucru gasirea lui Dumnezeu: Cum am putea vreodata gasi ceea ce nu am pierdut, însasi esenta vietii care exista în dvs.?
Cuvântul Dumnezeu este limitativ nu numai din cauza miilor de ani de perceptie si folosire gresite, dar si din cauza ca implica existenta unei alte entitati în afara dvs.
Dumnezeu este Fiinta însasi, nu o fiinta. Aici nu poate exista o relatie autentica subiect-obiect, nu exista dualitate, dvs. si Dumnezeu.
Realizarea lui Dumnezeu este cel mai natural lucru din lume.
     Uimitor si incomprehensibil nu este faptul ca îl puteti constientiza pe Dumnezeu, ci ca nu sunteti constient de Dumnezeu.
Calea crucii pe care ati mentionat-o mai devreme este vechea cale a iluminarii si pâna de curând a fost singura. Dar nu o respingeti si nu îi subestimati eficacitatea. Ea înca mai functioneaza.
Calea crucii este o inversare completa. Ea înseamna ca lucrul cel mai rau din viata dvs., crucea, se transforma în cel mai bun lucru care vi s-a întâmplat vreodata, fortându-va sa depasiti lumea formala, sa deveniti Dumnezeu — pentru ca si Dumnezeu este un non-lucru.
     În acest moment, pentru majoritatea inconstienta a oamenilor, calea crucii este înca singura cale. Ei se vor trezi numai printr-o suferinta suplimentara, iar iluminarea ca fenomen colectiv va fi, lucru predictibil, precedata de transformari profunde.
Acest proces reflecta functionarea anumitor legi universale ce guverneaza dezvoltarea constiintei si astfel au fost prezise de unii prezicatori.
Este descris, printre alte locuri, în Cartea Revelatiei sau Apocalipsa, mascat de o simbolistica obscura si uneori impenetrabila. Aceasta suferinta nu este produsa de Dumnezeu, ci de oameni semenilor lor si chiar lor însisi, dar si de unele masuri de aparare pe care Pamântul, care este un organism inteligent, le va lua pentru a se proteja de atacul violent al nebuniei umane.
Totusi, exista azi un numar din ce în ce mai mare de oameni în viata a caror constiinta este suficient de evoluata pentru a nu mai avea nevoie de suferinta suplimentara înainte de a atinge iluminarea. Poate ca si dvs. sunteti unul dintre ei.
     Atingerea iluminarii prin suferinta — calea crucii — înseamna a fi fortat sa intri în împaratia cerurilor împotrivindu-te.
În final, va abandonati pentru ca nu mai puteti îndura suferinta, dar suferinta ar putea continua mult timp pâna sa se întâmple acest lucru.
Iluminarea aleasa constient înseamna renuntarea la atasamentul fata de trecut si viitor si concentrarea asupra prezentului.
Inseamna a alege sa ramâi în starea de prezenta, si nu în timp. Inseamna a spune „da" starii de fapt. Atunci nu mai aveti nevoie de durere.

     De cât timp credeti ca veti avea nevoie înainte de a putea spune: „Nu voi mai crea durere, nu voi mai crea suferinta"?
De câta durere mai aveti nevoie înainte de a putea face aceasta alegere?
Daca credeti ca aveti nevoie de mai mult timp, veti primi mai mult timp — si mai multa durere. Timpul si durerea sunt inseparabile.
     Ce se întâmpla cu toti acesti oameni care aparent vor sa sufere? Am o prietena al carei partener este agresiv fizic si care a avut o relatie anterioara de acelasi fel. De ce alege astfel de barbati si de ce acum refuza sa iasa din aceasta situatie? De ce atât de multi oameni aleg efectiv suferinta?
Îmi dau seama ca verbul a alege este unul dintre termenii favoriti ai adeptilor curentului New Age, dar în acest context nu este folosit foarte corect. Este o eroare sa spunem ca cineva îsi „alege" o relatie disfunctionala sau orice alta situatie negativa de viata.
Alegerea implica constiinta — un grad înalt de constiinta. Fara ea, nu aveti posibilitatea de a alege.
Alegerea începe în momentul în care scapati de identificarea cu mintea si de tiparele sale conditionate, în momentul în care deveniti prezent.
Pâna când nu ajungeti în acest punct, nu sunteti constient, din punct de vedere spiritual. Adica sunteti fortat sa gânditi, sa simtiti, sa actionati în anumite feluri, în functie de conditionarea mentala. Acesta este motivul pentru care Isus a spus: „Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac".
Acest lucru nu are nicio legatura cu inteligenta, în sensul conventional al cuvântului.
     Am întâlnit multe persoane inteligente si foarte educate care erau în acelasi timp total inconstiente, adica comple identificate cu mintea lor.
De fapt, daca dezvoltarea mentala si bagajul mai mare de cunostinte nu este contrabalansat de o dezvoltare corespunzatoare a constiintei, potentialul nefericirii si dezastrului este foarte mare.
Prietena dvs. este blocata într-o relatie cu un partener abuziv si nu este pentru prima oara. De ce? Nu are posibilitatea de a alege.
Mintea, conditionata fiind de trecut, încearca mereu sa recreeze ceea ce stie si îi este familiar. Chiar daca este dureros, cel putin este familiar.
Mintea adera întotdeauna la cunoscut. Necunoscutul este periculos, pentru ca nu are nici un control asupra lui. Acesta este motivul pentru care mintea uraste si ignora prezentul.
Constiinta momentului prezent creeaza o bresa nu numai în fluxul gândirii, ci si în cotinuumul trecut-viitor. Niciun lucru cu adevarat nou si creativ nu poate patrunde în aceasta lume decât prin aceasta bresa, prin acest spatiu liber al posibilitatii infinite.

     Asa ca prietena ta, identificându-se cu mintea, poate recrea un tipar învatat în trecut, în care intimitatea si violenta sunt legate inseparabil.
Alternativ, ea poate pune în aplicare un tipar mental învatat în copilaria timpurie, conform caruia ea este lipsita de valoare si merita sa fie pedepsita.
Este posibil si sa traiasca o parte importanta din viata prin corpul-du-rere, care cauta mereu mai multa durere cu care sa se alimenteze.
Partenerul ei are si el tiparele sale inconstiente, care le completeaza pe ale ei. Desigur, ea îsi creeaza singura situatia, dar cine sau ce este cel care a creat-o? Un tipar mental-emotional din trecut, nimic mai mult. De ce sa facem din el un eu?
Daca îi veti spune ca si-a ales singura starea sau situatia, îi veti întari starea de identificare cu mintea. Dar este tiparul sau mental adevarata ei personalitate? Este sinele ei adevarat? Este identitatea ei adevarata derivata din trecut?
Aratati-i prietenei cum sa devina o prezenta care îsi observa gândurile si emotiile. Vorbiti-i despre corpul-durere si despre cum se poate elibera de el. Invatati-o arta constientizarii corpului interior. Aratati-i pe viu semnificatia prezentei.
Imediat ce va fi capabila sa acceseze puterea prezentului si astfel sa rupa legatura cu trecutul ei conditionat, va avea posibilitatea de a alege.
     Nimeni nu alege disfunctionalitatea, conflictul, durerea. Nimeni nu alege nebunia. Ele se întâmpla pentru ca nu aveti suficienta prezenta pentru a dizolva trecutul, nu aveti suficienta lumina pentru a alunga întunericul. Nu sunteti aici în totalitate. Nu v-ati trezit complet înca.
Intre timp, mintea conditionata va conduce viata.
Similar, daca sunteti unul dintre cei multi care au probleme cu parintii, daca mai nutriti înca resentimente în legatura cu un anumit lucru pe care l-au facut sau nu l-au facut, atunci înca mai credeti ca au avut posibilitatea de a alege — ca ar fi putut sa se comporte diferit.
Intotdeauna ni se pare ca oamenii au avut posibilitatea de a opta, dar aceasta este o iluzie. Atâta timp cât mintea dvs. cu tiparele ei conditionate va conduce viata, atâta timp cât sunteti mintea dvs., ce optiuni aveti?
Niciuna. Nici macar nu sunteti acolo.
Starea de identificare cu mintea este extrem de disfiinctionala. Este o forma de nebunie. Aproape toata lumea sufera de aceasta boala, în diferite grade. In momentul în care realizati acest lucru, u mai puteti avea resentimente.
Cum ati putea fi suparat pe boala cuiva? Singura reactie potrivita este compasiunea.
     Aceasta înseamna ca nimeni nu este responsabil pentru actele sale? Nu-mi place aceasta idee
Daca sunteti condus de minte, desi nu aveti posibilitatea de a alege, veti suferi totusi consecintele inconstientei dvs. si veti crea suferinte suplimentare. Veti duce povara fricii, a conflictelor, a problemelor si a durerii.
Suferinta astfel creata va va forta, în final, sa iesiti din starea de inconstienta.
Ceea ce spuneti despre alegere este valabil si pentru iertare, presupun. Trebuie sa fii total constient si sa te abandonezi înainte de a putea ierta
„Iertarea" este un termen folosit de 2.000 de ani, dar majoritatea oamenilor au o imagine foarte limitata despre semnificatia ei.
Nu puteti ierta într-adevar pe cineva atâta timp cât sentimentul dvs. de identitate deriva din trecut.
Numai având acces la puterea prezentului, care este puterea proprie, poate exista iertare autentica.
Acest lucru lasa trecutul fara nicio putere.
Când realizati în adâncul sufletului ca niciun lucru pe care l-ati facut vreodata sau care v-a fost facut nu poate atinge câtusi de putin esenta radianta a fiintei dvs. adevarate, întregul concept al iertarii devine inutil.
     Si cum ajung la aceasta constientizare?
Când va abandonati starii de fapt si deveniti total prezent, trecutul înceteaza sa mai aiba vreo putere. Nu mai aveti nevoie de el.
Prezenta este cheia. Clipa de acum este cheia.
Cum voi sti ca m-am abandonat?
Când nu veti mai simti nevoia sa puneti aceasta întrebare.