Când constienta clarvazatoare - din al carui punct de vedere
trebuie privite lucrurile de dincolo de asa-numitul Prag - trece
peste acest Prag, ei i se impun cu totul alte cerinte
decât in lumea senzoriala.
Si esentialul este ca sufletul omenesc sa se poata obisnui
cu faptul ca exista nu numai felul de a privi al perceptiei,
care este corect pentru lumea senzoriala.
Cerinte cu totul noi se impun sufletului când,
dincolo de Prag, patrunde in lumea elementara.
Daca sufletul omului vrea sa intre aici cu obisnuintele
proprii lumii senzoriale, ar putea avea loc doua evenimente:
1. fie in sfera constientei, in raza privirii, s-ar raspândi
o nebulozitate sau o intunecare deplina,
2. fie sufletul omenesc, insuficient de pregatit
pentru obisnuintele si exigentele lumii elementare,
ar fi respins in lumea senzoriala.
Lumea elementara este cu totul altceva decât lumea senzoriala.
in cea din urma, daca treceti de la o fiinta la alta,
de la un fenomen la altul, aveti aceste fiinte si aceste fenomene
in fata dumneavoastra, le puteti observa,
fiindca in fata fiecareia dintre ele, observându-le, va pastrati
propria entitate conturata in sine, fiinta dumneavoastra personala.
In fiecare moment stiti ca sunteti acelasi care erati inainte
de a va afla in fata unei noi entitati,
a unui nou fenomen, si niciodata nu va puteti pierde in ele.
Sunteti in fata lor, sunteti in afara lor si stiti ca atât timp
cât circulati in lumea senzoriala ramâneti acelasi.
Or, acest lucru se schimba cu totul când
se patrunde in lumea elementara.
In lumea elementara trebuie, cu toata viata launtrica
a sufletului tau, sa te adaptezi unei fiinte,
unui fenomen, in asa fel incât sa te transformi cu
viata ta sufleteasca in aceasta fiinta, in acest fenomen.
In lumea elementara nu poti cunoaste ceva decât daca
devii un altul fata de fiecare fiinta,
si anume te identifici intr-un grad inalt cu fiinta si cu fenomenul insusi.
Particularitatea sufletului tau pentru lumea elementara trebuie sa fie
capacitatea de metamorfoza a propriei fiinte in entitati straine.
Trebuie sa ai posibilitatea de a te metamorfoza,
de a te adânci si a deveni intr-un fel insasi
acea fiinta si - daca vrei sa ramâi aici sanatos psihic -
sa poti pierde constienta necesara in lumea simturilor,
constienta: tu esti acela si acela.
In lumea elementara cunosti o fiinta doar daca, intr-un fel,
devii intim cu viata sa sufleteasca.
Deci, in lumea elementara nu poti inainta - când ai trecut
aici dincolo de Prag - decât daca te transformi la fiecare pas,
strecurându-te in fiecare fenomen particular, in fiecare fiinta.
Ceea ce in lumea fizica tine de sanatatea sufleteasca,
si anume, la pasirea in lumea senzoriala,
a te afirma pe tine insuti in propria ta entitate originara
este absolut imposibilin lumea elementara; acolo, acest lucru ar duce
sau la intunecarea orizontului sau la o fiinta
respinsa in lumea senzoriala.
Sa presupunem acum ca o constienta devenita clarvazatoare
ar readuce in lumea simturilor, retrecând Pragul, aceasta facultate
de metamorfozare pe care trebuie sa o aiba pentru
ceea ce exista in lumea spirituala.
Aceasta facultate de metamorfozare, de care am vorbit,
este o proprietate a corpului eteric omenesc care traieste
cu precadere in lumea elementara.
Sa presupunem deci ca un om revine
din lumea spirituala in lumea simturilor si ca el isi mentine
corpul sau eteric la fel de capabil
de metamorfozare cum trebuie sa fie in lumea elementara.
Ce s-ar intâmpla atunci?
Fiecare lume isi are legile sale proprii.
Lumea simturilor este lumea formelor delimitate;
Spiritele formei guverneaza lumea simturilor.
Lumea elementara este lumea mobilitatii, lumea
metamorfozei, a transformarii.
Asa cum trebuie sa inveti sa te transformi continuu
tu insuti când vrei sa traiesti in lumea elementara, tot astfel
toate fiintele care traiesc in lumea elementara
se metamorfozeaza continuu.
Acolo nu se gaseste nici o forma incheiata, delimitata;
totul este in continua metamorfoza.
Iar tu, când vrei sa vietuiesti in lumea elementara,
trebuie sa participi la aceasta existenta
care se metamorfozeaza continuu, trebuie sa participi
la ea ca suflet in afara corpului fizic.
In lumea fizic-senzoriala trebuie sa-ti cufunzi corpul eteric -
care sub forma de corp eteric este o fiinta a lumii elementare
si are capacitatea de metamorfozare - in corpul fizic.
Tocmai datorita acestui fizic esti o anume persoana in lumea fizic-senzoriala;
esti acea sau acea persoana bine definita.
Corpul fizic este acela care imprima cuiva persoana, personalitatea,
corpul fizic si conditiile lumii fizice in care este plasat face
din cineva o persoana, fiindca persoana cere conturarea formei.
Totusi trebuie sa recunoastem ca ceea ce constienta clarvazatoare
recunoaste in sufletul uman exista intotdeauna.
Prin fortele corpului fizic, acea mobilitate a corpului eteric
este doar tinuta la un loc.
Atât timp cât corpul eteric patrunde in corpul fizic,
fortele sale mobile sunt tinute la un loc, adaptate formei.
Daca corpul eteric n-ar fi vârât in corpul fizic ca intr-o punga,
el ar avea tendinta sa se schimbe continuu.
Sa presupunem ca un suflet devenit clarvazator ar pastra
in corpul eteric, când revine iar in lumea senzoriala,
tendinta de a se schimba, de a se metamorfoza.
Atunci acest corp eteric, cu tendinta sa spre mobilitate,
devine mai relaxat, mai liber in corpul fizic.
Sufletul uman intra in contradictie cu cerintele lumii fizice -
care vor sa-l contureze pe om ca personalitate definita - atunci când,
prin fortele corpului sau eteric, care vrea sa se miste liber,
trece in mod incorect Pragul din lumea suprasenzoriala
in lumea fizica si tinde sa devina altceva in fiecare moment,
ceva ce poate fi in contradictie cu tiparul fix al corpului fizic.
Sa dam doar un exemplu: cu corpul sau fizic, cineva ar putea fi
un functionar de banca european, dar, pentru ca corpul sau eteric
a adus in lumea senzoriala tendinta de a se elibera de corpul fizic,
el isi poate inchipui ca ar fi imparatul Chinei.
Sau, pentru a da un alt exernplu, sa zicem ca cineva este presedinte
al Societatii teosofice si, daca corpul eteric devine mai relaxat,
isi poate imagina ca ar sta in fata directorului Globusului.
Acest exemplu ne arata ca trebuie sa tinem seama
in modul cel mai strict de Pragul care desparte clar lumea senzoriala
de cea suprasenzoriala; trebuie sa cunosti cerintele
fiecarei lumi si sa te supui lor; iar sufletul trebuie sa se comporte
diferit dupa domeniul in care se afla de partea aceasta a Pragului,
sau de partea cealalta a lui.
Trebuie repetat mereu si mereu ca de acest lucru se leaga faptul
ca atunci când treci Pragul nu ai voie sa aduci, intr-un mod ilegitim,
obisnuiniele lumii suprasenzoriale in lumea senzoriala.
As putea spune ca trebuie sa stii sa te comporti corect in cele doua lumi,
ca nu ai voie sa duci modul de observare corespunzator unei lumi in cealalta.
Trebuie deci sa-ti dai mai intâi seama ca facultatea de metamorfoza
este facultatea de baza pentru vietuirea de sine, simtirea de sine
a sufletului in lumea elementara.
Insa sufletul omenesc n-ar putea niciodata sa traiasca
mult timp in aceasta facultate de metamorfoza;
corpul eteric ar putea sa se mentina in starea de metamorfozare
in lumea elementara tot atât de putin cât ar putea omul sa fie
in stare de veghe in lumea fizica.
Dar omul poate percepe aceasta lume fizica doar când este treaz;
când doarme nu o mai percepe.
Cu toate acestea, el trebuie sa faca sa se succeada
starea de veghe si cea de somn.
Ceva analog este necesar in lumea elementara.
Asa cum, in lumea fizica, omul nu poate sa fie
tot timpul in stare de veghe, asa cum viata trebuie sa treaca
de la veghe la somn, ca mersul unei pendule,
tot astfel se intâmpla si cu viata corpului eteric in lumea elementara.
Trebuie sa ai aici, as spune, un pol opus, o contraactiune
la facultatea de metamorfozare care conduce
la perceperea in lumea spirituala.
Ceea ce face pe cineva capabil de metamorfozare pentru
lumea spirituala este viata de reprezentare a omului,
este capacitatea de a face mobila reprezentarea,
gândirea, incât, prin aceasta gândire, devenita mobila,
te poti adânci in fiinte si fenomene.
In ceea ce priveste cealalta stare, cea care se poate
compara cu somnul in lumea senzoriala,
aici vointa umana este cea care trebuie sa fie dezvoltata si intarita.
Astfel, pentru facultatea de metamorfozare trebuie cultivata
gândirea sau reprezentarea, pentru cealalta stare trebuie cultivata vointa.
Ne vom intelege asupra acestui punct daca vom tine seama
ca in lumea fizic-senzoriala omul este o Sine, un Eu.
In masura in care omul este treaz prin faptul ca
corpul fizic-senzorial face ceea ce este necesar,
el se simte o Sine, un Eu.
Când omul se cufunda in corpul fizic senzorial, corpul fizic-senzorial
este cel care ii confera fortele ce il fac sa se simta ca o Sine, ca un Eu.
Nu se intâmpla tot asa �n lumea elementara.
Aici omul trebuie sa faca el insusi, pâna la o anumita treapta,
ceea ce in lumea fizic-senzoriala face corpul fizic.
In lumea elementara nu poti dezvolta nici un sentiment de sine
daca nu iti concentrezi vointa, daca nu te vrei pe tine insuti.
Asta cere, evident, sa renunti la comoditatea omeneasca,
aceasta comoditate atât de inradacinata in noi.
Pentru lumea elementara este necesar sa te vrei pe tine insuti;
si asa cum somnul si veghea se succed in lumea fizica,
tot astfel, in lumea elementara, starea de a te simti metamorfozat
in fiinte trebuie sa alterneze cu o vointa intarita
a sentimentului de sine.
Asa cum in lumea fizica esti obosit de munca zilnica
incât ti se inchid ochii, pe scurt,cazi in somn, exista si in lumea
elementara momente, pentru corpul eteric,
in care acesta resimte: nu pot sa ma metamorfozez continuu,
acum trebuie sa exclud orice alta fiinta si fenomen din jurul meu.
Trebuie sa le resping pe toate din sfera privirii mele
si sa ma vreau pe mine, Sinea mea, sa traiesc in intregime in mine
si sa nu stiu nimic de celelalte entitati
si fenomene din lumea elementara.
In lumea fizica, aceasta vointa de a fi tu insuti
cu excluderea celorlalte entitati
si procese ar corespunde somnului.
Ar fi totusi o eroare sa-ti imaginezi ca alternanta
capacitatii de metamorfozare cu sentimentul intarit al Eului
in lumea elementara s-ar asemana oarecum cu legile naturale
care regleaza veghea si somnul in lumea fizica.
Pentru constienta clarvazatoare - si acest lucru este perceptibil
pentru ea - totul este intentionat;
nu se trece de la sine, precum de la veghe la somn,
ci, dupa ce ai trait un timp mai mult
sau mai putin indelungat in metamorfozare,
traiesti nevoia de a vietui din nou in tine
si a dezvolta oarecum celalalt pol al lumii elementare.
Astfel, in lumea elementara, facultatea de metamorfoza
si viata in sine, cu sentimentul de sine intarit, alterneaza
intr-un mod mult mai intentionat decât veghea
si somnul in lumea fizica.
Da, in anumite conditii se poate intâmpla chiar ca,
printr-o elasticitate a acestei constiente, sa existe simultan
ambele stari, adica - as spune -
pe de o parte sa poti sa te metamorfozezi si, pe de alta parte,
sa retii anumite parti ale sufletului si sa ramâi in tine.
Ceea ce in lumea fizica nu este in avantajul vietii sufletului,
anume sa fii treaz si sa dormi
in acelasi timp, poti sa o faci in lumea elementara.
Vedem astfel ca in aceasta lume elementara o asemenea
oscilatie a vietii sufletului este la fel de necesara ca cea a veghei
si a somnului in lumea fizica.
Trebuie sa observam in continuare ca daca gândirea
se poate dezvolta pâna la facultatea de metamorfozare,
deci se adapteaza in lumea elementara, aceasta gândire
care este sanatoasa si justa pentru lumea fizic-senzoriala
este de nefolosit pentru lumea elementara.
Caci, de fapt, ce este aceasta gândire in lumea fizica?
Sa vedem ce este ea.
Vietuim in sufletul nostru gânduri.
Stii despre aceste gânduri ca le formezi, le dai nastere,
le legi sau le separi launtric.
Simti ca launtric esti stapânul acestor gânduri.
Aceste gânduri se comporta oarecum pasiv,
se lasa legate si separate, se lasa a fi formate si iar respinse.
In lumea elementara, aceasta viata a gândirii trebuie
sa se ridice la o treapta superioara.
|
In lumea elementara nu te poti gasi in fata unor
astfel de gânduri pasive, ca in lumea fizic-senzoriala.
Când sufletul clarvazator se familiarizeaza cu lumea elementara,
gândurile nu mai sunt lucruri pe care le stapânesti, ci fiinte vii.
Presupuneti ca nu v-ati putea produce, lega, separa gândurile,
ci ca fiecare din ele ar incepe sa-si duca in constienta dumneavoastra
viata proprie, o viata fiintiala.
Constienta dumneavoastra se adânceste in ceva in care
nu mai gasiti gânduri asa cum sunt ele in lumea fizica,
ci acolo gândurile sunt entitati vii.
Pentru a va atentiona in ce masura, in lumea elementara,
modul de a gândi trebuie schimbat, nu pot face altceva decât
sa recurg la aceasta imagine grotesca dar foarte expresiva.
Imaginati-va ca va adânciti capul intr-un musuroi de furnici,
ca gândirea inceteaza sa existe si ca in cap aveti furnici in loc de gânduri.
Asa sunt gândurile când va adânciti sufletul in lumea elementara,
ele se re-leaga si se despart intre ele, isi duc viata proprie.
Si, in adevar, sufletul are nevoie de o forta mai mare
pentru ca constienta sa sa se confrunte cu fiintele-gând vii
decât cu gândurile pasive din lumea fizica, cu care poti sa faci
ce vrei, care pot fi chiar placute,
daca nu se asociaza si se separa doar inteligent, uneori chiar absurd.
Gândurile lumii fizice sunt rabdatoare; ele se supun
la tot ce ii place sufletului.
Cu totul altfel este când sufletul se adânceste in lumea elementara.
Aici gândurile traiesc o viata independenta.
Aici viata sufletului trebuie sa se afirme si sa
se mentina in fata unei vieti active, nu pasive, a gândurilor,
o viata de gândire dinamica.
In lumea fizic-senzoriala poti sa gândesti ceva cu totul absurd;
de regula, asta nu iti face rau.
In lumea elementara se poate foarte bine intâmpla ca,
daca cineva gândeste stupiditati,
fiintele independente care rezulta de aici sa-l faca sa sufere
si sa ii determine o durere reala.
Vedem astfel in ce masura obisnuintele vietii sufletului
trebuie sa se schimbe când treci Pragul lumii sensibile
catre lumea suprasensibila.
Daca ai dori, cu obisnuintele proprii gândurilor vii
ale lumii elementare, sa treci Pragul
in lumea fizic-senzoriala si nu ai dezvolta gândirea sanatoasa,
cu gânduri pasive, ci ai vrea sa pastrezi ceea ce corespunde
lumii elementare, atunci gândurile ar fugi continuu
si ai alerga dupa ele; ai fi sclavul propriilor gânduri.
Când, cu sufletul clarvazator, te darui in intregime lumii elementare
si dezvolti facultatea de metamorfozare, atunci te cufunzi,
metamorfozându-te, in ceea ce priveste viata interioara,
dupa cum te afli in fata unei fiinte sau a alteia.
Ce se vietuieste atunci când te adâncesti astfel?
Vedeti dumneavoastra, adâncindu-te astfel, metamorfozându-te
intr-o fiinta sau alta, vietuiesti ceea ce s-ar putea numi simpatii
si antipatii care urca din profunzimile sufletului
si se comporta ca vietuiri ale sufletului devenit clarvazator.
Sunt simpatii sau antipatii foarte precise cele pe care le resimti
când te metamorfozezi intr-o fiinta sau alta.
Trecând din metamorfoza in metamorfoza, resimti continuu
alte simpatii si antipatii.
Si asa cum in lumea fizic-senzoriala caracterizezi fiintele
si lucrurile, le descrii, le recunosti si le percepi in mod general
prin faptul ca ochii vad culorile lor si urechile aud
sonoritatile lor, conform cu aceasta, daca ai descrie lumile spirituale,
le-ai descrie in anumite simpatii si antipatii
Totusi trebuie sa deosebesti doua lucruri:
mai intâi, dupa obiceiurile lumii fizic-senzoriale
deosebesti grade de simpatii si de antipatii,
mai puternice sau mai slabe.
Nu tot asa este in lumea elementara; aici simpatiile si antipatiile
nu se deosebesc numai dupa gradul lor, ci dupa calitatea lor,
astfel incât exista diferite simpatii si antipatii.
Asa cum galbenul este diferit de rosu, calitativ diferit,
tot astfel numeroasele simpatii si antipatii pe care le vietuiesti
in lumea elementara sunt calitativ diferite si nu numai
una este mai puternica si alta mai slaba.
Ai descrie gresit daca, pornind de la obisnuintele
din lumea fizic-senzoriala, ai spune, cufundându-te intr-o fiinta,
ca simti o simpatie mai mare,
iar la cufundarea in alta vietuiesti o simpatie mai mica.
Nu, simpatiile sunt diferite!
Acesta este deci unul din lucrurile de avut in vedere.
Celalalt este faptul ca nu trebuie sa duci in lumea elementara
comportamentul fata de simpatii
si antipatii care este firesc in lumea fizic-senzoriala.
In adevar, in lumea fizic-senzoriala te simti atras de simpatii
si respins de antipatii; mergi catre fiintele simpatice,
vrei sa fii cu ele, si alungi lucrurile si fiintele antipatice;
nu vrei sa ai de-a face cu ele.
In lumea elementara, cu simpatiile si antipatiile nu se poate
intâmpla - daca pot sa ma exprim grotesc - ca simpatiile
sa fie simpatice si antipatiile antipatice;
asta nu trebuie sa se intâmple in lumea elementara.
Ar fi ca si cum ai spune in lumea fizic-senzoriala:
nu suport decât albastrul si verdele
si nu-mi plac rosul si galbenul, fug de ele.
Pentru ca in lumea elementara o fiinta sa fie antipatica,
asta inseamna ca ea are o anumita insusire a acestei lumi elementare
pe care trebuie sa o califici ca antipatica.
Si trebuie sa te comporti fata de acest caracter antipatic
asa cum in lumea fizica te comporti fata de albastru si de rosu si
nu pentru ca una din culori iti este mai simpatica
si cealalta mai antipatica.
Asa cum in lumea fizic-senzoriala intâmpini toate culorile
cu un anumit sânge rece, fiindca ele exprima ceea ce sunt lucrurile
- ar trebui sa fii un nevrotic sau un taur sa nu suporti culoarea rosie
sau sa ataci - tot asa trebuie, cu un calm total,
sa poti observa simpatiile si antipatiile in lumea elementara
ca fiind proprietati inerente acestei lumi.
Pentru aceasta trebuie ca acel comportament al sufletului,
propriu lumii fizic-senzoriale, care se simte atras de simpatie
si respins de antipatie sa devina aici cu totul diferit.
In lumea elementara, acea dispozitie sufleteasca,
acea dispozitie afectiva care corespundesimpatiilor si antipatiilor
din lumea senzoriala trebuie schimbata prin ceea ce se poate numi
calmul sufletesc, pacea spiritului.
Tocmai cu acest calm, cu aceasta pace a sufletului poti sa
te adâncesti in entitatile de aici si, identificându-te cu ele,
metamorfozându-te, simti urcând din profunzimile propriului
suflet insusirile acelor fiinte sub forma de simpatii si antipatii.
Numai când reusesti asa ceva, când sufletul se poate comporta
astfel fata de simpatii si de antipatii, numai atunci acest suflet
este in stare sa faca sa apara plastic in fata lui,
in vietuirile lui, sentimentul de a se simti simpatic sau antipatic
in lucrurile lumii elementare.
Asta inseamna ca nu simti doar trairea in simpatie si antipatie,
ci ai intr-adevar vietuirea ta insati, metamorfozându-te intr-o alta fiinta,
pe care o vezi izbucnind ca un tablou colorat sau alt tablou colorat,
ca o sonoritate sau alta a lumii elementare.
Dupa descrierea mea, ati putut sa vedeti ca ceea ce cineva
cunoaste drept in lumea fizic-senzoriala
este de fapt doar copia fantomatica exterioara,
provocata prin corpul fizic, a acelei gândiri care straluceste
in adâncurile oculte si care poate fi numita o fiinta vie.
Indata ce ne miscam cu corpul nostru eteric in lumea elementara,
gândurile devin, as spune, mai concrete, mai vii, mai independente,
mai adevarate in esenta lor.
Ceea ce in lumea fizic-sensibila se resimte ca facultate de a gândi
se comporta fata de acest element mai adevarat al gândirii ca umbra
proiectata pe un perete in raport cu obiectele de la care ea provine.
De fapt, este umbra vietii elementare a gândurilor proiectata in lumea
fizic-senzoriala prin intermediul corpului fizic.
Când gândim in lumea fizic-senzoriala, gândim oarecum
in umbrele fiintelor-gânduri.
Cunoasterea suprasenzoriala clarvazatoare lasa aici o deschidere
asupra naturii reale a gândirii.
Nici o filosofie, nici o stiinta exterioara, oric ât de perspicace ar fi,
nu poate indica ceva corect privitor la aceasta natura adevarata a gândirii;
o poate face numai cunoasterea pe care ne-o revela constienta clarvazatoare.
Tot asa este si cu vointa.
Vointa trebuie intarita fiindca in lumea elementara nu este
atât de comod sa dispui de ea ca in lumea senzoriala,
unde sentimentul Eului este dat de fortele corpului fizic.
In lumea elementara trebuie tu insuti sa vrei acest sentiment al Eului,
trebuie sa faci experienta a ceea ce inseamna sa umpli constienta
cu acest continut: Eu ma vreau.
Trebuie sa resimti ca este un lucru dintre cele mai importante
ca atunci când nu esti destul de puternic, nu pentru a gândi,
ci pentru a vrea realmente.
Daca nu ai ajunge sa te mentii tu insuti in lumea elementara,
ai cadea in aceasta lume ca intr-un fel de lesin.
Se patrunde adevarata natura a vointei - pe care nici stiinta exterioara
si nici o filosofie exterioara nu o poate discerne -
doar prin constienta clarvazatoare.
Ceea ce noi numim vointa in lumea fizic-senzoriala este o umbra
a acelei vointe fiintiale puternice care se dezvolta astfel incât
mentine Sinea dreapta din liberul arbitru, nu sustinuta prin forte exterioare.
Totul devine ceva mai arbitrar - asa putem spune - in aceasta
lume elementara când intram in ea.
Când ai parasit corpul fizic si ai ca mediu ambiant lumea elementara,
atunci, inainte de orice, se trezeste, prin natura originara a corpului eteric,
tendinta de metamorfozare.
Vrei sa te adâncesti in entitati. Dar, asa cum in timpul starii de veghe
din timpul zilei se creeaza nevoia de somn, tot astfel in lumea elementara
se trezeste nevoia de a fi in tine insuti si de a respinge in ce te-ai putea metamorfoza.
Apoi, iar, când in lumea elementara te-ai simtit un anumit timp in tine insuti,
si când ai dezvoltat puternic vointa: Eu ma vreau, survine ceva ce
s-ar putea numi cumplitul sentiment de a fi singur, de a fi parasit,
care suscita dorinta de a iesi din aceasta stare, de a te vrea pe tine insuti
si a te darui din nou capacitatii de metamorfozare.
In somnul fizic te repauzezi si fortele au grija sa te trezesti,
fara sa fi facut ceva pentru asta.
In lumea elementara, când te-ai adâncit in starea de somn,
care corespunde lui "a nu te vrea decât pe tine insuti", sentimentul
de a fi parasit cere sa te darui din nou facultatii de metamorfozare,
adica vrei sa te trezesti.
Toate acestea va indica cât de deosebite sunt conditiile vietuirii de sine
si a simtirii de sine in lumea elementara de cele din lumea fizic-senzoriala.
Si puteti cântari cât de necesar este sa fii totdeauna atent ca constienta clarvazatoare
- care trece si se intoarce de la o lume la cealalta - sa se adapteze corect
cerintelor lumii in care intra, sa nu duca cu ea obisnuintele de la o lume la alta,
atunci când trece Pragul.
Intarirea, invigorarea vietii sufletului fac parte deci din aceste pregatiri,
indicate adesea de mine, pentru vieiuirea lumilor suprasensibile.
Si, dintre toate lucrurile, trebuie mai intâi intarite acele vietuiri ale sufletului
ce ar putea fi desemnate drept calitati de inalta moralitate care se releva
in fermitatea caracterului, siguranta interioara si calmul.
Inainte de toate trebuie educate in suflet curajul interior si fermitatea caracterului,
fiindca prin slabiciunea caracterului se slabeste toata viata sufleteasca
si atunci patrunzi in lumea elementara cu o viata a sufletului slaba.
Or, acest lucru nu trebuie sa se intâmple daca vrei sa traiesti intr-un mod just
si adevarat in lumea elementara.
De aceea, cel care ia in serios viata in lumile superioare nu trebuie niciodata
sa neglijeze a insista asupra faptului ca fortele care trebuie sa intareasca
viata sufletului, pentru ca el sa intre corect in lumile superioare,
sunt fortele sufletesti morale.
Si erorile cele mai deplorabile sunt cele care ar face ca omenirea sa creada ca
clarvederea poate fi dobândita fara sa tii cont de intarirea vietii morale.
Si mereu trebuie de accentuat ca ceea ce am caracterizat in Initierea
(Cum se dobândesc cunostinte despre lumile superioare?) ca fiind formarea
florilor de lotus, care la aspirantul la clarvedere parca se cristalizeaza
in corpul spiritual al omului, deci ca aceasta formare a florilor de lotus
se poate produce si cu neglijarea mijloacelor de intarire morala,
dar n-ar trebui sa fie asa.
Aceste flori de lotus trebuie sa fie acolo când omul vrea sa aiba
facultatea de metamorfozare; caci aceasta facultate consta in faptul ca
florile de lotus isi pun in miscare petalele lor departe de om,
cuprind lumea spirituala, adaptându-se ei.
Pentru privirea clarvazatoare, ceea ce se dezvolta drept capacitate
de metamorfoza se exprima in dezvoltarea florilor de lotus,
iar formarea unui puternic sentiment al Eului este o intarire interioara
pe care am putea-o numi o coloana vertebrala elementara.
Ambele trebuie dezvoltate corespunzator: florile de lotus pentru
a te putea metamorfoza, iar ceva analog unei coloane vertebrale
din lumea fizica, o coloana vertebrala elementara, pentru a-ti putea
dezvolta in lumea elementara un Eu intarit.
Se poate chiar, prin anumite procedee, sa trezesti florile de lotus
si sa trezesti si aceasta coloana vertebrala elementara fara sa cauti
intarirea morala, dar nici un clarvazator constient nu va recomanda acest lucru.
Caci nu este vorba pur si simplu de a obtine pentru lucrurile superioare
un lucru sau altul, ci sa iei in sIn momentul in care treci Pragul lumii spirituale te apropii de
entitatile luciferice si ahrimanice, despre care am vorbit deja,
in cu totul alt mod decât in lumea fizic-senzoriala.
Si indata ce ai trecut Pragul, adica indata ce ai florile de lotus
si coloana vertebrala elementara, vietuiesti faptul ciudat ca vezi
apropiindu-se puterile luciferice.
Ele au tendinta sa cuprinda petalele florilor de lotus.
Ele isi alungesc tentaculele catre florile noastre de lotus si trebuie
sa te fi dezvoltat corect pentru a putea folosi aceste flori de lotus
ca sa sesizezi fenomenele spirituale si sa nu lasi ca puterile luciferice
sa puna stapânire pe ele. Or, acest lucru nu este posibil decât daca
ajungi in lumea spirituala cu forte morale intarite.
Am aratat deja ca in lumea fizic-senzoriala fortele ahrimanice se apropie
de sufletul uman mai curând din exterior iar cele luciferice
mai curând din interior
In lumea spirituala este invers: entitatile luciferice vin din afara
si vor sa puna stapânire pe florile de lotus, iar entitatile ahrimanice
vin dinauntru, se instaleaza puternic in coloana vertebrala elementara.
Or, când ai atins lumea spirituala fara moralitatea necesara, se pecetluieste
o alianta bizara intre puterile ahrimanice si cele luciferice.
Când ai patruns aici cu ambitie, vanitate, cu dorinta de putere
si cu infumurare, Ahriman si Lucifer reusesc sa faca o alianta.
Pentru a explica ce fac ei atunci, ma voi sluji de o imagine,
dar aceasta are realmente loc: Ahriman si Lucifer incheie o alianta,
si Lucifer impreuna cu Ahriman leaga petalele florilor de lotus
la coloana vertebrala elementara.
Toate aceste petale ale florilor de lotus sunt legate impreuna
cu coloana vertebrala elementara, omul insusi devine incorsetat,
inlantuit in el insusi prin florile de lotus dezvoltate de el si prin
coloana sa vertebrala elementara.
Rezulta de aici un grad de egoism si de atractie pentru eroare
cu totul de neimaginat când omul ramâne in lumea fizica.
Aceasta poate avea deci loc când constienta clarvazatoare
nu este formata cum trebuie: Ahriman si Lucifer se aliaza si unesc
petalele de lotus cu coloana vertebrala elementara.
Omul este inlantuit in el insusi prin propriile sale facultati elementare sau eterice.
Toate acestea trebuie stiute atunci când vrei sa patrunzi in adevarata lume spirituala.
|
