Antropozofie V.1 de Rudolf Steiner publicat la 23.05.2010
Trecerea Pragului
Când constienta clarvazatoare - din al carui punct de vedere trebuie privite lucrurile de dincolo de asa-numitul Prag - trece peste acest Prag, ei i se impun cu totul alte cerinte decât in lumea senzoriala.
Si esentialul este ca sufletul omenesc sa se poata obisnui cu faptul ca exista nu numai felul de a privi al perceptiei, care este corect pentru lumea senzoriala. Cerinte cu totul noi se impun sufletului când, dincolo de Prag, patrunde in lumea elementara.
Daca sufletul omului vrea sa intre aici cu obisnuintele proprii lumii senzoriale, ar putea avea loc doua evenimente: 1. fie in sfera constientei, in raza privirii, s-ar raspândi o nebulozitate sau o intunecare deplina, 2. fie sufletul omenesc, insuficient de pregatit pentru obisnuintele si exigentele lumii elementare, ar fi respins in lumea senzoriala.
Lumea elementara este cu totul altceva decât lumea senzoriala.
in cea din urma, daca treceti de la o fiinta la alta, de la un fenomen la altul, aveti aceste fiinte si aceste fenomene in fata dumneavoastra, le puteti observa, fiindca in fata fiecareia dintre ele, observându-le, va pastrati propria entitate conturata in sine, fiinta dumneavoastra personala.
In fiecare moment stiti ca sunteti acelasi care erati inainte de a va afla in fata unei noi entitati, a unui nou fenomen, si niciodata nu va puteti pierde in ele.
Sunteti in fata lor, sunteti in afara lor si stiti ca atât timp cât circulati in lumea senzoriala ramâneti acelasi.

Or, acest lucru se schimba cu totul când se patrunde in lumea elementara.
In lumea elementara trebuie, cu toata viata launtrica a sufletului tau, sa te adaptezi unei fiinte, unui fenomen, in asa fel incât sa te transformi cu viata ta sufleteasca in aceasta fiinta, in acest fenomen.
In lumea elementara nu poti cunoaste ceva decât daca devii un altul fata de fiecare fiinta, si anume te identifici intr-un grad inalt cu fiinta si cu fenomenul insusi.
Particularitatea sufletului tau pentru lumea elementara trebuie sa fie capacitatea de metamorfoza a propriei fiinte in entitati straine.
Trebuie sa ai posibilitatea de a te metamorfoza, de a te adânci si a deveni intr-un fel insasi acea fiinta si - daca vrei sa ramâi aici sanatos psihic - sa poti pierde constienta necesara in lumea simturilor, constienta: tu esti acela si acela.
In lumea elementara cunosti o fiinta doar daca, intr-un fel, devii intim cu viata sa sufleteasca.
Deci, in lumea elementara nu poti inainta - când ai trecut aici dincolo de Prag - decât daca te transformi la fiecare pas, strecurându-te in fiecare fenomen particular, in fiecare fiinta.
Ceea ce in lumea fizica tine de sanatatea sufleteasca, si anume, la pasirea in lumea senzoriala, a te afirma pe tine insuti in propria ta entitate originara este absolut imposibilin lumea elementara; acolo, acest lucru ar duce sau la intunecarea orizontului sau la o fiinta respinsa in lumea senzoriala.
Sa presupunem acum ca o constienta devenita clarvazatoare ar readuce in lumea simturilor, retrecând Pragul, aceasta facultate de metamorfozare pe care trebuie sa o aiba pentru ceea ce exista in lumea spirituala.
Aceasta facultate de metamorfozare, de care am vorbit, este o proprietate a corpului eteric omenesc care traieste cu precadere in lumea elementara.
Sa presupunem deci ca un om revine din lumea spirituala in lumea simturilor si ca el isi mentine corpul sau eteric la fel de capabil de metamorfozare cum trebuie sa fie in lumea elementara.
Ce s-ar intâmpla atunci?
Fiecare lume isi are legile sale proprii.
Lumea simturilor este lumea formelor delimitate; Spiritele formei guverneaza lumea simturilor.
Lumea elementara este lumea mobilitatii, lumea metamorfozei, a transformarii.
Asa cum trebuie sa inveti sa te transformi continuu tu insuti când vrei sa traiesti in lumea elementara, tot astfel toate fiintele care traiesc in lumea elementara se metamorfozeaza continuu.
Acolo nu se gaseste nici o forma incheiata, delimitata; totul este in continua metamorfoza.
Iar tu, când vrei sa vietuiesti in lumea elementara, trebuie sa participi la aceasta existenta care se metamorfozeaza continuu, trebuie sa participi la ea ca suflet in afara corpului fizic.
In lumea fizic-senzoriala trebuie sa-ti cufunzi corpul eteric - care sub forma de corp eteric este o fiinta a lumii elementare si are capacitatea de metamorfozare - in corpul fizic.
Tocmai datorita acestui fizic esti o anume persoana in lumea fizic-senzoriala; esti acea sau acea persoana bine definita.
Corpul fizic este acela care imprima cuiva persoana, personalitatea, corpul fizic si conditiile lumii fizice in care este plasat face din cineva o persoana, fiindca persoana cere conturarea formei.
Totusi trebuie sa recunoastem ca ceea ce constienta clarvazatoare recunoaste in sufletul uman exista intotdeauna.
Prin fortele corpului fizic, acea mobilitate a corpului eteric este doar tinuta la un loc. Atât timp cât corpul eteric patrunde in corpul fizic, fortele sale mobile sunt tinute la un loc, adaptate formei.
Daca corpul eteric n-ar fi vârât in corpul fizic ca intr-o punga, el ar avea tendinta sa se schimbe continuu.
Sa presupunem ca un suflet devenit clarvazator ar pastra in corpul eteric, când revine iar in lumea senzoriala, tendinta de a se schimba, de a se metamorfoza.
Atunci acest corp eteric, cu tendinta sa spre mobilitate, devine mai relaxat, mai liber in corpul fizic.
Sufletul uman intra in contradictie cu cerintele lumii fizice - care vor sa-l contureze pe om ca personalitate definita - atunci când, prin fortele corpului sau eteric, care vrea sa se miste liber, trece in mod incorect Pragul din lumea suprasenzoriala in lumea fizica si tinde sa devina altceva in fiecare moment, ceva ce poate fi in contradictie cu tiparul fix al corpului fizic.
Sa dam doar un exemplu: cu corpul sau fizic, cineva ar putea fi un functionar de banca european, dar, pentru ca corpul sau eteric a adus in lumea senzoriala tendinta de a se elibera de corpul fizic, el isi poate inchipui ca ar fi imparatul Chinei.
Sau, pentru a da un alt exernplu, sa zicem ca cineva este presedinte al Societatii teosofice si, daca corpul eteric devine mai relaxat, isi poate imagina ca ar sta in fata directorului Globusului.
Acest exemplu ne arata ca trebuie sa tinem seama in modul cel mai strict de Pragul care desparte clar lumea senzoriala de cea suprasenzoriala; trebuie sa cunosti cerintele fiecarei lumi si sa te supui lor; iar sufletul trebuie sa se comporte diferit dupa domeniul in care se afla de partea aceasta a Pragului, sau de partea cealalta a lui.
Trebuie repetat mereu si mereu ca de acest lucru se leaga faptul ca atunci când treci Pragul nu ai voie sa aduci, intr-un mod ilegitim, obisnuiniele lumii suprasenzoriale in lumea senzoriala.
As putea spune ca trebuie sa stii sa te comporti corect in cele doua lumi, ca nu ai voie sa duci modul de observare corespunzator unei lumi in cealalta.

Trebuie deci sa-ti dai mai intâi seama ca facultatea de metamorfoza este facultatea de baza pentru vietuirea de sine, simtirea de sine a sufletului in lumea elementara.
Insa sufletul omenesc n-ar putea niciodata sa traiasca mult timp in aceasta facultate de metamorfoza; corpul eteric ar putea sa se mentina in starea de metamorfozare in lumea elementara tot atât de putin cât ar putea omul sa fie in stare de veghe in lumea fizica.
Dar omul poate percepe aceasta lume fizica doar când este treaz; când doarme nu o mai percepe.
Cu toate acestea, el trebuie sa faca sa se succeada starea de veghe si cea de somn.
Ceva analog este necesar in lumea elementara.
Asa cum, in lumea fizica, omul nu poate sa fie tot timpul in stare de veghe, asa cum viata trebuie sa treaca de la veghe la somn, ca mersul unei pendule, tot astfel se intâmpla si cu viata corpului eteric in lumea elementara.
Trebuie sa ai aici, as spune, un pol opus, o contraactiune la facultatea de metamorfozare care conduce la perceperea in lumea spirituala.
Ceea ce face pe cineva capabil de metamorfozare pentru lumea spirituala este viata de reprezentare a omului, este capacitatea de a face mobila reprezentarea, gândirea, incât, prin aceasta gândire, devenita mobila, te poti adânci in fiinte si fenomene.
In ceea ce priveste cealalta stare, cea care se poate compara cu somnul in lumea senzoriala, aici vointa umana este cea care trebuie sa fie dezvoltata si intarita.
Astfel, pentru facultatea de metamorfozare trebuie cultivata gândirea sau reprezentarea, pentru cealalta stare trebuie cultivata vointa.
Ne vom intelege asupra acestui punct daca vom tine seama ca in lumea fizic-senzoriala omul este o Sine, un Eu. In masura in care omul este treaz prin faptul ca corpul fizic-senzorial face ceea ce este necesar, el se simte o Sine, un Eu.
Când omul se cufunda in corpul fizic senzorial, corpul fizic-senzorial este cel care ii confera fortele ce il fac sa se simta ca o Sine, ca un Eu.
Nu se intâmpla tot asa �n lumea elementara.
Aici omul trebuie sa faca el insusi, pâna la o anumita treapta, ceea ce in lumea fizic-senzoriala face corpul fizic.
In lumea elementara nu poti dezvolta nici un sentiment de sine daca nu iti concentrezi vointa, daca nu te vrei pe tine insuti.
Asta cere, evident, sa renunti la comoditatea omeneasca, aceasta comoditate atât de inradacinata in noi.
Pentru lumea elementara este necesar sa te vrei pe tine insuti; si asa cum somnul si veghea se succed in lumea fizica, tot astfel, in lumea elementara, starea de a te simti metamorfozat in fiinte trebuie sa alterneze cu o vointa intarita a sentimentului de sine.
Asa cum in lumea fizica esti obosit de munca zilnica incât ti se inchid ochii, pe scurt,cazi in somn, exista si in lumea elementara momente, pentru corpul eteric, in care acesta resimte: nu pot sa ma metamorfozez continuu, acum trebuie sa exclud orice alta fiinta si fenomen din jurul meu. Trebuie sa le resping pe toate din sfera privirii mele si sa ma vreau pe mine, Sinea mea, sa traiesc in intregime in mine si sa nu stiu nimic de celelalte entitati si fenomene din lumea elementara.
In lumea fizica, aceasta vointa de a fi tu insuti cu excluderea celorlalte entitati si procese ar corespunde somnului.
Ar fi totusi o eroare sa-ti imaginezi ca alternanta capacitatii de metamorfozare cu sentimentul intarit al Eului in lumea elementara s-ar asemana oarecum cu legile naturale care regleaza veghea si somnul in lumea fizica.
Pentru constienta clarvazatoare - si acest lucru este perceptibil pentru ea - totul este intentionat; nu se trece de la sine, precum de la veghe la somn, ci, dupa ce ai trait un timp mai mult sau mai putin indelungat in metamorfozare, traiesti nevoia de a vietui din nou in tine si a dezvolta oarecum celalalt pol al lumii elementare.
Astfel, in lumea elementara, facultatea de metamorfoza si viata in sine, cu sentimentul de sine intarit, alterneaza intr-un mod mult mai intentionat decât veghea si somnul in lumea fizica.
Da, in anumite conditii se poate intâmpla chiar ca, printr-o elasticitate a acestei constiente, sa existe simultan ambele stari, adica - as spune - pe de o parte sa poti sa te metamorfozezi si, pe de alta parte, sa retii anumite parti ale sufletului si sa ramâi in tine.
Ceea ce in lumea fizica nu este in avantajul vietii sufletului, anume sa fii treaz si sa dormi in acelasi timp, poti sa o faci in lumea elementara.
Vedem astfel ca in aceasta lume elementara o asemenea oscilatie a vietii sufletului este la fel de necesara ca cea a veghei si a somnului in lumea fizica.

Trebuie sa observam in continuare ca daca gândirea se poate dezvolta pâna la facultatea de metamorfozare, deci se adapteaza in lumea elementara, aceasta gândire care este sanatoasa si justa pentru lumea fizic-senzoriala este de nefolosit pentru lumea elementara.
Caci, de fapt, ce este aceasta gândire in lumea fizica?
Sa vedem ce este ea.
Vietuim in sufletul nostru gânduri. Stii despre aceste gânduri ca le formezi, le dai nastere, le legi sau le separi launtric.
Simti ca launtric esti stapânul acestor gânduri.
Aceste gânduri se comporta oarecum pasiv, se lasa legate si separate, se lasa a fi formate si iar respinse.
In lumea elementara, aceasta viata a gândirii trebuie sa se ridice la o treapta superioara.
In lumea elementara nu te poti gasi in fata unor astfel de gânduri pasive, ca in lumea fizic-senzoriala.
Când sufletul clarvazator se familiarizeaza cu lumea elementara, gândurile nu mai sunt lucruri pe care le stapânesti, ci fiinte vii.
Presupuneti ca nu v-ati putea produce, lega, separa gândurile, ci ca fiecare din ele ar incepe sa-si duca in constienta dumneavoastra viata proprie, o viata fiintiala.
Constienta dumneavoastra se adânceste in ceva in care nu mai gasiti gânduri asa cum sunt ele in lumea fizica, ci acolo gândurile sunt entitati vii. Pentru a va atentiona in ce masura, in lumea elementara, modul de a gândi trebuie schimbat, nu pot face altceva decât sa recurg la aceasta imagine grotesca dar foarte expresiva.
Imaginati-va ca va adânciti capul intr-un musuroi de furnici, ca gândirea inceteaza sa existe si ca in cap aveti furnici in loc de gânduri.
Asa sunt gândurile când va adânciti sufletul in lumea elementara, ele se re-leaga si se despart intre ele, isi duc viata proprie.
Si, in adevar, sufletul are nevoie de o forta mai mare pentru ca constienta sa sa se confrunte cu fiintele-gând vii decât cu gândurile pasive din lumea fizica, cu care poti sa faci ce vrei, care pot fi chiar placute, daca nu se asociaza si se separa doar inteligent, uneori chiar absurd.
Gândurile lumii fizice sunt rabdatoare; ele se supun la tot ce ii place sufletului.
Cu totul altfel este când sufletul se adânceste in lumea elementara.
Aici gândurile traiesc o viata independenta. Aici viata sufletului trebuie sa se afirme si sa se mentina in fata unei vieti active, nu pasive, a gândurilor, o viata de gândire dinamica.
In lumea fizic-senzoriala poti sa gândesti ceva cu totul absurd; de regula, asta nu iti face rau.
In lumea elementara se poate foarte bine intâmpla ca, daca cineva gândeste stupiditati, fiintele independente care rezulta de aici sa-l faca sa sufere si sa ii determine o durere reala.
Vedem astfel in ce masura obisnuintele vietii sufletului trebuie sa se schimbe când treci Pragul lumii sensibile catre lumea suprasensibila.
Daca ai dori, cu obisnuintele proprii gândurilor vii ale lumii elementare, sa treci Pragul in lumea fizic-senzoriala si nu ai dezvolta gândirea sanatoasa, cu gânduri pasive, ci ai vrea sa pastrezi ceea ce corespunde lumii elementare, atunci gândurile ar fugi continuu si ai alerga dupa ele; ai fi sclavul propriilor gânduri.
Când, cu sufletul clarvazator, te darui in intregime lumii elementare si dezvolti facultatea de metamorfozare, atunci te cufunzi, metamorfozându-te, in ceea ce priveste viata interioara, dupa cum te afli in fata unei fiinte sau a alteia.
Ce se vietuieste atunci când te adâncesti astfel?
Vedeti dumneavoastra, adâncindu-te astfel, metamorfozându-te intr-o fiinta sau alta, vietuiesti ceea ce s-ar putea numi simpatii si antipatii care urca din profunzimile sufletului si se comporta ca vietuiri ale sufletului devenit clarvazator.
Sunt simpatii sau antipatii foarte precise cele pe care le resimti când te metamorfozezi intr-o fiinta sau alta. Trecând din metamorfoza in metamorfoza, resimti continuu alte simpatii si antipatii.
Si asa cum in lumea fizic-senzoriala caracterizezi fiintele si lucrurile, le descrii, le recunosti si le percepi in mod general prin faptul ca ochii vad culorile lor si urechile aud sonoritatile lor, conform cu aceasta, daca ai descrie lumile spirituale, le-ai descrie in anumite simpatii si antipatii

Totusi trebuie sa deosebesti doua lucruri: mai intâi, dupa obiceiurile lumii fizic-senzoriale deosebesti grade de simpatii si de antipatii, mai puternice sau mai slabe.
Nu tot asa este in lumea elementara; aici simpatiile si antipatiile nu se deosebesc numai dupa gradul lor, ci dupa calitatea lor, astfel incât exista diferite simpatii si antipatii.
Asa cum galbenul este diferit de rosu, calitativ diferit, tot astfel numeroasele simpatii si antipatii pe care le vietuiesti in lumea elementara sunt calitativ diferite si nu numai una este mai puternica si alta mai slaba.
Ai descrie gresit daca, pornind de la obisnuintele din lumea fizic-senzoriala, ai spune, cufundându-te intr-o fiinta, ca simti o simpatie mai mare, iar la cufundarea in alta vietuiesti o simpatie mai mica.
Nu, simpatiile sunt diferite!
Acesta este deci unul din lucrurile de avut in vedere.
Celalalt este faptul ca nu trebuie sa duci in lumea elementara comportamentul fata de simpatii si antipatii care este firesc in lumea fizic-senzoriala.
In adevar, in lumea fizic-senzoriala te simti atras de simpatii si respins de antipatii; mergi catre fiintele simpatice, vrei sa fii cu ele, si alungi lucrurile si fiintele antipatice; nu vrei sa ai de-a face cu ele.
In lumea elementara, cu simpatiile si antipatiile nu se poate intâmpla - daca pot sa ma exprim grotesc - ca simpatiile sa fie simpatice si antipatiile antipatice; asta nu trebuie sa se intâmple in lumea elementara.
Ar fi ca si cum ai spune in lumea fizic-senzoriala: nu suport decât albastrul si verdele si nu-mi plac rosul si galbenul, fug de ele.
Pentru ca in lumea elementara o fiinta sa fie antipatica, asta inseamna ca ea are o anumita insusire a acestei lumi elementare pe care trebuie sa o califici ca antipatica. Si trebuie sa te comporti fata de acest caracter antipatic asa cum in lumea fizica te comporti fata de albastru si de rosu si nu pentru ca una din culori iti este mai simpatica si cealalta mai antipatica.
Asa cum in lumea fizic-senzoriala intâmpini toate culorile cu un anumit sânge rece, fiindca ele exprima ceea ce sunt lucrurile - ar trebui sa fii un nevrotic sau un taur sa nu suporti culoarea rosie sau sa ataci - tot asa trebuie, cu un calm total, sa poti observa simpatiile si antipatiile in lumea elementara ca fiind proprietati inerente acestei lumi.
Pentru aceasta trebuie ca acel comportament al sufletului, propriu lumii fizic-senzoriale, care se simte atras de simpatie si respins de antipatie sa devina aici cu totul diferit.
In lumea elementara, acea dispozitie sufleteasca, acea dispozitie afectiva care corespundesimpatiilor si antipatiilor din lumea senzoriala trebuie schimbata prin ceea ce se poate numi calmul sufletesc, pacea spiritului.
Tocmai cu acest calm, cu aceasta pace a sufletului poti sa te adâncesti in entitatile de aici si, identificându-te cu ele, metamorfozându-te, simti urcând din profunzimile propriului suflet insusirile acelor fiinte sub forma de simpatii si antipatii.
Numai când reusesti asa ceva, când sufletul se poate comporta astfel fata de simpatii si de antipatii, numai atunci acest suflet este in stare sa faca sa apara plastic in fata lui, in vietuirile lui, sentimentul de a se simti simpatic sau antipatic in lucrurile lumii elementare.
Asta inseamna ca nu simti doar trairea in simpatie si antipatie, ci ai intr-adevar vietuirea ta insati, metamorfozându-te intr-o alta fiinta, pe care o vezi izbucnind ca un tablou colorat sau alt tablou colorat, ca o sonoritate sau alta a lumii elementare.
Dupa descrierea mea, ati putut sa vedeti ca ceea ce cineva cunoaste drept in lumea fizic-senzoriala este de fapt doar copia fantomatica exterioara, provocata prin corpul fizic, a acelei gândiri care straluceste in adâncurile oculte si care poate fi numita o fiinta vie.
Indata ce ne miscam cu corpul nostru eteric in lumea elementara, gândurile devin, as spune, mai concrete, mai vii, mai independente, mai adevarate in esenta lor.
Ceea ce in lumea fizic-sensibila se resimte ca facultate de a gândi se comporta fata de acest element mai adevarat al gândirii ca umbra proiectata pe un perete in raport cu obiectele de la care ea provine.
De fapt, este umbra vietii elementare a gândurilor proiectata in lumea fizic-senzoriala prin intermediul corpului fizic.
Când gândim in lumea fizic-senzoriala, gândim oarecum in umbrele fiintelor-gânduri. Cunoasterea suprasenzoriala clarvazatoare lasa aici o deschidere asupra naturii reale a gândirii.
Nici o filosofie, nici o stiinta exterioara, oric ât de perspicace ar fi, nu poate indica ceva corect privitor la aceasta natura adevarata a gândirii; o poate face numai cunoasterea pe care ne-o revela constienta clarvazatoare.
Tot asa este si cu vointa.
Vointa trebuie intarita fiindca in lumea elementara nu este atât de comod sa dispui de ea ca in lumea senzoriala, unde sentimentul Eului este dat de fortele corpului fizic.
In lumea elementara trebuie tu insuti sa vrei acest sentiment al Eului, trebuie sa faci experienta a ceea ce inseamna sa umpli constienta cu acest continut: Eu ma vreau.
Trebuie sa resimti ca este un lucru dintre cele mai importante ca atunci când nu esti destul de puternic, nu pentru a gândi, ci pentru a vrea realmente.
Daca nu ai ajunge sa te mentii tu insuti in lumea elementara, ai cadea in aceasta lume ca intr-un fel de lesin.
Se patrunde adevarata natura a vointei - pe care nici stiinta exterioara si nici o filosofie exterioara nu o poate discerne - doar prin constienta clarvazatoare.
Ceea ce noi numim vointa in lumea fizic-senzoriala este o umbra a acelei vointe fiintiale puternice care se dezvolta astfel incât mentine Sinea dreapta din liberul arbitru, nu sustinuta prin forte exterioare.
Totul devine ceva mai arbitrar - asa putem spune - in aceasta lume elementara când intram in ea.
Când ai parasit corpul fizic si ai ca mediu ambiant lumea elementara, atunci, inainte de orice, se trezeste, prin natura originara a corpului eteric, tendinta de metamorfozare.
Vrei sa te adâncesti in entitati. Dar, asa cum in timpul starii de veghe din timpul zilei se creeaza nevoia de somn, tot astfel in lumea elementara se trezeste nevoia de a fi in tine insuti si de a respinge in ce te-ai putea metamorfoza. Apoi, iar, când in lumea elementara te-ai simtit un anumit timp in tine insuti, si când ai dezvoltat puternic vointa: Eu ma vreau, survine ceva ce s-ar putea numi cumplitul sentiment de a fi singur, de a fi parasit, care suscita dorinta de a iesi din aceasta stare, de a te vrea pe tine insuti si a te darui din nou capacitatii de metamorfozare.
In somnul fizic te repauzezi si fortele au grija sa te trezesti, fara sa fi facut ceva pentru asta.
In lumea elementara, când te-ai adâncit in starea de somn, care corespunde lui "a nu te vrea decât pe tine insuti", sentimentul de a fi parasit cere sa te darui din nou facultatii de metamorfozare, adica vrei sa te trezesti.
Toate acestea va indica cât de deosebite sunt conditiile vietuirii de sine si a simtirii de sine in lumea elementara de cele din lumea fizic-senzoriala. Si puteti cântari cât de necesar este sa fii totdeauna atent ca constienta clarvazatoare - care trece si se intoarce de la o lume la cealalta - sa se adapteze corect cerintelor lumii in care intra, sa nu duca cu ea obisnuintele de la o lume la alta, atunci când trece Pragul.
Intarirea, invigorarea vietii sufletului fac parte deci din aceste pregatiri, indicate adesea de mine, pentru vieiuirea lumilor suprasensibile.
Si, dintre toate lucrurile, trebuie mai intâi intarite acele vietuiri ale sufletului ce ar putea fi desemnate drept calitati de inalta moralitate care se releva in fermitatea caracterului, siguranta interioara si calmul.
Inainte de toate trebuie educate in suflet curajul interior si fermitatea caracterului, fiindca prin slabiciunea caracterului se slabeste toata viata sufleteasca si atunci patrunzi in lumea elementara cu o viata a sufletului slaba.
Or, acest lucru nu trebuie sa se intâmple daca vrei sa traiesti intr-un mod just si adevarat in lumea elementara.
De aceea, cel care ia in serios viata in lumile superioare nu trebuie niciodata sa neglijeze a insista asupra faptului ca fortele care trebuie sa intareasca viata sufletului, pentru ca el sa intre corect in lumile superioare, sunt fortele sufletesti morale. Si erorile cele mai deplorabile sunt cele care ar face ca omenirea sa creada ca clarvederea poate fi dobândita fara sa tii cont de intarirea vietii morale.
Si mereu trebuie de accentuat ca ceea ce am caracterizat in Initierea (Cum se dobândesc cunostinte despre lumile superioare?) ca fiind formarea florilor de lotus, care la aspirantul la clarvedere parca se cristalizeaza in corpul spiritual al omului, deci ca aceasta formare a florilor de lotus se poate produce si cu neglijarea mijloacelor de intarire morala, dar n-ar trebui sa fie asa.
Aceste flori de lotus trebuie sa fie acolo când omul vrea sa aiba facultatea de metamorfozare; caci aceasta facultate consta in faptul ca florile de lotus isi pun in miscare petalele lor departe de om, cuprind lumea spirituala, adaptându-se ei.
Pentru privirea clarvazatoare, ceea ce se dezvolta drept capacitate de metamorfoza se exprima in dezvoltarea florilor de lotus, iar formarea unui puternic sentiment al Eului este o intarire interioara pe care am putea-o numi o coloana vertebrala elementara.
Ambele trebuie dezvoltate corespunzator: florile de lotus pentru a te putea metamorfoza, iar ceva analog unei coloane vertebrale din lumea fizica, o coloana vertebrala elementara, pentru a-ti putea dezvolta in lumea elementara un Eu intarit.
Se poate chiar, prin anumite procedee, sa trezesti florile de lotus si sa trezesti si aceasta coloana vertebrala elementara fara sa cauti intarirea morala, dar nici un clarvazator constient nu va recomanda acest lucru. Caci nu este vorba pur si simplu de a obtine pentru lucrurile superioare un lucru sau altul, ci sa iei in sIn momentul in care treci Pragul lumii spirituale te apropii de entitatile luciferice si ahrimanice, despre care am vorbit deja, in cu totul alt mod decât in lumea fizic-senzoriala.
Si indata ce ai trecut Pragul, adica indata ce ai florile de lotus si coloana vertebrala elementara, vietuiesti faptul ciudat ca vezi apropiindu-se puterile luciferice.
Ele au tendinta sa cuprinda petalele florilor de lotus. Ele isi alungesc tentaculele catre florile noastre de lotus si trebuie sa te fi dezvoltat corect pentru a putea folosi aceste flori de lotus ca sa sesizezi fenomenele spirituale si sa nu lasi ca puterile luciferice sa puna stapânire pe ele. Or, acest lucru nu este posibil decât daca ajungi in lumea spirituala cu forte morale intarite.
Am aratat deja ca in lumea fizic-senzoriala fortele ahrimanice se apropie de sufletul uman mai curând din exterior iar cele luciferice mai curând din interior
In lumea spirituala este invers: entitatile luciferice vin din afara si vor sa puna stapânire pe florile de lotus, iar entitatile ahrimanice vin dinauntru, se instaleaza puternic in coloana vertebrala elementara.
Or, când ai atins lumea spirituala fara moralitatea necesara, se pecetluieste o alianta bizara intre puterile ahrimanice si cele luciferice.
Când ai patruns aici cu ambitie, vanitate, cu dorinta de putere si cu infumurare, Ahriman si Lucifer reusesc sa faca o alianta.
Pentru a explica ce fac ei atunci, ma voi sluji de o imagine, dar aceasta are realmente loc: Ahriman si Lucifer incheie o alianta, si Lucifer impreuna cu Ahriman leaga petalele florilor de lotus la coloana vertebrala elementara.
Toate aceste petale ale florilor de lotus sunt legate impreuna cu coloana vertebrala elementara, omul insusi devine incorsetat, inlantuit in el insusi prin florile de lotus dezvoltate de el si prin coloana sa vertebrala elementara.
Rezulta de aici un grad de egoism si de atractie pentru eroare cu totul de neimaginat când omul ramâne in lumea fizica. Aceasta poate avea deci loc când constienta clarvazatoare nu este formata cum trebuie: Ahriman si Lucifer se aliaza si unesc petalele de lotus cu coloana vertebrala elementara. Omul este inlantuit in el insusi prin propriile sale facultati elementare sau eterice. Toate acestea trebuie stiute atunci când vrei sa patrunzi in adevarata lume spirituala.