Inflorirea constiintei umane
Planeta Pamânt, in urma cu 114 milioane de ani,
intr-o dimineata oarecare, imediat dupa rasarit:
prima floare se deschidea catre soare.
Anterior acestui eveniment spectaculos care vestea o
transformare in evolutia vietii plantelor, planeta era deja
de milioane de ani acoperita de vegetatie.
Probabil ca prima floare n-a supravietuit prea mult,
iar aparitia florilor a ramas un fenomen razlet din
cauza conditiilor de buna seama nefavorabile inca raspândirii sale.
Pâna intr-o zi când a fost atins un prag critic, dupa care
pe toata intinderea planetei trebuie sa fi urmat o explozie
de culoare si parfum, pe care o eventuala constiinta-martor
ar fi perceput-o, desigur, daca ar fi fost prezenta.
Mult mai târziu, aceste fiinte delicate si parfumate pe care
noi le numim flori aveau sa joace un rol esential in
evolutia constiintei altor specii.
Oamenii au fost din ce in ce mai atrasi si fascinati de
ele. Pe masura ce constiinta oamenilor s-a dezvoltat,
florile au fost probabil primul lucru lipsit de
un scop utilitar, adica de orice legatura cu supravietuirea,
pe care l-au pretuit.
Au fost sursa de inspiratie pentru nenumarati
artisti, poeti si mistici.
Isus ne spune sa contemplam florile si sa invatam
de la ele cum sa traim.
Despre Buddha se spune ca ar fi sustinut odata
o "predica tacuta", in timpul careia a tinut in mâna o floare
si nu a facut altceva decât s-o priveasca.
Dupa un timp, unul dintre cei de fata, un calugar
pe nume Mahakasyapa, a zâmbit.
Se spune ca acesta ar fi fost singurul care intelesese predica.
Legenda spune ca acel zâmbet (echivalent cu trezirea spirituala)
a fost transmis de la un maestru la altul timp de douazeci si opt
de generatii succesiv, dând nastere, mult mai târziu, zenului.
Privind frumusetea unei flori, oamenii pot avea momente
- oricât de efemere - de constientizare a frumosului ca parte
esentiala a fiintei lor celei mai launtrice, a adevaratei lor naturi.
Prima revelatie a frumusetii a constituit unul dintre cele mai
semnificative evenimente din evolutia constiintei umane.
Sentimentul bucuriei si cel al iubirii sunt intrinsec
legate de aceasta revelatie.
Fara ca noi sa ne dam foarte bine seama de acest lucru,
florile au devenit pentru noi expresia materiala a ceea ce este
in noi insine mai elevat, mai sacru si, in ultima instanta, lipsit de forma.
Efemere, eterice si mai delicate decât plantele din care au aparut,
florile au devenit un fel de mesageri ai unui alt tarâm,
un fel de punte intre lumea formelor fizice si cea fara de forma.
Nu numai ca aveau un parfum delicat care placea oamenilor,
ci aduceau totodata si mireasma tarâmului spiritual.
Folosind cuvântul "iluminare" intr-un sens mult mai larg
decât este acceptat in mod conventional, am putea privi florile
drept intruchiparea iluminarii plantelor.
Se poate spune despre orice forma de viata - minerala, vegetala,
animala sau umana - ca se indreapta catre "iluminare".
Totusi, fenomenul acesta este extrem de rar, caci el presupune
mai mult decât un progres evolutiv: implica o discontinuitate
in dezvoltare, un salt la un nivel de Fiintare total diferit si,
ceea ce este cel mai important, o diminuare a caracterului material.
Exista ceva mai greu si mai impenetrabil decât roca,
cea mai densa dintre toate formele?
Si, cu toate acestea, structura moleculara a unor roci
este supusa unei transformari in urma careia acestea
devin transparente, rezultând cristalele.
Exista carbuni care, supusi unei calduri si presiuni de
neimaginat, se transforma in diamante, in timp ce
unele minerale grele se transforma in alt fel de
pietre pretioase.
Majoritatea reptilelor târâtoare, vietuitoarele cele mai
legate de pamânt, au ramas neschimbate de milioane de ani.
Totusi, unora dintre ele le-au crescut pene si aripi si s-au
transformat in pasari, sfidând astfel forta gravitatiei care
le dominase atâta timp. Nu si-au imbunatatit mersul sau târâtul ci,
prin deplina lor transcendere, acestea au devenit zbor.
Din vremuri imemoriale, florile, cristalele, pietrele pretioase
si pasarile au avut o semnificatie speciala pentru spiritul uman.
Ca orice alte forme de viata sunt si ele, desigur, manifestari temporare
ale Vietii unice si Constiintei unice care reprezinta sursa.
Semnificatia lor speciala, fascinatia pe care o exercita asupra
oamenilor si afinitatea omului fata de aceste fapturi pot fi
atribuite calitatii lor eterice.
|
Daca acceptam ideea existentei unei anumite Prezente,
printr-o atentie tacuta, dar vie, perceptia umana poate sesiza
esenta divina a vietii, acea constiinta sau acel spirit
ce salasluieste in fiecare creatura, in fiecare forma de viata
si o poate recunoaste ca fiind propria ei esenta, iubind-o
astfel ca pe sine insasi, insa pâna când nu se va intâmpla
acest lucru, cei mai multi dintre oameni vor vedea doar
forma exterioara si nu vor fi constienti de esenta launtrica,
tot asa cum nu sunt constienti de propria lor esenta
si se identifica exclusiv cu forma lor fizica si psihologica.
Totusi, in cazul unei flori, al unui cristal, al unei pietre pretioase,
al unei pasari, chiar si o persoana lipsita de Prezenta poate
simti ocazional ca este vorba despre ceva mai mult decât
simpla existenta fizica a formei respective, fara sa stie
ca acesta este motivul atractiei si afinitatii pe care o resimte.
Datorita naturii lor eterice, formele acestea ascund mai putin
spiritul care salasluieste in ele decât se intâmpla la alte
forme de viata - exceptie in cazul acestora din urma
fac formele de viata nou nascuta - bebelusii, catelusii,
pisicutele, mieii si asa mai departe
.
Acestea sunt fragile, delicate, nu sunt inca statornicite
ferm in materialitate.
In ele mai straluceste o anumita inocenta, o dulceata si o
frumusete ce nu apartin acestei lumi.
Ele produc incântare si unor oameni relativ insensibili.
Asadar, atunci când contemplati cu atentie vie o floare,
un cristal sau o pasare fara ca in acele momente sa le denumiti
in mintea voastra, ele devin o fereastra catre lumea fara de forme.
Se produce o deschidere interioara, oricât de mica, spre tarâmul spiritului.
Din acest motiv cele trei forme de viata "iluminate" au jucat
un rol atât de important in evolutia constiintei umane din
vremuri stravechi; din acest motiv bijuteria florii de lotus
este simbolul central al budismului, iar o pasare alba, porumbelul,
poarta semnificatia Sfântului Duh in crestinism.
Acestea au pregatit terenul pentru o schimbare mai profunda
in constiinta planetara, menita a se produce in cadrul speciei umane.
Este trezirea spirituala ai carei martori incepem acum sa fim.
Este pregatita umanitatea pentru o transformare a constiintei,
o inflorire interioara atât de radicala si profunda incât,
in comparatie cu ea, florile, oricât de frumoase ar fi fiind,
nu sunt decât o palida reflexie?
Pot fiintele umane sa-si piarda densitatea structurii
mintilor lor conditionate, pentru a deveni asemenea cristalelor
si pietrelor pretioase, ca sa spunem asa, transparente fata de lumina
constiintei?
Pot ele sfida atractia gravitationala a materialismului si materialitatii,
ridicându-se deasupra identificarii cu forma care mentine
egoul in viata si care le condamna sa fie prizonierele
propriei lor personalitati?
Posibilitatea unei astfel de transformari a constituit mesajul central
al marilor invataturi spirituale ale omenirii.
Mesagerii - Buddha, Isus si altii, nu toti cunoscuti -
au reprezentat florile timpurii ale umanitatii.
Acestia au fost precursorii, acele fiinte rare si valoroase.
O inflorire cu larga raspândire nu era inca posibila
in acele vremuri, iar mesajul lor a ajuns sa fie in foarte mare
masura gresit inteles si adesea mult deformat.
Nu incape indoiala ca el nu a reusit sa transforme
comportamentul uman la scara larga, ci doar pe cel
al unui mic procent de oameni.
Oare in prezent este umanitatea mai pregatita
decât era in vremea acelor primi invatatori?
Din ce motiv ar fi mai pregatita acum?
Ce puteti face - daca exista ceva ce ati putea face -
pentru a produce sau accelera aceasta schimbare in plan interior?
Ce anume caracterizeaza vechea stare de constiinta egotica
si prin ce indicii se face recunoscut noul tip de constiinta?
Acestea si altele sunt intrebari esentiale de care
ne vom ocupa in cartea de fata.
Mai important este faptul ca aceasta carte in sine
este un instrument de transformare, rezultând din
rasarirea unei constiinte noi.
Ideile si conceptele prezentate aici pot fi importante,
dar sunt secundare. Ele nu fac decât sa indice directia
in vederea trezirii.
Pe masura ce veti citi, in interiorul vostru
se va produce o schimbare.
Scopul principal al acestei carti nu este acela
de a adauga noi informatii sau credinte mintii
voastre si nici acela de a incerca sa va convinga
de ceva anume, ci de a infaptui o schimbare in
constiinta voastra, cu alte cuvinte, de a va trezi, in acest sens,
cartea pe care o tineti in mâna nu este una "interesanta".
Pentru a o vedea interesanta trebuie sa pastrati distanta,
sa jonglati cu ideile si conceptele din mintea voastra,
sa aprobati sau sa dezaprobati.
Cartea aceasta este despre voi.
Ea va va modifica starea constiintei, altfel rostul ei va fi nul.
Ea ii poate trezi doar pe cei care sunt pregatiti.
Nu oricine este pregatit, dar multi sunt, si cu
fiecare persoana care se trezeste, avântul in constiinta colectiva
creste, inlesnind drumul altora.
Daca nu stiti ce inseamna trezire, cititi cartea.
Doar trezindu-va veti putea cunoaste adevaratul inteles
al acestui cuvânt.
Este suficienta o strafulgerare pentru a initia procesul de trezire,
iar acesta este ireversibil.
Pentru unii strafulgerarea va aparea in timp ce citesc cartea.
Pentru multi altii procesul a inceput deja, chiar daca ei n-au
realizat, poate, lucrul acesta, iar cartea ii va ajuta sa-l identifice,
in cazul unora, procesul poate sa fi inceput din cauza
unei pierderi sau a suferintei, pentru altii,
prin intermediul contactului cu un invatator sau o invatatura spirituala,
datorita lecturii cartii Puterea prezentului sau a altei carti
spirituale si, in consecinta, transformatoare - sau prin
orice alta combinatie a conjuncturilor de mai sus.
Daca procesul de trezire a inceput in interiorul vostru,
lectura acestei carti il va accelera si-l va intensifica.
Un aspect esential al trezirii il reprezinta constientizarea faptului
ca sunteti adormiti, constientizarea egoului care gândeste,
vorbeste si actioneaza si, de asemenea, constientizarea
procesului mental conditionat in mod colectiv, care perpetueaza
starea de toropeala a spiritului.
Din acest motiv, cartea de fata indica principalele aspecte ale
egoului si ale modului in care opere
Faptul acesta este important din doua motive conexe:
primul este acela ca, daca nu cunoasteti mecanica elementara
de la baza functionarii egoului, nu-l veti putea constientiza
si veti cadea iar si iar in capcana identificarii cu el.
Aceasta inseamna ca el preia controlul asupra voastra,
un impostor care pretinde a fi voi.
Al doilea motiv are legatura cu faptul ca actul constientizarii in sine
reprezinta una dintre modalitatile prin care are loc trezirea.
Atunci când observati inconstienta care va caracterizeaza,
cea care face posibila observarea este chiar constiinta
ce rasare in voi, este chiar trezirea.
Lupta cu egoul nu poate avea sorti de izbânda, asa cum lupta
cu intunericul nu are sorti de izbânda.
Lumina constiintei este tot ceea ce va trebuie. Voi sunteti acea lumina.
|
