Calea tacerii - Partea II de Omraam Michael Aivanhov publicat la 29.05.2010
Armonia si locuitorii tacerii
     Avem nevoie de liniste si, mai ales, de linistea naturii, pentru ca īn natura ne avem radacinile.
Cānd suntem singuri īn padure, la munte, se īntāmpla sa ne simtim transportati īntr-un trecut īndepartat, atunci cānd omul traia īn comuniune cu fortele si spiritele naturii. Si, chiar īn acele momente daca auzim ciripitul pasarilor sau un zgomot de cascada, simtim ca acele sonoritati contribuie la īmplinirea linistii.
Ele nu o distrug, ci, dimpotriva o accentueaza.

     Caci, uneori nu constientizam linistea, nu-i acordam atentie. Lipseste un zgomot ca acela facut de o craca rupta, ca tipatul unei pasari sau caderea unei pietre, pentru a verifica uneori cu intensitate senzatia de liniste.
Chiar zgomotul surd al valurilor nu distruge profunzimea linistii marii sau a oceanului.
     Multi oameni confunda linistea cu singuratatea, de aceea se tem de liniste: le este teama de singuratate, īn realitate, linistea este un tinut locuit.
Daca doriti sa nu ramāneti vreodata saraci sau singuri, cautati linistea. Caci, adevarata liniste este populata de nenumarate entitati.

     Creatorul a plasat peste tot locuitori: īn padure, īn lacuri, īn oceane, īn munti si chiar sub pamānt... Chiar si focul este populat, si eterul, si stelele, totul este locuit.
     Din pacate, zgomotul civilizatiei care sfārseste putin cāte putin prin a invada totul si existenta din ce īn ce mai materialista si banala a oamenilor au creat conditii nefavorabile manifestarii entitatilor lumii invizibile, caci ele se īndeparteaza cāt pot de mult de aceste locuri ocupate de oameni.
Si nu pentru ca nu i-ar iubi pe oameni, dar cum ar putea ele sa ramāna īn aceste tinuturi pe care oamenii nu īnceteaza sa le tulbure, sa le jefuiasca prin lipsa lor de respect, prin grosolania si violenta lor?...
     Ele se retrag din ce īn ce mai mult īn regiuni inaccesibile omenirii...
Acest lucru l-am verificat deja. Asa am vazut īn Statele Unite, īn parcul Yosemite, copaci minunati care au peste 4000 de ani, dar care sīnt nelocuiti: spiritele au plecat pentru ca erau prea multi vizitatori, prea mult zgomot, multa agitatie, iar ele au fost astfel nevoite sa paraseasca aceste regiuni, atāt de frumoase.
     Aproape īn fiecare copac traieste o creatura, dar īn acest parc copacii giganti nu erau nici vii, nici expresivi, caci nu erau locuiti.
Asemenea īnteleptilor care se izoleaza īn desert, īn munti sau īn grote, pentru a scapa de zgomot si agitatia oamenilor inconstienti, spiritele luminoase ale naturii se refugiaza īn locuri pe care oamenii nu le-au putut īnca murdari si tulbura.
Veti spune: "Dar eu vad ca ele nu pot sa suporte nimic, sīnt neajutorate!"
Credeti ce doriti.

     In majoritatea mitologiilor, muntele este prezentat ca un tarām al zeilor. Acest lucru poate fi considerat ca un simbol, dar si ca o realitate: vārfurile īnalte ale muntilor sīnt ca niste antene cu ajutorul carora pamāntul atinge Cerul, si de aceea ele sīnt locuite de entitati foarte dure si foarte puternice.
Cu cāt omul se īnalta pe munti, cu atāt mai mult īntālneste linistea, si īn aceasta liniste el descopera originea lucrurilor, se uneste cu Cauza primara, intra īn oceanul lumii divine.
     Din pacate, īn zilele noastre, cu perfectiunea la care au ajuns mijloacele de transport, vedem din ce īn ce mai des oameni mergānd la munte; acest lucru a devenit ca o moda; merg la ski, pentru a se distra, a se amuza si apoi povestesc ca au reusit sa coboare pe una sau alta dintre pārtii, ca au escaladat īnaltimile...
Si, īn loc sa respecte linistea muntelui, sa se lase influentati de el pentru a descoperi stari de constiinta superioare, ei se comporta ca īn orice loc de pe pamānt; īsi aduc vinurile, jambonul, tigarile, muzica cacofonica si urla, glumesc, se hārjonesc... ca si cum nu ar exista si alte locuri pentru a chefui si face zgomot!
Astfel, ei īi deranjeaza enorm pe locuitorii acestor regiuni.
     Dar, nimeni nu le spune oamenilor ca prin neatentia lor, prin lipsa lor de respect, ei tulbura atmosfera si deranjeaza īntreaga creatie.
Daca acest lucru se prelungeste, īntr-o zi, toate entitatile vor pleca acolo unde vor gasi īntr-adevar linistea, acolo unde oamenii au foarte greu acces.
Odata ce acestea s-au īndepartat de acele tinuturi pe care locuiau, misterul si caracterul sacru dispar odata cu ele, locurile nu mai sīnt impregnate de lumina si forta spirituala, iar acest lucru este regretabil.
Deci, iata, este foarte clar, daca nu mergeti la munte īntr-o stare de spirit convenabila, creaturile invizibile īsi iau masuri de precautie, īndepartāndu-se, iar voi nu veti primi nimic de la ele.
De aceea, va īntoarceti acasa la fel de limitati ca īnainte, si aceasta mica vacanta nu poate fi binefacatoare sanatatii voastre, pentru ca starea fizica depinde de cea psihica.

     Deci, la ce va foloseste ca ati urcat din greu pāna īn vārful muntelui, daca nu puteti reveni mai puri, mai puternici, mai nobili si mai sanatosi, daca nu ati īnteles ca urcatul pe muntii fizici este o imagine a cataratului pe muntii spirituali?
Sa urci si sa cobori...
Sa urci, īnseamna sa te debarasezi, īncet-īncet, de tot ceea ce te incomodeaza, te īmpovareaza, pentru a gasi linistea, puritatea, lumina, imensitatea si pentru a simti ordinea divina instalāndu-se īn tine...
Cāt despre coborāre, nici macar nu este nevoie sa explic īn detaliu ce reprezinta, pentru ca ati īnteles: este revenirea zgomotului īn gānduri si sentimente, revenirea agitatiei, a dezordinii, a incertitudinilor interioare.
     Da, iata cum īnvatam sa citim marea carte a naturii: obisnuindu-ne sa-i descifram diferitele manifestari.
Indiferent unde mergeti, pe munte, īn paduri, pe malurile lacurilor sau ale oceanelor, daca vreti sa va comportati ca niste copii ai Domnului care aspira la o viata mai subtila, mai luminoasa, va trebui sa deveniti mai constienti de prezenta creaturilor eterice care traiesc acolo.
     Apropiati-va de ele cu respect si piosenie, īntāi de toate salutati-le, marturisiti-va prietenia, iubirea si rugati-va sa va binecuvānteze.
Aceste creaturi care va zaresc de departe, sīnt atāt de fermecate de atitudinea voastra īncāt sīnt pregatite sa reverse asupra voastra pacea, lumina, energia pura.
Va veti simti atunci scaldati, īnvaluiti īn iubire si fascinati de aceste entitati spirituale si cānd veti coborī īn vale, spre orase, veti aduce cu voi toate aceste bogatii, dar si revelatii, idei, mai largi, mai vaste.
Apoi, īn final, veti avea bucuria sa stiti ca ati contribuit la mentinerea īn anumite tinuturi a locuitorilor celesti ce le populeaza sau, chiar sa atrageti noi prezente.

     Da, sa nu uitati, niciodata, ca numai īn tacere puteti sa pregatiti conditiile favorabile manifestarii entitatilor divine, caci aceste entitati au nevoie de liniste, ele asteapta mereu conditiile favorabile, pe care oamenii nu le ofera decāt foarte rar.
Deci, de acum īnainte, īnvatati sa iubiti aceasta liniste, gānditi-va cum sa creati īn jurul vostru o atmosfera spirituala de liniste Nu veti ajunge sa obtineti cu adevarat linistea interioara decāt atunci cānd veti īncepe sa lucrati asupra armoniei.
Zilnic, poate de mai multe ori pe zi, opriti-va pentru a observa ceea ce se petrece īn interiorul vostru, si deīndata ce observati cea mai mica tulburare, cel mai mic dezacord, faceti un efort pentru a-l remedia.
Daca nu, īn momentul īn care veti dori sa meditati si sa intrati īn liniste, nu veti reusi, veti simti cāteva scārtāituri, o harababura.
Linistea interioara este o stare greu de atins!
Intreaga zi trebuie sa facem eforturi pentru a-i crea conditii, si, mai totdeauna, armonia este prima dintre ele.
     Deci, observati, este usor.
Daca simtiti ca deveniti nervosi, nerabdatori, irascibili cu cei din jur, este inutil sa īncercati sa cautati scuze sau explicati īn alta parte: ati lasat haosul sa se infiltreze īn voi, si īn aceste conditii, niciodata nu veti gusta adevarata liniste.
Multi īsi imagineaza ca, fara a fi pregatiti, vor face unele experiente spirituale si vor avea revelatia luminii divine.
Ei nu, este ca atunci cānd īti reuseste o experienta chimica: trebuie sa īndeplinesti anumite conditii, sa dozezi corect elementele, sa reglezi temperatura, etc. Daca nu respectati aceste reguli, cu atāt mai rau pentru voi, veti rata experienta.

     Armonia este cheia care va deschide portile tarāmului tacerii: armonia īn planul fizic, armonia īn sentimente, armonia īn gānduri.
Atāt timp cāt nu sunteti impregnati de acest cuvānt "armonie", nu trebuie sa asteptati nimic din partea Cerului, veti fi exclusi de la binecuvāntarile lui.
     Totusi simt foarte bine ca, atunci cānd va vorbesc despre armonie, acest lucru nu va spune prea mult, nu va simtiti prea interesati, si totusi este foarte important, este fundamental.
Imaginati-va ca suflati cu putere asupra unei ramuri īnflorite: iata toate petalele se raspāndesc īn toate directiile, nu mai ramāne nimic din ordinea, din aranjamentul care creau īntreaga frumusete.
Ei bine, este ceea ce construiti īn voi, cānd va lasati antrenati de furie, de gelozie si complicitate, cānd va lasati prada senzualitatii: provocati un suflu, un curent ce tulbura dispozitia atomilor si a electronilor si aceasta tulburare interioara sta la originea si aparitia bolilor psihice sau chiar fizice, care va rup de lumea spirituala.
De aceea, cānd apare o tulburare, o slabiciune, vorbiti-le celulelor voastre; spuneti-le: "Haideti, usurati-ma, va trimit unde de armonie si iubire, fiti ascultatoare, reluati-va activitatea."
Nu lasati niciodata o stare negativa sa se instaleze īn voi, īncercati sa o remediati imediat.
Cānd vom ajunge sa creem armonia, ne vom simti bine. Asa se īntāmpla.
Chiar daca nu avem vreun motiv anume de bucurie, ne simtim fericiti, dilatati.
     Si invers, cānd suntem īntr-o dezordine interioara, ne este rau de tot, fara vreun motiv anume.
Da, este clar, armonia sta la baza starii de bine, si daca nu traim īn armonie, nu ne simtim bine, chiar daca nici un eveniment nu ne-a tulburat.
     Din pacate, destui oameni se hranesc cu aceasta prejudecata prosteasca, aceea ca daca s-ar pune īn acord cu legile armoniei, vor deveni sclavi.
Este tocmai contrariul: devenim cu adevarat sclavi daca nu ne supunem acestor legi.
Toti cei care nu au vrut sa se conformeze au devenit victime ale fortelor haotice pe care le-au dezlantuit īn ei īnsisi si īn ceilalti.
     Pentru a va reda libertatea, va voi vorbi despre necesitatea muncii īn armonie. Nu am dorit niciodata sa atentez la libertatea voastra. Ce sa fac cu libertatea voastra? A mea īmi este suficienta.
Eu apreciez calitatea fiintelor pe care le īntālnesc, īn functie de armonia ce exista īn ele. Si acest lucru se simte imediat: īn gesturi, īn priviri, īn sunetul vocii.
Ascultānd anumite persoane vorbind, te simti zdrobit ca si cum ai primi lovituri īn plexul solar, īn timp ce alte persoane īti pot crea o senzatie de īmplinire, īmi amintesc vocea Maestrului Peter Deunov, era atāt de calda, ea ne usura, si īn acelasi timp ne īntarea. De aceea, plecam de la conferinte īntr-o stare de echilibru si īmplinire extraordinara.
Eu īncerc la rāndul meu, prin vorba sa creez īn voi armonia, dar ar fi bine sa fiti si voi constienti de binefacerile pe care le obtineti si sa munciti pentru a intra īn armonie.
     Īnvatamāntul Fraternitatii Albe Universale este aici pentru a ne largi orizontul,viziunea asupra lumii, prezentāndu-ne activitati noi, capabile sa ne faca mai buni, mai corecti, mai fericiti, ca sa putem trai īn liniste.
Sa stie ca īn Fraternitate noi īntretinem respectul fata de aproape, constiinta colectiva. De aceea, īn reuniunile noastre, eu insist, īnainte de orice, asupra armoniei pentru ca īn aceasta atmosfera, toti cei care vor veni sa simta si sa īnteleaga ceea ce, nici un discurs, nici o explicatie, nu vor putea vreodata sa-i faca sa simta si sa īnteleaga
Acela care spune: "Sunt liber sa fac ceea ce-mi place, cu atāt mai rau pentru ceilalti daca īi deranjez", nu stie ca este pe cale sa foloseasca formula cea mai periculoasa care exista, caci ea distruge buna īntelegere, distruge Fraternitatea.
Prima conditie a fraternitatii este sa respecte armonia si chiar sa contribuie la crearea ei, pentru ca ceilalti sa aiba cele mai bune conditii de evolutie.
Actionānd astfel, pentru ceilalti, actionam de fapt asupra propriei noastre persoane, caci beneficiem de aceasta ambianta pe care am creat-o.

     Fiecare trebuie sa fie constient, atent, si sa-si spuna ca daca vine la īntālniri cu zgomotul sau, cu propria-i dezordine interioara, fara a fi preocupat de efectele pe care conduita sa le produce asupra celorlalti, niciodata nu vom avea conditii favorabile pentru a fi vizitati de entitatile celeste: astfel, toti vom avea de pierdut.
Da, acest lucru trebuie sa-l īntelegem: acela care munceste pentru a cladi armonia, este primul care va beneficia de ea, caci el creeaza conditiile necesare pentru ca cele mai bune lucruri sa se realizeze, īn timp ce lipsa armoniei creeaza conditii pentru ca cele mai bune lucruri sa se sfarāme.
Acela care lasa sa patrunda īn el dezordinea, deschide usa complicatiilor si esecurilor.
     Am vazut familii care aveau totul pentru a fi fericite: sanatate, inteligenta, avere... dar iata ca dezordinea īncepea sa se instaleze printre membrii ei, si putin cāte putin, ei se distrugeau.
Nimic nu īi putea salva, nici inteligenta, nici banii: dezordinea sfārseste prin a distruge totul. Caci ei īi este caracteristica puterea de a provoca destramarea elementelor.
La fel se petrec lucrurile si īn cazul oamenilor: dezordinea este cea mai puternica forta care le slabeste gāndurile, sentimentele sau vointa, si astfel ei nu vor putea face nimic bun.
     Este de dorit sa-i educam pe copii īn aceasta idee a armoniei: cum s-o cream, dar si cum s-o pastram īn noi si, nu numai īn noi, dar si īn afara noastra.
Imaginati-va ca iesiti dimineata din casa, pentru a merge la munca si īn drumul vostru īntālniti o suta de oameni care va arunca o privire plina de lumina si iubire... īn ce stare veti fi dupa aceea?
Din pacate, realitatea este ca, īn drumul nostru īntālnim contrariul, adica o gramada de oameni care ne privesc inexpresiv sau cu ostilitate, īncāt suntem demagnetizati.
Ne-am putea pune īntrebarea cum se poarta acesti oameni īn familie si mai ales, cum īi suporta familia!

     De ce suntem atāt de zgārciti cu zāmbetele, cu privirile frumoase, cu tot ceea ce ne poate aduce armonia?
Ce pierdeti daca daruiti, din cānd īn cānd, cāte ceva din voi?
Voi nu cunoasteti bogatiile din voi si nici felul īn care sa le distribuiti.
     Fiinta umana traieste īn organismul cosmic si face parte din el, este o celula a acestui gigantic corp care este universal, Adam Kadmon, cum īl numeste Cabala, si orice am dori, orice am face, nu putem sa ne separam de el.
De la el se primeste viata si toate elementele necesare supravietuirii: hrana, apa, aerul, lumina.
Daca propria-i constiinta nu participa la aceasta realitate, bineīnteles ea se va rupe īntr-un fel de acest organism si se priveaza de aceasta viata, de acest sprijin.
     Dar, iata ceva ce este cu certitudine nou pentru multi dintre voi.
De multe secole, oamenii sīnt prost educati, astfel īncāt n-au reusit sa īnvete care ar trebui sa le fie atitudinea fata de natura, fata de acest corp cosmic din care fac si ei parte.
Ei sīnt neglijenti, grosolani, nu sīnt atenti la actiunile lor, nici la sentimentele sau gāndurile lor si astfel introduc dezordinea īn organismul cosmic, iar acesta īncearca sa se apere dāndu-le cāteva lectii.
Da, daca nu suntem nici īntelepti, nici iubitori, nici respectuosi, deranjam ceva īn functionarea corpului universal, suntem ca o tumora localizata undeva īn interiorul lui.
Ce facem cu o tumora? Chirurgul o opereaza, īn ziua īn care omul va īnceta sa deranjeze corpul universului - nu numai corpul sau fizic ci si corpul eteric si astral va fi sanatos, frumos, puternic, bogat si fericit.
Da, suntem ca o celula īn corpul naturii, care este corpul lui Dumnezeu
De aceea, trebuie sa ne gāndim zilnic sa ne armonizam cu universul, cu locuitorii diferitelor sale regiuni, chiar daca nu le cunoastem, chiar daca nu stim unde se gasesc. Oamenii au reusit sa introduca putina armonie īn familiile lor, īn orasele lor si chiar īn diferitele tari, pentru ca au īnteles ca exista un interes. Da, ei sīnt totusi destul de inteligenti si cumpatati, īntelegānd ca nu este avantajos sa fii mereu pe picior de lupta.
Dar toate acestea sīnt motive egoiste ce nu dovedesc o adevarata īntelegere a armoniei. Acum ar trebui sa cautam armonia de dragul armoniei, din nevoia de a intra īn simfonia universala.
Astfel, veti putea deschide portile fortelor si entitatilor luminoase ale naturii, care vor navali si se vor instala īn voi.
     Sa te armonizezi, īnseamna sa te deschizi, iar aceasta deschidere este conditia pentru ca fortele luminoase sa patrunda īn voi.
Unii vor spune: "Da, dar cum sa ne deschidem?" Este simplu: iubind. Cānd iubim, armonia se instaleaza īn noi si atunci portile se deschid si toate binecuvāntarile celeste vor intra īn voi.
     In realitate, exista cel putin doua metode de a lucra asupra armoniei.
Prima este gāndul: va imaginati ca sunteti de acord cu toate fiintele care va īnconjoara.
A doua este iubirea.
Prima metoda este buna, dar nu este prea rapida si nici prea eficienta; sīnt necesari ani de zile pentru a reusi sa gāndesti ca te afli īn comuniune cu toate creaturile.
In timp ce, cu iubirea, armonia se realizeaza instantaneu.
Veti spune numai: "Va iubesc" si asta-i tot, acordul se face dintr-odata.
     Sa te armonizezi, īnseamna sa trimiti un surās, o privire de iubire, proiectile de iubire tuturor creaturilor luminoase ale spatiului, spunāndu-le: "Oh, pe voi cei care populati imensitatea, va iubesc, va īnteleg, sīnt īn armonie cu voi."
Nici nu stiti, īnca, tot ceea ce puteti face cu ajutorul iubirii.
     Va gānditi sa o dirijati spre cāteva creaturi terestre si bineīnteles, le puteti trimite gāndurile, sentimentele, privirile; este bine, dar este prea putin, caci nu se stie daca ei vor profita, īn timp ce, daca va veti trimite iubirea entitatilor sublime, acolo unde nimeni nu-si imagineaza ca ar putea fi trimis ceva, aceste entitati se vor bucura sa le primeasca si va vor reda iubirea, amplificata de o suta de ori.
Acestea sīnt adevarate schimburi, adevarata comuniune, fuziunea cu Sufletul Universal.

     Unii care au trait o mare iubire cred ca au gustat din viata adevarata. Au gustat poate ceva maret, frumos, dar īn realitate toate palesc, nimic nu se compara cu splendorile vietii divine.
Da, pentru ca emotiile iubirii umane sīnt īntotdeauna mai mult sau mai putin legate de egoism, de senzualitate, deci ele sīnt legate de natura inferioara: de personalitate. Si tot ceea ce este legat de personalitate este departe de a fi ideal, perfect.
Pentru a ajunge sa-ti īnalti iubirea pāna īn regiuni divine, trebuie sa fii liber, degajat de preocupari, de complicatii si lipsit de calcule egoiste.
Initiatii sīnt categorici: nu poti intra īn scoala lor daca nu stii, īnainte de orice, sa lucrezi asupra armoniei.
De aceea, foarte putini dintre voi sīnt īntr-o asemenea scoala. Veti spune: "Dar cum, noi suntem deja īntr-o scoala!" Da, din punct de vedere fizic sunteti numerosi, dar spiritual foarte putini sīnt aceia care au o mica deschidere.
     Cānd fiintele au primit acest drept de a intra īn Scoala divina, acest lucru se vede, se simte: ele beneficiaza de armonia celesta.
Pe vioara voastra (corpul fizic) sīnt fixate patru corzi: sol-inima, re-intelectul, la-sufletul si mi-spiritul.
Da, cum veti face pentru a cānta daca el este dezacordat?... Daca doriti sa fiti un bun violonist, capabil sa scoateti sunete melodioase din aceste diferite corzi care sīnt inima, intelectul, sufletul si spiritul, gānditi-va zilnic cum sa va armonizati interior, sa absorbiti, sa respirati armonia.
Cānd ea va patrunde īn toate regiunile fiintei voastre si veti fi acordati ca un instrument, spiritul divin va veni sa cānte īn voi.

     Armonia este rezultatul uniunii dintre intelect, inima si spirit.
In momentul īn care sufletul vostru va fuziona cu spiritul cosmic, veti gusta extazul: aceasta stralucire care apare cānd sufletul omului se uneste cu Spiritul, īn acest foc intens, īn aceasta īmbratisare, toate impuritatile sīnt arse si veti fi, īn sfārsit, eliberati, liberi...
Veti zbura īn spatiu, va veti cufunda īn armonia universala.