Secretul sabiei de foc de Radu Mihai Crisan publicat la 08.06.2010
Fenomenul legionar
     Gândurile pe care le citesti acum sunt mai degraba o marturisire decât o prefata propriu-zisa, sau decât un tratat elementar.
Desi se refera la o monografie legionara, sunt scrise de un nelegionar. De catre un român care nu se considera nici favorabil legionarilor, nici împotriva lor. Si care nici macar nu este de profesie istoric. Ci doar un semen al tau pe care, unul dintre editorii autoangajati întrun demers monografic despre Ion Mota si Vasile Marin, l-a invitat sa-ti împartaseasca, pe-atât cât permite spatiul unei introduceri, din sentimentele si gândurile pe care i le-a prilejuit întâlnirea cu scrisul militant al acestor doi comandanti legionari.
Aceasta din unicul considerent ca, anterior, alcatuisem si publicasem testamentele politice a sase dintre Martirii Neamului, între care treimea de conducere a Legiunii – Codreanu, Mota si Marin – (alaturi de Eminescu, Antonescu si Iorga), cu însesi cuvintele fiecaruia dintre ei, prin asamblare logica de IDEI CITATE.
     Sunt constient ca, acceptând invitatia, îmi asum o responsabilitate imensa. Din cel putin urmatoarele sapte motive:
1) „Fenomenul legionar a fost si este cel mai intens supus denaturarii”.
2) „Miscarea Legionara nu a avut niciodata sansa unui proces fair play, cu dreptul de a-si prezenta punctul de vedere si a se apara”.
3) Aproape „toate opiniile câte s-au exprimat pâna astazi despre Miscarea Legionara, cu exceptia acelora ale legionarilor însisi, au la baza în exclusivitate informatii dintr-o singura sursa, cea a adversarilor ei, fie ca acestia sunt democratii de dinaintea ultimului Razboi mondial, fie ca ei sunt de-a dreptul comunisti, situati – deci – într-o postura politica diametral adversa”.
4) „Între feluritele regimuri si guvernari care s-au succedat în România în ultimii 60 de ani (iau în calcul si(;) ani[i] postrevolutionari(;)) exista un element de continuitate, un punct comun în comportamentul lor politic: antilegionarismul”.
5) „Ne-a fost impusa cu consecventa o adevarata dogma ideologica, fundamentata pe mitul propagandistic al «salbaticiei» legionare(;)... Legionarismul a devenit astfel imaginea publica a tuturor relelor de ieri si de azi”. „Atât de mult au fost repetate aceste lucruri, atâta cerneala s-a varsat si atâta patima a fost investita în aceasta denigrare concertata, încât pentru anumite minti comode problema nici nu mai merita discutata”.
6) „Istoria consta din a pune întrebari trecutului, astfel ca raspunsurile sa fie învataminte calauzind prezentul si(;) pregati[nd] viitorul comunistilor!” (Ion Coja, Legionarii nostri, Editura UMC, Bucuresti, 2001, pag. 9)
„Înainte de 1944, regimul de detentie a fost evident mai dur pentru legionari decât pentru comunisti! Si tot asa mai departe, dupa 1944, regimul de detentie a fost mai dur pentru legionari decât pentru ceilalti! Culmea, o serie de legionari detinuti politici înainte de 1944, condamnati politic de(;) burghezo-mosierimea noastra, au ramas în temnita si dupa «Eliberarea din august 1944». Unii dintre acestia au fost eliberati abia în 1964!” (ibidem, pag. 9) … „Nu stiu ce alte trasaturi comune vor fi având Armand Calinescu si Petre Roman, dar una este sigura: antilegionarismul, care pe primul l-a împins la crima, pe celalalt la minciuna. (Printre altele, minciuna cu legionarii implicati în evenimentele de la Târgu Mures, în martie 1990!)”
7) „Natiunile sunt independente si suverane în masura în care au si practica gândirea critica concluziva”.
Asadar, consider, împreuna cu Razvan Codrescu, ca „nici un cuget drept si nici o inima curata nu poate ocoli anumite întrebari demistificatoare”. Cu-atât mai mult cu cât, în marasmul de astazi, care se agraveaza zi dupa zi, Neamului nostru îi lipsesc, „într-o proportie îngrijoratoare, orizontul spiritual, cultural si politic necesar marilor primeniri istorice”.
Cu-atât mai mult cu cât, desi „istoria româneasca mai veche nu fusese lipsita de mari constiinte misionare, în frunte cu Eminescu (;)niciodata duhul misionar nu mai patrunsese atât de adânc în gândul, simtirea si fapta unei întregi generatii.
Caci «miracolul interbelic» românesc – în masura în care a existat unul – sta mai cu seama în acest flux creator, pornit dinspre elite si raspândit pâna-n rândurile largi ale poporului.
N-au existat în aceasta generatie numai mari personalitati creatoare, aglomerate ca-n nici o alta epoca în istoria românilor, ci si un larg front «popular» de lupta si creatie nationala, catalizat îndeosebi de tinerimea legionara”.
Iar istoriografia din România, „înca tributara(;) cenzurii ideologice, n-a ajuns pâna acum, din nefericire, sa analizeze si sa evalueze fara prejudecati complexul fenomen legionar, unic nu doar pe plan românesc, ci, în anumite privinte, chiar pe plan european”.
Însa, voiesc sa fim bine întelesi, înca de la început: fireasca si, mai mult poate decât oricând, necesara punere a întrebarilor demistificatoare nu trebuie nicidecum sa însemne caderea în extrema cealalta, în hiperbolizarea legionarismului, în negarea pâna si a putintei de-a avea si el, ca orice este omenesc, imperfectiuni
Asadar, un demers investigativ întreprins cu onestitate si cuviinciosie, fara nici cel mai mic resentiment sau idee preconceputa. Si tot esential, aplecarea asupra oricarei opinii sau surse întâlnite, indiferent de gradul de concordanta al acesteia cu versiunea «politic corecta» asupra fenomenului si a tot ce este conex lui; ba chiar cu cea legionara, când exista.
Intuiti desigur ca, straduindu-ma sa privesc lucrurile în aceasta maniera, optez, în mod necesar, pentru o onorare NEconventionala a invitatiei careia-i dau curs. Adica o voi folosi doar ca pretext pentru a «zburda» pe arii cu mult mai largi, si a te invita la corelatii de ordin îndepartat între elemente aparent fara nici o legatura cu subiectul.
Între altele, schitez chiar o ipoteza, dupa cât cunosc, cu totul inedita asupra celei de a doua conflagratii mondiale. Toate acestea preferând sa aduc în discutie, cu precadere, aspecte abordate putin ori chiar deloc în cercetarile care Dumnezeu m-a privilegiat sa-mi ajunga sub ochi. Indiferent daca sunt au ba comode Legiunii si/sau oricui altcuiva.
     În foarte putine cuvinte spus, dupa contactul ce l-am avut cu scrisul nationalist românesc, cu cele sase personalitati carora, putin mai devreme, aminteam ca le-am redactat, cu însesi cuvintele lor, testamentele politice, dar nicidecum numai cu ele: consider ca mesajul ideatic legionar, continut esentialmente în scrisul lui Codreanu, Mota si Marin, este sinteza celor patru Sfinte Evanghelii, traita si marturisita întru mucenicie, cel putin de catre ei trei – gânditori si militanti ai ortodoxiei crestine, implicit ai românismului autentic.

     Motiv pentru care îmi este peste putinta sa dau crezare celor ce cauta sa acrediteze teze precum aceea a sustinerii de catre Hitler a Miscarii Legionare; a fascismului Garzii de Fier, ori a (sic!) subordonarii sale fata de Moscova.
Mai mult, nu exclud absolut deloc, cel putin ca ipoteza de lucru, posibilitatea ca însusi Razboiul al II-lea mondial sa nu fi fost decât o imensa, perversa si sângeroasa cacialma, etapa strategica a obtinerii mult trâmbitatei globalizari, adica a statului unic planetar.
Îmi staruie în minte cuvintele încredintate hârtiei în 1945, pe-ascuns, de Constantin Radulescu Motru, în jurnalul sau secret: „Victoria pe care o urmaresc aliatii este în contra nationalismului
, iar nu contra industrialismului, sau chiar a militarismului german. De-aceea Roosevelt, în discursul pe care avea sa-l pronunte, daca nu murea, vorbeste de bunele relatii între natiuni, si(;) acelasi limbaj îl tine si urmasul sau Truman, înaintea Congresului Statelor Unite.
Aceeasi cauza explica si apropierea dintre Statele Unite ale Americii si Republicile sovietice(;): ura pe care o au amundoua în contra ideologiei nationaliste”

Si, nu întâmplator „toti ministrii nostri se întrec, care mai de care, sa faca abstractie de diferentele de etnicitate în numirile de functiuni si în masurile de legislatie administrativa si scolara.
În Moldova sunt preferati evreii, iar în Transilvania ungurii.
La noi adevaratul înteles al cuvântului fascist, nu este altul decât nationalist”.
, caci, îsi continua acelasi Constantin Radulescu Motru confesiunea, „pentru anii, câti îmi vor fi dati sa mai traiesc, cititul nepotolit pe care-l practicam mai înainte ar fi chiar pentru mine un izvor de vesnica neliniste si mâhnire. (;)Se vor publica în România numai scrieri politice de patima adânca, dar de gândire superficiala. În ziaristica vor domina intelectualii evrei, cari au talentul sa scrie despre orice, si în fond despre nimic serios. Se va continua propaganda de astazi în contra rasismului si a tiraniei hitleriste, simple pretexte pentru evrei de a ascunde sub ele, pentru ochii românilor, adevaratele lor interese. Intelectualii români(;), de frica cenzurii, caci cenzura va dura si dupa încheierea pacii, (;)se vor margini la banalitate. Publicatiile cu continut filosofic, cu deosebire, se vor reduce la repetarea cliseelor preferate de partidul de la guvern”.
Dar cum s-ar putea ca doua sisteme politice si economice atât de trâmbitat contradictorii între ele – capitalismul si comunismul –, respectiv cele doua omnipotente «superputeri» mondiale, chiar si numai sa sugereze cuiva tabloul a doua brate, aparent independente si opuse, ale unuia si aceluiasi creier arhipotent dar greu vizibil?
M-a framântat aceasta întrebare. Am forat. Si astfel, în spiritul fidelitatii fata de obiectivitatea stiintifica, asa precum am precizat si cu alt prilej, nu pot face abstractie nici de faptul ca în consistentul dictionar de personalitati evreiesti, scris numai de autori evrei, tradus în româneste de un colectiv condus de o evreica si publicat în anul 2001 la editura Hasefer – oficial evreiasca, Karl Marx este prezentat ca «descendent (atât dupa mama cât si dupa tata) al unei lungi genealogii de rabini», iar o seama dintre conducatorii la vârf ai loviturii de stat bolsevice si, totodata ai regimului comunist sovietic sunt si ei prezenti.
     De asemenea, în acelasi spirit de onestitate stiintifica, nu pot nesocoti nici elemente precum:
- prezenta în acelasi dictionar de personalitati iudaice, a unei ample rubrici biografice dedicate bancherilor Rotschild;
- sau includerea în prestigioasa lucrare Ilustri francmasoni (aparuta în 1999 la Editura Nemira), atât a lui Hitler cât si a lui Mussolini, în contextul în care analiza comparativa a celor doua culegeri biografice, reliefeaza prezenta, deloc rara, în lume, la nivelul conducerii francmasonice superioare a unor proeminente personalitati evreiesti.
     Prin urmare, la aflarea unor astfel de stiri, este oare nejustificat din parte-mi nu sa contest, ci sa manifest doar o circumspectie metodica, descartiana daca vrei, asupra veridicitatii felului în care, manualele contemporane de istorie si majoritatea mass-mediei oficiale comenteaza, de exemplu, realitati de rascruce ale istoriei universale, cum sunt al doilea Razboi mondial, capitalismul si comunismul?
Sigur, cetitorul meu drag, parca te-aud deja cum, perfect legitim, ma vei întreba acum cu stupoare:
«– Bine, dar asta, domnule Crisan, înseamna ca dumneavoastra luati în calcul inclusiv ipoteza extraordinara ca Hitler, adica persoana care a ordonat si condus un genocid asupra evreilor, era, de fapt, agent iudaic? Ori asta-i culmea absurditatii!... Afara doar daca sustineti ca de Holocaust este vinovat cu totul altcineva, sau chiar negati existenta Holocaustului.»
Iar întrebarea ta e mult prea grava si mult prea esentiala spre-a ma preface, chiar în conditiile actualei legislatii penale, ca n-am auzit-o.
     Asadar îti raspund. Si, fara a nega nici existenta genocidului în masa asupra evreilor, nici rolul detinut de Hitler în desfasurarea lui, îti redau întocmai, si sub beneficiu de inventar, o suita de paragrafe pe care le gasesti în lucrarea: Protocoalele Kogaionului. Teze si ipoteze consemnate si autentificate de Ion Coja pentru a se întelege si evalua corect Contenciosul Româno- Evreiesc, inclusiv – asa numindu-l unii – «Holocaustul din România».
Iata-le:
„În mediile interesate si cât de cât informate asupra celor petrecute în anii aceia, circula teorii si teze care leaga chiar derularea Holocaustului de o complicitate evreiasca, a unor evrei, a unor lideri evrei, a unor interese evreiesti.
Este exclus ca liderii evrei de azi sa nu cunoasca aceste teze, care incrimineaza în modul cel mai sever cu putinta.
Opinia publica asteapta o dezmintire categorica si bine argumentata din partea evreimii, a celor în drept, dar si datori s-o faca, prin care sa se puna capat acelor speculatii care dau Holocaustului o dimensiune si mai odioasa decât cea reala. Probabil reala!...
     Avem în vedere pe cei care leaga desfasurarea Holocaustului de teoriile rasiste la care au aderat multi lideri de constiinta evrei, chiar înainte de instalarea la putere a nazismului, teorii potrivit carora omul trebuie sa intervina pentru îndepartarea din viata sau de la procreatie a exemplarelor umane tarate, biologic nereusite.
Nici un popor nu duce lipsa de asemenea «rebuturi» umane. Viata de ghetou a dus si la aparitia unui mare numar de evrei degenerati, a unor «evrei de calitate inferioara».
Ipoteza prezentata de B.B.C., cu ani în urma si apartinând unui istoric englez, potrivit caruia lagarele naziste de concentrare si exterminare i-au «selectat» îndeosebi pe evreii care nu corespundeau unor parametri antropometrici anumiti.
Semnul de recunoastere a acestor evrei de calitate inferioara se pare ca a fost în primul rând saracia, neputinta de a accede la un standard de viata cât de cât civilizat.
Oricum, este bine cunoscut faptul ca atunci când Hitler le-a cerut evreilor sa paraseasca Germania, nu toti evreii au putut si au avut unde sa plece.
Se pare ca liderii comunitatii evreiesti au fost cei care au decis, prin liste înaintate oficialitatilor germane, care evrei urmau sa plece din Germania, salvându-se astfel, si care evrei ramâneau în Germania, pentru a umple lagarele de exterminare!
Ceva similar s-a petrecut si în Basarabia. Cu putin înainte de declansarea razboiului au parasit Basarabia zeci de familii de evrei bogati, informati asupra faptului ca urmeaza a se petrece în Basarabia evenimente grave, scapate de sub controlul legilor. La fel cum, în aceiasi ani, plecarea în Palestina salvatoare nu era accesibila tuturor evreilor din România, ci se facea dupa anumite criterii, inclusiv criterii biologice: tinerete, înzestrare fizica si intelectuala, stare de sanatate perfecta etc.(;)
Surse orale evreiesti acrediteaza ideea ca printre evrei este destul de bine cunoscuta aceasta cutremuratoare dimensiune a Holocaustului! Numai ca interdictia de a comenta în public aceasta stupefianta eventualitate este absoluta pentru evrei.
     Cât priveste teza (ipoteza) istoricului englez, acesta si-a prezentat-o sub forma unei piese de teatru care, a doua zi dupa premiera, a fost interzisa de cenzura britanica, gest care nu se mai petrecuse de câteva secole în Anglia.
În motivatia interventiei, organele de cenzura au afirmat ca nu pun în discutie interpretarea data Holocaustului, asupra careia numai specialistii se pot pronunta, ci iau în consideratie sensibilitatea celor care au suferit în Holocaust si pe care îi va rani prea dureros teza autorului.
Din pacate nici pâna azi specialistii, în primul rând specialistii evrei în istoria Holocaustului, nu au dat raspuns cumplitelor acuzatii formulate de autorul englez, al carui text si ale carui argumente, au ramas necunoscute, au fost scoase din circuitul public al informatiilor”.
     Iar, ca replica, tu îmi vei spune, ca, din respectivul citat nu reiese nicidecum ca Hitler le-ar fi fost evreilor subordonat, ci doar ca liderii acestora, chiar daca or fi operat acea cutremuratoare selectie, nu e exclus s-o fi facut împotriva vointei lor ea fiind, în conditiile descrise, singura posibilitate de a-si salva macar o parte din conationali.
Si-ar fi neonest sa-ti tainuiesc ca si eu mi-am spus la fel.
Din fericire însa am gasit un început de speranta ca pot iesi din impas – urmatoarea lamurire editoriala, aflata la pagina 204, în monografia Horia Nestorescu Balcesti, Ordinul Masonic Român:
„Nu am publicat, desi am avut la dispozitie, listele membrilor lojilor pur evreiesti, aflate în subordinea Ordinului B’nei B’rith (Fiii Aliantei24), Districtul 24 Alianta pe care Alexandru Safran, o explica astfel: „Dumnezeu i se reveleaza lui Abraham, în mod individual, în Tara Sfânta si îi porunceste printr-o mitva, care va primi mai târziu pe Sinai confirmarea sa toraica de a aplica «pecetea» naturala, de a înscrie «semnul» fizic al aliantei Sale cu el si cu posteritatea sa, în carnea sa. Dumnezeu a prescris circumcizia lui Abraham si a descendentilor sai, pentru a stabili pentru întotdeauna nu doar legatura dintre El, patriarhul evreu, si rasa sa, viitorul Israel, ci si, în acelasi timp, legatura dintre El si pamântul «peregrinarilor» lui Abraham, viitorul Eret-Israel”.
„Chiar înainte de a alege Israelul, si alegând Eret-Israel, Dumnezeu proclama ca întregul pamânt si cu tot ce cuprinde acesta sunt ale lui”. „Israel este omul si poporul prin excelenta. Israel «este numit om», caci el este principiul vital al omului; Israel este numit popor, caci el este «inima natiunilor», potrivit specificarii Zoharului si a lui Rabi Iehuda Halevi (sec. XII)”., ibidem, pag. 27
„Dumnezeu, pedepsind Israelul, nu îi retrage niciodata dreptul asupra tarii pe care El i-a dat-o pe veci(;). De altfel, Israel nu poate renunta la Eret-Israel, caci nu renunti la un angajament uman si la o promisiune divina, nu se separa de o mostenire umana si de un dar divin”., ibidem, pag. 31, 32

     „Israel ramâne pentru totdeauna proprietarul uman al Tarii care apartine lui Dumnezeu, si pe care El a oferit-o poporului Sau”. (ibidem, pag. 32) „Eret-Israel traieste în inima lui Israel, caci Eret-Israel este «sotia sa din tinerete». Eret-Israel nu l-a schimbat pe Israel pentru un alt popor; Israel nu a schimbat Eret-Israel pentru o alta tara. Israel si Eret-Israel ramân deci indisolubil uniti unul cu celalalt, caci ei ramân, ambii, uniti cu Dumnezeu. Ori Dumnezeu nu a schimbat poporul Sau cu un altul”., ibidem, pag. 33
„Israel trebuie sa se identifice cu mitvot, cu poruncile divine cuprinse în Tora”., ibidem, pag. 25
„Tora constituie instrumentul spiritual al lui Dumnezeu pentru Creatia lumii, iar mitvot constituie instrumentul practic al omului pentru perfectionarea lumii”., ibidem
„Tora scrisa ne încredinteaza secretele limbii sale originare, ebraica, ca si ale poporului ebreu”., ibidem
„Tora orala(;) reflecta structurile mentale proprii lui Israel si obtine aplicarea sa completa în Eret-Israel”., ibidem
„Dumnezeu ofera Tora oricui, cu conditia ca ea sa fie acceptata în totalitate, în unitatea ei material-spirituala. Dar numai Israel a acceptat-o cu aceasta conditie; el s-a angajat sa o aplice pretutindeni si sa o realizeze în Eret-Israel”., ibidem, pag. 52
„Promulgarea Torei lui Dumnezeu pe Sinai declanseaza întradevar ura natiunilor lumii împotriva poporului lui Dumnezeu. Popoarele pamântului nu-i iarta lui Israel faptul de a fi acceptat ceea ce ele au considerat inacceptabil”. (ibidem, pag. 52, 53) „Popoarele pamântului ataca deci Poporul lui Dumnezeu, Poporul Torei, a carui privire patrunzatoare supara, a carui voce persuasiva deranjeaza, a carui prezenta irita.