Gândurile pe care le citesti acum sunt mai degraba
o marturisire decât o prefata propriu-zisa, sau decât un
tratat elementar.
Desi se refera la o monografie legionara, sunt
scrise de un nelegionar. De catre un român care nu se
considera nici favorabil legionarilor, nici împotriva lor. Si
care nici macar nu este de profesie istoric. Ci doar un
semen al tau pe care, unul dintre editorii autoangajati întrun
demers monografic despre Ion Mota si Vasile Marin, l-a
invitat sa-ti împartaseasca, pe-atât cât permite spatiul unei
introduceri, din sentimentele si gândurile pe care i le-a
prilejuit întâlnirea cu scrisul militant al acestor doi
comandanti legionari.
Aceasta din unicul considerent ca,
anterior, alcatuisem si publicasem testamentele politice a
sase dintre Martirii Neamului, între care treimea de
conducere a Legiunii – Codreanu, Mota si Marin – (alaturi
de Eminescu, Antonescu si Iorga), cu însesi cuvintele
fiecaruia dintre ei, prin asamblare logica de IDEI CITATE.
Sunt constient ca, acceptând invitatia, îmi asum o
responsabilitate imensa. Din cel putin urmatoarele sapte
motive:
1) „Fenomenul legionar a fost si este cel mai intens
supus denaturarii”.
2) „Miscarea Legionara nu a avut niciodata sansa
unui proces fair play, cu dreptul de a-si prezenta
punctul de vedere si a se apara”.
3) Aproape „toate opiniile câte s-au exprimat pâna
astazi despre Miscarea Legionara, cu exceptia
acelora ale legionarilor însisi, au la baza în
exclusivitate informatii dintr-o singura sursa, cea
a adversarilor ei, fie ca acestia sunt democratii
de dinaintea ultimului Razboi mondial, fie ca ei
sunt de-a dreptul comunisti, situati – deci – într-o
postura politica diametral adversa”.
4) „Între feluritele regimuri si guvernari care s-au
succedat în România în ultimii 60 de ani (iau în
calcul si(;) ani[i] postrevolutionari(;)) exista un
element de continuitate, un punct comun în
comportamentul lor politic: antilegionarismul”.
5) „Ne-a fost impusa cu consecventa o adevarata
dogma ideologica, fundamentata pe mitul
propagandistic al «salbaticiei» legionare(;)...
Legionarismul a devenit astfel imaginea publica
a tuturor relelor de ieri si de azi”. „Atât de mult
au fost repetate aceste lucruri, atâta cerneala s-a
varsat si atâta patima a fost investita în
aceasta denigrare concertata, încât pentru
anumite minti comode problema nici nu mai
merita discutata”.
6) „Istoria consta din a pune întrebari trecutului,
astfel ca raspunsurile sa fie învataminte
calauzind prezentul si(;) pregati[nd] viitorul
comunistilor!” (Ion Coja, Legionarii nostri,
Editura UMC, Bucuresti, 2001, pag. 9)
„Înainte de 1944, regimul de detentie a fost evident mai dur pentru
legionari decât pentru comunisti! Si tot asa mai departe, dupa 1944,
regimul de detentie a fost mai dur pentru legionari decât pentru
ceilalti! Culmea, o serie de legionari detinuti politici înainte de 1944,
condamnati politic de(;) burghezo-mosierimea noastra, au ramas în
temnita si dupa «Eliberarea din august 1944». Unii dintre acestia au
fost eliberati abia în 1964!” (ibidem, pag. 9) … „Nu stiu ce alte trasaturi
comune vor fi având Armand Calinescu si Petre Roman, dar una este
sigura: antilegionarismul, care pe primul l-a împins la crima, pe celalalt
la minciuna. (Printre altele, minciuna cu legionarii implicati în
evenimentele de la Târgu Mures, în martie 1990!)”
7) „Natiunile sunt independente si suverane în
masura în care au si practica gândirea critica
concluziva”.
Asadar, consider, împreuna cu Razvan Codrescu,
ca „nici un cuget drept si nici o inima curata nu poate ocoli
anumite întrebari demistificatoare”. Cu-atât mai mult cu
cât, în marasmul de astazi, care se agraveaza zi dupa zi,
Neamului nostru îi lipsesc, „într-o proportie îngrijoratoare,
orizontul spiritual, cultural si politic necesar marilor
primeniri istorice”.
Cu-atât mai mult cu cât, desi „istoria
româneasca mai veche nu fusese lipsita de mari constiinte
misionare, în frunte cu Eminescu (;)niciodata duhul
misionar nu mai patrunsese atât de adânc în gândul,
simtirea si fapta unei întregi generatii.
Caci «miracolul interbelic» românesc – în masura în care a existat unul –
sta mai cu seama în acest flux creator, pornit dinspre elite
si raspândit pâna-n rândurile largi ale poporului.
N-au existat în aceasta generatie numai mari personalitati
creatoare, aglomerate ca-n nici o alta epoca în istoria
românilor, ci si un larg front «popular» de lupta si creatie
nationala, catalizat îndeosebi de tinerimea legionara”.
Iar istoriografia din România, „înca tributara(;) cenzurii
ideologice, n-a ajuns pâna acum, din nefericire, sa
analizeze si sa evalueze fara prejudecati complexul
fenomen legionar, unic nu doar pe plan românesc, ci, în
anumite privinte, chiar pe plan european”.
Însa, voiesc sa fim bine întelesi, înca de la început:
fireasca si, mai mult poate decât oricând, necesara punere
a întrebarilor demistificatoare nu trebuie nicidecum sa
însemne caderea în extrema cealalta, în hiperbolizarea
legionarismului, în negarea pâna si a putintei de-a avea si
el, ca orice este omenesc, imperfectiuni
Asadar, un demers investigativ întreprins cu onestitate si cuviinciosie,
fara nici cel mai mic resentiment sau idee preconceputa.
Si tot esential, aplecarea asupra oricarei opinii sau surse
întâlnite, indiferent de gradul de concordanta al acesteia
cu versiunea «politic corecta» asupra fenomenului si a tot
ce este conex lui; ba chiar cu cea legionara, când exista.
Intuiti desigur ca, straduindu-ma sa privesc lucrurile
în aceasta maniera, optez, în mod necesar, pentru o
onorare NEconventionala a invitatiei careia-i dau curs.
Adica o voi folosi doar ca pretext pentru a «zburda» pe arii
cu mult mai largi, si a te invita la corelatii de ordin
îndepartat între elemente aparent fara nici o legatura cu
subiectul.
Între altele, schitez chiar o ipoteza, dupa cât
cunosc, cu totul inedita asupra celei de a doua conflagratii
mondiale.
Toate acestea preferând sa aduc în discutie, cu
precadere, aspecte abordate putin ori chiar deloc în
cercetarile care Dumnezeu m-a privilegiat sa-mi ajunga
sub ochi. Indiferent daca sunt au ba comode Legiunii
si/sau oricui altcuiva.
În foarte putine cuvinte spus, dupa contactul ce l-am
avut cu scrisul nationalist românesc, cu cele sase
personalitati carora, putin mai devreme, aminteam ca le-am
redactat, cu însesi cuvintele lor, testamentele politice,
dar nicidecum numai cu ele: consider ca mesajul ideatic
legionar, continut esentialmente în scrisul lui Codreanu,
Mota si Marin, este sinteza celor patru Sfinte Evanghelii,
traita si marturisita întru mucenicie, cel putin de catre ei
trei – gânditori si militanti ai ortodoxiei crestine, implicit ai
românismului autentic.
Motiv pentru care îmi este peste putinta sa dau crezare
celor ce cauta sa acrediteze teze precum aceea a
sustinerii de catre Hitler a Miscarii Legionare; a fascismului
Garzii de Fier, ori a (sic!) subordonarii sale fata de
Moscova.
Mai mult, nu exclud absolut deloc, cel putin ca
ipoteza de lucru, posibilitatea ca însusi Razboiul al II-lea
mondial sa nu fi fost decât o imensa, perversa si
sângeroasa cacialma, etapa strategica a obtinerii mult trâmbitatei
globalizari, adica a statului unic planetar.
Îmi staruie în minte cuvintele încredintate hârtiei în
1945, pe-ascuns, de Constantin Radulescu Motru, în
jurnalul sau secret: „Victoria pe care o urmaresc aliatii este
în contra nationalismului
, iar nu contra industrialismului,
sau chiar a militarismului german. De-aceea Roosevelt, în
discursul pe care avea sa-l pronunte, daca nu murea,
vorbeste de bunele relatii între natiuni, si(;) acelasi limbaj îl
tine si urmasul sau Truman, înaintea Congresului Statelor
Unite.
Aceeasi cauza explica si apropierea dintre Statele
Unite ale Americii si Republicile sovietice(;): ura pe care o
au amundoua în contra ideologiei nationaliste”
Si, nu întâmplator „toti ministrii nostri se întrec, care mai de care,
sa faca abstractie de diferentele de etnicitate în numirile
de functiuni si în masurile de legislatie administrativa si
scolara.
În Moldova sunt preferati evreii, iar în Transilvania
ungurii.
La noi adevaratul înteles al cuvântului fascist, nu
este altul decât nationalist”.
, caci, îsi continua
acelasi Constantin Radulescu Motru confesiunea, „pentru
anii, câti îmi vor fi dati sa mai traiesc, cititul nepotolit pe
care-l practicam mai înainte ar fi chiar pentru mine un izvor
de vesnica neliniste si mâhnire. (;)Se vor publica în
România numai scrieri politice de patima adânca, dar de
gândire superficiala. În ziaristica vor domina intelectualii
evrei, cari au talentul sa scrie despre orice, si în fond
despre nimic serios. Se va continua propaganda de astazi
în contra rasismului si a tiraniei hitleriste, simple pretexte
pentru evrei de a ascunde sub ele, pentru ochii românilor,
adevaratele lor interese. Intelectualii români(;), de frica
cenzurii, caci cenzura va dura si dupa încheierea pacii,
(;)se vor margini la banalitate. Publicatiile cu continut
filosofic, cu deosebire, se vor reduce la repetarea cliseelor
preferate de partidul de la guvern”.
Dar cum s-ar putea ca doua sisteme politice si
economice atât de trâmbitat contradictorii între ele –
capitalismul si comunismul –, respectiv cele doua
omnipotente «superputeri» mondiale, chiar si numai sa
sugereze cuiva tabloul a doua brate, aparent
independente si opuse, ale unuia si aceluiasi creier
arhipotent dar greu vizibil?
|
M-a framântat aceasta întrebare. Am forat. Si astfel,
în spiritul fidelitatii fata de obiectivitatea stiintifica, asa
precum am precizat si cu alt prilej, nu pot face abstractie
nici de faptul ca în consistentul dictionar de personalitati
evreiesti, scris numai de autori evrei, tradus în româneste
de un colectiv condus de o evreica si publicat în anul 2001
la editura Hasefer – oficial evreiasca, Karl Marx este
prezentat ca «descendent (atât dupa mama cât si dupa
tata) al unei lungi genealogii de rabini», iar o seama dintre
conducatorii la vârf ai loviturii de stat bolsevice si, totodata
ai regimului comunist sovietic sunt si ei prezenti.
De asemenea, în acelasi spirit de onestitate
stiintifica, nu pot nesocoti nici elemente precum:
- prezenta în acelasi dictionar de personalitati
iudaice, a unei ample rubrici biografice dedicate
bancherilor Rotschild;
- sau includerea în prestigioasa lucrare Ilustri
francmasoni (aparuta în 1999 la Editura
Nemira), atât a lui Hitler cât si a lui Mussolini, în
contextul în care analiza comparativa a celor
doua culegeri biografice, reliefeaza prezenta,
deloc rara, în lume, la nivelul conducerii
francmasonice superioare a unor proeminente
personalitati evreiesti.
Prin urmare, la aflarea unor astfel de stiri, este oare
nejustificat din parte-mi nu sa contest, ci sa manifest doar
o circumspectie metodica, descartiana daca vrei, asupra
veridicitatii felului în care, manualele contemporane de
istorie si majoritatea mass-mediei oficiale comenteaza, de
exemplu, realitati de rascruce ale istoriei universale, cum
sunt al doilea Razboi mondial, capitalismul si comunismul?
Sigur, cetitorul meu drag, parca te-aud deja cum,
perfect legitim, ma vei întreba acum cu stupoare:
«– Bine, dar asta, domnule Crisan, înseamna
ca dumneavoastra luati în calcul inclusiv ipoteza
extraordinara ca Hitler, adica persoana care a
ordonat si condus un genocid asupra evreilor, era,
de fapt, agent iudaic? Ori asta-i culmea
absurditatii!... Afara doar daca sustineti ca de
Holocaust este vinovat cu totul altcineva, sau chiar
negati existenta Holocaustului.»
Iar întrebarea ta e mult prea grava si mult prea
esentiala spre-a ma preface, chiar în conditiile actualei
legislatii penale, ca n-am auzit-o.
Asadar îti raspund. Si, fara a nega nici existenta
genocidului în masa asupra evreilor, nici rolul detinut de
Hitler în desfasurarea lui, îti redau întocmai, si sub
beneficiu de inventar, o suita de paragrafe pe care le
gasesti în lucrarea: Protocoalele Kogaionului. Teze si
ipoteze consemnate si autentificate de Ion Coja pentru a
se întelege si evalua corect Contenciosul Româno-
Evreiesc, inclusiv – asa numindu-l unii – «Holocaustul din
România».
Iata-le:
„În mediile interesate si cât de cât informate asupra
celor petrecute în anii aceia, circula teorii si teze care
leaga chiar derularea Holocaustului de o complicitate
evreiasca, a unor evrei, a unor lideri evrei, a unor interese
evreiesti.
Este exclus ca liderii evrei de azi sa nu cunoasca
aceste teze, care incrimineaza în modul cel mai sever cu
putinta.
Opinia publica asteapta o dezmintire categorica si
bine argumentata din partea evreimii, a celor în drept, dar
si datori s-o faca, prin care sa se puna capat acelor
speculatii care dau Holocaustului o dimensiune si mai
odioasa decât cea reala. Probabil reala!...
Avem în vedere pe cei care leaga desfasurarea
Holocaustului de teoriile rasiste la care au aderat multi
lideri de constiinta evrei, chiar înainte de instalarea la
putere a nazismului, teorii potrivit carora omul trebuie sa
intervina pentru îndepartarea din viata sau de la procreatie
a exemplarelor umane tarate, biologic nereusite.
Nici un popor nu duce lipsa de asemenea «rebuturi» umane. Viata
de ghetou a dus si la aparitia unui mare numar de evrei
degenerati, a unor «evrei de calitate inferioara».
Ipoteza prezentata de B.B.C., cu ani în urma si apartinând unui
istoric englez, potrivit caruia lagarele naziste de
concentrare si exterminare i-au «selectat» îndeosebi pe
evreii care nu corespundeau unor parametri antropometrici
anumiti.
Semnul de recunoastere a acestor evrei de
calitate inferioara se pare ca a fost în primul rând saracia,
neputinta de a accede la un standard de viata cât de cât
civilizat.
Oricum, este bine cunoscut faptul ca atunci când
Hitler le-a cerut evreilor sa paraseasca Germania, nu toti
evreii au putut si au avut unde sa plece.
Se pare ca liderii comunitatii evreiesti au fost cei care
au decis, prin liste înaintate oficialitatilor germane, care evrei
urmau sa plece din Germania, salvându-se astfel,
si care evrei ramâneau în Germania, pentru a umple
lagarele de exterminare!
Ceva similar s-a petrecut si în Basarabia. Cu putin înainte
de declansarea razboiului au parasit Basarabia zeci de
familii de evrei bogati, informati asupra faptului ca
urmeaza a se petrece în Basarabia evenimente grave,
scapate de sub controlul legilor. La fel cum, în aceiasi ani,
plecarea în Palestina salvatoare nu era accesibila tuturor
evreilor din România, ci se facea dupa anumite criterii,
inclusiv criterii biologice: tinerete, înzestrare fizica si
intelectuala, stare de sanatate perfecta etc.(;)
Surse orale evreiesti acrediteaza ideea ca printre
evrei este destul de bine cunoscuta aceasta
cutremuratoare dimensiune a Holocaustului! Numai ca
interdictia de a comenta în public aceasta stupefianta
eventualitate este absoluta pentru evrei.
Cât priveste teza (ipoteza) istoricului englez, acesta
si-a prezentat-o sub forma unei piese de teatru care, a
doua zi dupa premiera, a fost interzisa de cenzura
britanica, gest care nu se mai petrecuse de câteva secole
în Anglia.
În motivatia interventiei, organele de cenzura au
afirmat ca nu pun în discutie interpretarea data
Holocaustului, asupra careia numai specialistii se pot
pronunta, ci iau în consideratie sensibilitatea celor care au
suferit în Holocaust si pe care îi va rani prea dureros teza
autorului.
Din pacate nici pâna azi specialistii, în primul
rând specialistii evrei în istoria Holocaustului, nu au dat
raspuns cumplitelor acuzatii formulate de autorul englez, al
carui text si ale carui argumente, au ramas necunoscute,
au fost scoase din circuitul public al informatiilor”.
Iar, ca replica, tu îmi vei spune, ca, din respectivul
citat nu reiese nicidecum ca Hitler le-ar fi fost evreilor
subordonat, ci doar ca liderii acestora, chiar daca or fi
operat acea cutremuratoare selectie, nu e exclus s-o fi
facut împotriva vointei lor ea fiind, în conditiile descrise,
singura posibilitate de a-si salva macar o parte din
conationali.
Si-ar fi neonest sa-ti tainuiesc ca si eu mi-am spus
la fel.
Din fericire însa am gasit un început de speranta ca
pot iesi din impas – urmatoarea lamurire editoriala, aflata
la pagina 204, în monografia Horia Nestorescu Balcesti,
Ordinul Masonic Român:
„Nu am publicat, desi am avut la
dispozitie, listele membrilor lojilor pur evreiesti, aflate în
subordinea Ordinului B’nei B’rith (Fiii Aliantei24), Districtul
24 Alianta pe care Alexandru Safran, o explica astfel:
„Dumnezeu i se reveleaza lui Abraham, în mod individual, în
Tara Sfânta si îi porunceste printr-o mitva, care va primi mai târziu pe
Sinai confirmarea sa toraica de a aplica «pecetea» naturala, de a
înscrie «semnul» fizic al aliantei Sale cu el si cu posteritatea sa, în
carnea sa. Dumnezeu a prescris circumcizia lui Abraham si a
descendentilor sai, pentru a stabili pentru întotdeauna nu doar
legatura dintre El, patriarhul evreu, si rasa sa, viitorul Israel, ci si, în
acelasi timp, legatura dintre El si pamântul «peregrinarilor» lui
Abraham, viitorul Eret-Israel”.
„Chiar înainte de a alege Israelul, si alegând Eret-Israel,
Dumnezeu proclama ca întregul
pamânt si cu tot ce cuprinde acesta sunt ale lui”. „Israel este
omul si poporul prin excelenta. Israel «este numit om», caci el este
principiul vital al omului; Israel este numit popor, caci el este «inima
natiunilor», potrivit specificarii Zoharului si a lui Rabi Iehuda Halevi
(sec. XII)”., ibidem, pag. 27
„Dumnezeu, pedepsind Israelul, nu îi retrage niciodata dreptul
asupra tarii pe care El i-a dat-o pe veci(;). De altfel, Israel nu poate
renunta la Eret-Israel, caci nu renunti la un angajament uman si la o
promisiune divina, nu se separa de o mostenire umana si de un dar
divin”., ibidem, pag. 31, 32
„Israel ramâne pentru totdeauna proprietarul uman al Tarii
care apartine lui Dumnezeu, si pe care El a oferit-o poporului Sau”.
(ibidem, pag. 32) „Eret-Israel traieste în inima lui Israel, caci Eret-Israel
este «sotia sa din tinerete». Eret-Israel nu l-a schimbat pe Israel
pentru un alt popor; Israel nu a schimbat Eret-Israel pentru o alta
tara. Israel si Eret-Israel ramân deci indisolubil uniti unul cu celalalt,
caci ei ramân, ambii, uniti cu Dumnezeu. Ori Dumnezeu nu a schimbat
poporul Sau cu un altul”., ibidem, pag. 33
„Israel trebuie sa se identifice cu mitvot, cu poruncile divine
cuprinse în Tora”., ibidem, pag. 25
„Tora constituie instrumentul spiritual al lui Dumnezeu pentru
Creatia lumii, iar mitvot constituie instrumentul practic al omului
pentru perfectionarea lumii”., ibidem
„Tora scrisa ne încredinteaza secretele limbii sale originare,
ebraica, ca si ale poporului ebreu”., ibidem
„Tora orala(;) reflecta structurile mentale proprii lui Israel si
obtine aplicarea sa completa în Eret-Israel”., ibidem
„Dumnezeu ofera Tora oricui, cu conditia ca ea sa fie
acceptata în totalitate, în unitatea ei material-spirituala. Dar numai
Israel a acceptat-o cu aceasta conditie; el s-a angajat sa o aplice
pretutindeni si sa o realizeze în Eret-Israel”., ibidem, pag. 52
„Promulgarea Torei lui Dumnezeu pe Sinai declanseaza întradevar
ura natiunilor lumii împotriva poporului lui Dumnezeu.
Popoarele pamântului nu-i iarta lui Israel faptul de a fi acceptat ceea
ce ele au considerat inacceptabil”. (ibidem, pag. 52, 53) „Popoarele
pamântului ataca deci Poporul lui Dumnezeu, Poporul Torei, a carui
privire patrunzatoare supara, a carui voce persuasiva deranjeaza, a
carui prezenta irita.
|
