O arhiva vie a proto-indo europenilor o constituie confreria pastorala
a saracacenilor, asupra carora ar trebui sa-si indrepte studiul etnologii,
istoricii, lingvistii, toti care au o legatura cu arheologia culturala,
acum cand inca acest neam antic nu si-a pierdut cu totul identitatea.
Asupra saracacenilor s-au emis mai multe pareri, uneori divergente
mai ales in legatura cu numele si originea etnica.
Acesti aromâni vechi (se pronunta armânî-n.n)
au ajuns a fi revendicati, de-al lungul vremurilor
de catre greci, de romanofoni, ba chiar si spaniolii, care-i considera
rezultatul unei metisari dintre mercenarii lor stabiliti in Balcani
si femeile locale, vorbitoare de aromâna, ceea ce ne aminteste
de teza naiva cum ca poporul rom&acrc;n de azi ar fi rezultatul casniciilor mixte
dintre soldatii romani si femeile dace. (vezi marea casa de mode ARMANI
despre care nimeni nu viseaza ca de fapt e româneasca -n.n)
Nimic nou in ceea ce priveste copilaria istoriografiei, doar latitudinea
geografica de manifestare difera.
In legatura cu numele lor s-a emis ipoteza ca ,,saracacean''
vine de la asezarea aromâna Saracu, situata la sud-est de capitala Epirului,
Ianina, iar o alta ipoteza considera ca numele se trage de la aspectul
vestimentar, saracacios.
Intr-un singur punct cercetatorii converg atunci cînd este vorba de saracaceni
- ei sunt un neam de oieri care a practicat dintotdeauna nomadismul pastoral,
care nu este totuna cu transhumanta.
Acest mod de viata, de o libertate absoluta, precum norii de pe cer,
pastori mereu aflati in miscare, de la munte la balta si iarasi la munte,
mereu in cautare de pasuni rodnice i-au izolat de restul populatiei
sedentare grecesti, slave sau musulmane ceea ce le-a permis
sa-si conserve timp de milenii portul limba si obiceiurile.
Aratam aici ca în limba sanscrita, limba sacra a aryenilor vedici,
cuvantul ,,saraka'' (1)inseamna ,,care se deplaseaza'', ,,care curge''
si are aceeasi radacina ca si cuvântul ,,sarabha'', adica ,,sar'' ( a curge).
Prin urmare de la calitatea lor de pastori nomazi, cei ce se deplaseaza
dintr-un loc in altul cu turmele vine numele de ,,saracacean'',
in contrast cu gramosteanul-locuitor al satelor.
Localitatea Saracu este localitatea unde, dintr-un motiv sau altul,
pastorul nomad revine prin faptul ca vremurile i-au impus
sa transforme nomadismul pastoral in transhumanta, impotriva vointei lui,
el neuitând ca neamul sau este cel ce nu se stabileste niciodata
intr-un loc anume.
Saracacenii nu sunt nici ,,oameni saraci'' cum s-a crezut, desi tocmai
acest substantiv din proto-indo-europeana ,,saraka''(cu varianta ,,sarika'')
a creat adjectivul ,,sarac''.
In DEX (2) se specifica, in dreptul cuvântului ,,sarac'' : ,,care nu are avere,
care este lipsit de bunuri materiale necesare vietii''.
Un cuv&aicirc;nt ce se considera a parveni in limba rom&aicirc;na din bulgarul
si s&aicirc;rbo-croatul ,,sirak''.(la noi toate cuvintele provin de la un alt popor,
parca noi eram muti pana n-au venit ei!!!! - n.n))
Este lesne de observat ca pentru populatia sedentara, cea traitoare
in orase si sate, nomadul este individul lipsit de casa, lipsit de propietate
asupra pam&aicirc;ntului, de unelte agricole si vite de munca
(pentru ca nu-i trebuie), iar daca toate acestea, care alcatuiesc averea
si-i asigura traiul agricultorului, nu sunt, el este un ,,sarac''.
Emitem aici ipoteza ca la origine, limba proto-indo-europeana,
denumea calitatea de pastor nomad, printr-un substantiv ,,saraka'',
care ulterior a fost transformat in adjectiv aplicat celui lipsit
de bunuri materiale, saracul.
Nu bulgarii si sârbo-croatii au dat armânilor si mucanilor
cuvântul ,,sarac'' ci invers.
Acest mod de viata al saracacenilor ne ajuta sa intelegem mai bine
societatea triburilor de pastori pelasgici, traseele parcurse
cu turmele, confreriile de pastori nomazi, o civilizatie antica
ramasa neschimbata ca prin minune, pâna apropape de zilele noastre.
Ei nu aveau un domiciliu stabil si locuiau in colibe de nuiele (kalives),
pâna in 1938 când dictatorul grec Metaxas a emis un decret,
obligându-i sa se sedentarizeze.
|
Unii calugari greci, propovaduitori ai crestinismului doar in limba greaca,
apostoli ai elenismului si prigonitori ai aromânilor, ii afurisea
pe saracii vlahi, care se inversunau sa nu-si abandoneze limba stramoseasca.
O fotografie a saracacenilor de lânga localitatea Sliven din Bulgaria
ni-i infatiseaza in costume populare aproape identice cu cele ale mucanilor.
Nu trebuie vazut in aceasta asemanare decât faptul ca atat vlahii nord -dunareni
cat si cei sud-dunareni fac parte din aceesi matrice a proto-indo-europenilor,
având aceeasi limba, port, obiceiuri si patrie-imperiul pelasgic.
Ar mai fi de adaugat ca Ammianus Marcellinus a descris neamul antic
al,,saracenilor" intru totul asemanator celor spuse de noi
despre saracaceni, mai sus.
Marcellinus ii descrie ca fiind razboinici, ,,deplasandu-se din loc in loc".
Mai adauga faptul ca ,,Nimeni dintre ei nu pune mana pe coarnele plugului,
nu sadeste pomi si nu-si cauta hrana cultivand pamantul, ci toti pribegesc
neintrerupt pe mari intinderi, fara locuinte, fara asezari stabile si fara legi.
Nu suporta sa stea multa vreme sub acelasi cer, nu le place
sa ramana mereu pe acelasi pamant.
Viata le este o permanenta stramutare dintr-un loc in altul"
(v.Ammianus Marcellinus,Istorie romana,Cartea XIV, 4, 1)
Note
1.Sanscrit Heritage Dictionari,Ed. Gerard Huet, 1994
2.Dictionarul explicativ al limbii române, Ed.Academiei R.S.R., Buc, 1975
Armânii si cultura armânilor sunt o dovada ca zona balcano-carpatica
a fost leaganul de formare a indo-europenilor si habitatul initial
al arienilor vedici.
Din aceasta stravechime ne-a parvenit pâna in zilele noastre
toponimul Gramostea precum si numele propii de Grama
si Grameni, la care vrem sa facem referire in cele ce urmeaza,
intrucât chestiunea ofera un exemplu de felul in care, de-a lungul timpului,
cuvintelor armânesti le-au fost deturnate sensurile lor initiale,
cuvinte cu o bogata incarcatura culturala si spirituala.
In antichitate, aryenii locuiau in sate, numite in limba sanscrita,
mai intâi pur, iar mai apoi grama (sat).
In perioada vedica tribul constituia o unitate politica si religioasa
si consta dintr-un numar de asezari (distrinct), asezari ce aveau
la baza, la rândul lor, o multime de sate denumite "grama".
Prin urmare se poate spune ca toponimul Gramostea reflecta
insasi notiunea aryana de zona populata cu sate, un distrinct,
o zona armâneasca sedentara sau centru al asezarilor tribale
al aryenilor-armânilor.
In Rig-Veda exista notiunea de pure (case) dar care ar putea insemna
si incinta fortificata, facuta din pamânt si consolidata cu stâlpi de lemn
sau uneori cu pietre, asemanator lui "murus dacicus", dar aceste
"pur" nu insemnau localitate sau oras in sensul polisului grecesc.
Ulterior Rig-Vedei, in textele brahmana, termenul pentru sat este
cel de ,,grama'', cuvânt ce trebuie pus in contrast cu cel de padure (aranya).
In mai multe texte, cuvântul ,,grama'' pare sa fi fost folosit cu sensul
derivat de ,, grup de oameni'', iar in acest caz Gramostea
ar trebui inteles ca fiind gruparea armânilor din sate (1).
Grama mai poate fi inteles si ca un grup de mai multe familii care,
impreuna formeaza un clan inrudit, aliante stabilite prin legaturi de sânge
sau incuscriri, iar aceste legaturi de rudenie sunt si astazi la mare pret la armâni.
Numele de Grameni vine, dupa parerea nostra, de la cuvântul sanscrit
,,gramani'' care inseamna ,,functionar al satului, adica reprezentantul
regelui in teritoriu având datoria sa adune impozitele de la sateni (2)
Exista in Samhitele târzii expresia grama - kama, adica ,,doritor de sat '',
prin care se poate deduce ca anumiti favoriti ai regelui isi doreau
sa fie numiti ca ,,gramani'' , intrucât adunarea impozitelor,
birul cu alte cuvinte,dijma, era o activitate privilegiata si ii investea
automat cu putere in teritoriu.
Grama-kama nu inseamna ca cei ce primeau aceste prerorgative
aveau in propietate teritoriul respectiv, pamântul
ramân&aicirc;nd mai departe in propietatea obstilor satesti.
Mai exista si termenul de grama-bhritaka care inseamna,
aproximativ la fel cu sensul lui ,,grameni'', adica emisari ai regelui
prin care suveranul exercita inspectia in teritoriu satesc ( 3 ).
In fine, tot un derivat de la cuvântul antic grama mai trebuie mentionat
si grama-devata care inseamna ,,divinitatea satului'', un termen religios(4).
Grama-devata, adica zeitatile satului aveau de cele mai multe ori
o capela de rugaciune si aducerea ofrandelor, rolul lor fiind acela
de a ocroti satul si pe locuitorii sai, de a aduce rodnicie turmelor si ogoarelor.
In rândul lui grama-devata cu preponderenta se aflau zeitatile feminine,
Inlocuite in crestinism cu Maica Domnului.
Lingvistii au stabilit ca etimologia toponimului Gramostea
ca si a omonimului Grameni este cuvântul grecesc ,,gramma''-litera,
slova,scrisoare.
Din latina mai avem si cuvântul ,,grammatica''-gramatica
si gramma-linie, litere
Insa aceasta teorie ar trebui revizuita pentru ca activitatea de scriere
nu poate da numele unei intregi asezari, a unui tinut, a unui lac
si unui munte, precum toponimul Gramostea.
Pentru ca, oricât am accepta ca a existat o populatie
care se ocupa cu scrisul, aceasta indeletnicire nu a fost niciodata
un fenomen de masa ci apanajul câtorva indivizi, iar Gramostea
nu facea exceptie pentru a se autodenumi cu un cuvânt insemnînd
scrisul ori scrierea, cunoasterea literelor.
De fapt credem ca fenomenul imprumutului este in sens invers-
nu de la greci si romani catre armâni ci limba vlahilor sud-dunareni,
aryenii balcanici au imprumutat acestora notiunea de scris si gramatica.
,,Grameni'' ca reprezentant in teritoriu al regelui trebuia sa fie
obligatoriu un individ care sa stie sa scrie si sa socoteasca
altminteri nu-si putea exercita atributiile de colector de impozite.
El numara turmele si recolta el tinea o socoteala a birului predat
pe raboj sau pergament de piele, intr-un cuvânt el era ceea ce mult
mai târziu s-a numit ,,gramaticul''.
Dar dupa cum am aratat mai sus ,,grameni'' este doar un derivat
de la cuvântul proto-indo-european, ,,grama'' care inseamna sat.
Toate aceste forme le intâlnim la vlahii sudici, armânii,
autohtonii in Balcani, inaintea grecilor si romanilor.
Inaintea grecilor în Balcani s-au aflat triburile de pelasgi aryeni-armâni.
Ar mai fi de notat ca atât armânii cat si fratii lor mucanii au avut
o civilizatie orala, ei nu si-au consemnat epopeile si cântecele in scris
nu pentru ca nu l-ar fi cunoscut ci pentru ca nu aveau incredere in scris.
Imnurile sacre, invatatura religioasa, aveau un caracter secret
si se transmitea doar prin viu grai.
Note
1.Hajime Nakamura,Orient si occident.O istorie comparata a ideilor,
Ed. Humanitas,1997.
2.Jeannine Auboyer, Viata cotidiana în India antica, Ed.Stiint. si Enciclop.,
Buc., 1976, pg. 58-59.
3.J.Auboyer, op. cit. pg. 57.
4.Jean Delumeau, Religiile lumii, Ed. Humanitas, 1996, pg. 345.
|
