Craciunul - Partea IV de Omraam Michael Aivanhov publicat la 24.12.2008
A primi si a darui
     Pentru a se elibera, fiinta umana trebuie sa permita individualitatii sale (natura sa superioara) sa se manifeste, degajāndu-se de influenta personalitatii sale (natura sa inferioara).
Pentru a avea o idee clara despre personalitate si individualitate, trebuie sa va dau cāteva imagini, iar una dintre cele mai bune vine, de altfel, de la cuvāntul "persona" - ea este o masca, un om care-si pune diferite masti pe chipul sau, īsi schimba personalitatea, dar ramāne mereu acelasi.MASCA Iata ca teatrul ne va da o idee exacta, un actor, un artist care este obligat sa joace mai multe roluri, si īn fiecare piesa este īmbracat altfel, joaca īn alt mod, se manifesta diferit. Iata ceea ce reprezinta personalitatea: rolul pe care īl joaca, pentru putin timp, pe care-l schimba apoi, dar omul īnsusi ramāne neschimbat, rezista timpului. Aceasta comparatie este foarte potrivita pentru personalitate. Asadar fiinta umana, care trebuie sa traiasca o īncarnare, o existenta, se īmbraca, īsi pune o masca, ceea ce īnseamna ca īsi ia o personalitate si se manifesta īntr-un fel sau altul, este femeie sau barbat, si iata ca īntr-o alta reīncarnare revine un altul, cu o alta personalitate, dar de fapt, el este mereu el īnsusi. Atunci, acest "el īnsusi" care ramāne este etern, nemuritor, iar "persona", ea este trecatoare. Iata, ceea ce este personalitatea. Ca īn teatru.
     Si tot ceea ce ramāne, care se īnscrie ca o mostenire, ca o bogatie, din toate achizitiile, din toate uceniciile prin care a trecut īn timpul vietii, tot ce ramāne īnscris si care trebuie transmis de la o reīncarnare la alta, este deci, ceea ce se pastreaza īn individualitate. Iar personalitatea se duce, dispare, nu mai ramāne nici o urma de ea. Dar, toate achizitiile, toate bogatiile, toata īntelepciunea, acumulate, ramān mostenire, ca o bogatie inseparabila de individualitate.
     Atunci, individualitatea poate fi comparata cu soarele, si personalitatea cu luna. Si, ca si luna, ea este schimbatoare, tot timpul se modifica, fara o lumina proprie, si fara un centru ca soarele; personalitatea este si ea schimbatoare, instabila si fara centru, pe cānd individualitatea este ca soarele, mereu stralucitoare, luminoasa, puternica.
Daca lucrati numai pentru personalitate, adica pentru ceea ce se schimba, se transforma, si care īn final nu va va lasa nici o urma, atunci toata munca, toate bogatiile, toate achizitiile sunt pierdute, risipite, ati lucrat īn zadar. Iar acum, pentru a ne face o idee mai clara despre cānd si unde lucram pentru personalitate si unde lucram pentru individualitate, trebuie sa analizam cāteva exemple din viata.
Care este cea mai puternica, cea mai remarcabila calitate a personalitatii? Ei bine, ea vrea īntotdeauna sa ia, sa posede, sa se cramponeze, sa retina, sa pastreze, sa amplifice. Atunci, īn acel moment, ea lucreaza, dar īn domeniul intelectului, al inimii si al vointei, pentru ca personalitatea este o trinitate, si ea - ceea ce nu v-am spus - personalitatea este o trinitate rasturnata. Individualitatea este o alta trinitate, dar redresata, asezata.
     Asta īnseamna ca personalitatea gāndeste, simte si actioneaza, dar īntr-un scop cāt se poate de egoist, egocentric, de acaparare, de īmbogatire, si īn acel moment, daca nu exista alte persoane sau alte forte care sa-i īmpiedice aceasta tendinta, care este cu adevarat o tendinta posesiva, egoista, ea se irita, devine rautacioasa, cruda, vindicativa, rauvoitoare, nociva, ea se īnarmeaza, si iata toate manifestarile personalitatii, care vrea sa pastreze ce-a cāstigat, ceea ce vrea ea. Asadar, toate gāndurile sunt īndreptate mereu catre ea, adica catre a lua. Inima, adica sentimentele, sunt permanent orientate catre ea, catre bucuriile vietii, iar vointa sa este tot timpul axata pe ideea de a actiona īn folosul sau. Iata ce este personalitatea.
     Pe cānd, individualitatea, oh, ea vrea sa tāsneasca, sa straluceasca, sa dea, ea vrea sa lumineze, sa ajute, sa sustina. Asadar, ea da ceva de la ea, propaga ceva, emana ceva, dar ce anume? Ei bine, ceva ce nu e personal, precum personalitatea, ceva impersonal. Ea vrea sa faca eforturi, sa se angajeze, sa se sacrifice, sa-si arate abnegatia, renuntarea, sacrificiul, generozitatea, si iata de ce, ea nu retine nimic, nu pastreaza, nu se irita daca vine cineva sa ia, se bucura sa vada ca ceilalti se hranesc, se adapa, se lumineaza, ea e fericita si multumita. Si individualitatea poseda o inteligenta, o inima si o vointa. Astfel, inteligenta ei īnseamna stralucire, inima ei īncalzeste, iar vointa ei īnseamna īnsufletirea, eliberarea celorlalti.
     Iata deci, cele doua naturi, complet diferentiate, dar existānd īmpreuna īn acelasi corp, aruncate la un loc, iar omul, ca o entitate, care nu se cunoaste pe sine, īnca, este solicitat de cele doua forte, de cele doua puteri, de cele doua legi, una egocentrica, iar alta heliocentrica. Sau, daca vreti, o forta care este centripeta, iar alta care este centrifuga.

     Iar omul se afla īntre cele doua forte. Si daca el se apropie de personalitate, adica spre conceptiile, filozofiile, īntelegerile egoiste, obisnuite, omenesti sau animalice, īn acel moment este prins īn ghearele personalitatii de acest curent egocentric, si astfel ajunge sa munceasca pentru a satisface personalitatea... fara a-si da seama ca acest curent vine dintr-o alta regiune. Toata lumea gaseste normal, normal sa munceasca numai pentru sine, sa nu se ocupe niciodata de altii, de a putea chiar sa-i īnlature, sa-i zdrobeasca, sa-i elimine, sa īi domine, sa-i persecute, pentru ca personalitatea sa triumfe, sa domine, sa se īmbogateasca.
     Iar īn aceasta situatie, adica aceasta atitudine, este atāt de propagata, atāt de naturala, īncāt daca veti povesti altora ca ar trebui sa fie altfel, ei vor fi stupefiati, va vor privi ca picati din luna. Lumea īntreaga gaseste ca e normal sa cāstigi, sa delapidezi, sa īnseli, sa-i manipulezi pe ceilalti, sa-i īmbrobodesti, sa umbli cu viclesuguri, este atāt de firesc, de normal, ce-ar mai fi de spus! Astfel, lumea īntreaga este subjugata acestui cuvānt. Asa merge lumea!
Ei da, dar rezultatele, consecintele si toate situatiile, ah, nu mai sunt atāt de luminoase, de fericite, minunate, pentru ca, fiind acum īn serviciul acestei personalitati, care nu se gāndeste decāt la ea īnsasi, omul este obligat, fortat, sa īncalce multe reguli, legi, prescriptii, calitati, bunatate, devenind ceva antipatic, dezagreabil, fraudulos, crud, arogant, contrar oricarei morale divine. Apoi, desigur, daca exagereaza, depaseste limitele, vrea sa īnghita tot, sa ia tot, sa absoarba tot, atunci vor apare repercusiuni, reactii, riposte, un īntreg razboi se va dezlantui īmpotriva lui.
Si astfel va fi atacat pāna la distrugere, va primi lectii, lovituri, din cānd īn cānd, va īntelege, poate, ca este sclavul exclusiv al personalitatii. Consecintele nu vor fi īmbucuratoare, mai devreme sau mai tārziu el va fi maltratat, detestat, urāt, chiar de catre proprii copii, de sotia sa, de vecini, de parinti si va deveni crud, implacabil, rigid, ca atātia altii. Exista atātea exemple... Balzac, acest observator care a analizat, ca nimeni altul, natura umana, ne-a dat ca exemple īn romanele sale tot felul de tipuri, individualitati, personalitati, monstri, de lacomie sau generozitate. Si el nu este singurul...
     De aceea, eu continui sa va vorbesc, pentru a va fi mereu mai clare toate detaliile, toate nuantele, desi sunteti la curent "grosso modo" cu ce reprezinta personalitatea si ce individualitatea, aceste doua naturi. Īn timp ce exista si altii, care sunt educati, instruiti, bine dezvoltati, si lor li s-a revelat ceea ce este natura sublima, superioara. Ei īncearca sa intre, astfel, īn celalalt curent!... Sa dezvolte acum, alte calitati; acea calitate care era ascunsa, aceea de a da, de a straluci. Iar pentru a realiza toate acestea exista virtuti, pe care le-am enumerat, nimic altceva decāt stralucirea, proiectarea centrului catre periferie pentru a smulge ceva, a da ceva, a sacrifica ceva, din sine īnsusi. Astfel, veti fi obligati sa īnvingeti īn voi īnsiva toate aceste tendinte ale personalitatii, frica, teama de a muri de foame, mizeria, toate aceste temeri vor fi īnvinse de catre natura superioara, care va straluci, va da, va tāsni, va curge. Atunci toate aceste calitati, care sunt mentionate īn religie abnegatia, sacrificiul, renuntarea, nu sunt altceva decāt manifestari ale individualitatii, care face eforturi de a se uni cu Domnul, fiindca asa ceva este Dumnezeu.
     Pentru a īntelege acum ce este personalitatea, ei bine, sa luam ca exemplu pamāntul si luna. Pamāntul, care ia, ia, ia, care primeste, absoarbe mereu, nu da nimic cosmosului, asa cum o face soarele. Poate, el straluceste putin, vazut de pe Jupiter sau Saturn cu telescoapele - daca ar fi posibil asa ceva - da, sarmanul Pamānt va straluci putin, ca si luna, ca si celelalte planete, dar aceasta lumnina nu vine de la sine, fiindca pamāntul este incapabil s-o produca, fiindca este egoist. Deci, toti oamenii care sunt egoisti, egocentrici, personali, nu pot sa faca sa straluceasca lumina, fiindca lumina nu este altceva decāt ceva detasabil, care scapa sau se desparte de persoana, deci nimic altceva decāt bunatate, iubire, generozitate, careia nu īi este frica si teama, da, īn lumina, nu exista frica si teama. Īn timp ce, toti ceilalti care nu pot ajunge la acest grad, de a da, de a straluci, de a scānteia, ramān stersi, opaci si devin pesimisti, tristi, mahmuri...
Si cānd vom deveni stralucitori, luminosi, usori, destinsi, dilatati, īncāntati, a doua lege va veni. Prima era mereu de a lua, de a lua, īn ciuda tuturor, chiar calcānd peste cadavre, distrugānd lumea... de a lua pentru a ne īmbogati, a avea, a poseda. Pentru a avea toate acestea, esti obligat sa īncalci legi, iar defectele apar apoi, defecte care nu sunt altceva decāt manifestari ale acestei legi principale, de a lua, de a absorbi...

     Priviti acum, ce este acum personalitatea, dintr-un alt punct de vedere: ea nu este nimic altceva decāt o prapastie care īnghite tot. Iar individualitatea este un torent, un fluviu, un rāu, un vārf īnalt. Si alaturi abisul, care īnghite tot, ia tot. Este o alta imagine a personalitatii. Desigur, exista de lucru si īn prapastii, dar un alt fel de lucru. Pentru a va arata ca soarele este reāncarnarea acestei legi de "a da", voi arata ca pamāntul este īncarnarea legii de "a lua". Aceasta nu īnseamna ca pamāntul nu da nimic, dar el pastreaza pentru el, produce fructe, flori, dar numai pentru el. Credeti ca de flori, de fructe beneficiaza si alte stele? Nu! Ele sunt acolo pentru el īnsusi, pentru locuitorii sai, pentru copii. Pamāntul profita deci, ia, si face ceva cu ce a luat. Personalitatea, de asemenea, produce ceva, dar pastreaza tot pentru ea, īn timp ce soarele care produce ceva trimite acest "ceva" foarte departe, īn spatiul infinit pentru ca si alte creaturi sa beneficieze, sa profite.
     Iata deci, doua legi pe care analiza mea le-a gasit, cu exactitate. Fizica, matematica, mecanica, vin sa īntareasca cercetarile mele. Veti gasi peste tot: legea absorbtiei si a difuziei, adica a propagarii. Iar soarele este reāncarnarea, modelul, prin excelenta, al acestei legi a stralucirii, a izbucnirii si atunci el da, da, da... Va spuneam ca aveti nevoie de a schimba ceva īn voi, īn natura voastra, pentru a nu mai suferi fara īncetare. Si ce-o fi daca am iesi putin din aceasta stare de absorbtie, de posesie, egocentrica, a personalitatii, si am īnvata legea contrara? Īn lume nu vedeti decāt atāt, a lua, a fura mereu, cu abilitate sau nu, iar cel care se pacaleste, plateste pentru ceilalti.
Dar, unde se poate īnvata, acum, noua lege care va salva omenirea? Lānga cine? Fiindca toata lumea gaseste ca este normal sa furi, sa īnseli, sa pacalesti. Atunci, dragii mei, unde sa mergem sa īnvatam noua lege divina, īn toata splendoarea ei, īn toata plinatatea ei?

     Ei, la rasaritul soarelui, stānd pe stānca si asteptānd sa vedem manifestarea sublima a acestei legi a individualitatii, a spiritului, a divinitatii, aceasta izbucnire, aceasta generozitate, acest dar al sinelui. Ei da, dar priviti, priviti, si nimeni nu va explica ce se īntāmpla, si cum sa interpretati, puteti privi īntreaga viata rasaritul soarelui si sa continuati sa fiti influentati de legea pamāntului. Sa fiti legati de pamānt si sa nu fiti īnca legati de soare. Dar, cānd vine cineva si ne explica ce īnseamna rasaritul soarelui, ce īnvatam acolo, atunci totul devine formidabil. Vedeti atunci, puterea, grandoarea, imensitatea acestei legi de a da, a da, a da, si daca īntelegeti aceasta, veti īncerca sa schimbati totul īn voi, veti īncerca sa faceti sacrificii, mici renuntari, eforturi, sa cedati, sa rupeti ceva din voi, sa va bucurati ca ati reusit sa faceti ceva mic, care sa semene cu soarele. Oare acesta este adevarul? Nu īnca. Va spuneam ca exista lucruri neīntelese īn legatura cu soarele, si iata ca totul este nou, nou, pentru toata lumea. Spuneam: "Iata, trebuie sa devenim ca el". Desigur, altfel vom fi mereu īntunecosi, mizerabili, lamentabili, demni de dispret. Atunci cānd ne vom decide sa ne schimbam, sa dam indiferent ce - un sacrificiu -dar fara a astepta recompensa, fiinca soarele nu asteapta recompensa, el da si nu asteapta. Īn timp ce aici, sunt oameni care se sacrifica putin, dar asteapta sa primeasca ceva, cel putin o lauda, o multumire, un compliment. Ei bine, atunci apare pamāntul, soarele dispare..., trebuie mers sus, foarte sus, īnca, īnca..., iar ceea ce va spun acum nu este pentru oamenii rudimentari, ci pentru discipoli, adica pentru copiii Domnului, care vor sa-i semene Tatalui, care vor sa devina aemenea Lui.
     Cum sa devenim ca El? Ah, trebuie gasit acest secret. Secretul, esentialul, este de a face eforturi, de a se priva de ceva, cāt de mic, de a smulge ceva, de a da din tine īnsuti putin, pāna a da toata viata, deci acesta este cel mai mare dar. Fiindca, exista multi care dau cāte ceva, oh, la la la, dau cersetorilor banuti, si se spune, pe undeva, ca vor ajunge īn Paradis, fiindca acolo se gaseste milostenia! Ah, ah, ah, daca ar fi fost asa! Daca atāt ar fi fost de ajuns pentru salvare, atunci o multime de oameni ar fi reusit sa o faca. Dar, nu īnseamna nimic lucrul acesta; este zero. Īn interior nu se sacrifica nimic, din slabiciunile, pasiunile, māniile, aviditatile noastre. Iar īn exterior, dam cāteva farāmituri, cāteva haine gaurite si uzate, pantofii rupti, ceva care este inutil, de care trebuie sa ne debarasam, o mobila zgāriata, si atāt, iata ce ofera oamenii... Dar de a da, de a smulge, a extirpa ceva din propriul caracter, nu multi oameni o fac, si aici se afla adevaratul sacrificiu. Oh, ce lunga si vasta este aceasta problema, voi īncerca acum s-o reduc, s-o condensez, fiindca, daca ne-am opri asupra exemplelor īntālnite īn viata, cāte cazuri nu am gasi...
Iata, īn rezumat, rasaritul soarelui, soarele īnsusi, pot reprezenta pentru noi cel mai mare avantaj īn a īnvata, a ne exersa sa dam, altfel ne vom afla mereu īn īntuneric, a dori numai sa luam, fara a actiona asupra altora si a noastra īnsine, asupra naturii īnsasi, īnseamna sa actionam de o maniera daunatoare, fara a vedea consecintele. Gānditorii, filozofii si literatii nu s-au aplecat pāna la capat, spre a vedea cum actioneaza aceasta. Ei bine, iata, īnauntru se produc acumulari, fermentari, putreziciuni, si apoi apar la masa viermii, sobolanii.
     Atunci omul īncepe sa fie īn pericol. A fi prea egoist, prea singular, aceasta īnseamna blocarea multor canale. De ce? Pentru ca atunci nu este nimic care curge, priviti, de exemplu, un izvor. Ce exista lānga izvor, cānd apa este infectata, cānd izvorul seaca? Ah, atunci exista impuritati, exista frunze, lucruri care stagneaza... Si apoi, exista ploaia, noroiul. Si iar fermentari, mici larve, rāme, broaste, mormoloci, toate mizeriile, urmate de o odoare de nesuportat, si asta pentru ca, pur si simplu, izvorul a secat! Aceasta este personalitatea. Personalitatea este un lucru stagnant, din alt punct de vedere, cu toate ca este activa, energica, descurcareata, da, nimic nu este mai descurcaret decāt personalitatea. Ea se descurca! Pentru ca ea vrea sa manānce, sa bea, vrea sa se joace, deci este cea mai descurcareata. Din acest punct de vedere, ea este activa, dinamica, este extraordinara.
Individualitatea nu este asa, ea nu este atāt de descurcareata, nu, nu, nu. Ea nu este atāt de activa, de dinamica, prompta, rapida, violenta, nu, nu. Ea este mult mai calma, mult mai linistita, se opreste uneori, dar ce este formidabil la ea, este ca mereu curge, curge, si reda, fertilizeaza, lumineaza, īnsufleteste. Iata ce este formidabil.
     Atunci, deci individualitatea reprezinta izvorul, si personalitatea - este prezenta aici individualitatea se opreste - devine mocirla, neliniste, este rau mirositoare. Aceasta, pentru ca a acumulat prea multa mizerie, multe lucruri inutile. Dar, cānd individualitatea īncepe sa se manifeste, oh, la la la, este uimitoare aceasta abundenta, aceasta iubire, bunatate, puritate, lumina si generozitate, toate aruncate asupra omului, care este spalat, curatat, stralucitor si fericit. Fiindca atunci cānd te speli, esti curat, te simti mai lejer, mai bine dispus, murdaria s-a dus, altfel devine apasatoare. Cānd nu stii sa te speli, nici macar nu vezi clar. Da. Cānd te speli pe ochi, vezi mai bine, īntelegi mai bine, te simti mai bine. Prin simpla spalare a fetei, dimineata, declansati īn voi o inteligenta, perceptii foarte clare, iar daca ramāneti nespalati, veti vedea ca ceva nu merge.
     Atunci, dragii mei, īncepeti sa ma īntelegeti? Cāte unul doreste sa creasca, sa se depaseasca, sa evolueze, ei bine, este foarte usor. " Cum usor, veti spune, de foarte nulti ani eu lucrez, fac ceva si nu evoluez. " Ah, pentru ca esential, aici, este legea stralucirii, aceea de a da, a sacrifica, pe care n-ati aplicat-o. Tot ceea ce faceti este sa adunati, chiar cānd cititi, cānd studiati, da, mereu sa iei, sa te īmbogatesti. Numai atunci cānd īncepeti sa dati ceea ce ati adunat īn universitati, ori īn carti, sau īn orice alta parte, atunci, īn acel moment, veti reusi. Ei muncesc, dar mereu pentru a lua, pentru a creste, a deveni mai puternici, a crea ramificatii, dar ele sunt adevarate tentacule pentru a lua, nu pentru a da; si cineva īmi va spune:" Dar ce-mi povestiti, eu sunt condus de legea extinderii, a caselor, a sucursalelor, care este chiar legea individualitatii".
Chiar Iisus, care cunostea toate aceste lucruri, dar nu le-a prezentat asa, nu le-a explicat asa, pentru ca nu erau conditii, erau necesari ani de zile, iar el nu avea timp, era foarte limitat de timp, a trebuit sa... Dar, cānd īntelegi bine lucrurile si le masori cu principiile, cu regulile Īnvatamāntului nostru, vom vedea ca Iisus cunostea, cu exactitate aceste lucruri. Si dovada, cānd s-a prezentat tānarul care spunea: " As vrea sa te urmez, as vrea sa fiu ca Tine, Doamne", el i-a spus:" Ai īndeplinit poruncile?" " Ah, da, da", spuse el, " Bine, uite ce-ti mai ramāne, sa dai tot, sa īmparti tot, īntreaga ta bogatie, si apoi, urmeaza-ma".
El a reflectat, nu ajunsese īnca acolo, nu a īnteles ce era de dat, de lepadat, si nu l-a urmat!... De ce i-a cerut Iisus asa ceva? Pentru ca El cunostea cele doua legi: aceea de a lua, si aceea de a darui. Pentru ce sa dai? Pentru a te elibera, pentru a-l putea urma si deveni ca soarele, fiindca soarele da si pamāntul primeste. Ah, tānarul nu era īnca evoluat, capabil sa īnteleaga.
     Acum, cei care au īnteles ca, urcānd pe stānca, la rasaritul soarelui, privesc soarele cu alti ochi, vor avea rezultate fantasice, pentru ca totul se afla īn īntelegere. Astfel, daca nu īntelegem importanta acestui fenomen reprezentat de rasaritul soarelui, nu am beneficia nici daca am privi ore īn sir, sau ani de zile, aproape toata viata. Pentru ca omul nu va ajunge sa declanseze lucruri magice, formidabile, īnauntrul lui; numai prin īntelegere profunda si adevarata se pot declansa lucrurile, atunci omul se va transforma mult mai rapid, va deveni ca soarele si va īncepe sa daruiasca, sa daruiasca, sa daruiasca. Cum se va simti apoi? Ca niciodata. Va constata ca niciodata nu a fost atāt de bogat, de lucid, de multumit, de fermecat si īmplinit, mai tare si mai puternic, mai rezistent ca īnainte. Si īnainte, īnainte, se īmbata, se sufoca, suferea, de ce? Pentru ca era sub influenta pamāntului, a personalitatii. Personalitatea īl clatina, īl dirija, īl proiecta contra zidurilor, a lumii, si toata viata se derula īntre razboaie si batalii.

     Iata, omul īntelege, se afla la mijloc si ce ar trebui sa faca acum? Trebuie sa se īndeparteze din ce īn ce mai mult de aceasta personalitate, de care s-a apropiat īntr-atāta, care i-a aruncat plase sa-l prinda, fiindca astfel omul va lucra pentru ea, pentru a o multumi. Ea are mereu nevoie de hrana, de bautura, de femei si omul se supune. Atunci, ea se teme si īl tine. Si cum a proiectat plase, tentacule, l-a acaparat si el nu mai vede adevarul, ca si caracatitele urmarite care arunca īn urma lor cerneala pentru a se salva. Astfel actioneaza personalitatea asupra omului. Omul nu vede ... politica si scopurile ei. Ea are un scop determinat, dar nu-l vede, este orb, alearga s-o multumeasca Si care este mijlocul pentru...? Trebuie sa ne īndepartam, foarte simplu, pentru ca nu o putem ucide, nu o putem opri sa manānce ceva, sa se īmbrace... Dar, īndepartāndu-ne, efectul ei se va reduce, va fi mai rezonabila, mai economica si omul va supravietui. Īndepartāndu-ne, el se va apropia din ce īn ce mai mult de cealalta natura, individualitatea, adica soarele. Va īncepe sa simta caldura, lumina, viata, bunatatea, frumusetea, dilatatia... Si ca si soarele, lumina se va transforma īn aur, va fi mult aur īnauntru, īntelegeti, si īn acest fel omul se poate salva de personalitate, numai prin īndepartare de ea si prin apropiere de individualitate.
     Si ce este individualitatea? Un mod de a judeca lucrurile diferit, o filozofie diferita, un spirit diferit, este ideea, inteligenta, īntelepciunea, adica apropierea catre tot ce este rezonabil, inteligent, simtit, frumos. Si cum individualitatea este nemuritoare, este foarte puternica, īi comunica toatecalitatile omului si el se simte nemuritor, foarte puternic, calm si sigur. Iata avantajele unui Initiat, unui adevarat Initiat care se departeaza din ce īn ce mai mult de personalitate, pentru a se apropia din ce īn ce mai mult catre spirit, catre inteligenta, catre aceasta individualitate, cum o numim noi. Atunci el īncepe sa nu mai simta atacurile, rautatile, smecheriile, toate lucrurile diabolice, se simte la adapost fiindca cealalta, individualitatea, īi furnizeaza, īi comunica calitatile sale. Si cum calitatile sunt formidabile, lui nu īi mai este frica, are o siguranta, o convingere absoluta, o certitudine, o claritate, nu īi este frica, nu mai doreste lucruri pe care personalitatea le doreste, el se elibereaza. Aceasta este eliberarea!
Nu ne putem elibera acum de toate fortele cosmosului, totusi. Ne aflam īn acest cosmos, traim, dar a ne elibera de ghearele personalitatii, de tine īnsuti, de toate atractiile, dereglarile, calculele, de a le scoate din cap, din inima, iata ce īnseamna adevarata eliberare. Va este clar acum?

     Ce este un adevarat Initiat? Ei bine, el este mereu acelasi, trage dupa sine personalitatea, dar nu īi da ceea ce doreste ea, o mentine, o controleaza, īi ofera cu picatura, pentru a nu muri repede, fiindca nu ea este stapāna! Īn casa nu mai sta scris: "Eu sunt stapānul, dar personalitatea mea comanda". Nu, personalitatea este servitoarea mea, iar eu īi sunt patronul. Iata ce va spune un Initiat.
     El nu o va ucide, ca toti oamenii, saracii, care nu īntelegeau nimic, numiti asceti, ermiti, dezechilibrati... lor li se inoculase faptul ca asa trebuiau sa se biciuiasca, sa se masacreze, sa stea pe cuie, sa se bata, si sarmana personalitate era inutila apoi; nu asa trebuia facut, ci ea trebuia hranita, spalata, nu pentru a merge catre capricii si combinatii, ci pentru a fi o slujitoare... O lasati pe servitoare fara hrana si fara adapost? Nu, nu-i asa?
Ce faceti cu servitorii vostri? Nu le mai dati sa manānce si sa bea? Ba da, ba da, dar servitorii va conduc afacerile, va domina... Bine, sunt si cazuri cānd o servitoare īsi comanda patronul! Fiindca īl dirijeaza prin stomac, īi prepara ceva si cum el este lacom, nu mai vrea sa se desparta de ea, se casatoreste cu ea, pentru simplu fapt ca este controlat prin stomac. Sunt destule cazuri ca acesta, Dumnezeule!
Deci, servitoarea nu trebuie ucisa. Nu trageti asupra ei! Aprovizionati-o, dominati-o, controlati-o si n-o lasati prea mult īn libertate, fiindca stie sa-si convoace vecinii, din cānd īn cānd, si atunci cānd veniti acasa nu veti mai gasi nici o sticla, nimic, totul este gol, cioburi peste tot, fiindca a fost ospat īn lipsa voastra. Iata de ce este capabila personalitatea cānd inteligenta lipseste, ea a māncat tot, si-a invitat prietenii din planul astral la o petrecere. Vedeti, este formidabil, dar totodata purul adevar.
     Iata rezumatul. Exista doua legi: a da si a primi. A primi, a lua, tine de vechea īnvatatura, a da nu este īnca cea noua. Mai trebuie ceva si mai nou. Dar, sa spunem ca noua īnvatatura īnseamna a da. Si care este darul cel mai mare? Cānd vorbim de daruri, nu este vorba de a darui īntotdeauna idiotilor, lenesilor, imbecililor, golanilor, criminalilor... ci de a darui spiritelor luminoase, īngerilor, arhanghelilor, sfintilor, profetilor, si mai ales bunului Dumnezeu.

     Sa dai totul, totul, din propria-ti viata. Atunci cānd ajungi sa-ti consacri viata Eternului, sa dai, sa dai si nu sa dai mici lucruri, maruntisuri, ci sa dai mereu, mereu forte, iata gāndurile, viata, nu exista un dar mai mare ca acesta. Trebuie sa stiti acestea. Omul nu poate ajunge aici, atāta timp cāt este aproape de personalitate, pentru ca personalitatea īti schimba hotarārile, te convinge, te asigura ca esti idiot, ca nu trebuie sa accepti, te convinge si astfel nu vei ajunge niciodata o divinitate!... Nu poti deveni o divinitate urmānd, īn exclusivitate legile pamāntului. Trebuie respectate legile soarelui, atunci vom deveni o divinitate. Pentru a ajunge aici, trebuie sa ne īndepartam de pamānt.
     Acum, as vrea sa va prezint legea lui Newton īn planul spiritual. El spunea ca atractia universala creste cu masa si scade cu distanta. El a dat si o formula. Bine. Aici, daca aveti un bloc de piatra, pe undeva, īn spatiu, īntre soare si pamānt, si daca acest bloc de piatra se apropie de pamānt, el va deveni din ce īn ce mai greu. Daca īl masuram, vom vedea ca el cāntareste mult mai mult. Īn acest mod, savantii au facut experiente cu obiecte care aveau o greutate determinata la polul nord si una mai mica la ecuator. Se īntrebau de ce, dupa legea lui Newton, spre Ecuator - el se gaseste putin mai departe de centrul pamāntului, pentru ca pamāntul este bombat spre ecuator si aplatizat spre poli. Atunci eu trag o concluzie: "Daca aceasta piatra se īndeparteaza din ce īn ce mai mult de pamānt, ea nu va cāntari deloc, exista o limita, nu-i asa, o linie de demarcatie, unde nu exista greutate. Si daca o forta o plaseaza un pic spre soare, īn acel moment pamāntul va īnceta sa o influenteze, pentru a o atrage soarele, conform aceleiasi legi, va īncepe sa o atraga. Iata ca acelasi bloc īl vedem dirijāndu-se spre soare, absorbit, atras de soare.
Dar omul? Acelesi lucru. Va aflati undeva, īntre pamānt si soare, iata, undeva aceasta vrea sa īnsemne īntre personalitate si individualitate, sunteti aici. Daca sunteti foarte aproape, oh, la, la, cāntariti enorm, pentru ca personalitatea va stranguleaza, va retine, dar daca reusiti sa va īndepartati, sunteti mai usori, ea nu mai are aceasta putere asupra voastra;daca ajungeti sa va detasati, ajungeti la un moment īn care ea nu mai are nici o influenta asupra voastra. Atunci, īn acel moment, latura divina va atrage si veti merge spre centrul soarelui.
     Iata aceeasi lege, priviti-o. Īn orice caz, savantii si astronomii sunt departe de a descoperi acest lucru, ei īsi īndreapta mereu atentia spre pamānt, latura mecanica. Īn domeniul psihic este acelasi lucru.

     Deci, acum, pentru a te īndeparta, adica sa devii mult mai luminat, mai usor, mai fericit, mai multumit, ei bine, trebuie sa te īndepartezi, pentru ca personalitatea atrage enorm si omul este legat, limitat, el nu se poate desprinde, nu poate calatori asa īn spatiu, nu se mai simte liber. Atunci, trebuie taiate anumite legaturi, cāteva fire mici, asa, pentru a te detasa si īndeparta. Pentru a te īndeparta trebuie sa te exersezi īn legea daruirii.
Iata, asta īnseamna īndepartarea, atunci cānd veti īncepe sa va detasati de acestea, adica sa faceti eforturi, sacrificii, renuntari, sa aveti generozitate, bunatate, clementa, compasiune, eforturi ca sa dati, iata toleranta.
Acestea sunt eforturi ca sa dati. Si cānd īncepeti sa dati, atunci va veti īndeparta. Cānd va veti īndeparta, veti fi absorbiti, atrasi de soare. Atunci, viitorul devine total diferit, luminos pur si simplu.
Pentru mine, totul este asa de simplu, clar, caut numai cuvintele pentru a ma exprima īn fata voastra. Prefer, chiar sa nu le spun, fiindca le vad īnlauntrul lor toate aceste lucruri, asa cum le simt eu, este greu sa gasesti cuvinte si imagini, dar īn forul meu interior este asa de clar totul, asa cum doi si ci doi fac patru.
     Dificultatea apare cānd te exteriorizezi, cānd īncerci sa explici oamenilor. Pentru mine, a nu vorbi īnseamna claritate, īn loc de fraze lungi, mai bine tac.
Si acum va īntreb, este avantajos? Si cum! Atunci de ce nu mergem īn aceasta directie? Fiindca nu i-am vazut avantajele, nu le-am stiut. La fel, pentru cei care mentin vechile mentalitati, ei nu poseda īnca lumina. Fiindca daca ar fi avut lumina, n-ar mai fi continuat acest mod deplorabil de viata, egoist, mizerabil si condamnabil, urāt. Cānd vor īntelege avantajele, vor fi atrasi imediat. Exista mari avantaje. Acum, cunoscānd toate acestea, daca oamenii nu vor dori sa urmeze noua īntelegere, filozofie, aceasta īnseamna ca personalitatea īi tine bine īnlantuiti.

     Atāta i-a insuflat cu filozofia ei, milenii, prin bunici, parinti, savanti, īncāt orice i-ati spune, omul va actiona dupa sfaturile personalitatii. Da. Foarte putini vor scapa, cei care se vor satura de ei īnsisi, si īsi vor spune: "Am mers toata viata īn mlastini, īn strafunduri, vreau acum sa ies"; iar ceilalti vor raspunde: "Dar noua ne place asa, putina agitatie, asa e viata..." Ei vor accepta, cu temere, cu frica, cu furie, cu srāsnit de dinti, ei gasesc ca este minunat, nu cauta nici eliberarea, nici fericirea, nici īmplinirea. Am īntālnit destui oameni care nu cauta, se multumesc cu viata asa cum este ea. Si animalele, insectele se complac īn murdarie.
Daca le-ati spune: "Va aflati īn materia bruta, va vor raspunde ca se simt bine, ca totul e bine aici".
     Iata o alta concluzie. Aceasta filozofie nu va fi acceptata de acei care sunt īn ghearele personalitatii. Atāt de īnlantuiti sunt, īncāt nu mai vor sa faca nimic, nu mai au nevoi, gusturi, nu mai cauta ceva mai bun. Ei nu mai doresc nimic frumos, superior, mai poetic, ce vreti, se simt bine īn agitatiile lor, multumiti chiar. De ce, oare, trebuie cunoscute aceste lucruri? De ce va mai vorbesc? Pentru unii dintre voi, care nu sunt īnca atāt de īnlantuiti de personalitate. Pentru ei vorbesc eu, fiindca exista speranta, si aceste fiinte vor iesi, se vor īndeparta, se vor īntari, se vor apropia de legile divine, unde materia nu mai este atāt de puternica, ca sa va mature sau sa va sfarāme si unde sunt alte legi care va vor reconforta, īnsufleti, īnfrumuseta.
Deci, eu vorbesc pentru discipoli, pentru frati si surori, care se afla deasupra, poate putin īnlantuiti, dar nu complet, nu īn īntregime. Cāt despre ceilalti, nu īmi fac prea multe iluzii, sunt realist. Cine stie, mai tārziu, dupa multe nenorociri, catastrofe, transformari, īn cine stie care īncarnare, ei vor scapa de ghearele personalitatii.
     Unde a īnceput ea? A īnceput pe cānd ne aflam īn Regatul animalelor. Natura inferioara nu se poate dezbara asa de repede de lucrul acesta. Natura superioara se afla acolo, adormita, la animale. La oameni totusi ea a iesit putin īn evidenta, dar nu īndeajuns. La supraoameni, ea reprezinta ceva. La Marii Maestrii, ea se plimba, e vasta, larga, domina. Iata ceea ce trebuie sa avem īntr-o zi ca ideal, iar cāt timp ne va lua, nu conteaza.
Iar soarele este un simbol al acestei perfectiuni, al acestui ideal, pe care noi l-am luat ca model, iar daca religiosii ne vor critica, le voi spune: "Fiindca va folositi de mici obiecte vulnerabile si credeti ca acestea icoane, lumānari, medalii va aduc binele, noi va spunem ca am gasit altele mult mai eficace". Deci nu este ilogic, nu am īncalcat legile, am īnlocuit unele lucruri uzate cu altele, iar voi faceti la fel. Vedeti, ei fac la fel dar nu vad lucrul acesta, iar noi am īnlocuit aceste lucruri uzate cu ceva care nu va fi niciodata uzat. Iata, ce este atāt de ilogic de extraordinar īn acestea! Ne-am oprit asupra soarelui, ca un simbol, ca un model de perfectiune. Veti spune: "Dar soarele nu este un om". Dar, cum nu este om, el depaseste ceea ce oamenii sunt capabili sa faca.
Deci, este preferabil sa mergem catre cei care nu sunt oameni, pentru a-i depasi pe oameni, īn loc sa ramānem alaturi de oameni, care sunt mereu certareti, bolnavi, rai, criminali. Chiar sa presupunem ca este o piatra, un metal, mie īmi este egal, din moment ce el manifesta calitati mai mari decāt cele omenesti, voi merge spre el, fara a īntreba daca este o piatra, un metal sau orice altceva. Vad ca are calitati care le depasesc pe cele omenesti, lānga el eu pot creste, devin mai inteligent, ma vindec, ma exaltez. Īn timp ce, alaturi de voi sunt bolnav, nefericit, nervos. Iata, īntelegeti ceva acum.

     Atāt sunt de deformat, īncāt īi acord soarelui o inteligenta, calitati. Si de ce nu? Nu sunt singurul. Am imitat exemplul celor care m-au precedeat. Am iesit din multe lucruri plicticoase care nu ma mai multumeau. Daca altii sunt multumiti sa ramāna asa, eu nu pot sa ramān asa, īn aceasta ordine absurda.
     Iata ce trebuie facut, acum, avānd aprobarea lui Iisus; noi suntem servitorii, dar cine este patronul nostru? Este personalitatea. Trebuie sa fim necredinciosi si īn loc sa-i dam suta la suta, īi vom da douazeci la suta, adica tot ce īnghitea ea ca energie, ca gānduri si sentimente, ca placeri, ca activitati, iar cānd vom ajunge pe lumea cealalta, ceva ne va astepta acolo. Este minunat, asa este. Nu am inventat nimic, am descifrat, am interpretat ceea ce a spus Iisus. De aceea vi le transmit voua acum, nu veti putea spune ca nu este adevarat. Īntrebati-l pe El si va va spune: "Este absolut adevarat, Maestrul vi le spune asa cum le aude, nu se īndeparteaza de adevar, acopera totul īn cuvinte. Eu īl aprob fiindca lucreaza de mult asa, īsi multumeste personalitatea atīt cāt sa nu moara, iar restul pleaca īn alta parte". Da, Iisus o stia foarte bine...
Rugaciune: Tatal meu care esti īn ceruri, Domn al iubirii, coboara īn inimile noastre si locuieste īn ele, pentru ca noi sa-ti īndeplinim dorinta si sa fim Una cu Tine. (de 3 ori)