Calea tacerii - Partea III de Omraam Michael Aivanhov publicat la 29.09.2010
LINISTEA , CONDITIE A ADEVARATEI GÂNDIRI
     Adevarata putere a omului este aceea a gândului. O stiti si voi, o stie o lume intreaga, caci gândul este acela care dirijeaza , care realizeaza, care creeaza.
Dar,pentru a lucra, gândul are nevoie de anumite conditii si una dintre acestea, o conditie principala, este linistea.
Iata ceea ce multi oameni nu au inteles bine, caci ceea ce ei numesc, de regula, gând, nu este deseori decât o agitatie a intelectului. Cautati defectele vecinului, va intrebati cum sa-l invingeti pe concurentul vostru, sa faceti proiecte legate de cariera politica, si numiti toate aceste lucruri "gânduri"! Ei bine, nu, aceasta este, in realitate, consecinta propriilor instincte, capricii sau ambitii... se poate numi cum vreti, numai "gândire" nu! Este o greseala sa credeti ca, prin discutii, prin confruntari si controverse, gândul se dezvolta. Ceva se dezvolta si in acest caz, dar nu este vorba despre gândirea pura.
De aceea, meditatia este un exercitiu atât de greu pentru majoritatea oamenilor: caci, ei nu stiu ceea ce este in realitate gândirea si nici nu se pricep cum sa o foloseasca.
Ei isi inchipuie ca pot intra oricum in lumea tacerii, fara nici o pregatire prealabila, cu o zornaitoare ce va tulbura, de fapt, linistea. Asa se si intâ mpla, caci gândul lor, prost stapânit, tulbura linistea: el oscileaza la dreapta sau la stânga, tulburând tot ceea ce intâlneste in cale.
     Regiunea adevaratei gândiri este planul cauzal, adica mentalul superior; cu cât gândul coboara si se indeparteaza de aceste inaltimi, cu atât el este obstructionat si deformat.
Ori, ca sa poata face fata tuturor problemelor vietii zilnice cu care se confrunta, gândirea omeneasca este obligata sa coboare si sa se imbrace cu haine groase; sub acoperirea acestora, ea devine, cu siguranta, de nerecunoscut si slabeste vazând cu ochii.
Gândirea este atotputernica numai în înalt; imediat ce coboara in regiunile intelectului (planul mental inferior) si ale inimii (planul astral), ea se acopera de impuritati, pierzându-si puritatea, adica aproape intreaga ei forta de actiune.
Daca vreti ca gândirea voastra sa-si regaseasca adevarata putere, ca sa meditati, ca sa va legati de Cer, trebuie sa urcati pâna in planul cauzal, unde domneste linistea absoluta.
     Observându-va cu atentie, veti constata ca, urcând pe piscurile muntilor spirituali, va veti simti din ce in ce mai usurati; ordinea divina se restabileste in voi si veti simti imediat, ca si cum toate celulele organismului vostru s-ar armoniza. In aceasta liniste, armonie, gândirea libera isi ia avânt, zboara in spatiu, se arunca în oceanul luminii. Nimic nu-i poate impiedica zborul, caci ea are aripi puternice.
Dimpotriva, cu cât veti coborî la ses, vorbind in sens spiritual, cu atât mai mult zgomotul se va instala, in gândurile si sentimentele voastre, iar daca veti incerca sa va concentrati asupra Creatorului, a Mamei Divine, nu o veti putea face.
Este ca si cum ati fi atacati de o haita de lupi, luptând sa scapati de coltii lor, dar, adesea, acest lucru este in zadar.
     Ah, da, voi spuneti ca meditati, dar numai bunul Dumnezeu stie ce este in mintea voastra când ramâneti in liniste; cine poate sti daca v-ati dirijat gândurile spre planurile superioare!
Care sunt subiectele, imaginile si amintirile asupra carora v-ati oprit?
Mereu, asupra a ceea ce este pamântesc: cum ati mâncat, ce ati baut, cum v-ati certat sau imbratisat... Din cauza acestei galagii, nu ati reusit, nici macar pentru câteva minute, sa va concentrati gândul pâna in regiunile sufletului si spiritului.
Atâta timp cât veti ramâne in planurile astrale si mental inferioare, veti fi tensionati, agitati, nu veti gasi niciodata linistea necesara unei activitati spirituale. Natura gândurilor si a sentimentelor obisnuite produce aceste efecte si este perfect normal.
     Trebuie sa cunoastem bine natura fiecarui lucru.
Asa cum chimistii studiaza natura si proprietatile elementelor fizice, tot asa trebuie sa studiati si voi natura si proprietatile elementelor psihice.
Tensiunea, excitarea, dezordinea se afla tocmai in natura gândurilor si sentimentelor interesate, egoiste. Oricâte eforturi veti face ca sa meditati, nu veti reusi atâta timp cât nu va veti stradui sa introduceti linistea in voi.
A gândi inseamna, inainte de toate, sa fii in stare sa te descotorosesti de preocuparile zilnice, ca sa te poti concentra, intr-o maniera dezinteresata, asupra unui subiect filozofic, spiritual.
Gândul trebuie sa ne ajute sa progresam pe calea intelegerii fiintei omenesti, a universului, a lui Dumnezeu-insusi. Iar aceasta intelegere nu se obtine prin lectura unor carti sau prin conversatii. Numai in liniste, stiinta imemoriala ce zace in cele mai ascunse cotloane ale fiintei noastre va patrunde, incet-incet, in constiinta.
Omul, microcosmosul, reflectare a macrocosmosului, este depozitarul memoriei intregii lumi.
In el zac arhivele universului, ce sunt reprezentate in Arborele sefirotic prin sefirotul Daath, stiinta.

     Daath este materia originala, primordiala, asupra careia, la inceputul lumii, Dumnezeu si-a dirijat suflul dându-i viata.
Materia este capabila sa contina memoria, tocmai datorita faptului ca ea este substanta Creatiei. Iar spiritul trezeste aceasta memorie, mângâind materia, asa cum adierea vântului produce miscarea norilor.
Linistea pregateste in noi conditiile trezirii acestei memorii originare. Deci, trebuie sa ne obisnuim sa indragim concentrarea, meditatia. Mai intâi, câteva minute, apoi, incet-incet vom prelungi aceasta stare... pâna când vom intra, cu adevarat, in regiunile celeste unde vom lucra: vom atinge, vom misca, vom deplasa materiale si curenti in intreg universul.
Caci gândul care ne permite sa intelegem, ne va permite si sa actionam, el fiind mai mult decât o simpla capacitate cognitiva: el este cheia tuturor lucrurilor, bagheta magica, unealta atotputerniciei.
Deci, atunci când ati reusit sa va degajati gândul de tot ceea ce il poate inlantui, tinându-l sub control, in acel moment il veti putea orienta in regiunea unde vreti sa lucrati: veti regla, armoniza astfel particulele si curentii din voi si din intreaga lume.
Dati ordine, va concentrati asupra unei idei sau a unei imagini, mentinând-o, iar aceasta va lucra, va gasi materiale noi si le va ordona.
     Daca va veti obisnui sa trimiteti mereu aceleasi gânduri luminoase in oceanul eteric - fraternitatea universala, imparatia Domnului - intr-o buna zi veti antrena intreaga lume... incet-incet, toti se vor trezi având aceleasi idei.
Fericiti vor fi aceia care au inteles cât de necesar este sa invete sa paraseasca regiunile inferioare ale gândurilor si sentimentelor, apropiindu-se de Sursa divina, caci aici vor gasi elementele necesare unei adevarate activitati, traind o adevarata viata.
     Straduiti-va sa inaintati mereu in planul constiintei si cercetati-va posibilitatile. Cerul nu va va parasi niciodata, el va va intinde o mâna, va va arata drumul, va va oferi noi posibilitati de explorare, comori ale inspiratiei.
A venit vremea sa treceti la treaba, caci tot ceea ce ati cucerit in spiritul si in sufletul vostru, la nivelul constiintelor sau virtutilor, le veti duce cu voi, intr-o buna zi, in cealalta lume si le veti avea si atunci când veti reveni, intr-o noua reincarnare. Aceia care nu muncesc ca sa obtina calitati spirituale vor pleca in lumea de dincolo cu mâinile goale; caci noi nu plecam de pe pamânt cu masinile, cu fabricile, cu hainele sau cu bijuteriile care ne apartin.
Daca nu am facut nimic ca sa adunam bogatii spirituale, vom pleca complet dezgoliti, saraci, mizerabili, si nu vom fi primiti in Cer cu prea mare consideratie. Da, forul vostru interior trebuie explorat, caci acolo veti gasi elementele cele mai pretioase pentru implinirea si evolutia voastra. Aceasta munca nu o puteti face decât in timpul meditatiei, in liniste.
Atunci când veti reusi sa alungati gândurile si sentimentele neplacute, introducând in voi calmul, armonia, ramâneti nemiscati si incercati chiar sa imobilizati gândul; nimic altceva nu trebuie sa va mai traverseze mintea, nici un alt gând sau imagine, ca si cum timpul s-ar fi oprit. Numai constiinta voastra trebuie sa fie acolo treaza, vigilenta.
In realitate, ceea ce oprim sunt miscarile naturii inferioare, in timp ce natura superioara, dimpotriva, incepe sa vibreze, sa straluceasca. Dar, aceasta miscare vibratorie este atât de intensa incât are aparenta imobilitatii.
     Stiu ca nu puteti intelege ceea ce va spun acum. Veti intelege ceva din punct de vedere intelectual, dar nu veti putea intelege cu adevarat decât atunci când veti reusi sa faceti voi insiva aceasta experienta.
Eul superior asteapta ca sa se exprime, inlocuind eul inferior. Dar, nu este prea usor, caci eul inferior nu-si paraseste de buna voie teritoriul; el este mereu prezent, gesticulând, urlând, incercând sa se impuna. De aceea, Eul superior se manifesta atât de rar; el trebuie sa astepte ca eul inferior sa oboseasca, cedându-i locul...
Si, când acest lucru se petrece, nu dureaza mult, caci eul inferior isi revine rapid, este neobosit, si isi reia pozitia cu zgârieturi, cu muscaturi si sabotaje.
Ce face Eul superior in acest timp? Ramâne inactiv?
Ah nu, el nu isi inceteaza activitatea, caci participa la lucrarea spiritului universal. Dar omul, care nu se cunoaste pe sine, nu stie ca, in masura in care participa prin Eul sau superior la viata divina, participa si la lucrarea Divinitatii. El nu-si poate da seama de ceea ce se intâmpla in sferele superioare ale fiintei sale, caci nu are legaturi constiente cu ele, si tocmai asupra lor trebuie sa lucreze.

     Omul este locuit de Spiritul Divin, si daca el trebuie sa se puna in slujba lui, nu inseamna ca trebuie sa-l intareasca, caci Spiritul este deja puternic, si nici sa-l purifice, caci el este o scânteie vie. Omul trebuie sa-i netezeasca drumul, si in acel moment Spiritul Divin ii va da lumina, pacea, iubirea Sa. Iata care ar trebui sa fie munca voastra in timpul meditatiei.
     In timpul vietii trebuie sa invatati cum sa introduceti in voi linistea Eului superior. Când stiti ca veti avea de suportat o discutie dificila ce risca sa degenereze si sa va agite prea mult, incercati sa va linistiti si rugati-va...
In acel moment, va veti simti detasati si la adapost de intrigi si meschinarii, pentru ca adevarata liniste nu asigura conditiile care ii convin personalitatii, in liniste, personalitatea isi pierde mijloacele de actiune, este paralizata.
Invatati sa va detasati, lasând loc liber naturii voastre divine, Eului vostru superior, spunându-i: "Iata, tot ceea ce am, iti apartine, foloseste-te de mine, iti stau la dispozitie".
Cineva se va intreba: "Dar la ce pot servi toate aceste lucruri?"
Ei bine, trebuie sa stiti ca un adevarat spiritualist nu-si pune niciodata o asemenea intrebare, caci punând-o demonstrezi ca nu ai nici o farâma de intuitie in privinta adevaratei stiinte, adevaratei filosofii. Acela care se hotaraste sa i se dedice cu toata fiinta sa, ii ofera principiului divin posibilitatea sa lucreze, sa se exprime prin intermediul sau. De aceea, lisus spunea: "Tatal meu munceste si eu muncesc odata cu El". lisus putea pronunta aceste cuvinte pentru ca a oferit tot ce avea Tatalui Ceresc; I-a cedat locul in propria-i fiinta, deci el i se putea alatura in munca pe care acesta o facea. El mai spunea: "Tatal meu si cu mine Una suntem", cuvinte ce au aceeasi semnificatie.
Daca veti ajunge sa cedati primul loc din voi Eului superior, veti participa deja la munca cosmica a lui Hristos, a lui Dumnezeu-insusi
Da, este ceva misterios, o activitate ce se desfasoara intr-o alta sfera, deseori chiar fara stirea noastra.
Atunci când suntem absorbiti de grijile zilnice, nu stim ce face spiritul in noi. Dar, poate ca intr-o zi, când creierul nostru se va dezvolta suficient, veti deveni constienti de aceasta munca a spiritului vostru in univers. Pe moment, este important sa restabiliti legatura cu el si acest lucru ar trebui sa fie singura noastra preocupare in timpul meditatiilor: sa-i calmam pe locuitorii din noi si, in liniste, sa ne regasim Eul superior care este Dumnezeu insusi, în acelasi fel in care participati la viata de familie, la viata sociala, sau a tarii in care traiti, cu atât mai mult ar trebui sa invatati sa participati la viata cosmica, in timpul rugaciunilor, a meditatiilor, a cântecelor, ar trebui sa stiti ca puteti participa la viata cosmica, dar cu conditia sa fiti constienti de regulile care va sunt date, ca sa faceti o lucrare spirituala cu ajutorul gândului.
     De ce trebuie sa va imaginati ca numai un cosmonaut sau o racheta poate calatori si lucra in cosmos?
Pamântul calatoreste, traversând Spatiul eteric, antrenat de soare, iar noi ne gasim pe pamânt ca intr-o nava spatiala care-si urmeaza drumul printre stele. Acest lucru ne transforma in cetateni cosmici capabili sa participe, constienti, luminosi, la viata universala.
Este timpul sa parasim notiunile limitate ce ne sunt transmise prin educatie de catre societate; trebuie sa imbratisam concepte mai vaste, mai largi, mai marete: sa participam la lucrarea cosmica a luminii, condusi de Hristos.
Daca ne dam osteneala sa aprofundam fraza lui lisus: "Tatal meu munceste si eu muncesc odata cu El", vom vedea ca ni se deschid orizonturi nelimitate, in loc sa faceti acest lucru, voi il lasati pe lisus sa munceasca cu Tatal sau, ocupându-va cu tot felul de prostii sau gainarii.
Veti replica: "Dar exista o asemenea distanta intre lisus si noi! El este Hristos, este perfect, in timp ce noi... doar orgoliul nostru isi imagineaza ca putem face aceeasi munca ca a lui..."
Bine, gânditi cum vreti, dar lisus gândeste altfel; el spune: "Fiti perfecti, precum Tatal vostru Ceresc este", sau: "Acela care va indeplini poruncile mele, va face aceleasi fapte pe care le-am facut si eu, dar le va face cu mult mai mari".
     De aceea, eu va spun: crestinii sunt niste lenesi. Ei ii lasa pe toti sa creada ca nu pot face singuri, din cauza umilintei, cea mai buna lucrare adresata oamenilor; aceea de a participa la munca Domnului.
Ah nu, deloc, nu este umilinta, ci lene!
Crestinii sunt mult mai aproape de mentalitatea multimii mediocre decât de spiritul lui Hristos si al marilor Maestri. Da, asemenea lui lisus, Initiatii care au constiinta treaza participa fara incetare la lucrarea Domnului. Si, daca voi veti dori sa participati la aceasta lucrare, va voi oferi o noua metoda.
Ramâneti, la inceput, un timp mai indelungat nemiscati, si in linistea ce s-a instalat, incepeti sa va inaltati, prin gând, imaginându-va ca va parasiti, incet-incet, corpul fizic, iesind prin acea deschizatura ce se afla in crestetul capului.
Veti traversa corpurile cauzal, budic, atmic si, odata ajunsi aici, va veti lega cu Sufletul Universal, participând la lucrarea sa, in toate regiunile lumii, in acelasi timp. Poate ca voi nu veti fi constienti de ceea ce faceti in acele momente, dar spiritul vostru stie foarte bine ceea ce face.