Oglinda de Lala publicat la 23.11.2010
Oglinda
     oglinda-i sparta, apa invie
tarimul oazei din desert
in mii de cioburi fatetate
lumina a cules din nou
bobitele de nestemate
scintei maiastre intr-un joc...

     oglinda-i sparta, apa curge
in freamat nou spunind povesti
iubirea-i dulce si sarata
amar e chinul, acra jalea
si ingeri fara aripioare
sint fratii nostrii azi in foc...

     oglinda-i sparta, se dezumfla
baloane ce-au tinut legati
stingheri in trupuri mici si aspre
ai timpului noi cavaleri...
s-a spart in noi o lume-ntreaga
o cochilie ca de fum
ce-a intunecat a mintii poarta
si sufletul au ars in scrum...
in cioburi mici si tematoare
cu oaze triste si pustii
cu laptele si mierea dulce
ne-au innecat si ne-au promis
o sarbatoare-n rai prin moarte
si gustul dulce ne-a uimit...

     bunicul sta pe prispa casei
privind cu jale la nepoti
in iarba verde viata-i aspra
copacii tineri leaga rod...
un drob de sare sta-n apusul
oglinzii sparte-n rasarit
iubirea-i dulce si sarata
amar e viscolul din noi...

     in apa marii cea sarata
delfini innoata vesel joc
si cinta cintul lumii nostre
udat de lacrimi si de singe
stropit cu bulgari de noroi...
ei tes in joc si-n voie buna
peceti ce lumea a uitat
si-n pinza apei din adincuri
innalta un vis ..curat visat
din raze pure de lumina
neindulcit de asteptari ...

     un ciob in Luna, altu-n Soare
un ciob in apa, unu-n foc
un ciob pe-o stea, un ciob in suflet
un ciob in viata, altu-n joc...
oglinda mea e fata lumii
si fata mea-i oglinda ei
carari si drumuri fara numar
brazdat-au cute si dureri
siraguri multe de placere
s-au impletit in pinza ei
si nopti pustii de strigat duse
in aer greu, de vint secat
secat de viata si lumina
de briza marii despuiat...

     oglinda-i sparta, dusa-i soarta
captivi si morti nu vom mai fi
in diamantul ce se naste
oglinzile-s din curcubeu
si-n fete multe ele poata
maiastre lumi in adevar...