Migratia getilor - Partea I de C.O. Arimin publicat la 13.01.2011
Neamuri nestiute
Migratia nordica-neamuri nestiute
     Istoria ne spune ca pe la mijlocul mileniului l i.e.n. ceva triburi de celti care isi spuneau si gaeli, ar fi pasit din insulele britanice intr-o alta insula mai la vest ce a primit peste timp numele de Irlanda.
Cam scurt trecutul acestor gaeli daca il comparam cu al altora ce au trudit vârtos la vremelnicia neamurilor din Europa.
Dar situatia nu este chiar asa si multe informatii din vechime nu au fost coroborate astfel ca sa putem tese pânza timpului acolo unde este numai uitare.

     Dupa prabusirea imperiului hitit s-au format mici regate care au mai dainuit câteva sute de ani folosind în continuare limba veche in cronicile lor dar alaturi de feniciana si aramaica.
In Adana, oras in Cilicia pe coasta de vest a Anatoliei, in secolul Xll i.e.n. era un conducator care se intitula rege al danym in versiunea feniciana si adanawani in versiunea hitita.
Acest regat inca mai exista in secolul Vlll i.e.n dupa informatiile venite de la fenicieni.
     Printre "Popoarele Marii” care au invadat Asia Mica în secolul Xll i.e.n. ajungind cu pradaciunile pâna in Egipt au fost si neamul daniuna cum era mentionat in scrierile egiptene.
Poporul danym ar fi, prin urmare, supravietuitorii unei mari migratii din Balcani in secolul XVll i.e.n. si care mai târziu a antrenat pe multi luwiti din regatul Kizuwatna, peste muntele Amalus in câmpia Ciliciei pe la inceputul secolului Xll i.e.n. unde impreuna cu hititii, frigienii si misii/masa au intemeiat micile regate dupa prabusirea imperiului hitit.
Hititii erau o populatie cu pielea alba cu parul roscat si ondulat, imagini ce se gasesc in mormîntul lui Ramses ll ce si-a pus pe pereti ispravile bataliei de la Kades la anul 1296 i.e.n. purtata impotriva acestora pentru controlul tinutului Palestinei.
     Strabon in Geografia sa aminteste pe pelasgi alaturi de lelegi ca vechi locuitori ai Eladei cu mult inaintea venirii grecilor in aceste locuri, iar Zeus din Dodona era si el numit "Pelasgicul’’ sanctuarul fiind statornicit tot de acestia pe care invadatorii s-au grabit sa-l puna ca divinitate suprema in structura lor religioasa.
Euripide in piesa Archelaos ne spune ca danaii sunt aceeasi cu pelasgii precizind ca regele mitic Danaos al Eladei a dat o lege pentru neamul sau astfel ca "danai sa se cheme cei ce inainte pelasgi s-au numit’’.
In textul fenician cuvîntul danym si daniuna din cel egiptean, au comun radacina dani. In hitita hieroglifica pluralul la nominativ se termina in ai, care adaugat la radacina dani da danai amintiti de scriitorul grec.
Dar cum îsi spunea aceasta populatie, nu avem informatii.
Iar acesti danai au locuit teritoriul pe care este pomenit si poporul ion, cu care grecii au purtat numeroase razboaie, pentru a-i alunga in interiorul Asiei Mici.

     Legendele irlandezilor spun ca neamul lor a fost creat de duhurile Dannan, care sunt un fel de zâne sau duhuri protectoare.
Aceste informatii istorice coroborate cu cele lingvistice ne obliga sa tragem concluzia ca neamul gaelilor a avut vechea obârsie undeva pe coasta de vest a Asiei Mici, a fost parte a imperiului hitit si odata cu destramarea acestuia la mijlocul secolului Xll i.e.n. au trecut Bosforul luind-o usurel catre nord pâna au ajuns in estul tinuturilor locuite de geti, regiunea dintre Carpati si Nistru.
     Dar pelasgii sau danaii erau veniti in Elada si Asia Mica prin secolele XVll i.e.n. de la nordul Dunarii adica din lumea getilor carpatini.
Când vitregiile istoriei i-au adus in vechea bastina, au trait impreuna cu getii câteva sute de ani apoi au taiat-o vitejeste tot catre vest pâna nu au avut unde sa mai puna piciorul pe pamânt, ajungind la capatul lumii.
Irlandeza este cea mai apropiata limba de romana veche avind in comun 985 cuvinte iar acest adevar lingvistic nu il poate nega nimeni!
Ca ei au fost in relatie directa cu emesii/sumerienii sau cu cultura lor o dovedesc cele 290 de cuvinte comune limbilor româna, irlandeza si eme-gi/sumeriana si 205 cuvinte comune numai irlandezei si eme-gi.
Iar mitologia lor pastreaza numele unor duhuri din religia emes.
Zeita Anu in cultul celtilor era opusa oarecum focului si luminii dar conducind linistea si pacea vesnica.
Emesii aveau pe Anu, duh al creatiei de inceput din care s-au nascut toate dar el avea in religie un rol mai retras.
Zeita Anu mai era numita Ith care are corespondent fonetic si semantic in eme-gi prin cuvântul it cu sensul de luna, clar de luna sau a se odihni in liniste.
Mai aveau zeita Nanu identificata ca mama a zeilor, divinitate care se gaseste in eme-gi prin Nanna ca duh al pamântului si principiul feminin al regenerarii vesnice.
Divinitatea se gaseste si in mitologia popoarelor germanice prin Nana.
Pentru ca au fost vecini ceva vreme cu misii din Asia Mica si s-au amestecat din prietesug nu din dusmanie, in mitologia gaelilor avem si unele elemente ale cultului cabirilor.
Ei au dat epitetul Ops zeitei Nanu, identificata ca mama zeilor, dar la frigieni popor de neam tracic, avem divinitate Opis Hiperboreeana (de la nordul Istrului) adorata in Efes cu atributele de Magna Mater.
Divinitatile irlandeze erau numite cu termenul generic de Cabur, adica "asociere, tovarasie mutuala” care ne aminteste de cabir ca frati ori personaje ce participa impreuna la regenerarea vietii sau vindecarea de boli grele.
Tot la vechii irlandezi stelele erau numite Cabur, fiind o identitate perfecta cu dogma cabirilor samothracieni potrivit careia, dupa moarte sufletul se inalta la cer si devine o stea dar si cu religia getilor.
Un alt indiciu ca neamul gaelilor a cunoscut bine cultul cabirilor este folosirea calificativului de Axire dat acestor divinitati ce aminteste pâna la identitate pe Axieros din Samothrace.
Strabon in Geografia ne spune: "Aproape de Britania Mare gasim o insula unde Demetra si Cora sunt adorate cu acelasi ritual ca si în Samothrace”.
Asa ca sa joace bâza cu noi pe urdinisul timpului!
Un alt motiv pentru a admite parerea de mai sus este numirea de "Insula Sacra” atât pentru Samothrace cât si pentru Irlanda.
Scriitorul Attilius in ad Samothracem este categoric: "Sacram hanc insulam (Samothrace) et augustam totam atque inviolati coli ese”. Si Diodor din Sicilia spune la fel.
Ce mai, trebuie sa ne predam!
Poetul Festus Avienus, care a trait in secolul lV, numeste Irlanda "Insula Sacrea”.
     In cultul lui Mithra, ritualul se desfasura intr-o pestera naturala sau artificiala, locatie pe care o sugereaza si iconitele getilor, iar informatiile anticilor spun ca si in cultul cabirilor din Samothrace ceremoniile se tineau tot noaptea.
Cât despre ritualul vechilor gaeli suntem informati ca erau adorati in caverne si in întunecimea cea mai adânca.
Amintesc faptul ca marele intelept al getilor Zamolxe este pomenit in unele lucrari ca s-ar fi ostenit sa-i viziteze si pe gali, iar acestia foloseau o cruce foarte asemanatoare cu cea a getilor.
     Muc sau Muicinnis este numele vechi dat Irlandei si era totdeauna asociat divinitatilor spre a insemna ceva sacru.
In limba româna avem cuvîntul mucenic cu sensul de martir.
In mitologia gaelilor exista o "insula a fericitilor” situata pe celalalt tarâm sau in niste insule foarte indepartate in apus numita Abal: mare si populata de femei aborigene. Tot acolo se afla niste mere, daruite de aceste femei, si care aduc nemurirea.
Trebuie sa remarcam originea mitului care este intr-un tinut unde creste marul iar asemanarea este foarte evidenta cu mitul carpatic al marului rosu sau de aur care odata mâncat, aducea nemurirea iar vechii greci spuneau despre insula Serpilor ca este insula eroilor unde se retrag suflete acestora pentru a-si trai nemurirea in fericire!
Exista o asemanare uluitoare intre mitul lui Brain din Imram Brain maic Febail si povestea româneasca Tinerete fara batrânete si viata fara de moarte unde personajul principal este Fat Frumos.

     Pe cazanul Gundestrup intr-un registru este reprezentat Cernunnos, divinitatea fertilitatii si bunastarii la vechii celti tinind in mâna dreapta roata/cercul vietii iar in mâna stânga un sarpe. Pe cap are doua coarne de cerb iar in partea dreapta este un cerb, mai sunt un lup, un tap, lei.
Capul sarpelui este prezentat sun forma unui cap de berbec.
     In judetul Neamt de Anul Nou se practica dansul cerbului unde un barbat cu trupul acoperit in intregime cu o blana de capra poarta in fata un cap de berbec din lemn fixat pe un bat cu care executa anumite miscari dupa muzica fluierului si a tobei iar sarpele la geti era considerat simbolul sacru al intelepciunii.
Amintirea obîrsiei comune a românilor si irlandezilor o mai gasim in traditia petitului ce a fost consemnata la inceputul secolului XVlll dar sigur vechimea ei se duce in negura timpului. "Strabunii, parintii strabunilor si strabunii strabunilor au descoperit tara pe care o locuim acum, pe când mergeau la vânatoare prin paduri si in aceasta traim noi acum si suntem intariti si hraniti cu laptele si mierea ei.
Indemnat de exemplul lor, ilustrul domn[petitorul] a intâlnit in timp ce cauta vânat pe câmp, in paduri, si prin munti, o cerboaica, care, fiind rusinoasa, nu a ingaduit acestuia sa-i vada fata, ci a luat-o la fuga si s-a ascuns. Noi am venit pe urmele lasate de copitele ei si am fost condusi de aceste urme in aceasta casa; de aceea voi trebui ca sa ne predati sau sa ne aratati unde a fugit acest vânat pe care noi l-am scotocit cu osteneala si sudoare prin pustietati”.
Obiceiul il gasim si in urmatoarele versuri populare:
"Când dete soarele-n deseara
Iesiram la drumul cel mare
Si deteram d-o urma de fiara:
Statu toata oastea-n mirare…
Unii zisera ca-i o urma de zâna
Sa fie imparatului de cununa.
Asa se chibzuira;
Si se mai gasira
Alti vânatori,
Mai cunoscatori,
Si-i zisera ca-i urma de caprioara
Sa fie imparatului sotioara”.
Petitorul umbla dupa o caprioara/ciuta de-i sfârâie calcâiele iar casatoria este privita ca un moment de regenerare si prosperitate a neamului.
In irlandeza este cuvântul ciuta cu sensul de prosperitate, inflorire, a vorbi intr-un stil inflorit dovedind fara echivoc unitatea lingvistica a celor doua neamuri.
     Este de retinut faptul ca petitorul este un print sau domn care face o vânatoare mistico-divina pentru a avea belsug in neam dar si in gospodarie.
Mireasa este o faptura deosebita care se poate preschimba din om in zâna si in cerboaica avind puteri miraculoase.
Cuvântul cerbu din limba româna vine din vechea limba vorbita prin mileniul V i.e.n. si care se gaseste toata in sumeriana/eme-gi astfel
cer: a straluci, a lumina, drag, lumina zilei,
bu: bou, taur; adica un taur ceresc ce vine sa aduca fertilitate si prosperitate pe pamânt, acest animal fiind simbolul fertilitatii in multe culturi antice.
Divinitatea Cernunnos a celtilor provine tot din acest fond mitologic astfel cer: a straluci, a lumina, drag, lumina zilei, nun: print, stapân, origine, nastere, nos: ou, zamislire, adica printul genitor al neamului sau nasterea vietii din Creatorul Divin printr-o raza de lumina.
     Irlandezii spun ca stramosii lor vin din Asia Mica si se numea milesieni sau din Babilon fiind urmasii lui Noe si au venit prin Egipt si Spania in Irlanda.
Miletul exista inca din secolul XV i.e.n. pe coasta Asiei Mici fiind locuit de ioni la inceput iar in secolul Vll i.e.n. a fost cucerit de greci.
Locuitorii cetatii stat se numeau milesieni sau ioni, dar istoria ii aminteste in aceeasi regiune si acelasi timp pe pelasgi, neam venit din nordul Istrului pe care grecii i-au gasit ca bastinasi in toata vechea Grecie, in insulele ionice si pe tarmurile de vest ale Asiei Mici.
Tot pe coasta de vest a Asiei Mici incepind cu secolul XVll i.e.n. sunt prezenti misii ce au migrat de la Dunare si care au avut regatul Misia ce a purtat lupte crâncene cu grecii inainte ca acestia sa atace Troia.
     Aceste popoare – pelasgii si/sau misii, numiti de greci si ioni dupa regiunea pe care o locuiau - sînt milesienii, stramosii legendari ai irlandezilor care au plecat din aceste locuri in secolele Xll i.e.n. odata cu prabusirea imperiului hitit si prapadul produs de "popoarele marii”. Herodot era carian din cetatea Caria de pe coasta de vest a Asiei Mici si spune despre neamul sau: "Neamul carienilor ajunse si el pe acea vreme, sa se bucure intre toate celelalte neamuri de o faima fara pereche”. Carienii numiti si lelegi vorbeau o limba asemanatoare cu pelasga sau poate chiar aceasta limba pentru ca Herodot ii numeste pe greci "barbari” ( Historiae ll, 154) si",vorbind o limba straina” sau "straini”( Historiae ll, 169).
     Sa amintesc doua cuvinte in luwita hieroglifica: tati: tata si anna: mama.
In limba româna avem tati pentru tata si oama, ima pentru mama si matusa iar in eme-gi ama: mama, matusa iar ta: tata, a conduce, a fi stapân.
In irlandeza avem tath: a se uni, a se lipi de, mot, gasca, a fi impreuna si anna: bogatie, mica minune a vremii, abundenta.
     Pentru ca am spus despre ioni ca locuiau coasta de vest a Asiei Mici si au avut multe ciondaneli cu grecii am gasit asemanari lingvistice intre aceste neamuri.
Dau câteva cuvinte comune limbilor greaca, româna si irlandeza.
Primul termen este in greaca, al doilea este in româna iar al treilea este in irlandeza; atta: tata = ata (aromâna si emegi): tata = at: stab, fante, de prim rang, minunat;
baro: sarcina, greutate = bara: bariera, întindere de apa = bar: bara, masura; bara: movila, greutate;
kata: obicei, a socoti = cata: a cerceta, a judeca, a lua aminte = cata: onoare, a socoti, a considera;
koma: plete = coama: plete = com: a acoperi, invelis; kuro: firmament, puternic = cor: adunare, cerc = cur: intrecere, cale, pregatit din timp, depesa; mana: luna = mana: noroc, belsug = mana: semn, prevestire, minune; patria: strabun = patria: teritoriul locuit de un popor = patron: protector, mecena; pelo: negru, brun = pil: bici al vacarilor; in emegi: murdar, a fi rau = peill: piele neprelucrata, a arunca cu pietre; poluie: cu mâini numeroase, frumos, puternic = polei: divinitati din basmele populare românesti, zine, ingeri = pollai: coloana, a sprijini cu stîlpi; ruso: galben, auriu = rusav: roscat, blond = rus: cunostinta, prieten; ura: poarta, gura = ura: a striga de bucurie = ur: liber, puternic, viguros.
Mai trebuie sa mentionez asemanarile existente intre muzica populara româneasca din anumite regiuni ale tarii si unele melodii din folclorul irlandez.