In noaptea instelata, privirea rataceste
pe boltile maiastre alunecand prin sori
in inima se frange amarul painii coapte
in valvatai de flacari si-n jarul rugilor...
Nisipul e fierbinte, vuieste-n mare chinul
alunecand prin valuri se sparge-n infinit
si plange o iubire, jelindu-si neputinta
inchisa intr-o cutie, de Zeul cel iubit...
Cutia-i muzicala, zavor batut in pietre
culese pe inserate in noaptea noptilor
cand luminau abisuri privirile instelate
si-n cantec de iubire tu ma purtai in zbor...
Dreptate si iubire tu plasmuiai in vise
o lume neantinata a fost al nostru crez
un soare al biruintii a fost a noasta casa
si leaganul de vise vesmantul zeilor....
Ma doare astazi clipa ce-a spulberat o zare
si mana care visul l-a fant in pumnul ei
noi am jurat iubirii o stea nepieritoare
si-am zavorat in pietre ascunse scanteieri...
Privirea rataceste pe boltile instelate
si-n inima se zbate un dor ce n-are tarm
a sufletului vraja e stinsa intre ape
in valuri despartirea a desirat un ghem...
|
Dantela inceputa, inchisa-i in cutia
iubirii ce-a trait cu noi printre poteci
extazul si durerea atator clipe sacre
miresme de speranta in dansul zorilor...
Am faurit un cantec, un imn purtat de astre
spre slava neantinarii si-a sufletului zbor
ti-am dat a mea iubire in ceasul blandei soapte
cand se ingana-n noapte talazul rugilor...
Alaiul tau de vise a impletit cununa
vesmant cu-a ta iubire pe umerii mei goi
si tainic legamantul rostit sub clar de luna
a pus pecetea-n zare deasupra norilor...
Mi-e dor in miez de noapte sa-mi spui din nou povesti
despre puterea vietii si tainele ceresti
despre meniri si soarta, potirul cel de foc
si-o lume fara margini, strivind al mintii joc...
E chipul tau din soare si poarta amintirea
Zeitei care astazi te cheama dinspre mari
ridica-ti dar privirea si canta iarasi viata
inchisa in cutia din fundul apelor...
|
