Romanul s-a nascut Zalmoxian - Partea II de Octavian Sarbatoare publicat la 15.02.2011
Românul s-a nascut zalmoxian - Partea II
     18. Care este compotenta panteonului neozamolxian?
Gasindu-ne în zorii unui crez modern, panteonul neozamolxian se înfiripa din mers si este bazat pe spiritualitatea româneasca contemporana.
În vârful piramidei se afla Dumnezeu si Doamnazâna, apoi vin Zeul Zamolxe si Zâna Zânelor, si apoi zeii si zânele. Exista multe alte spirite care pot participa la mistica unei crez diversificat si bogat în idei, inclusiv partea negativa a panteonului, acele reprezentari ale dezordinii pe care omul nu le doreste pentru ca-l fac sa sufere.
De remarcat este faptul ca partea negativa nu are existenta proprie ci functioneaza ca alter egouri ale oricarei divinitati atunci când se manifesta ca reactie/ raspuns din perspectiva dezordinii.
Divinitatea respectiva este „îmbunata” atunci când omul se manifesta cumva împotriva dezordinii si în acest fel ordinea se restabileste.
Personificarile în spiritualitatea româneasca sunt de o mare bogatie.
Pe lânga Zeita Mama care este Doamnazâna/ Zâna Zânelor si Zeul Tata sau Dumnezeu/ Zeul Zamolxe, mai sunt zânele si zânele fecioare, zeite si zei atmosferici, meteorologici, cei ai fenomenelor naturii si sentimentelor umane, etc. Existenta acestor personificari confera neozamolxianismului un caracter initial dualistic politeist, sau henoteism emanat din dualism, si va putea fi identificat corect pe masura ce se dezvolta. În cazul neozamolxianismului dualismul este cel dintre Dumnezeu si Doamnazâna (ca Dumnezeu universal Constiinta), proiectiile lor distincte în lumea materiei fiind Zeul Zamolxe si Zâna Zânelor.
Parteneriatul masculin-feminin în neozamolxianism este astfel conturat cu claritate, fiind neantagonic.
De remarcat este si faptul, caracteristic politeismului în general, ca o divinitate poate fi mai importanta pentru unii decât pentru altii datorita rolului aparte pe care-l poate juca pentru individ si comunitate. Cineva poate adopta un cult personal pentru o zâna sau un zeu anume, si prin aceasta se raporteaza individual la Dumnezeu/ Zeul Zamolxe sau Doamnazâna/ Zâna Zânelor.
Comunitatile de asemenea pot acorda mai multa importanta unei zeitati anume care îi inspira în habitatul propriu. Cei traind pe lânga o padure pot avea mai dezvoltat un cult al Zânei Padurii, cei de la munte pentru sacrul muntilor, s.a.m.d. Având de-a face cu un politeism spiritual, nu se poate enunta niciodata un panteon neozamolxian definitiv.
Ceea ce putem spune cu mare certitudine este ca el va evolua treptat din cel al religiei populare si cel dacic vechi.
Panorama panteonului zilei este listata excelent pe saitul Societatii Gebeleizis.
     19. Cum poate fi explicat dualismul ordine-dezordine reprezentat în manifestarea zeitatilor?
în primul rând putem identifica dezordinea ca revers al ordinii, deci ea nu are existenta proprie. Acest fapt genereaza implicatii importante atunci când aplicam ideea în cazul zeitatilor. Putem spune astfel ca nici partea negativa a zeitatilor nu consta din reprezentari aparte, ci din alter egouri ale aceleiasi zeitati.
De exemplu Muma Mumelor nu este decât alter-egoului Zânei Zânelor manifestata din perspectiva dezordinii. Faptul ca spiritele negative „pedepsesc” este ca raspuns al aflarii omului în dezordine.
„Pedeapsa” trebuie înteleasa ca reactie naturala la actiuni care ies din fagasul ordinii si devin cumva haotice. „Pedeapsa” nu este deci o actiune deliberata a spiritului, ci un raspuns al lipsei ordinii
. Dezordinea nu exista în esenta decât ca revers al ordinii.
     20. Cum definim omul în acceptiune zamolxiana noua?
Omul este prin originea sa sufleteasca o scânteie din Dumnezeu/ Doamnazâna aflata mereu într-o stare potentiala de a se apropia de sursa creatiei sale.
Omul constient aspira la o integralitate cu divinul întelegând si urmând corelatia reciproc deterministica dintre trup, minte si suflet, care practic indica legatura intrinseca umanitate-divinitate.
Aspectul era cunoscut înca de pe timpul geto-dacilor. Interdependenta dintre cele trei planuri umane este evidenta.
Omul este deci în devenire semizeu si parte din Dumnezeu în sensul ca, printr-o constientizarea a vietii proprii si a mediilor/ planurilor lui existentiale, dobândeste statut de cocreator pe diverse nivele sau trepte ale creatiei.
Astfel ca o emulare, ca personificare a unui principiu de zeita, de exemplu, face ca persoana cu nivel avansat al acelei constiinte sa participe la principiul creator al acelei zeite.
O Zâna a Iubirii iubeste, o Zâna a Florilor emuleaza, cât poate nivelul uman, frumusetea florilor cu toate beneficiile care rezulta din interactia cu ea, etc.
în mod similar se întâmpla cu toate zeitatile, fie ele masculine sau feminine.

     Pe masura ce zamolxianul sau zamolxiana dobândesc calitati personale deosebite, ei se apropie din ce în ce mai mult de a deveni omul integral si prin aceasta de Zeul Zamolxe si Zâna Zânelor, paradigme ale întelepciunii si frumusetii vietii.
Omul integral este deci acela care si-a echilibrat aspectele masculin si feminin în persoana proprie si a dobândit o pozitie de apropiere de Spiritele Zeului Zamolxe si al Zânei Zânelor.
Omul în acceptiunea zamolxiana este un calator catre desavârsirea de sine, de la trairea grosiera a manifestarilor în lumea materiei la constientizari din ce în ce mai rafinate, culminând cu cea a perceptiei realitatii ultime, adica a lui Dumnezeu si Doamnazânei ca principii al unitatii existentiale, adica Dumnezeul universal.
     21. Ce practici neozamolxiene exista?
Practicile zamolxiene sunt de o mare varietate, si se afla înca în stadiul de diversificare, servind metodologiei de optimizare a fiintei umane. Exista practici pentru corp, minte si suflet, si felurite combinatii ale acestor trei planuri existentiale. Importanta cea mai mare se acorda sufletului apoi mintii si în cele din urma corpului. Dar aceasta nu înseamna ca optimizarea porneste sistematic cu metode vizând exclusiv fie sufletul, mintea sau corpul. Sistemul cel mai eficace este cel integral, prin urmare practicile sunt adoptate de asa maniera ca progresul sa fie vizibil în paralel în cele trei planuri.
Neozamolxianismul este în esenta o religie de familie.
Practicile de cult în casa nu au nevoie de preot zamolxian, ci de cunostintele minime necesare felului cum trebuiesc facute.
Sarbatorile majore ramân neschimbate în esenta lor originara. Un prim exemplu este sarbatoarea lui Zamolxe, Craciunul la români, când se merge cu colinda, un obicei vechi ramas de la stramosi.
Pastele a existat ca sarbatoare a primaverii cu mult înainte de patrunderea crestinismului în Dacia romana. Exprima bucuria aparitiei abundente a vegetatiei si a caldurii dupa iarna rece. Dupa echinoctiul de primavara, din timpuri ancestrale se practica taierea mieilor primavara, neavând nicio legatura cu o oferta de sacrificiu, asa cum se întâmpla în prezent în crestinismul ortodox.
Câteva cuvinte se pot spune despre semnificatia crucii, un simbol raspândit la multe religii, si datând din strafundurile religiilor primare ale umanitatii.
Crucea era prezenta atât la vechii egipteni cât si la hindusii vedici. în esenta crucea semnifica soarele situat în pozitia ei centrala, bratele-i se doresc a fi razele.
La geto-daci exista crucea lui Zamolxe ca simbol solar. Zamolxianismul modern mentine paradigma crucii care redevine simbol uranian al bucuriei.
Tot în categoria practici neozamolxiene sunt prezente ritualurile de trecere si initiere, precum sunt nasterea, botezul, maturitatea, casatoria si moartea.
Românul religios se va simti în elementul lui cultural-etnic si etnografic. Templele zamolxiene vor reflecta o realitate a sufletului românesc nu o istorie a poporului evreu zugravita pe peretii actualelor biserici crestine.

     Pe lânga aceste practici avem cultul focului sacru ca ritual de baza facând legatura omului cu divinul, deci cu lumea sacrului.
De pilda de Craciun se împart colaci cu lumina data de o lumânare. De Paste se împart oua tot cu o lumânare aprinsa. Iar la cruce omul când se roaga aprinde o lumânare.
Legatura cu lumina prin Focul Lui Zamolxe este esenta neozamolxianismului si modul principal de apropiere de Dumnezeu prin intermediul mijlocitorului Zamolxe.
Prin urmare atunci când se aprind lumânari aceasta implica prezenta Focului Lui Zamolxe si a Spiritului Lui Zamolxe ca intermediar între om si Dumnezeu.
Focul sacru dacic este asociat cu accesul la spirit, în cazul de fata cel al Lui Zamolxe, El fiind Mijlocitorul caci Dumnezeu ca principiu al existentei este transcendental.
Un astfel de foc, care la prima vedea este obisnuit în sensul ca pot exista multe astfel de focuri, devine sacru doar atunci când omul se raporteaza la el cu o atitudine devotionala.
Prin urmare cei care asista la focul sacru vor permite mintii sa constientizeze raportul pe care omul îl creaza cu divinitatea. Prin expunerea ochiului la vederea focului lui Zamolxe se produce acel mare mister al apropierii omului de Dumnezeu.
Ceva imposibil de explicat are loc, mintea parca se afla într-o stare magica de conexiune cu supranaturalul, ochiul ca oglinda a sufletului având acces la Dumnezeu prin intermediul Mântuitorului Zamolxe.
Atmosfera înaltatoare spirituala faciliteaza legatura. în acest mod pot fi practicate rugaciune de toate felurile.
Cei care se expun astfel focului lui Zamolxe primesc inspiratia asupra modului cum pot rezolva probleme în viata. Rugaciunea zamolxiana, care este mai degraba o invocatie, urmareste în esenta ei sa inspire decât sa atraga mila lui Dumnezeu pentru solutionarea problemele personale pe care le are omul.

     Omul religios, homo religiosus, asa cum afirma Mircea Eliade, îsi propune sa depaseasca conditia captivului în materie. O atare stare mentala nu este dependenta de statutul social al cuiva sau de nivelul de educatie atins: omul religios astazi este cel care are o predispozitie catre misterul existentei. Se spune chiar ca aceasta afinitate este data de existenta „celulelor lui Dumnezeu” în creierul omului respectiv. Ramâne ca stiinta sa elucideze aceasta.
În popor exista vorba: Dumnezeu este cu mine! Aceasta semnifica empiric ca acel om se raporteaza constient la existenta în general si la cea proprie în particular. Persoana astfel constienta este mântuita prin exercitarea la nivelul uman a ceea ce face Dumnezeu la cel divin, adica este implicata întrun proces de creatie.
     22. Ce simboluri zamolxiene exista?
În afara de simbolistica veche geto-dacica, din care fac parte floarea vietii si totemul cap de lup, în prezent asistam la crearea unei simbolistici bazata pe realitatea zilei.
S-a actualizat si scrierea veche româneasca prin fonturile tip Zamolxis aflate gratis pe internet.
în timp simbologia neozamolxiana va marca nu numai scrierea, dar si arta, arhitectura, muzica, etc.
Referitor la arta originara româneasca de factura neozamolxiana, de remarcat este portretul regelui Decebal de la Cazane de pe fluviul Dunarea. Construit pe cheltuiala istoricului român, deschizator de drumuri în dacism, Iosif Constantin Dragan, Decebal din stânca este un mare simbol pentru români si anticipeaza o trezire la radacinile neamului românesc marcata de monumente extraordinare. Statuia lui Burebista, ridicata la Orastie la initiativa istoricului româno-american napoleon Savescu, este de asemenea relevanta. Românii au predilectie pentru lucrari iesite din comun.
Sa nu fim suprinsi ca în viitor portrete ale Lui Zamolxe, ale zeilor si personalitatilor istorice de valoare ale neamului românesc vor fi construite în pietre de proportii gigantice care vor depasi cu mult grandoarea sculpturilor în muntii din SUA si pe cele ale Egiptului antic.
Mult doritul templu al lui Avram Iancu poate fi portretul lui sculptat într-o stânca din Muntii Apuseni.

     23. Ce temple neozamolxiene exista sau pot fi construite?
Templele principale sunt cele naturale fiind vârful muntilor. Din timpuri imemoriale românii si stramosii lor aveau obiceiul urcarii rituale a muntilor pentru apropierea de zeul celest. Ajungerea în vârf echivala cu o renastere, astfel ca omul revenit la casa lui era reînnoit ca urmare a periplului lui montan.
Obiceiul se mentine înca în zonele rurale, dar tot mai multi oameni din orase înteleg rostul acestei traditii ancestrale. Vârfurile sau colinele de la Sfinx, Omul, Ceahlau, Apuseni sunt binecunoscute ca locuri de pelerinaj.
Pe de alta parte se dezvolta asezaminte sacerdotale neodacice. Varietatea de temple este practic nelimitata, ele fiind mai ales constructii descoperite. Templele au ca rol de a trezi constiinta umana, astfel ca zamolxianul modern îsi alege singur caile pe care vrea sa porneasca pentru a-si amplifica starea de a exista constient. Aceste considerente fac ca tot ce este omenesc sa poata dobândi sacralitate atunci când exprima armonie.
În sfera obisnuitului, lacasele de cult zamolxian exprima legatura de intermediere între om si Dumnezeu, Creatorul a tot ce exista.
Zânele si zeii prezenti la lacasele de cult zamolxian exprima principalele aspecte ale raportului om-Dumnezeu.
Pe de alta parte pot fi temple care sunt dedicate unui anumit om remarcabil caruia nu i se atribuie titulatura de zeu sau zâna. În aceasta categorie poate intra si mult asteptatul Templu al lui Avram Iancu în muntii Apuseni.
Spiritualitatea zamolxiana nu este calcinata în dogme ci deschisa întelepciunii universale.
     24. Pot exista temple neozamolxiene în categoria neobisnuitului?
Sa nu fim surprinsi ca vor apare si temple ale falusului, vulvei si sânului de femeie, ele reprezentând principiile lor de functionare în fiinta umana. Departe de a fi rusinos sa ne raportam la sacralitatea falusului, vulvei si sânului de femeie, templele închinate lor aduc în planul constiintei valentele iubirii dintre oameni si reproducerea speciei umane. De pe Valea Obârsiei se poate vedea sus spre Vârful Omu un mamelon care nu scapa privirii turistilor. Faptul ca se stie despre aceasta reprezentare naturala a unui sân de femeie arata ca omul are aceasta tendinta naturala de a venera si sacraliza acest aspect. în timp, pe masura dezvoltarii spiritualitatii zamolxiene, acest loc poate deveni un Templul natural al Sânului.
     25. Ce este focul sacru dacic, numit si Focul Lui Zamolxe?
În neozamolxianism Focul Lui Zamolxe are statut sacru deoarece îl reprezinta pe Zamolxe. Focul Lui Zamolxe este în esenta mijlocul prin care se acceseaza Spiritul Lui Zamolxe care se face prezent în omul care priveste Focul Lui Zamolxe. În acelasi timp trebuie înteles faptul ca în Focul Lui Zamolxe se gasesc spiritele tuturor zânelor si zeilor.
Faptul ca prin Focul Lui Zamolxe ne aflam în planul spiritual, aceasta are consecinte si în celelalte domenii existentiale ale omului – mental si fizic. Baza importantei corelarii lor se afla în marturiile istorice despre doctorii geto-daci care practicau o medicina integrata celor trei planuri, spiritual, mental si fizic.
O astfel de învatatura se poate aplica la cazuri multiple.
Prin Focul Lui Zamolxe practicantul zamolxian poate începe un proces de vindecare personala începând cu cea a sufletului. Aici elementul de sacralitate capata rationalitate de expunere, si nu se situeaza în fantezia vindecarilor miraculoase neexplicabile. Focul Lui Zamolxe este un principal mijlocul de vindecare al sufletului. Pentru altfel de vindecari omul sa se adreseze persoanelor specializate adica medici, psihologi, etc.

     26. Ce pasi s-au facut pentru constituirea unui cler zamolxian modern, clerul deceneu?
Patriarhatul crestin ortodox a reusit în timp sa elimine prin absorbtie sacerdotiul masculin zamolxian.
a) Cercetarile în domeniul eradicarii religiei zamolxiene vechi indica faptul ca partea sacerdotala masculina, cea uraniana, a fost prima asimilata sau distrusa, dar cea chtonica/ htonica feminina a rezistat în timp (Vulcanescu, 1985).
Structura chtonica feminina a rezistat mai ales la sate. Aparitia zânelor moderne ca sacerdoti feminini, preotesele decenee, permite refacerea partii sacerdotale uraniene masculine, reprezentata astazi de preotii decenei.
Deci zânele moderne ar fi o prima sursa de reconstituire a clerului neozamolxian.
b) O a doua sursa o reprezinta preotii ortodocsi. Ei la hirotonisire jura si pe traditia stramoseasca.
Fenomenul este de înteles deoarece clerul zamolxian vechi a fost pe parcurs absorbit în cel crestin astfel ca în prezent un preot ortodox este în acelasi timp si un preot zamolxian, un deceneu.
În prezent principalul impediment îl constituie inexistenta unui cod de legi neozamolxian, a CARTII LUI ZAMOLXE, o veritabila scriptura a neozamolxianismului. Cu timpul aceasta lipsa se va rezolva.
     27. Cum se practica neozamolxianismul de catre individ si familie?
Datorita lipsei momentane a unor institutii specifice conditiile actuale fac individul si familia sa fie elementele de baza care participa cel mai mult la dezvoltarea renasterii zamolxiene.
Zamolxianul modern este persoana care a adoptat Focul Lui Zamolxe în practica individuala si de familie.
Tot în familie se pot citi copiilor povesti cu zâne si altele care mângâie sufletul.
Casa în care se afla zamolxieni este plina de veselie, flori, culori, întreaga atmosfera este îmbietoare.
Fotografii cu portretul Lui Zamolxe sau al altor întelepti ai neamului românesc pot fi puse la vedere.
Din când în când, în functie de conditiile existente, familia zamolxiana aprinde câte un foc sacru la care se pot invita si prietenii.
Sacerdotii decenei ai zilei cunosc deja felul în care se poate conduce o casatorie dacica sau un botez dacic.
Familiile zamolxiene au fiecare câte un sacerdot, fie femeie sau barbat, care mentine vie credinta strabuna.
Copii sunt crescuti într-o atmosfera de dragoste de neam si lege strabuna.
     28. Ce reprezinta sacerdotul neozamolxian al familiei?
Sacerdotul familiei este persoana, de gen feminin sau masculin, care are rolul de a veghea ca familia sa pastreze vie credinta în Zamolxe, Zâna Zânelor si în traditiile stramosesti.

     Se îngrijeste de asemenea de atmosfera zamolxiana a familiei, luând masuri ca sa fie în armonie în interior si în exterior cu lumea, si de asemenea organizeaza felurite activitati spirituale.
O îndatorire importanta a sacerdotului neozamolxian este sa adune familia sa priveasca Focul Lui Zamolxe, de obicei sub forma unor lumânari, dar poate fi de orice alta natura precum torta, focul mic sau rugul.
Este o atmosfera de sacralitate caci participantii se gasesc în prezenta zeilor. Cu aceasta ocazie se fac invocatii catre Zeul Zamolxe, Zâna Zânelor si alte zeitati, fiecare îsi proiecteaza constient intentiile catre lume. Sacerdotul neozamolxian ia masuri ca adunarile sa se desfasoare în conditii bune, el fiind un moderator al evenimentului nicidecum un intermediar între om si Dumnezeu.
     29. Care este distinctia neta între preotul deceneu si preoteasa decenee?
Preotul deceneu este de gen masculin si poate sa participe la ritualuri si ceremonii potrivite elementului masculin. El prezida la templele zeilor precum sunt cel al Zeului Marele Lup Alb, protectorul neamului românesc, al Zeul Curcubeu, la temple ale Zeului Zamolxe, sau unuia închinat lui Deceneu, etc.
Distinctia neta între preotul deceneu si preoteasa decenee este ca preotul deceneu emuleaza în felul lui propriu pe Zeul Zamolxe, pe când preoteasa decenee pe Zâna Zânelor.
Astfel ca ei pot avea roluri deosebite, dar si unele care se întrepatrund.
Sacerdotii zamolxieni sunt acele persoane care poseda un fel de întelepciune din perspectiva proprie.

     30. Ce a reprezintat preoteasa decenee în istorie de la descompunerea zamolxianismului vechi încoace?
Preotesele decenee în genul samanic au continuat sa existe în arealul carpatin din zorii omenirii. Ele fac parte din structura chtonica lunara feminina care spiritual este cea mai rezistenta în timp.
Când o anumita religie se instituie triumfator într-o societate umana atunci structura uraniana este distrusa sistematic.
Asa s-a întâmplat si în cazul iudeo-crestinismului patruns în Dacia romana si alte teritorii din arealul carpato-danubiano-balcanic când clerul zamolxian a fost absorbit în cel crestin.
Dar structura chtonica rezista în timp, conservând astfel traditii milenare.
în cazul românilor obiceiurile populare au fost mai mult pastrate de catre femei ca preotime chtonica nerecunoscuta dar vie prin descântece, invocatii, dezlegari si multe alte practici legate de sfera de mister a magicului.
Este si firesc ca astazi având înca viguroasa latura chtonica lunara a imaginarului religios zamolxian, preotimea uraniana, adica cea masculina, sa se reconstituie cu ajutorul celei feminine chtonice.
Preotesele decenee sunt astazi prezente printre români.
     31. Ce reprezinta ascetul sau sihastrul zamolxian?
Ascetismul era o caracteristica religioasa din vremea geto-dacilor. Zamolxe însusi era ascet, asa cum marturisesc istoricii antici.
Pe masura ce crestinismul ortodox se reformeaza, transformându-se în neozamolxianism, se va crea si portretul sihastrului zamolxian modern diferentiat net de cel crestin ortodox.
     32. Cum se poate încadra clerul zamolxian modern într-un context social?
Clerul neozamolxian nu este parte a unei institutii care patroneaza credinta, ci el serveste societatea în masura în care este solicitat.
Astfel sunt diferitele categorii de sacerdoti.
Ascetii sunt înteleptii care nu se preocupa prea mult de lume decât pentru a supravietui fizic caci duc o viata de mare simplitate.
Preotii si preotesele servesc omul zilei în capacitatea lor de cunoscatori ai ritualelor si îngrijitori de vetre, altare, temple si sanctuare.
Sacerdotii casei îndeplinesc functia de a mentine treaz interesul membrilor familiei pentru Dumnezeu si Doamnazâna. Serviciile pe care le fac sacerdotii pot fi remunerate, astfel ca acopera cheltuielile de întretinere si efortul facut de sacerdoti.
Unii dintre sacerdoti pot fi profesionisti, altii amatori si altii ocazionali.
O caracteristica se distinge cu claritate: clerul zamolxian modern nu trebuie sa devina exploatator. Si prin aceasta el serveste societatea, ci nu este servit de societate pe considerentul ideii ca este împuternicit de cineva de sus.

     33. Cum sunt facute rugaciunile si invocatiile zamolxiene?
Ce rol are rugaciunea sau invocatia în spiritualitatea zamolxiana?
nu exista rugaciuni zamolxiene în sensul dat de crestinism acestei practici.
Exista în schimb invocatii sau binecuvântari zamolxiene care, desi se poate spune ca se aseamana cu rugaciunile în general, ele fac raportarea omului la puterea invocata ca sa fie mult diferita de cea a rugaciunii crestine.
Cuvintele se folosesc doar ca sa se poata transmite mesajul, dar în esenta invocatiile si binecuvântarile sunt de natura subtila caci interiorizarea lor este marturie a valorii pe care o transmit. Astfel ca atunci când primim o binecuvântare, de la o zâna de pilda, mesajul respectiv este preluat de „celulele Lui Dumnezeu” din creierul omului si informatia devine realitate în viata celui binecuvântat.
Principiul realitatii cuantice sustine aceste idei constiinta poate crea realitatea materiala. Deci invocatia si binecuvântarea au roluri importante în spiritualitatea zamolxiana, ele fiind forme verbale de proiectare a intentiilor. Este esential ca ele sa fie sustinute de gândire si fapta.
     34. Ce initieri zamolxiene exista si cum se fac ele?
Imaginarul spiritual al initierile zamolxiene este în curs de constituire. Se poate spune ca vor fi de o mare varietate în limita a doua mari categorii, initieri de salvare si initieri de mister; unele pot îndeplini si rol dublu caci zamolxianismul este o spiritualitate cu rol dublu: de salvare si de mister. Initierile urmaresc un grad înalt de constientizare a existentei si pot fi facute doar de persoane care au acest nivel. Enumerari si descrieri ale initierilor zamolxiene sunt în prezent premature. Cadrul social în care se constituie neozamolxianismul este mult diferit de cel al zamolxianismului antic.
     35. Ce se poate spune despre casatoria zamolxiana?
Psihologia, ca stiinta modern constituita în ultimii 100 de ani, a ajuns la concluzia ca unii oameni sunt prin înclinatie monogami, altii poligami sau poliandri.
Umanitatea în general accepta poligamia sau poliandria serie, adica cei care divorteaza, sau din diferite alte motive nu mai au un partener de casatorie, se pot recasatorii cu o alta persoana.
Unele societati sunt de acord cu poligamia, o forma de casatorie în care un barbat este casatorit în acelasi timp cu mai multe femei. Altele accepta poliandria, cazul când o femeie este casatorita cu mai multi barbati.
Aceste forme de organizare a familiei demonstreaza faptul ca omul prin natura sa poate fi atât monogam, poligam cât si poliandru.
Realitatea zilei în lume arata cum aceste adevaruri au fost adoptate specific de anumite societati.
În timp se va dezvolta ideea libertatii formei de casatorie pentru toti. Este si firesc sa tinem seama de concluziile cercetarilor stiintifice în psihologie, asupra faptului ca omul poate fi atât o fiinta monogama, cât si poligama sau poliandra.
Si aceste constatari trebuie sa se reflecte si în realitatea legaturilor de casatorie.
Cadrul social trebuie sa permita onorabilitatea acestor trairi de iubire.
În aceasta privinta zamolxianismul modern intentioneaza sa refaca forma naturala a casatoriei, cea care se constituie din natura umana cu privire la relatia barbat-femeie.
Astfel, cei care sunt prin înclinatie monogami intra în relatii de familie monogama, barbatii poligami în familii poligame, iar femeile poliandre în familii poliandre.
Ideile par revolutionare la acest timp istoric mai cu seama pentru mediile religioase care urmeaza o dogma a constituirii familiei.
Dar timpul va valida accesul tuturor la toate formele de casatorie, astfel ca rationalitatea îsi va spune cuvântul si în acest domeniu mult disputat.
Astfel de situatii nu sunt deloc experimente ci au o lunga istorie în umanitate.
Astazi lucrurile pot fi mai simple decât în trecut. Analizele de paternitate permit copiilor rezultati din relatiile multiple sa fie recunoscuti de parintii lor genetici.
În prezent casatoria cu acte este mai mult un contract de afaceri decât o legatura a inimii. Cadrul social permite oricui sa constituie casatorii multiple atâta timp cât nu se încheie casatorii cu acte si sa apara astfel „vina” de bigamie, poligamie, poliandrie.
Practic oricine poate trai relatii discrete de poligamie sau poliandrie pâna când societatea va înceta sa-i haituiasca pe cei care nu sunt monogami.
Un astfel de mod de a aborda relatia de iubire barbat-femeie face parte din ideea generala a libertatilor individuale.
Tot mai multi îsi dau seama ce înseamna calvarul divortului care practic înseamna desfacerea acelui contract de casatorie pe care oamenii îl facusera fortati de convenientele sociale.
Cei naivi credeau ca acel contract reprezenta garantia sociala a dragostei, dar se înselasera. Oamenii care au trecut prin socul divortului pot ramâne traumatizati întreaga viata.
     36. Cum pot avea loc casatoriile poligama si poliandra de factura neozamolxiana?
Ce reguli se aplica acestor casatorii multiple ca polirelatii?
În primul rând trebuie stiut ca aceste casatorii nu au nevoie de formalitatea contractului de casatorie.
Institutia casatoriei cu acte, desi perimata, se poate mentine si în viitor.
Casatoria neozamolxiana are loc în prezenta focului sacru dacic.
Barbatul poligam se casatoreste cu fiecare femeie în parte cel mai probabil la intervale de timp (depinzând de când cad de acord partenerii si cei asociati lor), dar poate avea loc chiar si în aceeasi ceremonie.
Relatia dintre barbat si sotii este separata astfel ca o eventuala despartire se aplica doar celor doi.
În cazul femeii poliandre ea se casatoreste cu fiecare barbat în parte.
Relatia dintre femeie si barbatii ei este personala pentru fiecare dintre perechi.
Privitor la reguli, nu exista limite privind marimea unei familii multiple, familia bazata pe polirelatii, astfel ca oamenii pot forma familii cum îsi doresc. Componentii lor au fiecare bunuri în proprietate personala, dar si în comun. Proximitatea de viata face ca traiul în comun sa aiba obiecte în comun necesare vietuirii în grup.
Fiecare dintre componentii unei casatorii multiple are statut juridic aparte, adica se raporteaza în fata legii la partenerul sau partenera cu care este casatorit sau casatorita.
Deocamdata nu exista cadrul juridic care sa sustina legalitatea acestor casatorii, dar în timp se va produce.
Forma, care permite astazi existenta acestor relatii, este cadrul familiar de facto. Societatile occidentale mai evoluate au deja experienta în acest sens.
     37. Cum sunt evaluate mântuirea si misterul în zamolxianismul modern?
în zamolxianismul modern exista dihotomia mântuire-mister, tot asa cum era si pe timpul geto-dacilor.
Mântuirea, adica salvarea prin întelepciune, consta în capacitatea omului de a trai momente înalte de constientizare existentiala. Ele sunt mult mai ample în profunzime si timp decât o simpla stare de trezire pe care oamenii o pot avea timp de câteva secunde. Pe de alta parte misterul în spiritualitatea zamolxiana consta într-o imagistica a sacrului si poate lua formele unor cai anume de cautare a optimizarii din diferite perspective precum sunt generozitate-cunoastere, sexualitate-stapânire, curaj-pace, iubire-întelegere si respect-adevar.
Aceste domenii pot avea ritualuri initiatice care introduc pe doritori în obtinerea acelor cunostinte de întelepciune.
Misterul poate fi împartasit prin felurite initieri.
     38. Poate un credincios neozamolxian sa practice si alte sisteme de optimizare fizica si mentala precum sunt yoga sau zen de pilda?
neozamolxianismul este o spiritualitate vizionara care permite În timp îmbogatirea de idei si practici daca acestea s-au dovedit valoroase pentru om. Prin urmare persoanele care gasesc beneficii în feluritele tehnice de optimizare le pot urma fara restrictie.
Mai mult chiar, zamolxianul modern face cunoscut si altora faptul ca practicile proprii dau rezultate pozitive, acest ajutor concordând cu paradigma zamolxiana de evolutie continua.
     39. Ce se poate spune despre un cod de legi zamolxiene care se aplicau pe timpul geto-dacilor?
S-au facut tot felul de speculatii pe aceasta tema, dar pâna în prezent nu s-a gasit nimic scris. Suntem mai degraba înclinati sa credem ca legile zamolxiene au avut caracter oral. Pythagoras, principalul învanator al lui Zamolxe, era un aderent al pastrarii traditiei vii în locul celei scrise. Lipsa legilor scrise nu constituie astazi un handicap pentru zamolxianismul modern deoarece acesta este constituit din tradinia vie existenta acum si aici în arealul carpato-danubianobalcanic.
Astazi aceasta tradinie poate fi documentata în scris, si este important sa se faca aceasta ca si în cazul altor crezuri moderne, care au scrieri sacre.
Dar în ultima instanţa ceea ce conteaza este de a trai pe viu neozamolxianismul la fel cum faceau stramosii geto-daci cu zamolxianismul lor.
     40. Se poate oare transforma ortodoxia în spiritualitate zamolxiana?
Ortodoxia are o radacina zamolxiana si în timp se poate transforma în neozamolxianism. Un astfel de proces de reformare, care va lua timp, este viabil. Renasterea zamolxiana nu înseamna o desprindere forţata din ortodoxie ci mai degraba este un proces de schimbare din interior prin reconsiderarea valorii autohtone si renunţare la importurile iudeo-crestine.
Fenomenul nu este nou caci în istoria religioasa au mai existat astfel de cazuri. Cu timpul neamul românesc va înnelege valorile pastrate în ortodoxie si le va folosi pentru a face pasi înainte pe calea identitaţii proprii spirituale care înseamna tradiţie stramoseasca.
     41. Ce se crede în neozamolxianism despre destin si fatalism?
Zamolxianismul modern nu crede în destinul inefabil, în baterea în cuie a vieţii cuiva si în fatalism. Acestea sunt idei ale religiilor primitive.
Viaţa omului este supusa unui process continuu de transformare care se produce în funcţie de starea de trezire a acelei persoane.
Deci constientizarea existenţei proprii, nu destinul orb, joaca un rol esenţial.
     42. Cum se raporteaza spiritualitatea zamolxiana la balada Mioriţa si balada Mesterului Manole?
Aparent s-ar crede ca cele doua balade exprima sufletul românului, dar lucrurile nu stau chiar asa.
Balada Mioriţa are natura fatalista fiind mai mult de factura iudeo-crestina decât zamolxiana. Ciobanasul este resemnat în fana morţii tot ca si Iisus. Presupunem ca la origine ciobanasul s-a opus raului, dar cu timpul jertfa cristica a marcat balada si a transformat-o în paragon al resemnarii care se reflecta înca si astazi în psihologia românului.
Pe de alta parte balada Mesterului Manole doreste sa portretizeze jertfa creatoare (Mircea Eliade, 1943) care nu este decât un cult al morţii violente.
Ambele balade, zugravind o omucidere, nu exprima în niciun fel sufletul zamolxian al românului, ci mai degraba parazitarea lui de catre iudeo-crestinismul jertfei. Moartea eroului, a cuiva ce-ţi este mai drag, pentru a pune baza de temelie solida, este evident absurda.
Spiritualitatea zamolxiana nu cultiva astfel de aberaţii, ci cauta sa elimine raul în loc de a distruge binele oferit ca jertfa pentru o viitoare intervenţie divina recompensatorie gen iudeo-cristica.
     43. Ce rol poate avea revelaţia în neozamolxianism?
În primul rând trebuie spus ca revelaţie juca un rol important în religiile lumii. Ea este un element de mistica pura si aceasta face ca sa nu poata fi neglijata.
neozamolxianismul este un crez de mântuire si mister precum si zamolxianismul vechi care accepta revelaţia.
O prima interpretare a unei afirmanii considerate revelatorie este cea asupra spuselor parintelui Arsenie Boca, precum ca „Va lua ţara foc din Prislop!”.
Semnificaţia acestor vorbe a mai fost discutata de mine cu ocazia unor interviuri date anul trecut. Repet raspunsul cam cu aceleasi cuvinte. Aparent s-ar crede ca este vorba de o renastere nationala sub stindardul crucii crestinismului ortodox. Dar afirmania parintelui Boca are o semnificaţie pe care puţini o înţeleg. Nu este vorba ca se va produce o explozie de credinţa crestin-ortodoxa, ci de faptul ca acel foc, despre care vorbeste parintele, este al înnoirii religiei zamolxiene, care dupa cum stim din vechime, se bazeaza pe cultul focului. lara se va trezi prin focul sacru al religiei zamolxiene, Rugul lui Zamolxe, care „o va cuprinde“. Ca dovada sunt chiar faptele ce se petrec pe arena credinţei la români de la moartea parintelui Boca, întâmplata cu puţin timp înainte de revoluţia din 1989. Nu sunt deloc semne ca ţara „ar lua foc“ din perspectiva crestinismului, ci mai degraba din cea a credinţei vechi a românilor, zamolxianismul. Exista o explozie, un interes crescând si constant în aceasta direcţie. Se scriu carţi, au loc întâlniri pe tema istoriei geto-dacilor, profesorii predau cu sârg elevilor istoria neamului românesc.
Omul spiritual cât si cel de rând cheama naţiunea la reînvierea credinţelor geto-dacilor. Au loc festivaluri de glorificare a stramosilor daci, ca de exemplu cel de la Cricau, Alba. S-au facut descoperiri arheologice remarcabile.
Desi parintele Boca nu s-a declarat niciodata deceneu sau zamolxian, el este un premergator. Iar daca ţara trebuie cumva sa „ia foc“ din Proslop, conform spuselor parintelui Boca, ramâne sa se confirme în viitor daca afirmaţia lui vizionara se refera la crestinismul ortodox sau la zamolxianism.
Eu susţin ca spusele parintelui vizeaza focul zamolxian, Rugul lui Zamolxe, care actualmente este practicat în ţara, care în acest fel „va lua foc“. Astfel ca avem o prima revelaţie în neozamolxianism data de un personaj de excepţie în ortodoxie.
Si sa nu uitam ca ortodoxia este un sincretism dintre zamolxianism si crestinism. Datorita acestui fapt putem spune ca parintele Boca a vorbit cu glasul zamolxianului nu cel al crestinului.
     44. Cum se raporteaza spiritualitatea zamolxiana la elementul supranatural religios?
Exista minuni, vindecari miraculoase si fapte de acest gen?
Spiritualitatea zamolxiana nu promoveaza si susţine astfel de idei care sunt în contradicţie cu legile naturii. Posibilele „miracole” descrise în felurite religii capata explicaţii noi, dar aceasta nu înseamna ca ele validaza metodele acelor crezuri, ci mai degraba explica ceea ce nu era înţeles de catre acele religii care numeau miracol un fenomen întâmplat ca rezultat al manifestarii puterii constiinţei.
Ne situam deci într-o realitate susninuta de stiinţa, cu precadere fizica cuantica.
     45. Exista oare noţiunea de pacat în noul zamolxianism?
Noţiunea de pacat este primitiva. Serveste îngustimii de idei ale iudeo-crestinismului, faptul ca omul face tot felul de erori numite pacate pe care le trimite pachet în cer ca sa fie iertate. Aceste aberanii profaneaza statutul celui care a murit pe cruce, care este privit ca un colecţionar, acolo în cer, al erorilor omenesti numite pacate.
În spiritualitatea zamolxiana noţiunea de pacat este nonexistenta, dar exista idee de eroare umana înfaptuita ca rezultat al lipsei de înţelepciune.
De remarcat este faptul ca o astfel de eroare trebuie reparata de omul care a facut-o, ci nu sa se creada ca va fie iertata de un colecţionar, al erorilor personale umane, despre care se spune ca se afla undeva în cer.
Raţionalismul trebuie sa-si spuna cuvântul si aici. Ideea de a discuta pacatul se situeaza în panorama extinsa a dualismului bine-rau în care binele este ordine, iar raul dezordine.
     46. Cum este zugravit dualismul bine-rau în neozamolxianism?
Raul nu are natura proprie, întocmai ca si întunericul în relaţie cu lumina. întunericul este lipsa luminii. Asa cum întunericul este dispersat prin aparinia luminii, tot astfel raul dispare prin existenţa binelui. Întunericul devine un alter-ego de factura principiara ci nicidecum o realitate cu existenţa autonoma. Raportul empiric dintre bine si rau este relevant. Raul trebuie confruntat în aceeasi maniera cum lumina se opune întunericului. Daca ne imaginam întunericul retragându-se, atunci când se afla în prezenţa luminii unei torţe, putem înţelege cum raului i se poate opune binele. Simpla pasivitate în faţa raului face ca sa ramâna tot asa de primejdios; retragerea în faţa raului face ca acesta sa expandeze în detrimentul binelui. Raul este absenţa caracteristicilor binelui în gândurile, vorbele si faptele oamenilor. Binele si raul trebuiesc privite ca fiind caracteristici ale unui creator care se manifesta în ordine si dezordine.
Deci aveam de-a face cu capacitaţi creatoare în posesia unor egouri si alter-egouri îngemanate existennial, dar care au grade diferite de expresie a ordinii si dezordinii.
Zeitaţile în neozamolxianism au natura duala ca forme antropomorfe ale acelorasi principii pe care le reprezinta.
     47. Cum se explica reîncarnarea în spiritualitatea zamolxiana?
Reîncarnarea reprezinta un element de baza al spiritualitanii zamolxiene.
Sa ne gândim la faptul ca o planta îsi asigura „renasterea” prin seminţe. Planta s-a uscat, deci a murit, dar are ca germene al revenirii seminţele ei care pastreaza în ele informaţia genetica. Dupa ce samânţa încolţeste putem spune ca planta a „renascut” deoarece menţine acea informaţie genetica a mai multor generaţii similare care au continuat ciclul de multe mii de ani, poate chiar milioane.
Acelasi concept îl putem aplica si la om, dar cu o mai mare complexitate de idei. În acest caz samânţa plantelor este înlocuita în planul cel mai înalt cu sufletul omului, desi a avut, fie spermatozoidul si ovul ca un fel de „samânţa” specifica în acest plan al reproducerii.
Reproducerea, care în cazul omului poate fi numita reîncarnare, se manifesta practic pe trei planuri.
Primul este cel fizic în care spermatozoidul si ovulul au roluri esenţiale.
Apoi exista reproducerea în planul mental, atunci când ideile unei persoane sunt preluate si menţinute în mintea cuiva.
Si ultima reproducere este cea a sufletului.
În cazul omului aceste trei forme de reproducere pot fi numite forme de reîncarnare.
Faptul ca ceva dintr-o anumita persoana intra în constituţia existenţei unei alte persoane, care într-un fel reprezinta persoana ininiala, înseamna ca acea persoana se reîncarneaza.
Astfel de idei sunt susţinute de modul de a descoperi o reîncarnarea a lui dalai-lama, conducatorul spiritual în buddhismul lamaist. Grupul de calugari lama urmaresc la candidat, care poate fi numit mai apoi dalai-lama, sa aibe dovezi ale reîncarnarii celui mort în cele trei planuri mennionate, adica fizic, mental si sufletesc. Copilul trebuie sa prezinte semne pe corp care sa aminteasca cumva de corpul fostului dalai-lama, sa aibe înclinaţii spre studiu, ca si predecesorul sau, si sa posede cumva aliura fostului dalai-lama, acel ceva care îi defineste cumva sufletul catre exterior. Numai calugarii lama care l-au cunoscut îndeaproape pe fostul dalai-lama pot participa la alegerea celui nou.
Nu avem motive sa credem ca astfel de idei nu sunt aplicabile si în cazul oricarui om. De vreme ce un dalai-lama se poate reîncarna aceasta se întâmpla tuturor oamenilor.
Cât priveste existenţa ideii de reîncarnare la geto-daci nu putem decât sa speculam.
Neozamolxianismul conceptualizeaza acestea din credinnele populare, dar si din sursele spirituale orientale în ideea ca se adopta idei valoroase care contribuie la un imaginar religios de substanţa care accepta atât metempsihoza cât si metensomatoza.

     48. Ce metode se folosesc pentru reîncarnarea sufletelor?
Spiritualitatea zamolxiana merge pe linia revenirii oamenilor pe pamânt ca reîncarnari ale sufletelor lor.
Metoda principala folosita în neozamolxianism este rugul nemuririi dacice folosit de multe generanii de catre ciobanii carpatini.
Focul sacru este aprins din când în când pe locul înmormântarii unui om de catre cei care l-au cunoscut. Apoi participannii urmeaza sa-l descopere pe cel reîncarnat. Vulcanescu (1980, p. 379-384) scoate în evidenţa importanţa focului ca parte a unui cult solar identificând la români focurile de peste an – focul viu, roata de foc, focul de iarna si focul de primavara – si remarcând funcţia de transcendenţa a sufletului prin folosirea focului sacru.
     49. De ce nu ne amintim încarnarile anterioare?
În primul rând putem considera ideea ca lumea din care transcende un suflet pe tarâmul pamântesc este cu mult diferita de cea a noastra, neexistând între ele o compatibilitate corelanta. Afinitatea restrânsa face ca experienţele si consecinţele faptelor produse într-o lume sa nu poata fi transmise integral în cealalta.
S-a scris mult pe tema transmiterii de informaţii între lumi în care sufletele exista sub diferite forme, dar ele ramân înca speculative pâna când vor avea explicaţii mai solide. O privire din perspectiva fizicii cuantice ar putea sa aduca mai multa lumina în înţelegerea stiinţifica a mecanismelor reîncarnarilor.
     50. Ce reprezinta templul celest al Lui Zamolxe?
Existenna templului celest al Lui Zamolxe este un imaginar care intennioneaza sa satisfaca ideea noastra de loc unde s-ar afla Zamolxe. Desigur ca spiritele nu au nevoie de temple undeva în univers ca sa existe. Templul celest al Lui Zamolxe este o metafora care exprima mai degraba împlinirea lui Zamolxe în unirea Lui cu spiritul existennial al Lui Dumnezeu. Deci templul celest al Lui Zamolxe se afla tot acolo unde este si Dumnezeu.
     51. Ce este focul nemuririi dacice?
Focul nemuririi dacice este un ritual menţionat si de Vulcanescu (1985). Ciobanii carpatini îl practica din vremuri ancestrale. El consta în a aprinde un foc sacru pe locul unde cineva a fost îngropat. Aceasta serveste scopului transcendenţei sufletului. Practicile neozamolxiene intenţioneaza sa reactiveze acest obicei si sa-i dea o extensie mai larga vizând chemarea la întrupare a sufletelor. Doritorii vor fi în masura sa cheme la reîncarnare rudele si pe cei apropiaţi lor.
     52. Unde se afla Kogaionul, muntele sacru din Carpaţi?
Ideea de Kogaion/ Kogaionon nu se doreste în a localiza un anume munte, ca o centralitate geografica de genul axis mundi, ci trebuie mai degraba înţeles faptul ca toţi munţii Carpaţi sunt sacri. Vulcanescu (1985, p. 358) prezinta kogaionismul ca „imanentul care urca spre sau în cer”, si ca „urcarile solstiţiale si echinoxiale pe munţi marcau simbolic ascensiunea periodica, ritmica spre cer a credinciosilor” (ibidem). Astfel omul îsi doreste transcendenţa de constiinţa catre zeii care simbolic se afla în cer. Manifestarea kogaionismului prin sacralizarea munţilor exista deja în constiinţa oamenilor ca obicei lasat din strabuni. În munţi se afla vetre dacice moderne, cele mai cunoscute fiind cele din Munţii Bucegi. Neozamolxianismul preia creativ obiceiul românilor care urca pe munţi la solstiţii si echinocţii coborând reînnoini din cerul muntelui, traind astfel experienţa de transcendenţa. Dupa ce omul a avut contact cu transcendentul pe vârful de munte, Kogaionul, ca experienţa imanenta, este absorbit în inima, lacasul sufletului. Cautarea Kogaionului, menţionat în scrierile antice, nu are niciun sens, caci istoricii acelor vremuri nu cunosteau esenţa aspectului de sacralitate al munţilor dacilor. Faptul ca Zamolxe a avut un munte sacru pe care grecii antici l-au numit Kogaion nu reprezinta o unicitate de tip axis mundi, ci mai degraba faptul ca Zamolxe s-a raportat la sacralitatea muntelui care era în apropiere.
     53. Ce beneficii aduc botezul pamântului, al apei, al focului si al aerului?
Exista câteva perspective esoterice care se delimiteaza net.
Botezul pamântului întareste statornicia, având si puterea de a misca cu forna si brusc lucrurile.
Apa dizloca si dilueaza, botezul apei predispune la o schimbare înceata dar temeinica.
Doar botezul focului are putere transformatoare de esenna, si în timp relativ scurt. Atunci când botezul focului este facut cu temeinicie el ordoneaza, vindeca, lumineaza si creaza armonie si pace.
în schimb botezul aerului predispune la schimbari rapizi deoarece disperseaza cu iuţeala, dar ele sunt nestatornice în timp.
Botezul pamântului, de pilda, poate fi efectuat de o Zâna a Pamântului, dar si de Zâna Padurii, Zâna Codrilor, si orice alta zâna care are legatura cu elementul pamânt. Deceneii pot si ei înfaptui acest botez.
În mod similar celelalte botezuri pot fi practicate de sacerdoţi care au asimilat spiritul principiului respectiv fie permanent sau doar temporar.
     54. Cum se raporteaza spiritualitatea zamolxiana la egalitatea dintre oameni si la poziţia lor sociala?
Egalitatea dintre oameni nu poate fi niciodata atinsa si nu reprezinta o aspiraţie a unei societaţi drepte.
Aici nu se pune problema de egalitate între oameni, ci de sansa egala, în multiple domenii, oferita tuturor membrilor unei societaţi. În stratificarea sociala care exista nu are nici un sens sa-i numesti pe oameni egali. Fiecare participa ca membru al societaţii cu drepturi si îndatoriri reflectând capacitaţile sale personale.
     55. Are spiritualitatea zamolxiana o cale comuna recomandata tuturor?
Prin definiţie politeismul prezinta cai multiple si prin urmare o pluridirecţionare a accesului la Dumnezeu.
Aceasta este deosebirea esenţiala faţa de religiile care se bazeaza doar pe un drum unic recomandat tuturor, cazul iudeo-crestinismului fiind paradigmatic.
Practica a demonstrat ca unidirecţionarea poate duce la suferinţa si fundamentalism religios, crezurile monoteiste s-au dovedit a fi vesnic într-o batalie interna cât si externa. În acest sens apare ca nonsens sa se creada ca omenirea evolueaza catre o spiritualitate unica, idee este tot de genul nonsensului drumului unic salvator.
     56. Cum se raporteaza spiritualitatea zamolxiana la pace si razboi?
Spiritualitatea zamolxiana nu face recomandari asupra modului în care se conduce un razboi, desi unele religii pot avea astfel de opinii. În schimb serveste ca inspiraţie pentru adoptarea unei atitudini corecte privind pacea si razboiul, bazata pe ideea ca pacea este de preferat razboiului.
O spiritualitate este o manifestare sociala de relaţionarea a omului cu divinitatea. O caracteristica a spiritualitaţii zamolxiene este faptul ca poate include ca sacerdoţi militari de cariera.
Acest aspect întareste ideea ca raportarea omului la Dumnezeul universal nu are restricţii profesionale. Deci oricine îsi poate aduce un aport personal din perspectiva proprie. Ideea aceasta nu este noua caci în antichitate oameni de profesii diferite puteau deţine si poziţii sacerdotale.
Ne situam în paradigma ca religia serveste societatea fara ca sa existe separaţia secular-religios.
În prezent în ţarile crestine societatea civila a renunţat în linii mari la aportul religiei datorita caracteristicilor ei antisociale.
În contrast cu acestea spiritualitatea zamolxiana serveste societatea.
     57. Cum poate fi utila spiritualitatea zamolxiana în respectarea dreptaţii sociale?
Când un nou imaginar religios (care în cazul neozamolxianismului iese cu mult din sfera a ceea ce numim în mod curent religios, fiind de natura spiritualitaţii) se contureaza în minţile oamenilor, au loc si transformari semnificative la nivel social. Este prematur în prezent sa facem estimari.
     58. Exista legatura între spiritualitatea zamolxiana si naţionalismul românesc?
Trebuie spus din capul locului ca neozamolxianismul nu trebuie sa genereze un naţionalism de tip legionar asa cum s-a întâmplat în cazul crestinismului ortodox.
Ca scriitor si promotor al structurarii unei spiritualitaţi native neamului românesc afirm categoric: nu folosiţi neozamolxianismul în scopuri naţionalist sovine! Nu creaţi o ideologie politica bazata pe un crez identitar neamului românesc! Menţineni sufletul românului neîntinat de ura de naţie, rasa, etc.!
Tragedia legionarismului a fost ca a folosit un imaginar religios ca suport ideologic de susţinere a ideilor sovine si separatiste.
Din pacate crestinismul ortodox în latura sa cristica a permis legionarismul, ca miscare crestina, sa înfloreasca. Respingerea lui Iisus de catre evrei, acuzaţi de deicidul omorârii lui, a alimentat antisemitismul.
Neozamolxianismul respinge categoric orice practici de jertfa si se ridica doctrinar deasupra primitivismului de idei „salvatoare” ale iudeo-crestinismului. Spiritualitatea zamolxiana nu este o revoluţie de tip politic, ci una identitara; elementele care preamaresc sacrificiul în ortodoxie sunt eliminate odata cu paragonul sacrificiului, personajul Iisus a carui jertfa nu are nimic creativ inspiraţional valoric.
Spiritualitatea zamolxiana, bazata pe etosul credinţelor populare evoluate din mitologia arhaica, trebuie sa aibe un rol constructiv si civilizator. Ea nu poate servi ideologiilor naţionaliste încurajând militantismul si virilismul, sau cultul violenţei sub orice forma.
Eroii mitici ai neamului, precum Burebista si Decebal nu pot fi folosiţi ca modele care sa inspire zamolxianismul modern, caci ei au fost personalitţni din istorie nicidecum din spiritualitatea strabunilor neamului românesc bazata pe Zeul Zamolxe.
     59. Ce se poate spune despre o societate economica moderna din perspectiva noua zamolxiana?
Mai întâi putem spune câte ceva despre societatea româneasca de pâna acum si spiritul care o anima.
Un studiu facut de antropologul Monica Heintz (2005) este pertinent, ilustrând prin munca de teren faptul ca exista o matrice stramoseasca a românilor în care concepţiile individualiste le sunt straine.
Radulescu-Motru (1999, p. 41) afirma ca românul pare „a trai sufleteste mai mult cu o constiinţa de grup, decât cu o constiinna a sa personala”. Aceasta face ca românul sa tinda catre idealul solidaritaţii, acela de „armonizarea sufletelor individuale într-un suflet al societanii întregi; la ridicarea intereselor de grup deasupra intereselor pur personale” (Radulescu-Motru, 1999, p. 42). Acelasi autor (ibidem) concluzioneaza ca românul „aproape ca-si are sufletul individual absorbit în sufletul grupului”, dar aceasta poate fi un handicap atunci când constiinţa sacrificiului si voinţa de a-l face nu sunt prezente. Aceste constatari ale lui Radulescu-Motru, eu le atribui mentalitaţii românesti ca fiind rezultate din contradicţia fundamentala din sufletul românului, cea dintre zamolxianismul autohton si iudeocrestinismul de import.
O societate zamolxiana moderna se poate fonda pe piloni cu totul diferiţi decât cei existenţi actualmente printre români; baza ideologiei economice practicate este în prezent straina de matricea stramoseasca.
Pragmatismul economic al zilei raneste sufletul românesc pentru ca îl forţeaza sa fie egoist la extrem.
O societate moderna zamolxiana se poate forma prin armonizarea sufletului individual cu cel ale grupului, aceasta fiind caracteristica de baza a sufletului românesc.
Economistii politici din lume argumenteaza în favoarea schimbarii bazelor sistemului economic mondial de la cele de interes individual la cele de interes de grup combinat cu cel individual.
Putem spune astfel ca românul este pregatit sufleteste pentru astfel de schimbari.
Manifestarile de compasiune, mila si ajutor reciproc practicate în ortodoxie nu sunt caracteristice iudeo-crestinismului, cum aparent s-ar crede, ci filonului ancestral dacic.
     60. În ce constau aspectele evoluţionare ale neozamolxianului?
Exista o paradigma în zamolxianismul modern aceea de evoluţie continua, si ea se aplica zamolxianului traind în orice moment istoric. Baza, pe care se constituie crezul, va permite transformari continui în masura în care societaţile, servite de spiritualitatea zamolxiana, se schimba si ele. Acum, în faza de structurare a crezului, aceste noţiuni sunt exprimate cu claritate; neozamolxianismul nu trebuie sa se transforme în calcinari de idei asa cum s-a întâmplat în alte religii.
Fiind de natura politeista crezul are o sansa scazuta de dogmatizare caci poate evolua în direcţii multiple nefiind îngradit de situaţia terminus a monoteismului care îsi atinge limita prin ajungerea la un vârf si a definirii unui ţel unic.
martie 2010 Sydney, Australia