Balada zeului blond - continuare de Lala publicat la 15.02.2011
Citeste prima parte
Balada zeului blond-continuare
     N-am mai venit in lume sa fim iar robi ai gliei
azi glia isi ridica iar sufletul spre cer
mireasma neinceputa, miros de iasca arsa
iar infloresc salcamii stabunilor de ieri...

     Prin prafuri de cenusa si pulbere de stele
corabii maiastre croiesc nou drum spre port
din spuma alba a marii in tanguiri de valuri
un gand rostogoleste talazul printre sorti...
Sunt clipe inspumate, ca valurile marii
firbinti ca rasaritul pe plajele pustii
nisip scaldat in aur in uruit de ape
si-o dulce amintire te cheama iar sa vii...

     Te-am cautat in ceasul amar si greu al noptii
si in amiaza rece a zilei lungi a sortii
te-am cautat in frunze, in luna si in soare
erai ca o fantasma, in suflet plutitoare...

     Si frunzele mi-au spus de ciclurile mortii
si de copacul vietii, traind in umbra sortii
de flori ce infloresc in ochiul vesniciei
din raze de iubire in casa nemuririi...

     Talazul inspumat al valurilor toate
mi-au povestit de scoica si albul perlei coapte
si timpul...EL, stapanul si-a desfacut incet
o mantie pribeaga pe cerul de povesti...
     Lucire de luceferi, scanteie de inceput
si de sfarsit in veacuri...secunda lui de trup
si cu puterea vietii, pe trup o sa i-am pus
a nechezat durerea cand moartea a apus...

     O nimfa aurie dintr-un castel de foc
a rupt in doua vraja din timpul facut zob
s-a spart in cioburi multe oglinda vremilor
si-un chip balai, de aur,din soare s-a ivit
Un print..un zeu...un astru... spre mine a clipit
desprins dintr-o poveste traita si uitata
graunte de durere din doruri faurit
cand zeul aspru' al marii un suflet a izbit
     S-a frant in anotimpuri intregul asfintit
cu gand hain si cuget de viata despartit
pe valuri inspumate, El...zeul a cladit
povesti ce ţin o viata in dorul nesfarsit...

     In linistea secundei un val s-a netezit
din ochii picura lacrimi, oceanu-i infinit
te-am cautat aievea intr-o mie de povesti
intr-o mie de ganduri, intr-o mie de sorti...
Intr-o mie de chipuri, intr-o mie de culori
in tot ce-i etern si-n tot ce-i trecator
aevea in vis si-n zbor de cocori
iubirea mea de dincolo de nori...
Ploua-n amurg petale-n rasarit
se sparge valul la tarmul adormit
in muget de fantasme pirdute-n asfiintit
si-n joc zglobiu de raze ce viata au zidit...
In nimb de aur si lumina tesut in ape de izvor
purtat pe aripi de flutur deasupra zorilor
noi suntem anotimpul din spuma marilor
si cantul necuprins din cartea cartilor...
     Un sal brodat cu aur, vesmantul sotilor
etern asezamant in tainele ceresti
o zare fara margini iubind o alta zare
in anotimpul sacru al sfintelor povesti...

     Azi marea ne-a impins din valurile reci
cu spuma ei pe trupuri strabatem printre zei
pe tarmul nesfarsit spalat de suferinta
un albatros asteapta o singura dorinta...
Tu....a mea iubire nespusa in cuvant
o imbratisare vie in sacru legamant
si-un dor ca o iubire sapat in vesnicie
purtat prin lumi de-un suflet in aspra inrobire...
Tu... gandul ce se asterne pe tarmul apelor
nisipul e fierbinte si ranile mai dor
apune un destin in scoica apelor
tristetea si speranta plutesc pe cate-un nor...
Azi tampla langa tampla in fala zorilor
deasupra, in zenit alunecam usor
purtand pe aripi de inger, al apei viu izvor
iubire din iubire in veacul vecilor...
    

     Pe glezna amintirii o stea a stralucit
piciorul mic se inalta din valul ce-a trait
si urma lui se sterge din dara de nisip
ti-as cere un sarut, daca ai zambi un pic...
Ti-as cere chiar si mâna s-o prind in mâna mea
sa alergam prin ierburi iubind aceeasi stea
prin flori si peste campuri scaldate-n rasarit
prin roua mea de lacrimi, o poarta-n infinit...
     Poate am rade iara, in miezul nucilor
si in povesti cu zane, in cartea vietilor
sclipind in nestemate, cununa focului
stii tu, iubirea mea, ce-i taina jocului?

     O stralucire clara a spart secunda-n mii
si mii de timpi uimiti de clipa stau sa vii
cuminti si inbujorati ca ochii de copii
doar tu si nimeni altul pe cale sa razbesti
in floarea de cires puterea-ti sa innoiesti
s-aprinzi un colt de cer in cantul ce sfiintesti
cu torta vie a vietii pe altarul cerului
si-n cupa invierii, campia sufletului...
     Ti-as cere sa-mi vorbesti, daca as putea vorbi
ti-as cere sa ma plimbi prin vise ce-ai visat
in garile pustii, cand timpul te-a legat
in nopti si zile frante de cautari fiebinti...
Ba nu..imi iarta gandul, e al mintii invelis
eu astazi nu ti-as cere nimic din ce-i trait
pe treapta rotii care prin lume s-a urnit
si viata dupa viata prin lumi te-a izgonit...
as vrea doar infinitul din gandul tau soptit
grauntele de sacru al visului sortit
sa-ti fie casa-n vremuri si adapost in sorti
cunuma de lumina batand in dalbe porti...

     Acolo as vrea iubire sa tesem iar prin gand
cand vise luminoase aprind scantei pulsand
pe creanga inflorita de rugaciuni fierbinti
pastrata peste veacuri in amintiri cuminti...
in slava necuprinsa a boltilor ceresti
cu muzica de stele sclipind pe la feresti
sa fim o rugaciune si-un glas intr-un cuvant
pentru lumina vietii stindarde faurind...
     Si daca panza noua e pavaza si rost
va trece peste munte in zbor curat prin nori
va umple de lumina o zare ce s-a frant
in doua anotimpuri ce le-am trait pe rand

     Si le-am gustat amarul pe roata rastigniti
de doruri nestiute plangand in umbra sortii
iubind in taina zborul si zarea din zenit
visant la clipa sacra a rostului zidit...
Iluziile mintii de stele se ciocnesc
in praf si in cenusa din foc se risipesc
rasare ca lumina din dimineti cetoase
in ganduri o mireasma de vis si mere arse...
     Coloana infinita a portii s-a deschis
si-n mine se framanta un aluat incins
din mii de necuvinte tacerea s-a oprit
sarut in poarta portii, o lume s-a sfarsit...
si-un albatros albastru asteapta in zenit
dorinta sa auda , s-o poatre-n nesfarsit
pe creanga inflorita a rostului rostit
in cer si pe pamant de ursitoarea buna...

     O nimfa aurie purtand pe cap cunuma
grandorii necuprinse a visului ceresc
adus in doua inimi de-un dor nepamatesc
ce freamata in trupuri si alunga somnul greu...
in tandra imbatisare, urcusul muntelui
si-n dulce desfatare, campia sufletului...
Ea, nimfa ...azi vegheaza cararea cea senina
si aseaza printre ramuri cununile de smirna...

     Iubirea mea, iubirea ta...si-un soare
iubirea ta, iubirea mea...si-o luna
iubirea mea, iubirea ta...si-un univers trecand
iubirea ta, iubirea mea...si-un colt de cer cantand
iubirea mea, iubirea ta...si-o rugaciune-n zari
iubirea ta, iubirea mea...la cumpana uitatelor chemari
iubirea mea, iubirea ta...la usa sufletului stand
iubirea ta, iubirea mea...sarutul portii despletind

     Si-o nimfa aurie venita pe pamant, alaiul tainicului gand
rostind cuvantul nerostit, coboara-n sufletul uimit
un inceput si un sfarsit , cuprinse-n spatiul infinit
si-n tampla unui rasarit...desavarsirea...