Lumina, spirit viu - partea I de Omraam Michael Aivanhov publicat la 08.05.2011
Lumina, esenta creatiei
     Se spune ca Dumnezeu este un foc devastator si in majoritatea mitologiilor, zeul cel mai puternic este cel al focului.
Nu este vorba, bineinteles, de focul fizic, pe care il cunoastem si care nu este decât un aspect al focului universal.
Fiindca in realitate exista mai multe categorii de foc:
cel care arde in inima omului,
cel care se inalta de la baza coloanei vertebrale,
cel al soarelui,
cel al infernului,
cel ascuns in inima pietrelor, a metalelor, etc.

     Dar oare ati remarcat ca focul nu poate fi prezent decât daca este insotit de lumina?
Da, lumina este materia prin care se manifesta focul. Transpunând acesta imagine, vom descoperi ca lumina este acea substanta pe care Dumnezeu, Focul primordial, a emanat-o la originea lumii când a rostit: "Sa fie lumina !" Aceasta lumina nu este altceva decât Cuvântul despre care Sfântul Ioan vorbeste la inceputul Evangheliei Sale: "La inceput a fost Cuvântul si Cuvântul era cu Dumnezeu, si Cuvântul era Dumnezeu. Tot ce a fost facut a fost facut prin el ..."
Lumina este Cuvântul pe care Creatorul l-a pronuntat si prin care a creat lumea.
Lumina fizica asa cum noi o cunoastem, nu este decât o condensare a luminii primordiale. Dumnezeu, principiul activ, a proiectat lumina, si El a prelucrat-o ca pe o materie pentru a crea universul.
In acest moment intrevedem manifestarea celor doua principii, masculin si feminin, care sunt la originea creatiei, fiindca Dumnezeu, Focul, principiul masculin, a extras din El si a proiectat principiul feminin, lumina, materia in care urma sa creeze.
     Se spune ca Dumnezeu a creat lumea din nimic. Din nimic din exteriorul Sau, da, si acest lucru e dificil de inteles de catre noi care nu putem construi ceva decât cu materiale si instrumente exterioare noua.
In realitate, nu se poate crea nimic din nimic si acesta idee a unei creatii plecând de la nimic semnifica de fapt ca Dumnezeu a extras din El materia creatiei Sale.
Universul nu este nimic altceva decât aceasta substanta extrasa din El si devenita exterioara Lui, dar care este pentru totdeauna a Lui.
Cu ce oare viermele de matase isi tese coconul si paianjenul pânza? Cu ce oare melcul isi fabrica cochilia?
Cu o substanta pe care o extrag din ei insisi.

     Daca stim sa observam natura, multe fenomene ne pot revela ceea ce gânditorii considera mistere de nepatruns! Chiar si stiinta va descoperi intr-o zi ca lumina este materia primordiala din care universul a fost creat, si daca omul va ajunge sa invete acest lucru, si el va putea deveni creator ca Dumnezeu.
     Dupa cartea Genezei, primul eveniment a fost deci crearea luminii.
Dumnezeu a spus "Sa fie lumina!"
Dar despre ce lumina este vorba? Lumina pe care ne-o trimite soarele nu este cea a primei zile de care se vorbeste in Geneza. Dincolo de soarele vizibil exista un soare invizibil, intunecat, soarele negru, care trimite neincetat energii soarelui vizibil. Acesta le transforma si le retrimite sub forma de lumina.
Lumina pe care noi o vedem nu este cea pe care Dumnezeu a creat-o le inceput când a rostit: "Sa fie lumina!" Ea a venit dupa acesta.
Primul soare a trimis lumina primordiala pe care soarele vizibil o transforma si o retrimite sub forma de raze; adevarata lumina, nu descopera lucrurile decât daca interactioneaza cu ele. Daca nu se afla nimic in calea sa, ramâne invizibila.
Numai obstacolul pe care-l intâmpina o poate revela.

     La inceput a fost prima miscare izvorâta prin manifestare din Spiritul Divin, de stralucire in afara, in exteriorul Lui.
Inainte de a crea, Dumnezeu a proiectat in jurul sau un cerc luminos pe care l-am putea numi aura Sa.
Prin acest cerc de lumina El a fixat limitele universului, si odata realizat aceasta, a proiectat in lumina aurei sale imagini care s-au materializat, s-au cristalizat. Aura sa a fost cea care a furnizat materia creatiei.
Când Sfântul Ioan a spus la inceputul Evangheliei Sale: "La inceput a fost Cuvântul ...", "Cuvântul era cu Dumnezeu" semnifica faptul ca nimic nu s-a facut fara participarea aurei lui Dumnezeu. Cuvântul Divin este lumina.

    
     Putem verifica acest proces al creatiei la marii initiati. Si ei poseda o aura luminoasa care are rolul nu numai de a le inconjura corpul si a-i proteja ci si de a le furniza materia pentru creatiile lor.
Când un initiat voieste sa creeze prin gând, utilizeaza aceleasi modalitati ca si Dumnezeu când a creat universul: proiecteaza o imagine sau pronunta un cuvânt care trebuie sa traverseze aura sa. Aceasta aura care-l inconjoara serveste de material pentru manifestare.

     Imaginea proiectata sau cuvântul rostit prind consistenta prin materia aurei.
Un om care vrea sa realizeze ceva, n-o poate face daca nu poseda materia subtila a aurei.
Fara indoiala, ati remarcat si voi: in anumite zile vorbiti fara a putea produce nici un efect asupra altora care ramân reci, indiferenti, in timp ce altadata, din contra, cu o vorba simpla produceti o impresie formidabila.
Da, pentru ca aceasta vorba este vie, cuvintele pe care le folositi au fost in prealabil cufundate in aura voastra prinzând viata si forta, puterea de a putea penetra in sufletul altora si de a-i face sa vibreze.
In zilele când aura voastra este palida cuvintele va sunt goale, nesemnificative, nu exista nimic in ele; vorbiti, dar nu obtineti nici un rezultat.

     Puterea initiatilor provine din modul in care stiu sa-si impregneze cuvintele pe care le pronunta cu materia aurei lor care este abundenta, intensa pura. Cuvântul nu este decât un suport, el nu poate avea efect decât in masura in care este impregnat cu elementul creator.
Cel care nu stie sa pronunte cuvintele magice poate foarte bine sa strige, sa se agate, nu va reusi niciodata sa se faca auzit de spiritele superioare si sa le atraga. Dar un Initiat care va pronunta aceleasi cuvinte fara sa strige, sa gesticuleze, numai prin forta interioara provenita de la aura sa, va obtine rezultate deosebite.
     Nu vorba a creat lumea ci Cuvântul viu, adica lumina.
Forta primordiala care a iesit de la Dumnezeu era spirit, revenind spre Dumnezeu ea a devenit lumina.
Soarele negru trimite spiritul soarelui luminos, iar soarele luminos retrimite lumina vizibila, soarelui intunecat. La revenire spiritul se transforma in lumina.
Când Dumnezeu a facut prima miscare, Spiritul Sau, Cuvântul viu, a intrat in actiune, iar când Spiritul s-a reintors catre Dumnezeu a devenit lumina. Tot ceea ce centrul trimite la periferie revine inapoi la centru, fiindca cercul are o limita si se stabileste deci un circuit neintrerupt de la centru la periferie si de la periferie la centru.
Revenind catre centru, curentul de forte dobândeste calitati noi si provoaca reactii noi de-a lungul traseului de intoarcere.
Natura curentului nu este aceeasi la dus si la intors.
     Magul, inainte de o ceremonie magica trebuie sa-si realizeze un cerc in jurul sau. Originea acestei practici, care este straveche, provine din cunoasterea extraordinara a aurei.
Când se spune ca magul trebuie sa intre in cercul pe care l-a trasat, este vorba nu de un cerc fizic ci de crearea unui cerc viu, cel al aurei, in cetrul caruia trebuie sa se plaseze, aceasta inseamna ca spiritul sau trebuie sa fie activ, vigilent, pentru a nu deveni victima unor spirite invizibile.
Daca magul se multumeste sa traseze in jurul lui un simplu cerc material, fara sa fi lucrat in prealabil asupra aurei sale pentru a-i face sa devina pura, luminoasa, puternica, va obtine probabil ceea ce doreste, dar când va fi sa iasa din cercul magic, toate entitatile care l-au ascultat când se afla in cerc (pentru ca fiintele invizibile respecta acest simbol, precum si cuvintele magice pronuntate) vor incepe sa-l urmareasca.
Aceste patanii cad pe capul tuturor magicienilor care ignora legile amintite. Spiritele invizibile care vad ca aura lor nu este nici pura si nici luminoasa sfârsesc prin a se razbuna pentru ca au fost obligate sa se supuna unor oameni nedemni de ele. Pentru ca un gând sa-si poata lua zborul, are nevoie de aripi, iar aceste aripi se gasesc numai in aura.
Suntem cu totii in interiorul aurei Divine: ea ne patrunde, ne traverseaza.
     Unul din simbolurile Creatiei lumii este roza mistica. Cele sase cercuri care formeaza petalele reprezinta cele sase zile necesare lui Dumnezeu pentru a crea lumea (sase zile simbolice, evident, care au durat miliarde de ani !). De altfel, unii ezoterici au interpretat primul cuvânt al Genezei «Berechit» ceea ce înseamna "la început" ca si verbul «bara» "a crea" si «chit» = "sase". În fiecare cerc puneti câte o culoare din sase: violet, albastru, verde, galben, portocaliu si rosu, si meditati asupra lor ... Cercul central reprezinta lumina alba din care au izvorât celelalte sase culori. Daca nu întelegeti profunzimea acestui simbol, cel putin contemplând aceasta imagine perfecta veti crea legaturi între ea si noi si acest lucru va va ajuta în evolutia voastra spirituala. Lumina este starea cea mai subtila a materiei, iar ceea ce noi numim materie, nu este decât forma cea mai condensata a luminii. În întreg universul este deci acelasi tip de materie... sau aceeasi lumina ... mai mult sau mai putin subtila, mai mult sau mai putin condensata. Tot ceea ce gasiti condensat pe pamânt se afla în planul eteric sub o forma mai fina, mai pura; si iata care este sensul lucrarii spirituale sa ajungem sa gasim tot ceea ce avem nevoie într-o stare subtila cât mai apropiata de starea primordiala.

     Dimineata, în timp ce primim rasaritul soarelui, ne putem hrani cu cel mai pur tip de hrana: lumina. Când Iisus spunea: "Preafericiti cei carora le este foame si sete ..." el nu vorbea de o foame si o sete fizica, ci de foamea si setea de adevar, de întelepciune, de justitie, de libertate pâna a nu mai avea foame si sete decât de foc si lumina. Sufletului îi este foame spiritului îi este sete. Sufletul manânca focul, iar spiritul bea lumina. Spiritul este un principiu masculin, sufletul un principiu feminin, si fiecare se hraneste de elementul care-i este complementar. Sufletul aspira la un principiu pozitiv, activ, dinamic, si el manânca focul. Spiritul, care este masculin, are nevoie de principiul feminin si bea lumina. În acelasi mod în care principiul masculin genereaza principiul feminin, astfel focul produce lumina: lumina este o manifestare, o emanatie a focului.

     Lumina este vesmântul focului, de aceea lumina este în legatura cu materia. În înalt, în regiunile sublime lumina este în relatie cu materia, iar focul cu spiritul. De aceea Dumnezeu, Focul primordial, a creat mai întâi lumina, si numai dupa aceea lumina a creat lumea, nimic n-a fost facut fara lumina. De fiecare data când aprindeti un foc în fata voastra se repeta exact istoria creatiei lumii.