Cine suntem noi? - Partea IV de Lelia Mihail publicat la 17.05.2011
Rus'
     Daca lecturam legendele popoarelor cu atentie si mai si comparam "povestile", ies la iveala lucruri interesante.
Dar nu trebuie sa citim neaparat "basme" ci putem citi pe internet ce scriu oamenii despre poporul caruia apartin.
Si mai mult chiar. Ce noteaza istoria oficiala despre fiecare neam.
Puse alaturi devin mai interesante decat orice lectura.
     Prima mentionare in istorie a rusilor este in Hanatul Rus in secolul 8, capitala la Novgorod.

     Dinastia Riurikovici a fost fondata in anul 862 de printul Riurik, un print varang(rus'). A venit impreuna cu 2 frati, Crivich si Ves, pe care i-a instalat in zona Novgorod, oras construit chiar de ei. Si in prezent, populatia din Novgorod spune ca e de origine varanga.
Dealtfel si descoperirile arheologice demonstreaza ca pe acele teritorii locuiau varangii in primele secole ale erei noastre.
Teste de ADN demonstreaza ca urmasii lui Riurik nu au origine slava.
1019–1054 - Rurik si fratii sai au fondat un stat pe care istoricii l-aunumit mai târziu Kievan Rus' -Rusia Kieveana (862–1349).
Rurik (862-879) print de Novgorod este urmat de Oleg (879 -912) care incepind din 882, cand muta capitala la Kiev, devine si print de Kiev. Igor (912-945) casatorit cu o printesa scandinava, Olga, care devine regenta (945- 964) pentru fiul sau Sviatoslav I[Svyatoslav I (964-972)] care se casatoreste cu o servitoare cu care are 3 fii dar urmas este Vladimir I (978-1015) botezat Vasili I. Numele pagin de Vladimir era schimbat in Vasili.
Acesta s-a convertit la crestinism, i-a placut fastul ritualului stralucitor, deh....era fiu de slujnica!!!!

     "Dinastia Riurikovici ... a încercat sa impuna conceptul de integrare a "zemlia russkaia" , precum si notiunea unificatoare a unui "neam rus ".
Acest sentiment de proto-nationalism este în mare parte produs de istorici în epoca moderna: "Rusia Kieveana nu a fost niciodata într-adevar o forma de guvernare unificata. A fost un conglomerat slab legat, prost definit, si eterogen de terenuri si orase locuite de triburi si grupuri ale caror legaturi au fost în principal teritoriale ".
Aceasta a cauzat dizolvarea dinastiei Riurik în mod eficient în mai multe sub-dinastii mai mici, în secolele 10 si 11.
Acestea au fost Olgoviches de Severia care a domnit în Chernigov, Yuryeviches care a controlat Vladimir-Suzdal, si Romanovich in Galicia-Volynia.

     În secolul al IX-lea Rusia Kieveana (la a carei mostenire spirituala pretind atît Rusia, cit si Ucraina) a adoptat crestinismul dupa ritul ortodox. Domniile lui Vladimir cel Mare (980-1015) si fiul sau Iaroslav I cel Intelept (1019-1054) constituie Epoca de Aur din Kiev, care a vazut acceptarea crestinismului si crearea primului cod juridic scris in codul slav, Russkaya Pravda.
Evident , crestinarea a adus si obligativitatea folosirii codului slavon.
Vladimir a avut 7 sotii, doua in perioada pagana, Olava si Rogneda(mama lui Iaroslav) si altele printre care Anna Porfirogeneta, probabil pentru legitimarea pretentiilot lor de urmasi ai Bizantului.
Pe la mijlocul secolului al XII-lea, Rusia Kieveana s-a dizolvat în principate independente, fiecare condus de catre diferite ramuri din dinastia Rurik.
Urmasul Rusiei kievene a fost principatul Vladimir-Suzdal(1168-1389).

     Aici a domnit dinastia Yurievich, a fiului al saselea al lui Vladimir, Yuri Dolgoruki
. In aceasta perioada au fost fondate localitatile Pereslavl, Kostroma, Dmitrov, Moscova, Yuriev-Polsky, Uglich, Tver, Dubna. Se observa politica de departare de Kiev.

     Paralel, exista in nord Republica Novgorodeana (1136–1478) condusa de familia Olgovich. Singurul principat in care se vorbea limba rusa. Mai exista si Regatul Galicia-Volhinia (1199–1349). Condus de Roman cel Mare urmat de fiul sau Daniel primul Rege al Rusiei(1253–1264))

     Ducatul de Ryazan (1097–1521).
Ducatul de Smolensk (1010–1404).
Pricipatul de Moscova infiintat de Daniil, fiul lui Alexander Nevski(1220-1293) principe de Vladimir si Novgorod.(sfintit de biserica ortodoxa). Daniil de Moscova a fost si el canonizat.
Cateva dintre aceste principate au fost "inghitite" de Marele Ducat Lituanian. http://en.wikipedia.org/wiki/Rurik_Dynasty
In toate aceste statulete se vorbea slava veche. Deci se vorbea limba predominanta a triburilor de acolo, care dupa cum putem vedea pe harti erau destul de departate unele de altele. Asta ne spune ca acolo existau foarte multe triburi ce vorbeau aceeasi limba pe care istoricii au botezat-o slava veche.
Slavona noua, facuta de biserica ortodoxa dupa modelul celei vechi, repeta modelul "latin", limba latina fiind construita pe modelul "limbii latine vechi si vulgare", adica limba dacilor. Iar nerecunoscatorii urmasi, nu vorbesc niciunul nici latina nici slava.
Ca religie, de la crestinare, toti au fost crestini ortodocsi.
In ciuda faptului ca aceasta a fost cea mai mare tara ortodoxa dupa teritoriu si populatie centrul de greutate al lumii ortodoxe s-a aflat timp de inca cinci-sase veacuri la Constantinopol, dupa care a trecut in Moldova.

     Ivan III(1462–1505) a pus bazele statului rus, a avut o domnie lunga. A fost initial Print de Moscova dar a invins republica de Novgorod si a format Regatul rus.
Dupa moartea primei sale sotii, Maria of Tver (1467), se casatoreste cu Sofia Paleologu numita de fapt Zoe.
Fiul lui Ivan cu Maria , Ivan cel Tinar , moare lasind un fiu, Dimitri, a carui mama era Elena, fiica lui Stefan cel Mare . Copilul a fost numit succesor de bunicul sau care apoi, datorita conjuncturilor s-a razgandit si l-a numit succesor pe fiul Sofiei, Vasili devenit Vasili III(1505–1533). El este tatal lui Ivan cel Groaznic.

    
Tarul Ioan al IV(1530_1584), zis si cel Groaznic, a înaintat pentru prima data pretentia ca Rusia ar fi mostenitoarea Bizantului cazut în mîinile otomanilor.
În primul rînd, este vorba de adoptarea stemei oficiale a Rusiei: vulturul bicefal, împrumutat de la basileii metropolei de pe malurile Bosforului.
Eruditul tar si-a alcatuit chiar un arbore genealogic care-si avea radacinile sale în prima dinastie romana: Iulia-Claudia din care au facut parte Caesar si Octavian August.
De altfel, chiar si cuvîntul „tar” nu este altceva decît „cezar” (adaptat foneticii rusesti) care a facut parte din titulatura împaratilor romani si a basileilor bizantini.
Nu este de mirare deci ca unii cercetatori au apreciat renumita "Legenda despre Mitra Alba” (un manifest cu caracter programatic aparut în mediul monastic în timpul domniei lui Ioan cel Groaznic; in el se vorbea despre faptul ca primele doua Rome (cea din Italia si Constantinopolul) au cazut, cea de-a treia – cea din Moscova le va inlocui si va dainui in veci, unindu-le pe primele doua sub egida Crucii Ortodoxe) ca un manifest geopolitic al lui Ioan cel Groaznic, in special, si al Imperiului Rus (Rusia devine un stat multinational, “de facto” un imperiu, anume pe timpurile lui Ioan cel Groaznic).
Acest tar reuseste sa alipeasca la Rusia hanatele Kazan, Astrahan si cel al Siberiei care erau locuite de o populatie nerusa si neortodoxa) care se nastea atunci, in general.
La 23 februarie 1551 Ivan convoaca cel de-al treilea sinod bisericesc unde înmâneaza prelatilor un document numit Stoglav cu privire la reformele pe care intentioneaza sa le faca pentru a însanatosi functionarea Bisericii; staretii si manastirile nu vor mai putea face nici o achizitie fara încuviintarea suveranului, se va interzice manastirilor sa dea împrumut bani cu camata. Fiecare oras va avea scoala lui, deservita de preoti si de dieci; se va preda scrierea, cititul, aritmetica, cântul, religia, bunele maniere.
Ivan reorganizeaza nobilimea tarii, taranii ramân legati de glie, daca nu de jure, cel putin de facto. Tarul guverneaza cu ajutorul Dumei boierilor. în cazurile grave el convoaca chiar Zemski Sobor. Totusi, aceste adunari nu au decât un vot consultativ.
în 1565 împarte tara în opricinina si zemscina. Opricinina constituie domeniul privat al tarului, pe care acesta îl va administra cum vrea si asupra caruia va avea putere deplina. Zemscina cuprinde restul teritoriului. Prin decizia unilaterala a Tarului, în opricinina vor intra câteva cartiere din Moscova, 27 de orase, 18 districte si principalele cai de comunicatie. Douasprezece mii de familii aristocrate sunt stramutate si-si pierd averea si influenta.
Se va naste o noua clasa, orpicininici, care datoreaza lui Ivan ascensiunea lor. Functia lor este deasupra legii iar terenul lor de manevra este zemscina. Violenta lor este încurajata de tar care îi rasplateste cu bunurile luate de la tradatori. Curând acestia devin de temut si detestati.
La 28 octombrie 1571 Ivan se casatoreste pentru a treia oara cu Marfa Sobakina, fiica unui negustor din Novgorod. Tarina Marfa, care se îmbolnavise înainte de nunta, moare la 13 noiembrie 1571. De teama ca nu i se va permite cea de-a patra casatorie, declara ca n-a avut nici un contact carnal cu sotia sa si cere Bisericii anularea casatoriei. Se însoara la 29 aprilie 1572 cu Anna Koltovski, fiica unui curtean. Dupa doi ani de casatorie îi va reprosa sterilitatea, o va repudia si o va trimite într-o manastite unde va deveni sora Daria. Tarul se casatoreste pentru a cincea oara cu Anna Vasilcikova care, curând, va suferi o moarte violenta.

     A sasea sotie, Vasilisa Melentieva, este surprinsa dupa câteva luni în adulter cu printul Ivan Devtelev. Este tunsa si trimisa la manastire. Cea de-a saptea sotie, Maria Dolgoruki, îl dezamageste pe Tar mai mult decât toate celelalte: nu este fecioara. Este legata de o trasura iar caii o trag în râu unde se îneaca. în 1581 se casatoreste pentru a opta oara cu Maria Feodorovna Nagoi, fiica unui dregator de la curte.
Ivan si-a anexat cea mai mare parte a Livoniei în 1577.
Doi ani mai târziu, armata poloneza aliata cu armata suedeza zdrobesc armata rusa.
La 15 ianuarie 1582 este semnat un armistitiu pe 10 ani între Polonia si Rusia. Rusii abandoneaza întraga Livonie si Polotkul iar polonezii evacueaza orasele rusesti pe care le-a cucerit.
Tareviciul Ivan care are 27 de ani si care a urmarit îndeaproape tratativele de pace cu Polonia îi reproseaza tatalui sau lasitatea de care da dovada si îi cere încredintarea trupelor pentru a elibera Pskovul. Dupa câteva zile, la începutul lunii noiembrie, o solie de boieri îi cere Tarului sa preia comanda trupelor sau sa-l trimita pe tareviciul Ivan pentru a lupta împotriva polonezilor. Ivan crede ca este vorba de o conspiratie împotriva lui.
La 15 noiembrie 1581 îsi vede nora, Elena, sotia lui Ivan, care era însarcinata într-un stadiu avansat, purtând o rochie usoara în loc de trei rochii asa cum era obiceiul. O bate atât de tare încât aceasta avorteaza. Tareviciul furios ridica vocea în fata suveranului. Ivan îsi loveste fiul la întâmplare cu bastonul sau cu vârful de fier si îl raneste mortal. La 19 noiembrie 1581 oficial tareviciul moare în urma unei febre puternice. Ivan care îsi iubea fiul foarte mult este distrus, refuza sa doarma si sa se hraneasca, se simte vinovat atât pentru ca si-a omorât fiul dar si pentru ca acest fiu era mostenitorul tronului.
În prezenta boierilor dicteaza dispozitii prin care îl numeste mostenitor pe cel de-al doilea fiu al sau, Feodor. Pentru a-l ajuta pe Feodor, numeste si o comisie alcatuita din cinci boieri: Ivan Suiski, eroul asediului Pskovului, Ivan Matislavski, fiul nepoatei marelui cneaz Vasili, Nicetas Iuriev, fratele primei sale sotii, Anastasia, Bogdan Bielski si mai ales Boris Godunov a carui sora Irina s-a casatorit cu tareviciul.

     Pe timpul tarului Boris Godunov (1598-1605) Biserica Ortodoxa Rusa este ridicata la rangul de Patriarhie (inceputul secolului al XVII-lea).
     Intre cercetatori exista o parere cum ca acest inalt statut a fost obtinut prin metode nu tocmai etice. Intreprinzatorul Godunov (care a obtinut tronul rus datorita mortii suspecte a tareviciului Dmitri - mostenitorul tronului) a hotarît sa-si adauge stralucire autoritatii sale cam stirbite de evenimentele din Uglici (in acest oras a fost omorit -dupa unele date- tareviciul Dmitri de catre asasinii trimisi de catre Boris Godunov. Versiunea oficiala afirma ca tareviciul care era bolnav de epilepsie s-ar fi jucat cu un cutit si in timpul unui acces epileptic ar fi cazut pe el; este insa cert ca moartea unicului Rurikovici -denumirea primei dinastii rusesti- ramas in viata era convenabila lui Boris Godunov caci ii curata acestuia calea spre tronul Rusiei) prin ridicarea rangului Bisericii Ortodoxe Ruse de la mitropolie la patriarhie.
In ciuda celor expuse mai sus Biserica Rusa nu era un instrument docil in mîinile statului. Ierarhii Bisericii stiau sa se opuna autoritatilor si chiar tarului atunci cînd erau calcate in picioare canoanele credintei si normele de morala.
Mikhail Feodorovich Romanov (1613-1645) instaureaza dinastia Romanov, fiind nepotul lui Ivan cel Groaznic dupa prima sotie Ana Romanova.

     Ceea ce n-a îndraznit sa faca Ioan cel Groaznic sau Boris Godunov a facut Petru I.
El a îndraznit sa atenteze la principiul separarii bisericii de stat.
Petru I a înlocuit functia Patriarhului cu un asa-zis „sinod patriarhal” în frunte cu un ober-procuror care era o persoana laica, un simplu functionar numit de tar. Ceea ce o fata bisericeasca ar fi îndraznit sa-i impute tarului, reiesind din puterea data de la Dumnezeu, un simplu functionaras, precum ober-procurorul Sinodului, nu ar fi facut-o niciodata.
Petru I s-a mai deosebit si prin faptul ca a declarat deschis si cinic cum ar trebui utilizate sentimentele religioase ale populatiei în atingerea unor obiective geopolitice. Este vorba desigur de renumitul „Testament al lui Petru I”.
Conform acestui document programatic al politicii externe rusesti înaintarea Rusiei spre Tarigrad (Constantinopol), via – Tarile Românesti si Balcani, trebuia infaptuita sub lozinca „eliberarii fratilor de singe si credinta de sub jugul turcilor pagani”.
     Confirmarea celor expuse mai sus este anexarea Basarabiei la Rusia în anul 1812. Pîna atunci Rusia a luptat pentru eliberarea pamînturilor vechi rusesti care au fost cucerite de catre vecinii sai catolici în perioada farîmitarii feudale si a jugului tataro-mongol (Ucraina si Belorusia de astazi).
Teritoriile care au facut parte din fosta Hoarda de Aur (hanatele Kazan, Astrahan, cele ale Siberiei si hanatul Crimeei) si cele nord-caucaziene au fost cucerite deoarece erau o baza a permanentelor expeditii de jaf tatarasti sau puteau servi in calitate de cap de pod pentru imixiunea otomana.
Provinciile baltice au fost si ele un avanpost al dusmanilor externi (initial – cavalerii ordinului teuton si livonian, iar mai apoi – al suedezilor).
Statuletele georgiene s-au alipit benevol la Rusia deoarece erau amenintate cu disparitia totala, fiind strînse ca între ciocan si nicovala între Imperiul Otoman si Persia.

     Basarabia insa a fost o parte componenta a Tarii Moldovei, stat crestin ortodox pe care Rusia, prin tratatele incheiate cu tarii Alexei Mihailovici si Petru I, se obliga sa-i refaca integritatea teritoriala si sa-l apere de dusmanii externi. Planurile de „eliberare” nutrite de tarii rusi vizau toate pamânturile românesti. Despre aceasta ne marturisesc si tratatele secrete incheiate de catre Alexandru I cu Napoleon I Bonaparte. Basarabia urma sa devina un cap de pod care ar fi catapultat Rusia in Balcani si spre Strîmtori (Bosfor si Dardanele).
La sfîrsitul secolului XIX - inceputul secolului XX cercurile guvernante ale Rusiei au adoptat o fatisa doctrina filetista si sovina: cea a „poporului rus – purtator de Dumnezeu” („Russkii narod – narod bogonoset”).
Ea intra într-o contradictie flagranta cu principiul universalitatii invataturii crestine.
A fost lansata o politica de rusificare fortata care viza, in primul rînd, popoarele ortodoxe din Imperiul Rus.
In Basarabia, de pilda, au fost interzise în biserici predicile în limba româna, la fel ca si invatamîntul în limba materna (inclusiv în seminariile duhovnicesti). In celelalte regiuni din bazinul de Nord al Marii Negre si a stepelor nord-caucaziene autoritatile rusesti au recurs la o larga politica de colonizare a tinutului cu tarani rusi si ucraineni, precum si cu refugiati si colonisti voluntari din tarile balcanice aflate sub dominatia otomana. Iata de ce aceste teritorii au capatat denumirea de „Novorossia” („Noua Rusie”).
A. Savin http://www.mdn.md/index.php?view=search