Copil izbavitor de Lala publicat la 31.05.2011
Copil Izbavitor
     Copil izbavitor venit in asta lume
din vatra neamului un foc am luat
si mi-am aprins un rug in arsita iubirii
din temelia dorurilor vrute si nevrute
si a orbirii, fricii, mortii si durerii.

     Din toate-am strans pe rugul meu de jad
sub bolta cerului deshisa spre lumina;
pe rugul viu o lume-ntreg' am ars
cenusa stinsa, a zeilor povara
pecetea grea a sortilor ramasi.

     Am stins prin flacari mistuind o zare
ocari si jale, vina si pacat
poveri ce-au intinat un neam,
visand mereu o apa ce adapa
si setea mea si dorul dalbei stea.

     Trecut-am sabii aspre de lumina
in calea focului izbavitor de neam
cu grele lanturi de razboi si moarte
in robi si in robie Pamantul a uitat
destinul sacru-n zborul neinfranat...

     Stramosi si mosi s-au rupt de glia lor
prin sorti fata de Tata au semanat neghina
ratacitori prin lume, vandut-au mantuirea
pe-un colt ravnit de lume, visand numai la rai

     Si-a ars in flacari rugul...amarul, necredinta
atator vieti culese din vai fara inceput
iertare nu exista, dreptatea e putinta
de-a sterge intunecimea si cugetul pierdut
in flacari am murit, din flacari m-am nascut...

     Cu voia Ta Parinte am stins in ruguri focul
s-a spulberat cenusa in cele patru zari
Lumina din Lumina rasare-n loc de soare
potop de stele apinse in albe licariri
si un rasarit albastru rugandu-se in zenit

     Cenusa o ia vantul, fuior de lana toarsa
si-o matura din calea ETERNULUI SFARSIT
o spala-n ape sacre si noi cutezatoare
o vatra de lumina si-un neam neprihanit
un cuget si-o visare dospesc in infinit

     O spala si-o usuca azi vantul biruintei
caci cei ce graul sacru prin veac au impletit
in slava sa ridice din nou le e menirea
cununa cea maiastra a gandului rostit
o lume in Lumina spre Logosul vestit

     In slava ta Parinte ingenunchez pe vatra
e vremea mult visata..ETERNUL INCEPUT
m-aplec sa ating Pamantul si sa-i sarut iubirea
ce cu destoinicie prin flacari ne-a tinut
ne-a ocrotit in veac si ne-a fost asternut

     Pe vatra arde focul, e Viu...dar nu-i din lume
el ruguri nu va face in visul ce va fi
sunt flacari din Iubirea ce-a inaltat o lume
din cantul cel de jale si somnul cel de moarte
trezind in cuget versul si cantul aurit

     In zumzetul din haos, prin suflete curate
ce azi cununi de laur ridica iar la cer
se asterne peste veacuri o noua vatra sacra
Iubire si Lumina,asezamant si paine
pentru Pamant, viata si neamul ce va fi

     Din colturi nestiute, din neamurile toate
copii izbavitori...ai focului ostasi
copii curati si limpezi in straie imparatesti
aduc chivot de lege in sacru legamant
si visul ei preschimba asemeni unor magi

     Sunt astazi veghetorii ai celora ce trec
pe puntea aurita din basmele strabune
in pas ca de izbanda spre lumea ce va fi
si-n sunete de trambiti spre viata si adevar
cu pieptul dezvelit si sufletul cununa

     Un brau ca de Lumina croit din curcubeu
din inimi izvorat, al sufletului zbor
imbraca astazi zarea la poarta vetrei lor
in zale de speranta cusuti cu dor de viata

     Un suflet nou va naste din neamul ce s-a frant
e totul cu putinta in voia cea cereasca
uitat e printe ganduri Cuvantul cel strabun
a Tatalui menire si-a Fiului speranta
uitat, dar nu pierdut...chivot de lege dreapta

     Aduc azi slava tie, Celui ce ne esti Tata
si Mama deopotriva in cele patru zari
ce ne-ai iubit in arsiti si ne-ai slavit Lumina
cand ne-am pierdut in ganduri orbecaind desculti
in goana nebuniei calare printre munti

     Aduc azi slava Tie, marire vrerii Tale
ce-ntoarce roata mortii si visul somnului
spre adevar si viata in fosnet de izvoare
copii ai libertatii ce am uitat demult
sa dam iubire zarii in ruga zilei clare