Iubirea nu-i o taina de Lala publicat la 03.06.2011
Iubirea nu-i o taina
     In ochiul cel de taine, o pleoapa peste lacrimi
s' asterne in visare si zbate scânteieri
din doruri nestiute se naste o cântare
fierbinte ca iubirea abisului de ieri

     Un soim putrat de vanturi inalta peste creste
un anotimp al vietii inscris in curcubeu
un borangic de aur batut in nestemate
s-o cupa cu nectarul fântânilor din cer

     Pe aripi de cuvinte isi striga EA iubirea
de peste mari si veacuri, alaiul cel de dor
rasuna in ecoul ce picura in cântec
vapaia LUI de zbucium in tâmpla zorilor

     Faptura negasita in arsita 'ntrebarii
ce s-a nascut in valuri din spuma zeilor
Zeita a Iubirii, EA spulbera tacerea
cuvinte printre lacrimi stropesc in vis culori

     Albastra ca margeaua credintei infinite
privirea i se cerne in ochi surazatori
e alb in zori vesmantul drapat in raze alese
intr-un buchet de laur pe fruntea ei de dor

     Invesmântata in clipocit de stele
acorduri infinite dezlantuind in bolti
in tampla lui se zbate in soapte neintelese
povestea unui suflet ce-a incununat un zbor

     Azi soimul se preschimba in vulturul maiastru
cântare de nuntire pe coama norilor
si ruga aurie din psalmul viu al vietii
e alfa si omega, fiintei viu izvor

     Sunt Zeul si Zeita cuprinsi de acelasi cânt
ce freamata in inimi si isi cere rostul sfant
in sunete de aur din sfere impletind
pâinea si sarea iubirii pe pamant

     In pleaopa de lumina rodesc din vis scântei
iar visul cel din veacuri dezleaga porumbei
pe cerul din privire straluce un suras
e sacru ca iubirea si aripi poarta-n vis

     Tacut..din cer ulciorul adapa sfintenia-n izvoare
iubirea ce se naste in freamatul din soare
in viata naste VIATA nou cantec la feresti
prin portile luminii se frâng oglinzi lumesti

     Iar zarile se-aduna in coama zeilor
s-a rascolit nisipul in strigatul zeitei
cand marea a vuit, talazul s-a sfârsit
Iubirea nu-i o taina, e-un strigat infinit