Adio de Lala publicat la 23.06.2011
Adio
     Pe coama zarilor, langa izvoare
sedea Blablonski...zeul soare
privind in ochiul tainuit
povestea unui asfiintit

     In suflet lacrimi picurau
si de dureri ii povesteau
de goana cea nebuna a mintii
si de povara necredintii

     In susurul cel de izvor
treceau in zbor franturi de dor
icoana clipei blestemate
prin vai strigand dupa dreptate

     Un chip din vise plasmuit
inaintea lui zambea candid
si ardea in focul vinetit
stindardul zeului robit

     Plangea celula lui de trup
in bocet stins sapat in lut
vesmantul zdentuit pe ape
Blablonski zeul... stelei dalbe

     Frumos ca un luceafar stins
ardea un rug de vise nins
cu gust amar de neputinta
dospit pe jar de-a sa fiinta

     Rostgolind tradarea firii
in zari se mistuie martirii
si demonii tesuti din ape
scurmau pamantul noptii albe

     O voce-n zari rostea plangand
suspinul aspru in Cuvant
izvoarele strigau adanc
si marea fremata gemand

     Pe rug am ars, la rau am plans
pe Altar mi-am pus cugetul stins
si-am colindat din zare-n zare
in noaptea grea strigand in soare

     N-ai fost tradat, ai fost iubit
in neguri tu te-ai ratacit
adio, zeul meu iubit
am plans destul visul zidit

     Mi-e jale azi de chinul tau
sarmane zeu, iubitul meu
mi-e jale de durerea mea
de steaua ce-am iubit candva

     Te-am asteptat ca pe o minune
sa dantuim cladind o lume
pe pajistile nemuririi
sub bolta alba a iubirii

     Nu esti...nu poti...nu vrei....nu stiu
un clopot dangane in pustiu
ecoul timpului zidit
intr-o perdea de asfiintit

     Adio, trist si tainic gand
iubirii aspru legamant
iertare iti cer...pentru cuvant
si pentru clipa ce s-a fant

     crampeie de vise, crampeie de dor
o lume de forme se inclina usor
si curge ca mierea in oale de lut
adio Blablonski...ce-a fost, s-a nascut!