Cine suntem noi? - Partea V de Lelia Mihail publicat la 06.07.2011
Se intimpla si altora.
     Casa de Windsor este actuala Casa Regala a Regatului Unit al Marii Britanii.
Casa Regala a fost creata la data de 17 iulie 1917, din ramura britanica a Casei de Saxa-Coburg si Gotha de catre regele George al V-lea printr-o proclamatie regala în 1917, ca urma a tensiunii politice la care a fost supus regele în timpul primului razboi mondial.
Regele George al V-lea, va schimba numele casei germane cu numele Windsor, localitate din Anglia, unde regele avea ca resedinta Castelul Windsor.
Casa de Windsor este singura dinastie care a domnit asupra tarilor din toate continentele din lume simultan.
     Sa incepem cu William Cuceritorul, care incepand din 1066 pana la moarte in 1087 a fost regele Angliei. A cucerit Anglia in 1066 cu ajutorul armatelor normande si bretone detronindu-l pe Harold Godwinson regele "en titre" al englezilor.
Este ultimul rege anglo-saxon( iar ne intoarcem la germani!) dar casa avea numele de Wessex.
Dar bunicul sau era Harthacnut, rege al Danemarcei si apoi si al Angliei. Stim de la istorie ca Anglia a fost cucerita si stapanita de danezi(despre care trebuie sa vedem de unde vin si cine sunt).
Tatal lui a fost Cnut cel Mare, rege al Scandinaviei, caci danezii au cucerit, in vremeurile lor de glorie mai toata peninsula scandinavica.
Dar sa ne oprim aici caci pana nu intelegem cine sunt si de unde vin danezii nu mai putem intelege nimic.
Sa ne intoarcem la "primii regi englezi".

     Casa Plantagenet o ramura a casei franceze Anjou, vine la domnie prin Geoffrey V.

     Era un conte de Anjou - Touraine, devenit duce de Normandia dupa cucerirea acestui tinut in 1144.
Trebuie sa mentionam, pentru cine nu cunoaste inca, pe acele vremuri granitele nu erau fixe si nici popoarele nu erau formate.
Cu toate "mofturile" actuale ale urmasilor erau mai degraba uniuni de triburi. Lor "le suna mai bine" sa le numeasca imperii dar nu e cazul, in acceptiunea curenta a cuvintului.

     Richard II (1367 – 1400) a fost ultimul Plantagenet.

     Primul monarh apartinind casei Lancaster a fost Henric IV(1399–1413), care era din casa Plantagenet, dar care a schimbat numele casei in Lancaster dupa originea mamei sale, printesa de Lancaster.
Probabil voia sa devina "mai englez".

     Henric VI ( 1421 – 1471) a domnit si in Anglia si in Franta. In acea perioada isi disputau drepturile la domnie si in Franta, considerindu-se francezi.

     Intemeietorul casei York a fost Edward IV, care domneste intre 1461-1471

     Intemeietorul casei Tudor a fost Henric VII (August 1485 – 21 April 1509), a castigat tronul invingandu-l pe Richard III, in razboiul celor 2 roze. Richar III a fost ultimul rege al caei York.

     Regina Elisabeta I este ultima regina englezoaica. Despre ea nu se poate vorbi in cateva cuvinte. A fost o MARE regina. A domnit intre 1558 - 1603. A trait vremuri dificile si a avut o inteligenta sclipitoare. A fost cea mai inteleapta regina a acelor vremuri. Este ultima regina a casei Tudor.

     Primul rege din casa Stewart, care domneste in Anglia este James I care domnea si in Scotia ca James VI. RL a unit cele doua regate. Este urmasul la tron al marii regine Elisabeta I.
James I avea preferinte pentru barbati dar a fost casatorit cu o printesa daneza.
Era necesar pentru mostenitori. Regele serveste nu domneste. Aceasta era deviza si mai vrind mai nevrind o respectau.

     Charles I este ultimul rege inainte de revolutia engleza.
A avut ca sotie o printesa franceza.
A fost decapitat la revolutie. Dupa revolutie ia tronul fratele lui, James II.
Erau din casa Stewart.

     Ultimul rege catolic al Angliei a fost James II, tatal Annei. El a avut sotie englezoaica. Au avut impreuna cele doua fete, viitoare regine: Mary & Anne. Regina Anna domneste intre 1 May 1707 – 1 August 1714 si se casatoreste cu un print Danez. Vom vedea si ce este cu danezii, care se cam intind peste toata Europa de nord, prin cuceriri in primul mileniu al erei noastre si prin casatorii in mileniul doi.

     Regina Victoria era membra a casei de Hanovra. Predecesorii Victoriei, inafara tatalui, sunt nascuti in Hanovra. Probabil ca nici nu stiau engleza in tinerete.

     Eduard al VII-lea (Albert Edward; 9 noiembrie 1841 - 6 mai 1910) a fost rege al Regatului Unit si al dominioanelor britanice si împarat al Indiei de la 22 ianuarie 1901, pâna la moartea sa, la 6 mai 1910.
El a fost primul monarh britanic din Casa de Saxa-Coburg-Gotha, care a fost redenumita în Casa de Windsor de fiul sau, George V.
Este fiul reginei Victoria, tot din casa de Coburg dupa mama si care s-a casatorit cu printul Albert de Coburg-Saxa si Gotha. În 1861 , in septembrie a fost trimis în Germania cu pretextul de a urmari manevre militare, dar, de fapt cu scopul de a se mijloci o întâlnire între el si printesa Alexandra a Danemarcei, fiica cea mare a printului Christian al Danemarcei.
Regina Victoria si Printul Albert deja decisesera ca Eduard si Alexandra ar trebui sa se casatoreasca. Tinerii s-au întâlnit la 24 septembrie sub auspiciile surorii mai mari a lui Eduard, printesa Victoria.
În decembrie 1861 sotul reginei Victoria moare pe neasteptate iar regina se retrage din viata publica.

     Eduard si Alexandra s-au casatorit la Capela St George, Windsor la 10 martie 1863. Eduard avea 21 de ai iar Alexandra 18.
Eduard va fi ultimul monarh pâna în 1981 care se va casatori în timp ce era Print de Wales.
Casatoria lor a stârnit dezaprobare în unele cercuri deoarece cele mai multe relatii ale reginei Victoria erau germane iar Danemarca era în disputa cu Germania pentru teritoriile Schleswig si Holstein.
Dupa casatorie, regina Victoria si-a exprimat nelinistea în legatura cu viata lor si a încercat sa le dicteze pe diverse probleme, inclusiv numele copiilor.

     Eduard a avut metrese pe tot parcursul vietii lui de barbat casatorit. Ultima metresa a lui Eduard, frumoasa Alice Keppel a fost invitata de sotia lui Eduard, Alexandra, la Palatul Buckingham la capatul patului sotului ei când acesta era pe moarte în 1910.
Una dintre stra-stranepoatele Alicei Keppel, Camilla Parker Bowles a devenit metresa, apoi sotia Printului Charles, stra-stranepot al regelui Eduard.
Au existat zvonuri ca bunica Camillei, Sonia Keppel (nascuta în mai 1900) a fost fiica nelegitima a regelui Eduard. Totusi, Eduard nu a recunoscut niciodata nici un copil nelegitim.
Se considera ca Alexandra era la curent cu aceste aventuri pe care a trebuit sa le accepte.
În 1892, fiul cel mare al lui Eduart, Albert Victor, s-a logodit cu Printesa Victoria Mary de Teck.
La câteva saptamâni dupa logodna, Albert Victor a murit de pneumonie. Era al doilea copil a lui Eduard care murea.
În 1871, fiul sau ma mic, John a murit la 24 de ore dupa nastere.

    
George al V-lea(George Frederick Ernest Albert; n. 3 iunie 1865 – d. 20 ianuarie 1936) a fost primul monarh britanic al Casei de Windsor, care a fost creata din Casa de Saxa-Coburg-Gotha. A fost primul împarat al Indiei si primul rege al Statelor Libere Irlandeze. A domnit din 6 mai 1910 pâna la moartea sa în 1936.
George s-a nascut pe 3 iunie 1865, la Casa Marlboro din Londra. Tatal sau a fost Printul de Wales (viitorul rege Eduard al VII-lea), fiul cel mai mare al reginei Victoria si al printului Albert de Saxa-Coburg si Gotha. Mama sa a fost printesa de Wales (viitoarea regina Alexandra), fiica cea mai mare a regelui Christian al IX-lea al Danemarcei.
A fost botezat în Capela privata din Castelul Windsor, la 7 iulie 1865. Fiind copilul mai mic al printului de Wales, nu era de asteptat ca George sa devina rege, deoarece fratele sau mai mare, Albert era al doilea în linia de succesiune la tron dupa tatal lor.
Având în vedere ca George s-a nascut la doar cincisprezece luni dupa fratele sau, printul Albert Victor, s-a decis ca cei doi frati sa fie educati împreuna. Printul de Wales l-a numit pe John Neale Dalton ca tutore. Pentru ca tatal lor credea ca "cea mai buna cale de formare pentru orice baiat" este Marina Militara, în septembrie 1877 cei doi frati au început formarea la nava HMS Britannia, la Dartmouth. Apoi, timp de trei ani din 1879, cei doi frati regali au servit pe HMS Bacchante, însotiti de Dalton. Când au revenit în Marea Britanie, fratii au fost separati; Albert Victor a intrat la Trinity College, Cambridge si George a continuat în Marina Regala. El a calatorit în lume si a vizitat mai multe zone ale Imperiului Britanic, servind în mod activ în Marina Militara, pâna la ultima sa comanda în 1891. De atunci, rangul sau naval a fost în mare masura de onoare.

     În timpul serviciului în Marina Militara, printul George s-a îndragostit de fiica unchiului sau printul Alfred, Duce de Edinburgh, verisoara sa, Maria de Edinburgh. Bunica sa, tatal si unchiul erau de acord însa mama sa si Ducesa de Edinburgh s-au împotrivit. Mama sa, printesa de Wales, s-a gândit ca familia era prea filogermana si Ducesei de Edinburgh nu îi placea Anglia. Când George a cerut-o în casatorie, Maria a refuzat, sfatuita de mama ei. Mai târziu a devenit regina a României.

     În 1891, fratele sau Albert Victor s-a logodit cu verisoara sa, Mary de Teck, singura fiica a printului Francis, Duce de Teck si a printesei Mary Adelaide de Cambridge.
Sase saptamâni mai târziu, printul Albert a murit de pneumonie, lasându-l pe George al doilea mostenitor la tronul britanic. Aceast lucru a încheiat cariera lui George în Marina el asumându-si un rol politic.
Regina Victoria l-a convins pe George sa o ceara în casatorie pe printesa Mary de Teck, care a acceptat. Casatoria a fost reusita si în toata viata lor de cuplu au existat scrisori de iubire. Casatoria a avut loc la 6 iulie 1893 la Capela Regala de la Palatul St James din Londra. The Times a sustinut ca la nunta, multimea putea sa-l confunde pe printul George cu Nicolae al Rusiei (mai târziu, Tarul Nicolae al II-lea), din cauza barbii si din cauza hainelor. Figura lor faciala era diferita doar de aproape.

     George si Mary au avut cinci fii si o fiica: Eduard, Albert, Mary, Henry, George si John.
     La moartea reginei Victoria la 22 ianuarie 1901, tatal lui George a urcat pe tronul britanic ca regele Eduard al VII-lea iar George a mostenit titlul de Duce de Cornwall si Duce de Rothesay.
La 6 mai 1910, Eduard al VII-lea a murit iar Printul de Wales a devenit regele George al V-lea.
     În 1911, regele si regina au calatorit în India unde a avut loc ceremonia de încoronare ca împarat si împarateasa a Indiei.
Din 1914 pâna în 1918 în timpul Primului Razboi Mondial, Marea Britanie a intrat în razboi contra Germaniei.
Kaiserul Germaniei, William al II-lea, era verisorul primar al regelui.
Regina Mary, desi britanica ca si mama sa, era fiica Ducelui de Teck, descendent al conducatorilor germani ai Casei de Württemberg. Bunicul patern era Printul Albert de Saxa-Coburg si Gotha; regele si copiii lui purtau titlul de Print si Printesa de Saxa-Coburg si Gotha si Duce si Ducesa de Saxonia.

     La 17 iulie 1917, George V schimba denumirea Casei Regale britanice din Casa de Saxa-Coburg si Gotha în Casa de Windsor, pentru a menaja sentimentele britanicilor. A adoptat în mod specific Windsor ca nume de familie pentru toti descendentii reginei Victoria care traiau în Marea Britanie cu exceptia femeilor care s-au casatorit în alte familii si descendentii lor.
Astfel, peste noapte, verisorul sau, Printul Louis de Battenberg, a devenit Louis Mountbatten, Marchiz de Milford Haven, în timp ce cumnatul sau, Ducele de Teck, a devenit Adolphus Cambridge, Marchiz de Cambridge. Altii cum ar fi Printesa Marie Louise de Schleswig-Holstein si Printesa Helena Victoria de Schleswig-Holstein, au încetat sa-si mai foloseasca în titlu denumirile teritoriale. Regele a restrictionat titlul de "Alteta Sa Regala" pentru copiii suveranului, copiii copiilor suveranului iar pentru cel mai mare fiu al suveranului titlul de Print de Wales.
     Când Tarul Nicolae al II-lea, verisorul primar al regelui (mamele lor erau surori) a fost rasturnat în urma Revolutiei Ruse din 1917, guvernul britanic a oferit azil pentru Tar si familia lui dar înrautatirea conditilor pentu poporul britanic si temerile ca revolutia ar putea ajunge si în Insulele Britanice, l-au determinat pe George sa creada ca prezenta Romanovilor ar putea parea inadecvata în conditiile date.
Tarul si familia sa au ramas în Rusia si au fost ucisi de bolsevicii revolutionari în 1918. Anul urmator, mama lui Nicolae al II-lea (matusa lui George) Maria Feodorovna si alti membri ai familiei imperiale ruse extinse au fost salvati din Crimea de o nava britanica.
La doua luni dupa terminarea razboiului, fiul cel mic al regelui, Printul John a murit la vârsta de 13 ani.

     Relatia lui George cu mostenitorul sau, Printul Eduard, s-a deteriorat în ultimii ani ai vietii regelui. George era îngrozit de problemele lui Eduard cu mai multe femei casatorite, si era reticent în a-l vedea pe Eduard mostenind coroana. În contrast, îl gasea potrivit pe cel de-al doilea fiu al sau, Printul Albert (mai târziu George VI) si pe nepoata sa cea mare, Elisabeta. Îi spunea nepoatei sale "Lilibet" iar ea îi spunea "Grandpa England".
     Primul Razboi Mondial si-a pus amprenta asupra sanatatii regelui iar fumatul excesiv a dus la probleme de respiratie. A suferit de emfizem, bronsita, boli cronice obstructive pulmonare si pleurezie. În 1928, a cazut serios bolnav si pentru urmatorii doi ani, fiul sau Eduard a preluat multe din îndatoririle regelui. Regele George V a murit la 20 ianuarie 1936 la 11:55 p.m.
Fiul cel mare al reginei, Eduard, Print de Wales, a devenit regele Eduard al VIII-lea. Din acest moment avea titlul de "regina mama" însa nu l-a folosit si i s-a spus regina Mary.
Într-un an, Eduard a cauzat o criza constitutionala, anuntând dorinta lui sa se casatoreasca cu amanta sa, o americanca divortata de doua ori, doamna Wallis Simpson.

     Regina Mary dezaproba divortul, pe care îl considera ca era împotriva învataturii Bisericii Anglicane, si a crezut ca doamna Simpson este necorespunzatoare de a fi sotia unui rege. Dupa ce a primit sfaturi de la primul ministru al Regatului Unit, Stanley Baldwin, precum si de la guvernele dominioanelor britanice, ca nu va putea sa ramâna rege si se casatoreasca cu doamna Simpson, Eduard a abdicat.
     Desi loiala si sustinatoare a fiului ei, regina Mary nu a putut întelege de ce Eduard si-ar neglija obligatiile sale regale, în favoarea sentimentelor sale personale.
Doamna Simpson a fost prezentata oficial la Curte atât regelui George al V-lea cât si reginei Mary, dar mai târziu, regina a refuzat sa o întâlneasca, fie în mod public sau privat.
Regina Mary a considerat ca datoria ei este de a oferi sprijin moral celui de-al doilea fiu, rezervatul si bâlbâitul Printul Albert, Duce de York, care a urcat pe tron la abdicarea lui Eduard, luând numele de George al VI-lea.

     S-a casatorit cu Elizabeth Bowes-Lyon, în 1923, si au avut doua fiice, Elizabeth (viitoarea regina Elisabeta a II-a) si Margaret.
Abdicarea lui Eduard nu a micsorat dragostea ei pentru el însa nu a ezitat niciodata sa dezaprobe prejudiciul pe care credea ca l-a adus Coroanei.
La 12 decembrie 1936, George al VI-lea a anuntat ca-l numeste pe fratele sau "Duce de Windsor". Voia ca acesta sa fie primul act al domniei sale desi formal documentul nu a fost semnat pâna la 8 martie al anului urmator.

     Ducele de Windsor s-a casatorit cu Mrs. Simpson, care si-a schimbat numele în Wallis Warfield, în cadrul unei ceremonii private la 3 iunie 1937, la Castelul de Candé, în apropiere de Tours, Franta.
Noul rege a interzis membrilor familiei regale sa participe la nunta.
Este admis pe scara larga ca Ducele si Ducesa au simpatizat cu fascismul înainte si în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si au fost mutati în Bahamas pentru a minimiza posibilitatile lor de a actiona.
Dupa razboi, Ducele a admis în memoriile sale ca a admirat gemanii dar a negat ca a fost pro-nazist.
Cuplul s-a întors în Franta iar Ducele n-a mai ocupat niciodata un rol oficial.

     În timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, George al VI-lea si-a dorit ca mama sa sa fie evacuata din Londra. Desi a fost reticenta, a decis sa locuiasca la Casa Badminton, Gloucestershire, cu nepoata ei, Mary Somerset, Ducesa de Beaufort, fiica fratelui ei, Lordul Cambridge. În 1942, fiul ei mai mic, Printul George, Duce de Kent, a fost ucis într-un accident aviatic în timp ce era în misiune. Regina Mary s-a întors la Casa Marlborough în iunie 1945, dupa ce razboiul din Europa a dus la înfrângerea armatei naziste.

     În 1952, regele George al VI-lea a murit.
Nepoata sa cea mare, Printesa Elisabeta, a accedat pe tron ca regina Elisabeta a II-a.
Regina Mary a murit anul urmator de cancer pulmonar la vârsta de 85 de ani, cu numai zece saptamâni înainte de încoronarea Elisabetei.
Ea a facut cunoscut ca în cazul mortii ei, sa nu se amâne încoronarea. A fost înmormântata lânga sotul ei iubit la Capela St George a Castelului Windsor.
     La sfârsitul anului 1971, Ducele care era fumator de la o vârsta mica a fost diagnosticat de cancer la gât si a fost supus terapiei cu cobalt. Regina Elisabeta a II-a i-a vizitat în 1972 în timpul unei vizite de stat în Franta.
La 28 mai 1972, Ducele a murit la casa sa din Paris, la vârsta de 77 de ani. Corpul sau a fost dus în Marea Britanie la Castelul Windsor. Un serviciu funerar a avut loc la 5 iunie în prezenta reginei, a familiei regale si a Ducesei.

     În timpul vizitei, Ducesa a locuit la Palatul Buckingham. Fragila si suferind de o dementa senila Ducesa a murit 14 ani mai târziu; a fost înmormântata lânga sotul ei, simplu ca "Wallis, Ducesa de Windsor".
     Actualul cap al Casei de Windsor este regina Elisabeta a II-a. În februarie 1960 regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a facut cunoscut ca urmasii ei vor purta numele de Mountbatten-Windsor, care este numele anglican al numelui german „Battenberg”. Sotul reginei, Printul Philip, duce de Edinburgh, provine dintr-o linie nobiliara greco-daneza a casei Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg.
     Desi erau gemani 100%, au inteles doleantele si simpatiile poporului pe care il conduc si au mers pana acolo incat au intrat in razboie impotriva propriilor lor familii. Poporul englez nu-i simpatiza pe germani si politica lor, la fel ca si romanii, lucru atit de bine inteles de casa regala "romana" care cu pretul vietii- regele Carol I sau al ruperii relatiilor cu propriul tata, regele Ferdinand - au facut voia poporului. Deviza regala este: regele serveste nu stapaneste. Din pacate multi au uitat-o.