Lumina Luminii de Lala publicat la 08.07.2011
Lumina Luminii
     Lumina Luminii e astazi cararea
ce duce spre tine Nou Sfant Pamant
cand inima mea cuprinde candoarea
si albul de perla straluce iar bland

     Lumina Luminii ce-i scrisa in stele
chemarea vietii ce-n noi am uitat
e strigatul vrerii si-a vremii schimbare
din roata mortii cand ne-am dezlegat

     Lumina lina se cerne pe ape
si ninge albastru prin flori purpurii
cand suflete alese se inalta pe raze
in diafane trasuri aurii

     Se rupe din inimi zalogul durerii
sclavia puterii ce in sorti ne-a robit
siroaie de sange legate-n bazarul
trecutelor vremuri de lupta si chin

     Durerilor toate le spunem pacate
iluzii ce mintea prin timp a croit
poveri ce apasa pe suflete moarte
si seaca de viata un lujer de crin

     Racneste doar mintea, in suflet e cantul
Luminii line ce-i zbor si cuvant
si urla doar frica in vina cea falsa
ce-a intinat prin veacuri puterea unui cant

     Nascut din iubire, doar sufletul poate
sa intoarca roata caci nu s-a facut
din faima mintii, din robi si din roabe
el este din Tatal, etern inceput

     Lumina lina, o dulce Lumina
asterne spre viata un nou legamant
in slava ta sfanta descuie poarta
spre Marele Spirit aici pe Pamant

     Tacerea sopteste si-n inimi vibreaza
prin frunzele smulse si duse de vant
in cantul luminii petale din raze
in suflete naste din soare vesmant

     E vocea iubirii si-un vulture zboara
spre luna si soare, in zari desenand
o biruinta pe cer printre astre
izbanda din suflet prin vis luminand

     Din albul de perla ne naste un crin
in el e parfumul splendorii din noapte
si seva de viata ce asteapta vibrand

     Din floare in floare transcede iubirea
esenta a vietii si rost pamantesc
prin lujeri ea inalta spre steaua din suflet
un imn al candorii luminii ceresti

  Nectarul cel dulce e seva ce-n inimi
hraneste-n ardoare spre nou legamant
un singur lacas azi credinta mai are
un capat de suflet pazit de Cuvant

     In bezna durerii el tace de veacuri
nu isi stie rostul dar simte tacut
o dulce lumina, duioasa chemare
ce nu are nume si nici inceput

     Doar in tacere el murmura soapte
din amintiri ce nu s-au pierdut
despre cunoasteri din lumi maiastre
prin care Lumina cu el a trecut

     Nu-i nebunie, e magicul care
pe toti ne-a creat dupa planul divin
scantei rotitoare din sfere maiastre
din Logosul cosmic eternul sublim

     E sufletul magic, la fel ca Lumina
ce forme creeaza si schimba mereu
din sfera in sfera iubind devenirea
in zborul de vultur pasind prin dureri

     Prin spirit si Tatal, el nu are moarte
etern e Cuvantul ce forma i-a dat
sclipeste Lumina in noptile albastre
si-n zi preschimba destinul uitat

     Eternul A FI e darul cel dat
de insasi menirea ce-n forme a prins
imens, nesfarsit al Luminii pocal
si Tatal si Fiul si Duhul cel Sfant

     Lumina Luminii e insasi cararea
chemarii sacre spre viata si cant
iubirii eterne si zborului care
preschimba in crini toti macii de camp

     In tot si in toate, din toate ce sunt
Lumina Luminii in forme de vis
ce azi inalta, prin haos spre cer
o lume noua, un Nou Sfant Pamant