Devenire de Lala publicat la 15.07.2011
Devenire
     In agonia mintii
ne nastem si murim
cu fiecare clipa
in care iubim sau uram
cu fiecare gand
urcam treptrele raiului
sau coboram in infern
mai des decat fluturii de-o zi
traim morti sau vii
pintre stele si tenebre
nauciti de himere
in bratele ingerilor
sau poala monstrilor

     In zbaterea pleoapelor
traversam fasia timpului
pe aripi de vis
cuprinsi de mirari
exaltati de sperante
striviti de indoieli
sifonati de vina
captivi in pacate
sau valsand cu zeii
pe ogoare stravezii
ca o zbatere de pleoape
intr-un somn copilaresc
pe prispa casei
intr-o duminica cuminte
cu abecedarul sub cap

     Demiurgi ai propriei deveniri
jucam acelasi joc
al copilului ce-si asteapta adolescenta
ca pe un infinit
intr-o lume stajuita de vise
pe care nu le poate atinge
pentru ca i se spune
ca e prea mic
sau ca nu are voie
vise puse la borcan
care se acresc peste timp
ca muraturile bunicii
si care apoi trebuie inghitie
cu noduri amare
la cina festiva
a funebrelor aniversari
pe care le-am asteptat atata

     Apoi vin invatatorii
si spun ca trebuie
sa faci muraturile sa infloreasca
ca e vina ta ca s-au acrit
sau ca nu e vina ta
dar altii au descoperit borcanul tau cu vise
brusc totul devine altfel
altceva si altcum
si esti nauc
ca un bob de cafea intr-o rasnita
nici nu-ti mai vine sa respiri
ce daca mori
oricum ai aflat ca erai mort
si oricum nu intelegi mare lucru

     Pare o conspiratie cosmica
care se tine de tine sa te scoata din papuci
tocmai cand te obisnuisesi cu ideea
ca asa-i viata, cu al ei tipic
vin invatatorii si iti rascolesc sertarele
unde credeai ca sunt in siguranta
secretele tale frici
si instrumentele tale de tortura
cu care te amorteai sau te resuscitai
dupa caz
in timp ce pareai absorbit
sa traiesti, sa simti, sa iubesti

     Te trezesti brusc intr-o alta aniversare
pentru care parca nu ai echipament
si incepi sa te framanti de ce nu ai
si la cina se servesc concepte noi
infricosatoare sau hilare
in care esti ba erou, ba o jucarie
dupa caz
sau dupa gustul invatatorului
si de data chiar ai incurcat-o
daca nu faci cumva
sa incepi sa te iei in serios
esti papat la aperitiv
si nu mai gusti desertul

     Umbra neputintei
de a transcede propria existenta
devine samanta de mustar
din causul palmei deschise
fara putinta de a te elibera
prin retete si artificii
incapatanata si neobosita
umbra propriei deveniri
se agata de dogme, de ritualuri
de filozofii si concepte
si bobul de cafea se macina
in rasnita vie a simulacrelor de viata
in care A FI si-a pierdut credibilitatea
puritatea si intelepciunea
si nu mai este suficient
ca si cum infinitul ar avea brusc nevoie
de justificari si explicatii

     Nu te umileste nimeni, nici macar viata
cu toate ca teatrul tau este hilar uneori
contorsionat si fara acoperire
viata te-a creditat pentru existenta
si totusi....
mereu investesti in umbra ei
in pereti, ziduri si naluciri
construind brese secventiale in esenta
iubirii pe care nu o intelegi
luminii pe care o cauti infrigurat
adevarului pe care il ignori
fiintei tale interioare
si te trezesti ca ai devenit
un dulapior ambulant
trist si nefericit
plin cu sertare umplute ochii
fara de care iti inchipui ca nu ai putea trai
ca ai fi gol si fara sens

     Erou sau jucarie, bun sau rau
care ar fi diferenta in final
daca lipseste substanta
daca lipsesti Tu Cel Care Esti
care ai fost, care ai devenit si care vei fi
dincolo de mistere si taine
dincolo de roluri si scenete
dincolo de sentimente si emotii
dincolo de toate si in acelasi timp
una cu aceasta impletitura
provizorie si necesara
pentru sincronicitatea clipei
pentru creatia propriei deveniri

     Invatatorii vin si pleaca
viata se aduna si se rasfira
in momente si schite
titulaturile se schimba
paginile se intorc
mori si renasti
iubesti si urasti
esti inger si demon
si atunci...de ce iti mai este frica?