Corpul vital de Scarlat Demetrescu publicat la 25.07.2011
Corpul vital
     Daca umplem un vas cu nisip, acesta va lua forma vasului. Sa turnam acum apa în acest vas, vom vedea ca ea va lua forma nisipului. Acelasi lucru îl putem face cu un burete înmuiat în apa. Apa va ocupa ochiurile libere ale buretelui si, pentru un moment, va lua forma buretelui.
La fel se întâmpla si cu vehicolul nostru fizic. Alaturi de trup si în interiorul sau, patrunzându-l din toate partile, se afla corpul vital, având aceasi forma cu el, dar alcatuit din materie eterica sau fiuidica.
Dupa cum trupul are diferite organe, orânduite în sisteme si aparate, corpul vital, umplând interiorul trupului si patrunzând organele sale, va reproduce absolut toate aceste organe, pâna la ultima celula.

     Corpul vital este o copie atât de fidela a trupului, încât apare, pentru un clarvazator, ca un al doilea trup, o imagine identica a acestuia, motiv pentru care a fost denumit dublul eteric.
     Am afirmat ca vehicolul vital este format din materie eterica sau fiuidica.
Dar ce este fluidul?
Stiinta pozitiva de azi, cea predata în universitati si academii, nu cunoaste decât trei stari ale materiei:'solida, lichida si gazoasa.
Stiinta oculta, sau superstiinta veacurilor trecute, vorbeste de stari ale materiei fizice, care nu se vad, nu se simt si deocamdata, nu se pot cerceta si analiza în laborator; materii fizice numite radiante, eterice sau fluidice.
Fluidul intra în constitutia tuturor corpurilor din natura - de la microb pâna la astre, de la om pâna la universuri.
Aceasta materie eterica, si totusi fizica, ce nu lipseste din nici un corp, este formata din particule infinit de mici. Cu toata dimensiunea lor neînchipuit de mica, particulele au volume si naturi diferite, în functie de gradul de evolutie al vibratiilor care le anima.
     Exista o scara infinita de calitati ale fluidelor, de la cele inferioare, ce însotesc pietrele, pâna la cele superioare, care intra în constitutia marilor Fiinte creatoare - Auxiliarele Fiintei supreme -Creatorii miliardelor de corpuri ceresti risipite în spatiu si ale fiintelor ce le populeaza.
Din toata aceasta serie nesfârsita de fluide, marile Lumini spirituale ale planetei noastre disting patru categorii de fluide fizice:
1. fluid planetar;
2. fluid solar;
3. fluid universic;
4. fluid cosmic.
     Peritru o mai buna întelegere, este necesara urmatoarea descriere.
Sa ne închipuim în mijlocul spatiului infinit o sfera uriasa, ale carei dimensiuni întrec orice fantezie omeneasca.
Aceasta este sfera creatiei sau cosmosul, plin cu un eter, cu un fluid de cea mai fina calitate, din seria fluidelor fizice, numit fluid cosmic, în interiorul sferei cosmice, plutesc patru sfere de dimensiuni inimaginabile, numite sfere-univers.
Ele sunt asezate în cruce, pe o linie spirala, la distante deosebite fata de un punct central al cosmosului. Aceste sfere-univers sunt pline cu un fluid sau eter, de o calitate inferioara celui cosmic, numit fluid universic.
In interiorul fiecarei sfere-univers se gasesc zeci de miliarde de stele, sisteme planetare de diferite marimi, de diferite grade evolutive si constitutii fizice.
Asezarea lor în sfera-univers este ordonata dupa o ordine numerica, descriind între ele forme geometrice.
De pe pamânt, ochiul nostru le vede sub diferite forme - triunghi, grebla, car, sarpe - dar acest aspect al constelatiilor nu este decât perspectiva lor vazuta de om de pe pamânt.
In realitate, ele sunt grupate câte doua, trei, patru si asa mai departe.
Având în vedere evolutia lor de la nebuloasa pâna la sori sau planete, sistemele planetare sunt împartite în 12 grade evolutive, iar numarul lor total trece de cincizeci de miliarde în fiecare univers - dupa afirmatiile marilor entitati spatiale.
Dupa cum fluidul din cele patru sfere-univers difera unul de altul, existând patru feluri de fluide universice, tot asa si cele 12 grade de sisteme planetare din fiecare univers au în jurul lor si în sânul lor un anumit fluid.
Asadar în fiecare univers exista 12 categorii de fluide numite fluid solar.
In jurul fiecarui soare sau stele graviteaza unul, doua, trei sau mai multe corpuri ceresti, numite planete. Toate aceste planete plutesc în marele ocean al fluidului solar respectiv. Fiecare planeta fiind înconjurata de o atmosfera eterica, mai subtire sau mai groasa, numita fluid planetar.
Fluidul fiecarei planete difera de al surorilor sale din acelasi sistem, din cauza ca fiecare are o vârsta si ca atare o evolutie diferita.
Prin urmare vor fi tot atâtea feluri de fluide planetare câte planete exista în acel sistem solar.
     Corpul vital uman este alcatuit din patru categorii de eteruri fizice:
1. Eterul chimic - cel mai dens din cele patru eteruri care intra în constitutia corpului vital. Acest eter înzestreaza regnul mineral cu proprietetile sale chimice, produce cresterea regnului vegetal, iar regnului animal si uman îi confera facultati legate de asimilatie, nutritie si crestere.
2. Eterul vital - nu este activ în regnul mineral, iar în regnul vegetal, animal si uman asigura perpetuarea speciei.
3. Eterul lumina - este în stare latenta, inactiva, la regnul vegetal, urmând a se dezvolta în timp. In regnul animal si uman produce caldura corpului fizic, anima sistemul nervos si muscular, si asigura perceptia senzoriala.
4. Eterul reflector - este mai putin activ la regnul animal. El este foarte dinamic la om, unde conduce vehicolul gândirii si înmagazineaza în memorie experientele trecutului.
Prin urmare corpul nostru fizic este alcatuit din materie fizica aflata în sapte stari: cele trei stari chimice - solida, lichida si gazoasa - si patru stari eterice - necunoscute înca de stiinta actuala.
     Dupa ce am facut aceasta paranteza revin la eterul sau fluidul corpului nostru vital. Totusi, nu pot trece mai departe fara a enunta de pe acum ca în fiinta noastra integrala se afla toate categoriile de fluide fizice expuse mai sus, a caror totalitate formeaza ceea ce unii initiati numesc perispirit - o serie de corpuri fluidice intermediare între corpul fizic si scânteia divina numita spirit.
Corpul nostru vital este format din eterurile inferioare continute în gama de eteruri ale planetei noastre. Totusi, particulele lui au o miscare, o vibratie, cu mult mai intensa decât miscarea miceliilor ce compun substanta protoplasmatica a celulelor trupului nostru.
Vibratia particulelor fluidice pune în vibratie protoplasma si nucleul celulei, mobilizând astfel întreaga celula. Miscarea, perceptia, asimilatia, metabolismul, respiratia, reproducerea si excretia celulei se datoreaza fluidului vital.
Daca fluidul corpului vital s-ar opri brusc din activitatea sa, din miscarea sa vibratorie, imediat ar încetini si mai apoi s-ar opri activitatea celulara.
Din aceasta cauza corpul eteric, corpul vital, poate fi considerat motorul trupului, animatorul sau, de unde si numele de corp vital, corp întretinator de viata.
     Corpul eteric este intermediar între trup si un corp mai fin, aflat mai profund si cu o existenta mai lunga, numit corp planetar, denumit de unii ocultisti corp astral, considerând Pamântul ca fiind una din numeroasele astre ale universului nostru.
Despre trupul nostru am spus ca are o existenta efemera, adica are un început, o dezvoltare, un declin si un sfârsit. Din pamântul sau lutul parintilor s-a format, din laptele mamei a crescut, din natura s-a întretinut si în pamânt se va întoarce. Ca orice în lume, e supus si el legii existentei ciclice - se naste, traieste si piere, asemenea planetelor, stelelor si a tot ce exista în sfera creatiei, pentru ca din materia lor sa se formeze alte corpuri, pe o scara evolutiva mai ridicata.
     Totul urca pe o scara ce se pierde în vesnicie si catre o perfectiune fara de sfârsit.
Pe masura ce trupul nostru - din microscopic cum era în pântecele mamei - devine din ce în ce mai mare, alaturi de el si în interiorul sau, se dezvolta si corpul sau vital.
Dupa cum trupul se întretine prin asimilarea de materii terestre, tot astfel se dezvolta si se întretine si corpul vital, absorbind din spatiu substanta vitala, fluidul, asemanator fluidului din care e format si eliminând materia uzata care si-a îndeplinit rolul de motor, de mobilizator al trupului.
Când - dintr-un motiv oarecare: boala, batrânete sau accident - trupul si-a terminat existenta, corpul vital paraseste si el trupul, nemaiputând primi materia vitala din spatiu.
Când trupul si corpul sau vital sunt prea uzate, spiritul nu le mai poate utiliza în observarile si studiile sale. Atunci spiritul se retrage din aceste învelisuri si se ridica în spatiu, tragând dupa el perispiritul sau.
Dupa moartea biologica, vehicolul vital va ramâne o vreme în trup, stând în preajma lui, înjurul cosciugului, al casei sau al mormântului, dar apoi îl paraseste.
Noaptea, în primele zile dupa moarte, se poate vedea pe întuneric o masa alburie de forma umana, oscilând, miscata fiind de curentii fluidici ai spatiului. Acesta este corpul vital al trapului parasit de stapânul sau - spiritul sau scânteia divina. Corpul vital zace în preajma trupului pâna ce încetul cu încetul materia sa eterica se risipeste în mediul înconjurator, disparând cu totul.
Cu atât mai sanatos si viguros va fi trupul, cu cât corpul sau vital va fi mai puternic si cu vibratii mai înalte si armonioase.
     Corpul vital este cu ceva mai mare decât trupul, depasind periferia acestui cu câtiva centimetri. Persoanele clarvazatoare, ori cele adormite prin pase magnetice, vad în jurul omului o ceata alburie, un nimb cu o latime de 10-20 centimetri - constituind aura eterica.
Rar gasim doi oameni care sa aiba acelasi fel de materie eterica. Vehicolul vital este format si el din materie eterica de diferite calitati, existând o strânsa relatie între calitatea trupului si calitatea corpului vital. Cu cât un trup este format dintr-o materie mai pura, cu atât si însotitorul sau, corpul vital, va fi alcatuit dintr-o materie de o calitate mai fina.
Prin urmare, intervine si aici legea asocierii si se potriveste vorba: „Spune-mi cu cine te însotesti, ca sa-ti spun cine esti".
Corpul vital, ca si orice corp de materie din lume, are o sensibilitate a sa proprie, o orientare, si din aceasta cauza am zice o constiinta, redusa bineînteles, dar nu mai putin existenta.
Intr-adevar, el se micsoreaza în fata agresiunii, si se mareste când este înconjurat de iubire.
     Atâta timp cât spiritul locuieste în corpul fizic, corpul vital este legat de perispirit si întretine functiile, sanatatea, caldura si puterea trupului.
Corpul vital nu paraseste complet trupul si nu se rupe deplin de perispirit, decât în momentul mortii.
Noaptea, când spiritul - pentru a-si trai viata de spirit - paraseste trupul adormit, trage dupa ei o parte din corpul vital.
Spiritul, care.paraseste trupul adormit trage dupa sine, prin perispirit, nivelul superior al corpului vital, si anume cel format din eter reflector si eter lumina.
Aceasta evadare are loc fara ruperea legaturii existente între nivelul superior si cel inferior al corpului vital.
Nivelul inferior, format din eter vital si eter chimic, ramâne în continuare în trup.
In cazul când se produce ruptura intre aceste doua nivele, survine moartea biologica.
     Din oceanul de fluid eteric existent în jurul sau, absoarbe o cantitate din acest fluid, pentru a-si înlocui particulele uzate prin functionarea lor.
Prin magnetizare, se produce o separare între trup si spirit. De o parte ramâne trupul împreuna cu nivelul inferior al corpului vital, iar de cealalta parte, spiritul cu perispiritul sau si cu nivelul superior al corpului vital.
In acest caz, spiritul se comporta ca si cum ar fi liber în spatiu, desi el se gaseste tot în trup, sau prea putin iesit în afara lui.
O asemenea separare si o evadare partiala a spiritului are loc si în timpul anesteziei. In acest caz se poate ciopârti trupul fara ca acesta sa sufere, întrucât corpul planetar - sediul sensibilitatii si senzatiilor placute sau dureroase - a evadat împreuna cu spiritul pe care îl înconjoara.
Totul, marele si micul, imperfectul, ca si sublimul, sunt formate din materii de grade diferite de vibratie. Totul provine din acelasi unic eter, care pe masura ce s-a îndepartat de Centrul creatiei si-a încetinit vibratia, iar eterul devenind din ce în ce mai compact, mai dens, mai rece, a trecut în stare gazoasa, lichida si a sfârsit prin a se solidifica

     Departe, în adâncul cerului pe care-l admiram în noptile de vara, se afla o sfera a carei marime întrece pe a oricareia din cele patru universuri. Aceasta este Sfera-Laborator a tot ce vedem si nu vedem, a tot ce stim si nu stim, sfera din care pleaca spiritul - pentru a evolua secole nesfârsite, dupa care se întoarce la Centrul creator, pentru a porni iarasi la drum, spre o noua etapa evolutiva.
Din aceasta sfera pornesc - din vesnicie si în vesnicia care va veni - în fiecare din cele patru universuri, doi curenti cu o viteza deosebit de mare la început, parcurgând o traiectorie spiralata, incomensurabila. Acesti curenti vin si înfasoara cele patru universuri, obligându-le la o rotatie în jurul axei lor, asemenea rotilor unui angrenaj, silite sa se învârteasca de o curea de transmisie. In acelasi timp cele patru universuri sunt purtate de cei doi curenti, într-o miscare de revolutie în jurul Sferei-Laborator.
Când acesti curenti - unul de natura electrica si altul de natura magnetica - ajung la sfera universurilor, desprind câte o ramura care patrunde în fiecare univers.
O data intrati în cele patru sfere-univers, ocolesc fiecare stea sau sistem planetar, le determina sa se învârteasca în jurul axei lor si în acelasi timp le poarta pe o traiectorie eliptica, de la periferia sferei-univers spre centru si înapoi. Apoi parasesc acest sistem periferic pentru a trece rând pe rând la cele intermediare si, în fine, ajungând la cele mai apropiate de centru.
Curentul care a înconjurat un soare se abate rând pe rând la fiecare planeta a acelui sistem solar, imprimându-le si acestora doua miscari, una de rotatie în jurul axei lor si alta de revolutie în jurul soarelui lor. Pe masura ce se îndeparteaza de Centru, curentul electric si magnetic îsi încetineste viteza si devine din ce în ce mai dens si mai putin activ.
Dupa ce curentul cosmic - electric si magnetic - a strabatut toate universurile, toate sistemele solare si toate planetele, se întoarce pe o alta traiectorie spiralata, în Centrul creatiei, în Sfera-Laborator, pentru a fi împrospatat cu o noua materie fluidica, trimisa din nou sa întretina miscarea si viata întregii creatii.

     Cei doi curenti - electric si magnetic - au calitati infinite, fiind în masura sa produca o infinitate de efecte.
Curentul electric, electricitatea, va da nastere la lumina, caldura, miscare si sunet. Curentul magnetic, magnetismul, va genera combinatii chimice, fenomene fizice, vitalitate si sanatate.
Din aceasta cauza magnetismul mai este numit curentul de viata, curentul vital, iar ocultistii indieni l-au denumit curentul afinitatii, al gravitatiei, al simpatiei între oameni - curentul iubirii.
Dupa cum viata omului este întretinuta de curentul sanguin, în cosmos sau creatie viata este întretinuta de curenti de lumina.
Fohat (energie, forta, viata) reprezinta suflul sau lumina Logos-ului, manifestarea vietii, principiul pozitiv sau masculin al cosmosului, spre deosebire de materia cosmica (prakriti) - principul negativ sau feminin.
Fohat este polenul, sperma cosmica, ce fecundeaza materia virgina (prakriti), zamislind cosmosul, creatia manifestata.
Printr-o emanatie de iubire, primul Logos fecundeaza materia virgina, creând un vid, un vortex, o emulsie de bule în materia devenita mama.
Fiecare bula este un ou, o sfera plina cu viata, constituind urzeala cosmosului, universurilor, astrelor, planetelor, atomilor etc.
     Materia vizibila este absenta materiei cosmice invizibile (Mulaprakriti), o gaura sculptata de energie, de Fohat, în materia invizibila. Materia vizibila o putem compara cu bulele de aer aflate în apa, care în acest caz reprezinta materia invizibila.
Aceste bule sunt formate în cele patru universuri de un vortex, vârtej de energie Fohat, care îsi modeleaza o sfera, formeaza un vid în materia cosmica invizibila.
Universurile sunt sfere sculptate în materia cosmica (Mulaprakriti), sistemele solare sunt sfere modelate de Fohat în materia universica (prakriti) etc. Prin urmare, sfera-cosmos, sfera-univers, sfera-soare, sfera-planeta, sfera-atom sunt modelate de Fohat în diversele stari ale materiei invizibile.
Unu în esenta sa, Fohat devine triplu, septuplu, si urmând legea septenara se divide la infinit, dând nastere, în universul obiectiv, la diferitele energi convertibile între ele: electricitate, lumina, caldura, sunet, miscare etc.
Fohat nu este Spiritul, Logos-ul, ci emanatia Logos-ului care leaga în mod indisolubil spiritul de materie, Purusa de Prakriti.
Cabala spune despre Fohat ca este „calul calarit de gând". Pe lânga energia transmisa prin sânge, procesele vitale ale organismului uman sunt dominate de energie nervoasa sau magnetism. O forma de manifestare a magnetismului este Prana, întâlnita pe toate planurile creatiei.
Aceasta Vointa guvernatoare revarsata pretutindeni este denumita de ocultisti magnetism universal, de cabalisti - Aour 118, reprezentând aurul alchimistilor, cauza atractiei universale, iubirea astrelor.
Aceste doua feluri de materii-forte nu se pot transforma una în alta. Ele sunt deosebite si reprezinta fortele prin care se manifesta însusi Creatorul, fortele prin care El misca si unifica totul.
Prin urmare vitalitatea sau curentul de viata întretine viata de pretutindeni, deci si de pe Pamânt.
     Fara curentul vital, corpurile vietuitoare de pe planeta noastra, si din întreaga creatie, ar ramâne nemiscate, nesimtitoare, fara viata. Insusi globul nostru, ca de altfel toate globurile din cosmos, ar pieri, s-ar farâmita, pulveriza si transforma în fluid, în materia prima, primordiala.
Materia vitala este o substanta nascuta în infinitatea mileniilor, prin însasi evolutia fluidului primordial.
Prin urmare, ea este forta care ordoneaza materia fizica, determinând mineralele sa se cristalizeze în anumite forme, plantele sa aiba anumita culoare, înfatisare si marime, animalele sa creasca si sa îmbrace o varietate de forme.
Fara aceasta materie-forta, fara aceasta viata, celulele trupului nostru nu ar mai fi legate unele de altele, pentru a forma tesuturi, organe, sisteme si aparate. Toate fiintele de pe suprafata pamântului si de pe suprafata infinitelor corpuri ceresti, îsi datoresc viata acestei materii-forta, acestei materii-viata, substanta fluidica radiatoare de viata, din Forta infinit de mare a Creatorului creatorilor.
     Tot ce e putin, nu e de ajuns - este rau. Tot ce e prea mult, este însa si mai rau. Când, în totalitatea sa, organismul corpului vital functioneaza neregulat sau nearmonic, absorbind din mediul înconjurator prea mult sau prea putin, se îmbolnaveste si trupul, care sta sub dependenta lui.
Astfel, trupul slabeste, pierde putere fizica, oboseste usor, îi creste temperatura, pâna când într-o zi, înceteaza sa mai functioneze. Atunci, activitatea lui încetând, se zice ca a murit.
Aceasta materie vie, aceasta forta de viata ce intra si se raspândeste în trupul nostru, patrunde pâna la ultima celula, se furiseaza în interiorul ei si prezideaza toata seria de fenomene fizice si chimice ce au loc în sânul ei, activând prefacerea alimentelor în substante asimilabile si a acestora în substanta protoplasmatica, iar pe de alta parte contribuind la prefacerea si eliminarea substantelor care nu mai folosesc la viata celulei.
     Curentul de viata sosit la Soare, dupa ce primeste tonalitatea vibratorie a evolutiei astrului nostru, se îndreapta de jur împrejurul împaratiei Soarelui pâna la ultimul sau slujitor si copil, pâna la cea mai îndepartata planeta nascuta din el - planeta Pluto. Pentru noi, oamenii, ca si pentru toate vietuitoarele pamântului, soarele este corpul datator de lumina, caldura si viata. Fara el, pamântul ar fi cuprins de un frig îngrozitor, fara el, orice viata ar înceta.
Omenirea nu stie de existenta curentului cosmic, ci doar de cel pe care îl vede si îl simte, cel venit de la Soare, unde troneaza marea Lumina - Fiul iubit al Tatalui ceresc, Stapânul si iubitorul nostru Mântuitor.
La trecerea sa prin Soare, curentul vital primeste înca radiatiile fluidice ale Sfintei Treimi solare, conducatoarea evolutiei a tot ce este în sistemul nostru. Sosit astfel în preajma Pamântului, acestui curent i se mai adauga razele stralucitoare ale Sfintei Treimi planetare, conducatoarea Pamântului, pe care îl înfasoara si îl vivifica sau îi da viata.
Prin urmare, curentul vital venit la suprafata pamântului cuprinde materii fluidice de la Tatal ceresc, de la Fiul divin si de la Sfântul Duh.
     Materia vitala, risipita în toate partile trupului, se fixeaza mai ales în jurul nervilor si a centrilor nervosi.
Gratie materiei vitale, neuronul transmite impresiile venite din afara, sub forma de vibratii, care trecând prin perispirit ajung la spirit; de la spirit, prin perispirit, pornesc comenzi la sistemul cerebrospinal si de aici la organe, muschi etc.
Asadar, multumita materiei vitale, ochii vad, urechile aud, pielea pipaie, nasul miroase si limba gusta.
Acestei materii-viata i se datoreaza faptul ca mineralul, în decursul veacurilor, devine mai subtil, se cristalizeaza si, mai târziu, se transforma într-un mineral, cu o compozitie atomica mai bogata în electroni si protoni, urcând astfel pe o treapta evolutiva superioara
     Curentul vital sau magnetic cuprinde o gama variata de fluide magnetice, necesare tuturor treptelor evolutive ale planetelor, sorilor si universurilor.
Astfel, se întelege ca fluidul magnetic mineral are o calitate si deci o vibratie inferioara fluidului magnetic vegatal. De asemenea, fluidul magnetic animal este superior fluidului magnetic vegetal, dar inferior celui uman.
Prin urmare, urcând pe scara evolutiei, organizarea corpului vital este tot mai perfectata, iar acest corp vital, la rândul sau, ajuta la crearea si întretinerea unui trup cât mai complicat, superior prin perceptiile sale.
     Dupa cum trupul are nevoie de hrana - ca sa creasca si sa-si înlocuiasca partile uzate - si corpul vital al omului se hraneste, absorbind din mediul înconjurator materie vitala, pentru înlocuirea celei uzate si eliminate. Aceasta absorbtie se face prin actul respiratiei, prin porii pielii si o data cu ingerarea alimentelor, care, ca orice materie fizica, sunt animate de fluid vital.
Insa corpul vital absoarbe cea mai mare cantitate de materie vitala prin organele sale speciale, pe care le vom descrie numaidecât.
Absorbtia - directa sau indirecta - de vitalitate se face în mod diferit, dupa conditiile mediului înconjurator. ' Astfel, când spatiul este mai luminos, cantitatea de materie vitala fiind mai mare, absorbtia este mai activa, prin urmare, puterile si functiile corpului vital sunt si ele mai active. Când însa cerul este înnorat, si în special noaptea, când este întuneric, absorbtia este mai redusa. Ca urmare, trupul primind un impuls mai mic, puterile sale, vitalitatea lui sunt mai reduse. Iata întelesul dispozitiei noastre sufletesti - mai buna vara, când e soare si lumina, si tristetea sau indispozitia iarna sau când vremea este închisa.
Asadar, sufletul este influentat de instrumentele avute la dispozitie - corpul vital si trupul.
     Persoanele cu vederea spirituala vad prin aer o puzderie de particule luminoase aflate într-o continua miscare sau vibratie, fiind mai vizibile în zilele cu soare, cu multa luminozitate.
Aceste infinite punctulete luminoase sunt aglomerari de particule din fluidul magnetic sau vital.
Cantitatea de materie vitala absorbita ziua, abia face fata nevoilor trupului, aflat într-o continua activitate. Din aceasta cauza, catre seara ne simtim obositi. Noaptea, activitatea trupului se reduce, consumul de materie vitala fiind mai mic. Absorbind în continuare fluid vital, corpul vital acumuleaza mari cantitati de materie vitala, motiv pentru care dimineata, dupa odihna noptii, omul se simte dispus sufleteste si capabil sa reînceapa activitatea fizica sau intelectuala. Asadar, ziua consumam mai mult decât acumulam, noaptea, însa câstigul este mai mare decât consumul.
Incorporarea fluidului vital este mai ampla în prima parte a noptii si mai redusa catre ziua. Poporul a concretizat acest adevar, spunând: „Un somn de o ora înainte de miezul noptii face cât doua catre ziua". In a doua parte a noptii, când vitalitatea este mai redusa, spiritul muribundului paraseste trupul sau obosit sau bolnav.
Spiritul nostru se simte fericit în lumea materiei fizice, când are la dispozitie instrumente în plina putere si activitate.
Omul este mai sensibil si mai întelegator când se afla la o temperatura potrivita, decât în conditii de caldura ori frig exagerat.
Intr-adevar, în regiunile ecuatoriale, electricitatea din atmosfera fiind foarte mare, creste temperatura si luminozitatea.
Caldura exagerata împiedica vitalizarea trupului; motiv pentru care omul nu poate gândi, simti si lucra bine în regiunile cu temperatura prea ridicata. Situatia este asemanatoare în regiunile polare, unde datorita luminii slabe si a temperaturii foarte scazute, absorbtia de materie vitala este dificila si insuficienta, sistemul cerebral aflându-se în imposibilitatea de a înregistra cu fidelitate ideile emise de spirit.
Prin urmare, electricitatea moderata favorizeaza vitalitatea corpului vital si în mod indirect a trupului. Insa o cantitate prea mare sau prea mica de electricitate împiedica activitatea corpului vital.
     Toate partile trupului nostru sunt importante, toate sunt necesare unei bune vietuiri, dar unele sunt indispensabile. Astfel, se poate trai fara un picior, o mâna: sau un rinichi, dar nu se poate trai fara inima sau ficat. Cu alte cuvinte, exista o scara ierarhica a importantei dintre diferitele parti componente ale trupului.
La fel se întâmpla si cu vehicolul vital. Desi este format din aceeasi materie, totusi el este organizat, adica în unele zone materia sa este mai fina, dând nastere unor centre sau organe, aflate într-o vibratie, într-o activitate ce depaseste pe cea a corpului vital în ansamblu.
Clarvazatorii vad la suprafata corpului vital discuri sau rozete de forma unor mici farfurioare, cu mijlocul scobit si putin adânciti, având diametrul între 1-3 centimetri.
Aceste rozete sau discuri sunt centrele de absorbtie ale fluidului vital din mediul înconjurator. Ele sunt în numar de sapte, pozitionate astfel: 1. la baza coloanei vertebrale; 2. în dreptul splinei; 3. deasupra ombilicului; 4. în dreptul inimii; 5. în dreptul furcii gâtului; 6. în dreptul spatiului dintre sprâncene; 7. în dreptul crestetului capului.
La majoritatea oamenilor, dintre aceste sapte centre numai una este într-o activitate intensa, si anume cea din dreptul splinei, celelalte abia se învârtesc sau la unii chiar stau pe loc.
Privit de persoanele magnetizate si mai ales. de cele clarvazatoare, centrul splenic are aspectul unei flori cu sase petale. El se roteste de la stânga spre dreapta, cu o viteza deosebita. Prin aceasta învârtire se produce un sorb, care atrage din mediul ambiant fluid vital, îndreptat catre o mica deschidere din mijlocul sau. Procesul este asemanator cu cel petrecut la un aspirator electric, care absoarbe aerul dintr-o încapere si-1 elimina în afara. Din cauza rotatiei si acumularii de fluid vital, acest disc se arata stralucitor. Fluidul absorbit este îndreptat în interiorul corpului vital pentru a actiona, fara oprire, asupra diferitelor organe, tesuturi si celule ale trupului.
     Fluidul vital lucreaza asupra fiecarui organ dar cu preponderenta asupra sistemului cerebrospinal, centrul de comanda al trupului. Un sistem cerebral bine învaluit si patruns de materia vitala se afla în deplina functiune si mai ales în stare de a primi ideile-imagini venite de la spirit, si de a le imprima pe miceliile protoplasmei celulelor nervoase. Sistemul cerebral bine alcatuit si condus de corpul vital se bucura de o memorie excelenta, fie în stare de veghe, fie de somn. Orice perceptie vizuala, auditiva, tactila, olfactica si gustativa din timpul zilei, se imprima în perispirit sub forma de imagini reale sau simbolice, de dimensiuni ultramicroscopice, trimise în acelasi timp de perispirit pe cortex, pentru a se imprima si depune în miceliile celulelor sale
. In timpul noptii, spiritul - înconjurat de perispirit sau suflet - retragându-se din trup, vede, aude si simte tot ce exista în lumea eterica. Aceste perceptii, ale unor duhuri sau forme eterice, sunt transmise de perispirit sistemului cerebral, prin cordonul fluidic care-l leaga de corpul vital, imprimându-se în celulele sale nervoase asemenea imaginilor primite, de la lumea materiei fizice, prin organele de simt.
Cum sistemul cerebral difera de la om la om, cum puterea de receptie a spiritului difera, iarasi, de la spirit la spirit, dupa gradul sau de evolutie, se întelege ca si imprimarea imaginilor, mai ales a celor eterice, se va face la unii foarte puternic, la altii mai slab, iar la altii atât de nebulos, încât la desteptarea din somn, cortexul nu mai poate reda nimic constiintei de zi.
Iata motivul pentru care unii oameni retin perfect, sub forma de simboluri, de vise, calatoriile si experientele lor din timpul somnului trupului, iar majoritatea nu-si amintesc decât fragmente.
Cauza rezida evident în calitatea sistemului cerebral, în gradul de evolutie al spiritului, dar într-o buna masura si în calitatea corpului vital, care face legatura dintre perispirit si sistemul cerebrospinal, dintre suflet si trup.
     Curentul de materie vitala absorbit de centrul splenic se precipita perpendicular pe centrul discului. O parte din el patrunde în corpul vital, dirijându-se în special catre sistemul cerebrospinal, iar o alta parte o porneste paralel cu suprafata corpului vital, adica în sensul celor sase petale ale discului, formând astfel sase curenti tangentiali, care se îndreapta catre toate partile corpului vital, dar mai ales spre celelalte sase centre vitale, pentru a le stimula.
Datorita acestor sase curenti radiali se naste prin inductie un curent circular, care trece o data pe deasupra unei petale, apoi pe dedesubtul petalei vecine, unduindu-se asemenea nuielelor de rachita, de pe fundul unui cos, ce împletesc betele asezate radial, asemenea spitelor unei roti.
Discul de la baza coloanei vertebrale are 4 petale, discul splenic 6 petale, discul ombilical 10 petale, discul inimii 14 petale,; discul laringian 16 petale, discul dintre sprâncene 96 de petale, iar cel din crestetul capului 190 de petale.
Dupa cum lumina soarelui pare unica si de culoare alba, tot astfel curentul vital este alb.
Dar stim ca raza de lumina solara trecuta printr-un cristal se descompune într-un spectru format dintr-o succesiune de sapte benzi colorate, începând cu rosu si sfârsind cu violet. De asemenea, curentul vital absorbit de centrul splenic se desface în sapte culori.
Curentul care patrunde direct si perpendicular pe disc - animând sistemul nervos central si periferic - are culoarea roz, asemenea unui trandafir.
Ceilalti sase curenti, de culori diferite, apuca fiecare pe câte una din cele sase petale ale centrului splenic, astfel: pe o petala curge curentul vital rosu, pe a doua portocaliu, pe a treia galben, pe a patra verde, pe a cincea albastru si pe a sasea violet.
Ajungând la destinatia lor, acesti curenti se difuzeaza în tot corpul vital, dar în special în jurul centrelor vitale, pentru a le pune cândva într-o miscare de rotatie.
La început, când omul este atras de mirajul fortelor si lucrurilor pamântesti, aceste centre se misca foarte încet. Dar, daca omul va înfaptui cât mai mult bine în jurul sau si va împlini toate cerintele morale, centrele vitale intra într-o miscare deosebit de rapida, absorbind si ei direct din spatiu fluidul corespunzator, încarcând astfel cu mari cantitati de fluid corpul vital.
Corpul vital se uzeaza îndeplinindu-si rolul de organizator al vietii si activitatii tuturor organelor din trup.
Particulele sale venind în contact intim cu materia carnala, sufera o slabire a calitatilor vitale, motiv pentru care trebuie, treptat, eliminate, prin porii pielii si extremitatile trupului - cap, mâini si picioare.
Oamenii se influenteazaunii pe altii prin fluidele emanate din fiinta lor, cu toate ca aceste fluide nu se,vad, mergând într-o vizita si stând lânga o persoana, desi antrenat într-o discutie interesanta, omul simte ceva nedefinit, ceva ce-l nemultumeste. Pleaca indispus din acea vizita, si bietul om se întreaba ce o fi cu el. Nu gaseste nici o explicatie, dar simte un efect negativ asupra sa.
Cauza acestei nemultumiri este fluidul vecinului sau. Acea persoana, având o viata prea lumeasca, o conduita echivoca, o conceptie de trai prea legata de bunurile pamântului, este plina de fluide de pe treapta celor inferioare. Ea emana, ca si o soba, efluvii invizibile, care învaluie si patrund corpul vital al celor din preajma. Aceste efluvii lucreaza asupra trupului - si el prost influentat - iar spiritul, resimte aceasta influenta nenorocita. Iata întelesul depresiunii sufletesti.
     Oamenii se încarca între ei, în mod direct, cu fluide de calitate inferioara. Atmosfera fluidica a salilor de spectacol, teatru, conferinta etc, ne scalda cu fluidele lor, de cele mai multe ori de calitate joasa.
Câti oameni au intrat în aceste sali!
Câte suflete josnice, pline de vicii de tot felul, au stat pe scaunele acelea!
Totul din acea sala - pereti, podele, fotolii - este pastrator al fluidelor degajate de multimea care a frecventat sala respectiva.
Aceasta influenta nefericita asupra noastra are loc si când calatorind în alte localitati suntem nevoiti sa dormim într-un hotel. Camera, mobilierul, saltelele, patul sunt îmbibate cu fluidele diferitelor persoane care au poposit prin ele.
Trecerea prin fata unui abator, a unei cârciumi, a unui local de toleranta, sederea prin salile de jocuri - unde sufletele au fost zbuciumate de dorinta câstigului ori de tristetea pierderilor - ne încarca cu fluide de calitate inferioara si greu, foarte greu ne purificam de ele.
Dupa cum stând într-o tabacarie, o bucatarie, ori o fabrica de coloranti, diferite gaze cu un miros neplacut îmbiba hainele, parul sau pielea noastra si multa vreme nu scapam de ele, tot astfel fluidele aninate de fiinta noastra se desprind târziu de pe noi si din noi.
     O, si daca ar fi numai atât! Dar încarcati cu aceasta materie eterica de calitate inferioara, ne transformam în magneti ce atrag fiinte si duhuri, de la baza scarii umanitatii, entitati inferioare carora le plac aceste fluide mizerabile.
Prezenta lor, într-un numar mai mare sau mai mic, contribuie si mai mult la infectarea noastra. Corpul lor perispiritual fiind de cea mai joasa calitate, ne bombardeaza cu fluidele lor accentuându-ne otravirea.
Totusi, nevoile vietii ne târasc prin aceste localuri, zise de distractie - teatru, cinematograf, ateneu. In acest caz se recomanda ca cel putin cât stam în aceste locuri sa ne cream o învelitoare protectoare la exteriorul corpului fizic.
In acest scop, în momentul când pasim pragul acestor localuri, ne oprim si fara sa ne gândim la altceva, adunam, mental, din atmosfera, din spatiu, fluide benefice si le asezam în jurul nostru, formând o învelitoare luminoasa, o coaja stralucitoare si protectoare. Nu este vizibila, nu o putem pipai dar ea totusi exista. De acum, gratie acestei învelitoare fluidice superioare, nu vor mai patrunde în corpul nostru vital fluidele de calitate inferioara.
Corpul nostru vital va fi strabatut numai de fluide superioare pe care le aspira pentru menirea sa, si de care e însetat prin natura sa. Aceasta învelitoare ne apara nu numai de o proasta influenta, dar si de furtul de vitalitate din partea celor saraci în ea ori a celor bolnavi.
     Vitalitatea, fluidul magnetic, este la dispozitia oricarui vietuitor, în cantitati infinite, caci un curent urias soseste mereu la suprafata pamântului din Sfera divina, Laboratorul tuturor creatiilor.
Dar dupa cum exista indivizi care manânca din abundenta, dar asimileaza prea putin, tot astfel exista oameni care desi au la dispozitie tot ce le trebuie, nu sunt capabili sa absoarba, si mai ales sa retina, si sa utilizeze fluidul vital absorbit. Corpul lor vital nu poate produce acea vibratie care sa stimuleze celulele trupului lor.
Asemenea oameni, lipsiti de fluid vital, entitati spirituale lipsite de puterea de a imprima o anumita vibratie materiei vitale absorbite, sunt adevarate pompe aspiratoare. Ei cauta, în mod inconstient, sa absoarba fluidul altor oameni, fara ca acestia sa-si dea seama.
Acum se va întelege si mai bine de ce, de câte ori intram în camera unui bolnav, de câte ori întâlnim un om debil, ori stam în vecinatatea unei persoane nervoase, avem neaparat nevoie de învelisul protector amintit mai sus.
Invelisul acesta ne mai apara si de miliardele de unde-gânduri care strabat vazduhul în lung si în lat, în sus sau în jos, si care trecând prin trupul si mentalul nostru, valuri-valuri, stârnesc idei identice, pomenindu-ne cu gânduri fara sens, fara nici o legatura logica între ele, nascute ca din senin în mintea noastra trupeasca.
Ele nu sunt idei nascute din spiritul nostru, ca o urmare a activitatii sale proprii, ci sunt o consecinta a ideilor venite de aiurea, generate de alte entitati.
Dar, mai trist este ca, desi din fire suntem seriosi, desi prin educatie suntem morali, desi prin instructie suntem întelegatori, ne pomenim ca gândim la acte reprobabile, la combinatii josnice, la placeri animalice. Când ne oprim din cursul fara sfârsit al gândurilor si analizam ceea ce am gândit, ne miram de unde ne-au venit în cap asemenea gânduri comune.
Gratie învelisului fluidic protector putem fi feriti de aceste unde-gânduri, ce strabat spatiile în fiecare moment, caci miliardele de entitati spirituale întrupate ca si cele destrupate din jurul pamântului genereaza necontenit gânduri care necurmat bat la poarta sufletului nostru.
     Am spus ca aceasta patura eterica protectoare nu se vede, nu se simte si ea totusi exista. Ca proba a existentei sale sunt demonstratiile fachirilor indieni, care prin puterea vointei si a imaginatiei lor, creându-si aceasta învelitoare protectoare, pot strabate prin flacari, sau se pot culca pe jaratec, fara ca focul sa le produca vreo arsura, fara sa simta vreo durere.
Daca noi, oamenii, nu suntem pregatiti decât pentru lumea fizica, terestra, fara sa putem înregistra fenomenele eterice, nu înseamna ca ele nu exista. Faptele le demonstreaza, si omul, cu o judecata pusa în slujba analizarii acestor fenomene, trebuie sa se plece în fata faptelor.
     Exista persoane cu un trup sanatos si un corp vital în deplina activitate - instrumente admirabile ale unui spirit evoluat - având capacitatea sa absoarba cu putere cantitati mari de fluid vital, astfel încât sunt adevarati acumulatori magnetici.
Aceste persoane influenteaza pe cei cu care vin în contact, producând în ei o intensa atractie si simpatie. în acelasi timp, acesti oameni au facultatea de a vindeca, prin gândul, privirea sau atingerea lor.
Prin vointa, ei revarsa din belsugul lor de fluid magnetic asupra unui om suferind, producând armonie în corpul sau vital, care, la rândul sau va însanatosi trupul debilizat de boala. Astfel se produc vindecari miraculoase, de catre mediumi numiti vindecatori.
In aceasta opera sublima de iubire, de vindecare, în afara de aportul acestor persoane, se adauga si fluidul revarsat din spatiu de anumite mari entitati spirituale, numite medici spatiali.
Fluidul medicilor spatiali dupa ce a fost absorbit de omul vindecator este umanizat si apoi se scurge prin mâinile si ochii lui, peste omul suferind.
Plantele si animalele absorb si ele vitalitate, dar utilizarea lor este mai redusa decât la om. Dintre toate plantele, bradul si araucaria au cele mai mari puteri de absorbtie si eliminare. Iata de ce padurile de brazi sunt datatoare de sanatate, de forta vitala, mai ales bolnavilor de nervi.
La un om sanatos, curentii vitali ce ies prin porii trupului sunt perpendiculari pe suprafata acestuia. Din aceasta cauza ceata, sau aura din jurul trupului sau, se arata striata.
Când .omul este bolnav sau debil, prin nopti nedormite, prin munca excesiva sau depresii sufletesti, liniile de expulzare - strimerii - sunt aplecate, sub un unghi oarecare, fata de suprafata trupului.
Radiatiile fluidice puternice resping orice microb aflat în atmosfera din jurul corpului fizic, tot asa cum mustele sunt îndepartate de un ventilator. Când însa radiatiile fluidice sunt slabe, obstacolul fiind mic, microbii patrund în trup mai ales prin caile respiratorii si omul cade bolnav.
     Persoanele dotate cu darul vederii spirituale vad, de jur împrejurul omului, emanatii fluidice mai intense prin ochi, prin orificiile nazale, ale urechilor si prin vârful degetelor de la mâna.
Oricât de uzate ar fi aceste radiatii fluidice, daca pornesc dintr-un corp viguros, perfect sanatos, pot contribui la sanatatea si vigoarea unui corp debil sau slabit de boala, numai prin apropierea celor doua corpuri. Fluidul revarsat de corpul sanatos va fi absorbit de cel debil, simtindu-se astfel mai dispus, sau, bolnav fiind, se va însanatosi.
Nu e bine ca un om sanatos sa doarma în acelasi pat cu un bolnav, caci fluidul sau vital va fi absorbit cu toata puterea de cel bolnav, sarac în fluid vital.
De asemenea., nu e bine ca un copil sa doarma în pat cu o persoana mai în vârsta deoarece corpul vital al celui batrân va absorbi, inconstient si insezizabil, sanatate, fluid vital din corpul vital al copilului, a carui crestere si dezvoltare va fi lenta si insuficienta.
     Toate corpurile, toate învelisurile, sunt sub dependenta sau influenta spiritului. Cu vointa, printr-o viata curata si prin exercitii regulat repetate, reusim sa punem în activitate centrul din dreptul bazei maduvei spinarii. Acest centru, o data pus în rotatie, absoarbe fluid vital, pe care îl trimite serpuitor de-a lungul maduvei, pâna la sistemul cerebral, pâna la centrul din crestetul capului, în ascensiunea acestui curent de foc, omul simte o caldura, ca un fir cald ce porneste de jos în sus, în tot lungul spatelui, pâna la cap.
Persoanele cu adevarat cunoscatoare ale acestor mistere nu gases destule cuvinte sa previna pe cei care vor sa faca asemenea exercitii fara prezenta si sfaturile unui initiat, caci din binefacator, acest curent poate provoca o nenorocire, arzând tesuturile, dezorganizând sistemul cerebrospinal si aducând, daca nu chiar moartea, cu siguranta paralizia ori nebunia.
Cel decis la un astfel de antrenament trebuie sa aiba un corp sanatos si o viata perfect morala.
Urmarea nepriceperii mai este ca acest curent, nefiind hotarât dirijat mental în sus, o poate apuca în jos, spre organele genitale pe care le supraexcita, si din normal omul devine o bruta, un monstru depravat, care nu-si mai poate înfrâna betia simtului sexual.
Invatatura trasa din nefericirea celor imprudenti sau nesocotiti este sa nu fortam natura. E mai bine sa lasam curs evolutiei firesti, silindu-ne pe calea morala si prin credinta sa grabim ridicarea spiritului pe treptele evolutiei, el producând, în mod direct, perfectionarea instrumentelor sale. Varietatea si numarul fenomenelor sufletesti este foarte mare.
     Am aratat ca în afara de persoanele sarace în fluid vital, exista persoane bogate în fluid magnetic, pe care îl cedeaza cu usurinta. In paginile anterioare, am vazut ca acest fluid vital poate fi corupt de unii oameni sau de mediul ambiant, ori poate fi absorbit de altii. Dar absorbtia fluidului vital, poate fi exercitata si de catre una sau mai multe entitati spirituale, oameni spatiali', spirite sau duhuri neîntrupate.
Oare cu ce scop fac ele aceasta operatie?
Prin puterea lor spirituala absorb aceasta materie eterica, învecinata cu materia fizica a Pamântului, pentru ca, dupa ce o concentreaza, sa produca diferite fenomene de natura terestra. Astfel produc sunete ciocanituri, zgârieturi, deplasari de obiecte sau ridicarea lor în spatiu.
Daca entitatile spirituale au o putere mare în mânuirea, combinarea si concentrarea fluidelor vitale, pot produce vorbire umana ori pot conduce mâna unei persoane numita medium - uneori chiar si fara vointa ei - pentru a scrie un text oarecare, cu un continut strain de cunostintele sale si uneori, chiar în limbi straine.
Daca scopul lor se extinde pe o raza mai mare, pe lânga fluid magnetic, entitatile spirituale absorb chiar gaze, lichide si semisolide din trupul mediumului, pentru ca dematerializându-le sa realizeze din ele un om eteric, numit fantoma. O asemenea operatie se numeste materializare.
Uneori aceasta materializare este doar exterioara, adica entitatea spirituala face numai un învelis material, cât mai apropiat de materia carnala, înfatisarea lui exterioara fiind asemanatoare cu trasaturile, marimea si forma omului pe care îl reprezinta. In aceasta materializare entitatea spirituala reproduce chiar vesmintele, podoabele, armura sau armele epocii în care a trait. Aceasta materializare se poate compara cu un balon de cauciuc, cu chip de om.
Cel mai mic zgomot, cea mai mica tulburare adusa mediumului, cea mai mica distractie a asistentei sau tendinta de a pune mâna pe materializare, pot provoca o micsorare, o turtire a fantomei, ca si cum s-ar dezumfla un balon.
Acest proces precipitat are ca urmare suferinta mediumului, si chiar a spiritului operant; iar daca greseala asistentei a fost nesocotita, se poate produce un asemenea dezechilibru în corpul mediumului, încât el sa cada bolnav pentru multa vreme, pâna în pragul mortii sale.
In asemenea cazuri îsi asuma o mare raspundere entitatile spirituale operante, dar mai ales asistentii ignoranti ai marilor taine ale vietii. De aceea se cere ca, în prealabil, participantii sa cunoasca, din literatura parapsihologica, procesul acestor fenomene si sa fie animati de un mare calm, de o sfânta credinta si sa procedeze cu o desavârsita metoda si prudenta. Se impune o participare linistita si constienta cu toata atentia si precautiile posibile, cel putin în primele luni de antrenament. Dupa ce procesul materializarii a avansat destul de mult si s-a consolidat prin aparitii repetate, micile perturbari sau imprudente nu mai au rezultatele dezastruoase amintite mai sus.
     Când, sub conducerea fortelor îngeresti participante la creatie, la aparitia primilor oameni pe pamânt, se fac experimente care reproduc acest proces, când o entitate spirituala doreste sa se arate în trup, asa cum a fost ea în una din vietile sale pamântesti, materializarea nu mai este doar exterioara, ci completa. Entitatea spirituala care doreste sa se materializeze reface pâna la ultima celula organismul fizic avut odinioara, cu toate organele si aparatele sale, cu alte cuvinte, un om desavârsit.
O data operatia terminata si mai apoi consolidata prin repetari, un asemenea om, venit din Cer, în mijlocul asistentei, se poate misca, poate vorbi, dansa, cânta din voce sau la un instrument, cu alte cuvinte se comporta ca un om nascut din pântecele mamei sale pamântesti, având toate facultatile intelectuale din întruparea sa precedenta.
Aceasta este opera cea mai sublima pe care si-o poate imagina un om, este suma tuturor stiintelor de acum si din vecii vecilor; cu aceasta ocazie având loc cele mai înalte fenomene chimice, fizice si biologice din tot universul. Materia cu care se fac asemenea opere grandioase este împrumutata de la medium, de la asistenti si din spatiu.
Au fost cazuri când s-a constatat ca dupa materializare, corpul fizic al mediumului a pierdut din înaltime si greutate. Uneori aceasta operatie a necesitat dematerializarea membrelor sau chiar a trupului întreg, mediumul disparând în acest caz din vazul asistentei, fotoliul sau ramânând gol.
La finele sedintei, când entitatea spirituala îsi dezbraca haina materializata si se retrage, trupul mediumului se reface, reaparând treptat pe fotoliu.
In tot timpul acestor marete creatii, mediumul doarme iar constiinta lui e suspendata, deoarece spiritul sau, înconjurat de învelisurile sale perispirituale, se afla în afara, în spatiu, în aceeasi camera unde are loc aceasta operatie divina. Daca puterile mediumului sunt insuficiente sau când entitatile spirituale doresc sa-l menajeze, ele fac economie de materie si energie, materializând doar mâna sau capul celui pe care vor sa-l reproduca. O asemenea materializare se numeste partiala.
S-au vazut cazuri când o mâna materializata, ce se pierdea la cot într-o ceata fluidica, ridica un scaun sau scria pe o foaie de hârtie cu un creion pus la îndemâna. De asemenea s-a vazut cum doua mâini cântau la pian sau la o mandolina ce plutea în spatiul odaii. Au fost materializari fotografiate, vazându-se pe placa fotografica fiinta materializata alaturi de mediumul adormit
. Pentru ca cei care au vazut asemenea fenomene ale lumii spatiale sa nu sustina ca sunt doar iluzii, aceste mâini si-au lasat amprenta în parafina calda, care fiind apoi umplut cu ipsos, reproduce o mâna, cu toate amprentele pielii si ale venelor.
     Marile entitati spirituale fac aceste operatii sublime dintr-un ordin înalt, pentru a arata omenirii ca exista un spirit si ca el este nemuritor.
Scopul evidentierii acestui mare adevar este ca omul sa duca un trai firesc, dar cu ochii si gândul îndreptati mereu spre Cer, pentru a nu gresi si pentru a iubi tot ce a creat Tatal ceresc din eternitate.
Mediumul sufera cu ocazia acestor stralucitoare probe ale existentei si nemuririi spiritului. El sufera în tot timpul sedintei, ba chiar doua-trei zile dupa aceea organismul îi este slabit, mai ales sistemul nervos. Dar si-a pus corpul fizic la dispozitia semenilor sai trupesti si a luminilor ceresti, din dragoste si respect pentru Adevar, pentru dovedirea Adevarului.
Legea sacrificiului are urmarile ei stralucitoare.
Acest om, cu trupul alcatuit conform spiritului sau evoluat, se supune cu libera vointa si dezinteresat, oferind omenirii o proba a nemuririi spiritului si a menirii sale în vesnicie. El sufera, dar tocmai prin faptul ca aduce un serviciu omenirii, în virtutea legii iubirii aproapelui, urca scara evolutiei spirituale. Prin sacrificiul sau, el atrage iubirea entitatilor spirituale superioare, fiind acoperit cu lumina si puterea lor, în viata sa terestra.
Inaltele entitati spirituale vor conlucra pentru ca viata lui sa se scurga mai lin, în mijlocul furtunilor vietii omenesti terestre, sa fie ferit de boli, de influenta fluidelor vatamatoare; pe scurt, va fi ajutat în toate împrejurarile, chiar si în cele pamântesti, dar mai ales în evolutia sa spirituala.
     Prin dragostea de a pune în evidenta tainele Cerului, sufletul mediumului dobândeste o deosebita luminozitate; si dupa cum în jurul unei lampi electrice puternic luminoase se aduna o multime de fluturi, multi alearga; în jurul sau, cautând sa-i absoarba fluidele superioare.
Dar orice tentativa a celor care vor sa profite de trupul inert al mediumului este zadarnicita de o puternica garda de entitati spirituale luminoase, aflata în jurul sau.
     Mintea omeneasca se va dezvolta pe parcursul secolelor prin subtilizarea materiei sistemului cerebrospinal; iar paralel cu perfectionarea lui, prin suferinta, prin experiente repetate, spiritul omului dobândeste tot mai multa întelegere si cunoastere, fiind împins spre perfectiune de legea de neînlaturat a evolutiei.
     Orice obiect care vine în atingere cu o persoana, absoarbe magnetismul uman al persoanei respective. Aceasta absorbtie este cu atât mai puternica, cu cât contactul a fost de mai lunga durata.
Daca un anumit obiect - inel, ceas, stilou, bratara - este purtat, mai târziu, de o alta persoana, tot magnetismul acumulat în el se va revarsa asupra noului purtator, influentându-l într-o asemenea masura încât îi va imprima aceleasi porniri sentimentale si va fi strabatut de gânduri asemanatoare cu ale persoanei care a posedat initial acel obiect.
In felul acesta se explica actiunea exercitata de talismane asupra purtatorilor ei.
Pe baza acestui adevar, se explica si influenta asupra credinciosilor a tot ce exista în biserica. Din toti cei care au venit sa se roage în lacasul Domnului au emanat gânduri de supunere, smerenie, iertare, iubire si implorare a Divinitatii. Toata simtirea, toata gândirea lor, unita cu actele si ruga preotului, au impregnat peretii si mobilierul acelui templu cu fluide de ordin superior, care vor scalda pe cei ce vor mai veni în acea biserica. Pe orice pune mâna omul - caci mai ales prin mâna se scurge magnetismul - se încarca cu fluid magnetic. Pietrele pretioase si apa se încarca cel mai usor si cu mai mult magnetism. Patul în care dormim ani în sir, se îmbiba cu fluidele noastre. Ele vor exercita o influenta atât de mare, încât daca fluidele noastre sunt de un ordin inferior, o alta persoana culcându-se în acel pat va fi agitata, indispusa, va avea vise urâte, sau va suferi de insomnie. De aceea se recomanda expunerea la aer si soare a saltelelor si schimbarea lenjeriei de pat când suntem gazduiti la un hotel sau pensiune.
     Un rol deosebit a jucat corpul vital, în Egipt, pe timpul domniei faraonilor. Materia eterica a acestui corp, posedând anumite însusiri, a fost întrebuintata mii de ani de catre preotii egipteni, pentru impunerea suprematiei lor în stat, pentru apararea tarii contra altor neamuri, pentru vindecari, pedepsirea tradatorilor de tara sau mentinerea formei de stat.
Pentru observarea si fotografierea aurei eterice, azi se practica electronografia. Prin aceasta metoda un sistem viu este supus, pentru un timp foarte scurt, unui curent electric de intensitate mare. In acest fel se transmite sistemului un impuls electric ce determina un raspuns electro-magnetic, care se imprima pe o placa fotosensibila. Dupa developare se pune în evidenta o zona luminoasa în jurul sistemului testat. De asemenea se observa radiatii - strimeri - care au o luminozitate, forma si structura variabila. La persoanele sanatoase strimerii sunt luminosi; drepti, organizati armonios si perpendicular pe întreaga suprafata a trupului. La persoanele bolnave strimerii au o luminozitate redusa, prezinta curbur i, sunt raspânditi haotic, aplecati în jos si cu pete întunecate - zonele respective neraspunzând semnalului electric
. Pe electronograma facuta la doua persoane cu afinitati si compatibilitati între ele, se observa ca strimerii se atrag, iar la persoanele incompatibile - se resping. Electronograma sistemelor vii difera de a celor nevii prin faptul ca este variabila.
     O data cu sosirea noptii trupurile adorm, iar duhurile pleaca sa se întâlneasca în spatiu cu rudele, prietenii si cunoscutii, continuând convorbirile întrerupte în timpul zilei.
Iesirea corpului vital care-si urmeaza duhul se face prin toti porii trupului, asemenea aburilor dintr-un vas cu apa fiarta sau dintr-o pâine scoasa din cuptor.
Entitatile spirituale care au depasit un anumit grad de evolutie îsi pot parasi complet corpul vital, daca au de facut calatorii mai lungi. Aceasta operatie este necesara pentru ca materia eterica a corpului vital este greoaie, iar spiritul vrea sa fie cât mai usor în calatoria sa.
In acest caz, duhul îsi ocroteste trapul si dublul sau, tot asa cum noi, oamenii, înainte de culcare avem grija sa încuiem poarta, usile si ferestrele, pentru a nu se furisa vreun hot în casa si sa ne surprinda în somn.
In acest scop roaga pe un prieten spatial sa-i supravegheze de aproape trupul si sa-l fereasca de orice duh, care ar cauta sa intre în el.

     Despartirea completa a perispiritului duhului de corpul sau vital nu e o operatie tocmai usoara. De aceea, pentru o asemenea operatie entitatea spirituala are nevoie de ajutorul unui confrate, duh liber, si de regula face apel la duhul aflat mai tot timpul pe lânga el, la dreptasul sau.
O data eliberat, duhul îsi ia forma sferica si o porneste la drum. Prin urmare forma sa este identica cu cea pe care o va avea dupa ce - prin actul mortii - îsi va parasi definitiv trupul.