Corpul planetar(astral) de Scarlat Demetrescu publicat la 25.07.2011
Coprul planetar(astral)
     Al treilea corp al omului este corpul planetar, denumit de unii ocultisti corp astral. Denumirea de astral nu este potrivita, întrucât da nastere la confuzii sau interpretari gresite, într-adevar, vechii ocultisti îsi închipuiau ca dupa parasirea trupului, a învelisului carnal, spiritul omului, devenind liber prin actul numit moarte, poate vagabonda de la un corp ceresc la altul, printre planete si stele.
Având în vedere ca astrele înoata într-un ocean specific de materie fluidica, entitatea spirituala neputând peregrina pe un astru, fara un vehicol format dintr-o materie asemanatoare mediului astral respectiv, au denumit corp astral, acest învelis fluidic al spiritului.
Entitatea spirituala venita la scoala lunga a planetei Pamânt nu se poate misca, dupa destrupare, decât în spatiile fluidice ale planetei noastre. Ea nu se poate îndeparta de zona fluidica a Pamântului, pentru a se duce de exemplu în Jupiter sau Neptun, asemenea evadari fiind îngradite de legi inflexibile si de conditii îndeplinite doar de entitatile spirituale conducatoare ale evolutiei Pamântului.

     Aceste entitati se numesc îngeri planetari, si nici lor nu le este îngaduit sa paraseasca atmosfera fluidica a planetei decât pentru îndeplinirea unor misiuni. Grosimea atmosferei fluidice proprie globului nostru terestru este de aproximativ 700.000 kilometri, ea fiind cu desavârsire deosebita de eterul, de atmosfera fluidica a celorlalte planete din sistemul nostru.
Iata motivul, printre multe altele, pentru care o entitate spirituala terestra nu poate calatori pe alta planeta, ea fiind nevoita sa dezbrace mai întâi corpul planetar, si apoi sa îmbrace o haina planetara formata din fluidele planetei respective.
Dar de unde sa-si procure învelisul fluidic al planetei pe care ar dori sa peregrineze, caci aici pe Pamânt nu-l gaseste, si chiar daca ar exista, nu stie cum sa si-l însuseasca
. Pe scurt - al treilea învelis al scânteii divine este un corp fluidic, format din materia ce înveleste planeta unde duhul îsi face scoala evolutiva.
Acest vehicol corespunde învelisului fluidic al planetei noastre, denumirea sa corecta fiind cea de corp planetar.
     Dupa pozitia sa, corpul planetar se afla în profunzimea corpului vital, fiind intermediar între corpul vital si corpul solar.
Invelisul planetar al omului este de diferite calitati, dupa cum si învelisul fluidic planetar al globului este si el de diferite calitati, reprezentate prin culorile si nuantele adecvate.
Fiecare entitate spirituala îmbraca un corp planetar format din materia fluidica planetara corespunzatoare sferei unde îsi are resedinta. Materia ce formeaza învelisul fluidic general al pamântului este cu mult mai fina decât materia fluidica vitala, ce înveleste orice corp de pe suprafata pamântului.
     Superioritatea materiei planetare fata de cea vitala, consta în intensitatea si puterea mai mare de vibratie a particulelor ce o compun. Energia nascuta din vibratia materiei planetare este cu mult mai mare decât cea produsa de particulele vitale, care anima corpurile de pe suprafata pamântului.
Pe masura ce ne îndepartam de pamânt, de globul terestru, apropiindu-ne de periferia atmosferei sale fluidice, materia planetara este mai fina, are o lungime de unda mai mica si o frecventa vibratorie mai mare, motiv pentru care este din ce în ce mai vie si mai luminoasa, pâna la albul cel mai stralucitor.
Vibratia puternica a materiei terestriene îi da însusirea de a strabate prin fluidul vital si prin aerul, lichidele si solidele pamântului, de parca ele nici nu ar exista.
Astfel se explica faptul ca materia fizica este patrunsa de materia planetara, si ca entitatile spirituale, învelite la exteriorul perispiritului cu haina terestriana, au posibilitatea de a patrunde - în deplasarile lor terestre - prin ziduri, usi, ferestre, prin toate corpurile fizice.
Duhurile inferioare, bântuind cu miliardele suprafata pamântului, strabat prin case, munti, copaci, fara ca ele sa simta ceva si fara ca noi sa stim de ele. Uneori aceste entitati spirituale inferioare patrund în corpul fizic al omului si, din nefericire, în acelasi trup si corp vital vietuiesc doua entitati spirituale - stapânul, care nu-si da seama ca este posedat, si un intrus care constituie ceea ce se numeste un posedant.
Acest corp este cunoscut si sub numele de corpul dorintei, pentru simplul fapt ca este purtatorul sau vehicolul dorintelor.
Dincolo de materia fluidica planetara ce acopera ca un învelis general, de jur împrejur, globul nostru, printre planetele sistemului nostru se afla materia solara, sau atmosfera fluidica a soarelui nostru, în care înoata toate planetele, îmbracate cu învelisurile lor planetare de calitati diferite, în functie de gradul lor de evolutie.
     Materia planetara este împartita în trei zone mari: alba la periferie, albastra la mijloc si rosie la suprafata pamântului.
Zonele exterioare, cele mai fine, penetreaza pe cele mijlocii si inferioare.
Zonele mijlocii penetreaza pe cele inferioare, precum si toate corpurile de la suprafata pamântului. Prin urmare, la suprafata pamântului întâlnim toate categoriile de materii planetare, predominând materia planetara rosie, ceva mai redusa fiind cea albastra si cu totul infima cea alba.(la inceputul sec. XX-n.n.)

     Daca o entitate spirituala alba - cu resedinta în zonele periferice ale atmosferei fluidice terestre, având o haina planetara formata din fluidul planetar alb - vrea sa coboare pe suprafata pamântului, trebuie sa se înveleasca, fulgerator, cu toate materiile fluidice planetare de culoare albastra si rosie, ca sa aiba posibilitatea de a se mentine aici jos unde predomina mediul fluidic rosu.
Aceasta materie rosie, inferioara celei albe din care este alcatuit subtilul sau corp planetar, îi procura o suferinta spirituala de nedescris. Iata motivul pentru care coborârea pe suprafata pamântului a entitatilor spirituale superioare este un mare sacrificiu.
Din aceasta cauza comunicarile omului cu fratii din spatiu se stabilesc de regula cu entitati spirituale inferioare, sau putin evoluate, si foarte rar cu cele albe, care dirijeaza si comanda celor de sub ele.
     Materia planetara patrunde prin corpul vital si trup, aratându-se la exteriorul trupului nostru sub forma unei aure, mai subtiri sau mai groase, mai întunecate sau mai luminoase, dupa cum spiritul acelui om este mai mult sau mai putin evoluat.
Grosimea ei poate atinge 40-50 de centimetri si va fi cu atât mai întinsa si mai luminoasa, cu cât omul va fi mai corect în viata, mai pios, mai moral, mai intelectual - cu alte cuvinte, o entitate spirituala cu o mare vechime si o mai lunga scoala evolutiva.
Aura corpului planetar este într-o continua vibratie, suferind variatii de la moment la moment, în functie de conditiile meteorologice, starea de sanatate a omului si starea sa sufleteasca: dorintele, sentimentele si gândurile sale, calmul sau iritarea, cumintenia sau ticalosia sa etc.
Daca, prin actul mortii, duhul unui om pios, bun si corect si-a parasit trupul, el va parasi si corpul vital, si daca gradul sau evolutiv este de spirit alb, va dezbraca, rând pe rând, fluidele planetare rosii si albastre, ramânând în sfera sa, învelit numai cu fluidele albe corespunzatoare gradului sau evolutiv.

     Când o asemenea entitate spirituala coboara pe suprafata pamântului, cu o oarecare misiune sau pentru a comunica cu anumite entitati spirituale întrupate, stralucirea sa este atât de puternica - cu toate ca este învelita în materie planetara inferioara - încât este vazuta de omul trupesc.
Aura planetara, asemenea aurei vitale, înconjoara trupul omului, reproducând oarecum, într-o forma cu mult mai vaga, conturul trupului sau, si are înfatisarea unui ou cu vârful în jos.
Aceasta materie planetara nu o detine numai omul, ci fiecare corp viu de pe suprafata pamântului. Asadar, în afara de aura vitala, toate corpurile au în jurul lor si o aura planetara, bineînteles formata dintr-o materie planetara de o calitate cu mult inferioara celei din care este format corpul planetar uman.
Daca un om si-a pierdut un picior sau o mâna, membrul fluidic planetar persista multa vreme, din cauza atractiei magnetice foarte puternice dintre particulele materiei planetare, si în anumite zile, când aerul este foarte umed sau încarcat cu multa electricitate, simte o durere la piciorul pe care nu-l mai are. Cu timpul, acest membru fluidic se resoarbe, materia care-l formeaza retragându-se treptat în restul corpului planetar.
La fel se petrece si cu ramurile unui copac. Daca taiem o creanga, partea planetara corespunzatoare acestei ramuri persista multa vreme.
De asemenea, materia astrala a unui obiect din jurul nostru -o oala, un scaun, o statueta - se divide în tot atâta bucati în câte s-a rupt obiectul.
     Corpul planetar este organizat pentru îndeplinirea misiunii sale, adica diferitele lui particule sunt ordonate, asezate în anumite dispozitii si directii, cu vibratii adecvate. Cu alte cuvinte, el este viu, or prin faptul ca traieste si functioneaza, materia din care e compusa se uzeaza, se corupe, si ca atare trebuie eliminata si înlocuita cu alta, proaspata, nutritiva si asimilabila.
In acest scop corpul planetar exercita o dilatare si o contractare asemanatoare cu cea a corpului vital, deci o marire si o micsorare a volumului sau, absorbind la fiecare pulsatie a sa, materie planetara din mediul înconjurator. Când se dilata, absoarbe materie noua; când se contracta, o elimina pe cea uzata.
Asemenea trupului si corpului vital, corpul planetar se hraneste si este într-o continua primenire.
S-ar parea ca toti oamenii, având un corp planetar, absorb din atmosfera fluidica a pamântului aceeasi materie. Nu se întâmpla asa, pentru ca fiecare individ are un corp planetar deosebit, conform gradului evolutiv al spiritului sau. Potrivit naturii sale, corpul planetar absoarbe, pe cale selectiva, numai acea calitate de fluid planetar din care se compune el însusi.
Corpul planetar este o icoana fidela a sentimentelor, impresiilor, senzatiilor si dorintelor noastre. El se schimba în tonalitati de culori si vibratii, dupa starile noastre sufletesti.
Fiecare calitate sau defect al sufletului nostru - nobletea sau ticalosia fiintei noastre - se arata în exterior, în aura noastra planetara, prin anumite culori. Daca punem în fata unui clarvazator, a unui om care a dobândit vederea spirituala, o persoana - vesela sau trista, calma sau iritata, vicioasa sau cuminte - mediumul lucid ne va indica anumite culori si vibratii în undele aurei din jurul corpului si în special în cea care înconjoara capul persoanei examinate.
Astfel,
rosu aprins denota mânia de care e cuprins un om,
rosu închis arata ca acel om e un senzual desfrânat,
rosu brun dezvaluie pe omul zgârcit, pe avarul al carui gând e îndreptat numai la bani, uitând ca totul va ramâne aici, când va sosi momentul cel mare.
Cenusiu deschis arata frica,
portocaliu indica un om orgolios, mândru de fiinta sa. Galbenul denota pe omul ce poseda o inteligenta superioara.
Violetul arata pe omul spiritualizat.
Rozul deschis, asemenea rozelor, arata iubirea sub toate formele ei.
     Culorile corespunzatoare sentimentelor si pasiunilor omenesti, fiind legate de gradul de evolutie al entitatii spirituale, au un caracter permanent, persistând pe parcursul unei vieti terestre.
Numai starile sufletesti ocazionale - durerea, veselia, iritarea de moment - se arata prin culori corespunzatoare lor, care pier odata cu schimbarea starii sufletesti.
Starile sufletesti superioare genereaza vibratii armonioase, unde vibratorii egale, ritmice si ordonate, care se propaga în spatiu pe mari distante.
Daca întâlnesc în calea lor un om, îi provoaca o armonizare a vibratiilor învelisului sau spiritual, iar acesta se va simti mai linistit, mai multumit, fara sa stie cauza noii sale stari.
Omul preocupat de gândul, razbunarii, al uciderii, al furtului, omul framântat de invidie si pasiuni josnice, raspândeste în jurul sau unde neregulate, dezordonate, cu intensitati si amplitudini diferite.
Prin vibratiile lor, aceste unde dezarmonizeaza tot ce întâlnesc în cale.
Un om nervos, ce nu-si gaseste linistea, pe care îl irita toti si toate, are corpul planetar într-o continua furtuna. Unor asemenea oameni li se recomanda un mediu linistit, la tara, departe de vâltoarea lumii, de furnicarul marilor centre urbane, locuri unde influentele nefericite ale omenirii în framântare sunt mai reduse.
     Spatiile sunt îmbâcsite de un paienjenis de idei si sentimente propagate în diferite directii, sub forma de unde, fara a se deranja unele pe altele. Ele sunt mai bogate în marile aglomeratii omenesti si mai putine în regiunile îndepartate, sate, munti, paduri sau în largul marilor.

     Din acest motiv naturilor suprasensibile li se recomanda calatorii pe mari, sederea la munte sau în localitati izolate.
Intrând într-o casa unde e tristete, plâns si jale, omul se simte de la o vreme cuprins de o mâhnire ce-i face rau, cautând sa se îndeparteze de acel focar de vibratii, care îl coplesesc. Intrând într-un cerc vesel, de mare bucurie, vibratiile planetare plecate din fiinta acestor persoane dispun pe orice om, simtindu-se atras si retinut cât mai mult lânga aceasta sursa de vibratii binefacatoare.
Dintre toate defectele omului, ura este cea mai puternica, vibratiile ei propagându-se departe de autorul lor, lovind si zdruncinând corpul planetar al altora. Un asemenea om plin de venin este un criminal anonim, care contribuie prin defectul sau la întârzierea evolutiei omenirii     Corpul planetar îndeplineste în om urmatoarele functii:
1. este puntea de legatura între suflet si corpul fizic;
2. serveste de vehicol, caci prin ajutorul lui, entitatea spirituala întrupat sau destrupata se poate deplasa prin spatiile planetei noastre;
3. este centrul de transformare în senzatii al impresiilor din lumea exterioara. Stiinta pozitiva de azi, predata în facultati si academii, crede si afirma ca procesul elaborarii senzatiilor are loc în sistemul cerebral uman
. Cât de departe sunt de adevar oamenii de stiinta!
Va sosi timpul când se vor convinge ca aceasta afirmatie a fost gresita. Toate la vremea lor.
O persoana adormita prin fluid magnetic sau printr-un anestezic - al carui sufle a iesit din trup - poate fi întepata, i se poate taia un organ, i se poate pune la nas un flacon cu amoniac sau introduce în gura chinina, si cu toate acestea vom observa ca trupul sau adormit ramâne insensibil, nu simte absolut nimic. Sistemul sau nervos cental si periferic este la locul sau, atunci de ce impresia exterioara nu se transforma în senzatie?
Raspunsul vine de la sine. Senzatia se produce în corpul planetar, aflat în afara trupului, în momentul experientei.
Având particulele sale într-o continua activitate, denotând o anumita sensibilitate si chiar tendinta de reflex, corpul planetar, se poate considera ca fiind un corp viu, ce are o viata proprie, si prin extensie - o constiinta si o vointa a sa particulara.
E greu de cuprins ideea ca o materie este considerata vie prin ea însasi, si în plus ca are capacitatea sa exprime o vointa si sa aprecieze ceea ce-i convine si ceea ce-i dauneaza; si totusi, acesta este purul adevar.
Oricare ar fi gradul de evolutie al unei materii - caci si materia este supusa legii evolutiei - ea are sensibilitate, întelegere si vointa, pentru ca e vie, fiind formata din particule vii, adevarate fiinte, infinit de mici.
     Dar, sa ma întorc la corpul nostru planetar.
Materia solida, lichida si gazoasa a pamântului nostru are destinul sa evolueze, pentru a se transforma în materie planetara de un grad superior.
Dar oricât de fina ar fi materia planetara, ea simte o atractie exercitata de surorile sale inferioare -materia gazoasa, lichida si solida a globului, pe care sta piciorul nostru.
Atunci când, prin îndeplinirea functiilor sale, corpul nostru planetar saraceste în materia sa constitutiva, se naste în el o stare particulara de necesitate, de respiratie, tradusa omului trupesc sub forma de foame sau sete. Aceasta aspiratie, aceasta chemare a corpului nostru planetar, se numeste dorinta. Cu alte cuvinte, corpul nostru terestrian - al entitatilor spirituale întrupate - este sediul dorintelor omenesti, a tot ceea ce satisface gura, a tot ceea ce produce senzatii - unirea sexuala etc.

Corpul planetar este sediul unde se naste si se fixeaza mândria, ura, avaritia, lacomia si multe alte vicii. El ne leaga puternic de pamânt, prin toate bunurile si placerile pe care acesta ni le procura. Din aceasta cauza, corpului planetar i s-a mai dat, de catre unii ocultisti, numele de suflet-animal. El fiind bruta din om, care îl împinge la satisfacerea simturilor si a pasiunilor josnice.
Impresiile venite din afara - dupa ce au fost înregistrate de organele de simt - sunt transmise corpului planetar, sub forma de vibratii, prin intermediul corpului vital, în special al celui din jurul nervilor. In corpul planetar sunt transformate în senzatii de durere sau placere, duse mai departe la scânteia divina, entitatea spirituala reala si vesnica a tuturor fiintelor.
Spiritul ia cunostinta prin proprietatile corpului intelectului, corp aflat în imediata vecinatate a spiritului, si în interiorul caruia senzatiile înregistrate sunt transformate în stari particulare, numite emotii.
Asadar impresiile lumii fizice sunt percepute de organele de simt ale trupului, de unde sunt transmise din corp în corp -vital, planetar, solar, mental - pâna la gânditorul central, scânteia divina, care ia cunostinta si decide, potrivit gradului sau evolutiv.
     Am aratat ca învelisul planetar se afla în toate corpurile de pe globul nostru, începând cu mineralele si sfârsind cu omul. Evident ca în fiecare îsi are rolul si gradul sau functional, în conformitate cu treapta de evolutie a sistemului respectiv. Sensibilitatea si reflexele corpului planetar al mineralelor vor fi foarte reduse, nefiind sesizate de organele noastre de simt. Ele sunt ceva mai accentuate la plante si se arata cu o nota destul de puternica la animale. Gratie corpului sau planetar, un câine simte durere, tipa si fuge când este lovit. Aparitia stapânului sau îi produce o mare bucurie, iar lipsa mai îndelungata a acestuia, îi provoaca tristete. Moartea stapânului o plânge cu lacrimi, cazând într-o profunda depresie sufleteasca.

     Câinele are manifestari asemanatoare cu ale omului; el iubeste pâna la sacrificiu, dar si uraste pâna la moarte. E lacom, e gelos pe un alt câine, când vede ca e mângâiat sau i se da mai multa atentie, si asa mai departe.
De aici tragem concluzia ca vehicolul planetar este un instrument general pe planeta noastra, pentru orice spirit, de orice fel si grad ar fi el - mineral, vegetal, animal sau uman.
Orice corp sau instrument al spiritului, fiind format din materie vie - cu sensibilitate, cu întelegere si vointa - poate înregistra impresiile mediului înconjurator prin oricare parte a sa
     Pâna aici am vorbit despre functiile generale ale materiei planetare, care intra în constitutia corpului nostru planetar.
Dar asemenea corpului vital, si corpul planetar prezinta nuclee unde materia planetara pare a fi mai activa, formând ca si în cea vitala, rozete, centre de forta.
Asemenea centrelor vitale dintre care - la omul obisnuit - doar unul este în activitate, si în cazul centrelor planetare - în general - numai unul este activ
. Dar prin evolutie, spiritul le poate activa rând pe rând pe toate.
De asemenea, în corpul planetar se disting sapte centre de o activitate deosebita
: 1. centrul din dreptul bazei coloanei vertebrale;
2. centrul splenic;
3. centrul ombilical;
4. centrul inimii;
5. centrul laringian;
6. centrul dintre sprâncene;
7. centrul din dreptul crestetului.
Intrarea în activitate a fiecareia din aceste,centre aduce în plus o facultate noua omului.
Daca centrul inimii este în functiune, omul va simti prezenta unei entitati spirituale, si anume printr-o senzatie de aer rece, de raceala, în cazul unui spirit inferior si de caldura, în cazul unei entitati spirituale superioare.
Când centrul laringian intra în rotatie, omul devine medium auditiv, iar prin activarea centrului dintre sprâncene el va vedea entitatile spirituale care strabat spatiile asemenea licuricilor.
Aceasta viziune este mai clara în întuneric, deoarece lumina zilei mascheaza duhurile, la fel cum lumina soarelui nu permite vederea stelelor pe cer.
     S-ar putea naste în mintea cuiva întrebarea. „De ce spiritul, când este în afara trupului, vede, aude si simte lumea înconjuratoare prin intermediul corpului planetar, iar când revine în trup, nu mai poate vedea, simti, auzi în lumea invizibila decât ceea ce permite trupul sau, numai ceea ce înregistreaza organele sale de simt?"
Cauza acestei neputinte este prezenta corpului vital, care este un corp semi-fluidic. El are functia de a întretine viu si într-o perfecta activitate trupul. Dar tocmai prezenta corpului vital constituie un fel de paravan între trup si spirit
. Corpul vital apartinând lumilor fizice, fiind semi-fluidic, nu permite ca impresiile spirituale din afara sa ajunga la entitatea spirituala si deci ca spiritul sa ia cunostinta de existenta si fenomenele lumii spirituale si a entitatilor sale.
Iata de ce noi, oamenii, nu vedem nimic dincolo de lumea fizica.
     O intoxicare a trupului cu carnuri statute, cu peste conservat, cu bauturi alcoolice sau diferite narcotice, produce, prin repercusiune, o învolburare, o întunecare, o slabire a puterii de sensibilitate si functionare a corpului planetar.
Dar chiar si o tulburare a corpului vital poate dezechilibra organismul planetar al omului. Astfel, o iritare continua produce o dezarmonie functionala a corpului vital si, prin reflexie, si a corpului planetar. De asemenea, o emotie puternica, provocata de frica, e în stare sa zdruncine atât de puternic corpul planetar, vital si trupul, încât omul poate orbi, poate încarunti s-au îmbatrâni într-un minut, poate sa ramâna mut, sa paralizeze, sau chiar sa moara.
     Din cele descrise mai sus s-a putut vedea ca exista o corelatie strânsa între instrumentele pe care le are la îndemâna spiritul.
Nu se poate ca alaturi de un trup degradat sa existe un corp planetar subtil si sensibil.
Entitatea spirituala nu poate fi înfiorata de un sentiment sau o emotie nobila, daca nu poseda un corp intelectual superior si un corp planetar constituit dintr-o materie fina.
Josnicia unuia le coboara si pe celelalte.
Se întelege ca un corp fizic nu poate fi un instrument perfect, daca el se hraneste cu carnuri, mai ales de mamifere. Cu cât carnea apartine unui animal mai evoluat, mai apropiat de regnul uman, cu atât va produce în corpul nostru fizic substante mai putin asimilabile si o cantitate mai mare de toxine, absorbite în sânge si duse în toate partile trupului nostru.
Carnea este însotita de fluidul planetar animal. Or daca acest fluid, care apartine unei trepte evolutive inferioare pe scara fluidelor planetare ale globului nostru, este încorporat în corpul planetar al omului, îl va vicia si îi va coborî gradul calitativ, din uman, în animalic.
Omul are impresia ca e greu, chiar imposibil sa traiasca fara carne, si aceasta deoarece generatii nesfârsite au consumat carne, organismul sau cerând imperios alimentul cu care s-a obisnuit din copilarie.
Dar daca e greu sa se renunte în totalitate la alimentatia carnala, cel putin masa de seara sa fie lipsita de carne.
Cine are o vointa puternica poate sa renunte cu totul la carnea de mamifere si sa consume tot mai multe vegetale, în special fructe.
Un corp fizic întretinut curat, hranit numai cu vegetale, produse lactate si oua, va deveni un corp pur fiziceste.
Potrivit evolutiei sale în corelatie cu trupul, spiritul îsi va agonisi un corp vital si planetar cât mai fin, care sa raspunda cu usurinta la toate manifestarile, la emotii frumoase, sentimente religioase, nobile, de iubire si mila
. Un asemenea om, aflat în fata unei nenorociri, se simte zguduit, sare în ajutor si nu e capabil sa faca rau nimanui, el fiind o pilda frumoasa semenilor sai, prin rabdarea si pacea fiintei sale.
Pe când carnea otraveste corpul fizic si degradeaza corpul planetar, bauturile alcoolice, cafeaua si narcoticele - tutun, hasis, opiu si altele - distrug organismul, ruinându-l de timpuriu si reducând puterile corpului vital si planetar.
Un asemenea om devine nesimtitor, iar ca sa fie miscat întrucâtva si el, are nevoie de pasiuni puternice, grosolane - betie sau sexualitate desfrânata.
O plaga a omenirii este fumatul, care, prin spiritul de imitare si printr-o conceptie gresita se întinde din ce în ce mai mult, pâna si la tinerele fete. Urmarile sunt multiple si nenorocite! în afara faptului ca ruineaza dintii, corupe saliva, intoxica stomacul, plamânii, sângele, întregul trup, partile eterice ale nicotinei se strecoara si otravesc corpul vital si planetar. Urmarea este reducerea sensibilitatii, slabirea memoriei si ruinarea fizicului.
     Celor care doresc sa progreseze pe calea spiritualitatii li se recomanda sa renunte cu desavârsire la acest obicei josnic, ce distruge totul în calea lui.
Un om al carui regim alimentar este exclusiv carnal, care bea cafea, bauturi alcoolice si fumeaza întruna, atrage si emite fluide inferioare, formând în jurul sau o atmosfera fluidica de proasta calitate.
Prin acest fapt, el devine un magnet pentru entitatile spirituale inferioare, care se complac în aceasta atmosfera, se alipesc de aura lui, urmarindu-l peste tot si îndemnându-l prin sugestie sa mai bea, sa mai fumeze, si astfel, asemenea unor demoni nevazuti, cauta prin gândurile lor josnice sa influenteze mintea bietului pamântean, împingându-l cât mai adânc în vicii de tot felul. Unele duhuri inferioare o fac din rautate, altele din gelozie - deoarece ele sunt mai decazute decât altii, altele o fac din dorinta propriei lor satisfaceri, prin faptul ca omul, afundându-se din ce în ce mai jos în viciu, emanatiile eterice ce se ridica din jurul lui satisfac propriile lor pasiuni.
Omul care se sileste si îsi impune o anumita linie de conduita, aduna zi de zi materie superioara, atât pentru corpul sau vital, cât si pentru cel planetar. Spiritul având o anumita directiva si dispunând de instrumente cât mai fine, se dezvolta mai repede, scotând la iveala, cât mai devreme si cât mai multe calitati spirituale. Astfel, urmând ani de zile, spiritul urca treptele evolutiei cu pasi uriasi.
     Divinitatea a creat în asa fel lucrurile în lume, orânduind astfel fortele în infinit, încât entitatea spirituala - libera sau întrupata - sa nu stea pe loc o vesnicie.
O forta nevazuta - legea miscarii, a activitatii - o împinge mai departe, în mersul sau, în evolutia sa.
Oricât de lenes ar fi un spirit, oricât de mult ar gresi un om, nu se poate ca în noianul faptelor sale josnice sa nu-i licareasca si lui un sentiment frumos, sa nu faca si el un bine, sa nu ajute si el un nefericit ca el.
Nu se poate ca în vârtejul vietii sale animalice sa nu aiba un gând mai nobil, mai iubitor. Efectul produs de aceste câteva fapte, simturi si gânduri altruiste, contribuie la iluminarea spiritului sau si la îmbunatatirea corpului sau vital si planetar.
Din zi în zi, din an în an, entitatea spirituala avanseaza, astfel ca la plecarea din viata trupeasca duce cu sine un capital - e drept, mic, dar care adaugat la cel câstigat în alte vieti, contribuie la progresul sau.
Rari, extrem de rari sunt oamenii care sa duca o existenta atât de întunecata încât sa nu poata avansa cu absolut nimic, într-o viata terestra.
Este adevarat ca, în general, umanitatea progreseaza foarte încet, precum, de asemenea, sunt cazuri rare când unele entitati spirituale, gratie unei vointe tari, se decid la o viata spirituala, la o viata daca nu de sfânt, dar cel putin sfintita. Aceste entitati spirituale pasesc atâtea trepte evolutive într-o singura viata, cât parcurg altele în 20-50 de reîntrupari succesive.
Mersul lor pe drumul nevazut al spiritualizarii îi duce cât mai repede catre Divinitate, Izvorul de unde revarsa în lume viata, forta, ideile si hotarârile.
     Sa nu uitam ca anumite stari psihice ajuta sau vatama corpului nostru planetar.
Asa de exemplu o depresiune sufleteasca, pierderea unei persoane dragi contribuie foarte mult la dezorganizarea corpului planetar si la întunecarea spiritului celui lasat în valurile gândurilor negre si ale deznadejdii.
Oricât de grea ar fi viata, oricâte adversitati întâlnim pe calea ei, sa cautam, cu hotarâre ferma, sa înlaturam negura grijilor din mintea noastra. Numai ramânând linistiti, reci la diversele greutati, vom fi în masura sa receptam razele fluidice coborâte din Infinit - de la Tatal ceresc - spre Pamânt, raze prin care sa întarim partile componente ale triplei noastre fiinte umane - spirituale, sufletesti si trupesti. Mânia, iritarea produc o mare furtuna în corpul planetar uman, nascându-se cu aceasta ocazie curenti dezordonati, care atrag din spatiu entitati spirituale inferioare, malefice, carora le place sa se scalde în valurile furtunoase ale corpului planetar. Prezenta lor întareste si mai mult iritarea omului, astfel ca azi asa, mâine asa, persoana respectiva ajunge cu vremea sa se supere din nimic, sa nu se mai poata stapâni, caci corbii lumii invizibile contribuie prin fluidele lor ca planetarul lui sa fie mereu în dezordine.
Iata un om care va patina aproape pe loc, având o viata traita pe pamânt în chinuri, dar fara nici un folos sau cu un folos prea mic.
In fine, calitatea gândurilor care ne trec zilnic prin minte contribuie la întarirea sau slabirea corpului planetar. Gândurile plecate din focarul central, de la lumina scânteii noastre, pun într-o vibratie mai puternica vehicolul planetar, decât pe cel fizic.
Când aceste gânduri sunt înalte, nobile, generoase, exprimând frumosul si binele, ele trec catre exterior, catre corpul fizic, prin corpul planetar punându-l pe acesta în vibratie cu o anumita frecventa vibratorie si îl obisnuiesc cu acest fel de vibratie, ordonata, dându-i deci o anumita rezonanta. Când însa ne trec prin minte gânduri josnice, de placeri sexuale, de ura si razbunare, corpul planetar vibreaza dezordonat si cu o frecventa joasa. Cu vremea, corpul planetar se obisnuieste cu acest gen de vibratii si devine usor influentabil la undele corespunzatoare acestor gânduri, ale altor oameni, gânduri care plutesc, într-un numar foarte mare, prin atmosfera pamântului. Un asemenea corp devine un instrument netrebnic al duhului, care va fi ca un stapân nobil în haine zdrentuite.
     Existenta noastra este asemanatoare miscarii pendulei, a succesiunii zilelor si noptilor sau a anotimpurilor.
Omul traieste o viata de zi si o viata de noapte, o viata pamânteana si una spatiala sau spirituala.
Ziua, omul este constient de lumea fizica înconjuratoare, prin intermediul corpului sau fizic.
Noaptea, entitatea spirituala, înconjurata de perispirit, paraseste acest corp fizic si se departeaza mai mult sau mai putin de el, dupa cât este de evoluat.
Duhul strabate spatiile, se întâlneste cu fratii destrupati sau întrupati, se consulta, întreaba si se instruieste. Asadar noaptea îsi traieste viata spirituala, de spirit eliberat de trupul sau, în care totusi este captiv, legat fiind de el printr-un fir asemenea unui balon legat prin cablu de pamânt.
In înalta Ei întelepciune, Divinitatea a înteles ca e nevoie ca spiritul întrupat sa se elibereze putin noaptea, dupa atâtea ceasuri de temnita în trup.
Entitatea spirituala n-ar putea sa rabde în temnita trupului sau zeci de ani, cât dureaza o viata de om, de aceea Divinitatea a orânduit odihna trupului în timpul noptii, ca si odihna pamântului si a vegetatiei în timpul iernii.
Noaptea, în timpul evadarii sale, spiritul e constient de lumea spirituala, ca si de cea fizica, prin întregul sau corp spiritual. El vede, simte, aude atât în lumea fizica a Pamântului, cât si în lumea invizibila, spirituala a acestuia.
Constiinta spiritului si impresionabilitatea corpului planetar este mai mare când spiritul se gaseste în afara trupului, în patria sa spirituala, decât atunci când sta afundat în materia fizica a trupului sau, care îi reduce din vibratie si deci din sensibilitate.
Eliberat de corpul sau fizic, spiritul poate umbla prin dormitor, trece prin ziduri, usi si ferestre, calatoreste prin împrejurimi, ori la mari distante, pentru a vizita locuri si prieteni pamânteni, parcurgând aceste spatii cu o viteza deosebit de mare.
Entitatea spirituala aproape ca nu cunoaste timp si spatiu, ea deplasându-se cu o viteza ce depaseste viteza luminii.
Am putea spune ca ea strabate spatiile ca si gândul. Doreste sa mearga la Paris; când a gândit sa plece, se pomeneste ca a si ajuns, putând înconjura pamântul în câteva secunde.
Calatorind prin spatii, prin atmosfera planetara a pamântului, spiritul se poate întâlni cu prieteni de pe pamânt, al caror corp fizic se afla în somn, sau îi poate întâlni pe iubitii sai destrupati, care au parasit complet corpul fizic. Se pozate întâlni cu entitati spirituale mai evoluate decât el, duhuri de la care poate afla cunostinte noi.
In timpul peregrinarii sale, poatet lega prietenii noi, asista la conferinte spatiale, ori mediteaza asupra unor proiecte sau probleme, pe care acum, având o constiinta superioara, le va rezolva cu usurinta, si la desteptarea din somn va descoperi cu mirare dezlegarea problemei pe care în ajun nu o putuse solutiona.
De exemplu, un medic nu a reusit sa stabileasca diagnosticul unei boli; în starea de spirit liber o vede clar, si la desteptare cunoaste precis natura bolii pacientului sau.
     In stadiul actual de evolutie, omul nu a ajuns la gradul spiritual în care sa-si aminteasca perfect trairile si experientele avute în lumea spatiala, în timpul somnului trupului sau. Foarte rari sunt oamenii, de diferite grade de cultura si categorii sociale, cu minunatul dar de a-si aminti aproape exact ceea ce au vazut, simtit si auzit noaptea, în peregrinarile lor spirituale.
Majoritatea oamenilor nu-si amintesc absolut nimic, un numar restrâns îsi aminteste confuz si neclar câteva fapte fara legatura între ele, clisee din care nu rezulta nici o concluzie.
Cauza necunoasterii activitatii nocturne a spiritului uman se datoreste prezentei corpului vital si mai ales a materiei sistemului cerebral. Am mai spus si repet - corpul vital ramâne totdeauna în trap, ca sa-l conduca în timpul când stapânul pleaca în calatorii de studii prin sfere ceresti.
Asadar el nu participa la înregistrarea panoramica a activitatii intelectuale a fiintelor din spatiu
. Spiritul, revenit în corpul fizic, sufera un fel de întunecare a memoriei sale, uitând cele petrecute în timpul noptii. O ceata, o nebuloasa se lasa si acopera memoria sa.
Din aceasta cauza, o data intrat în cusca sa, nu mai are limpezimea ideilor sale; ca atare, nu le poate proiecta cu fidelitate pe celulele cortexului, pentru a si le pune în vibratie si reaminti în timpul zilei. Asa se întâmpla cu majoritatea oamenilor; însa exista cazuri când în vederea evolutiei si a realizarii unei misiuni deosebite, marele întrupator, lucreaza, contribuie ca vehicolul vital al entitatii spirituale pe care îl întrupeaza la o noua viata terestra, sa fie în unele zone, oarecum incomplet sau cu orificii. Prin aceste mici sparturi, spiritul acestor oameni va avea posibilitatea sa transmita, corpului fizic adormit, imaginile si ideile culese în spatiu.
In fine, exista oameni care pe lânga faptul ca au corpul vital cu mult mai subtire si cu mai multe sparturi, mai au si un corp fizic delicat si sensibil.
Spiritul lor, foarte evoluat, are atâta forta de manifestare si vitalitate, încât suplineste ceea ce lipseste din puterea de conducere a corpului vital.
Asemenea oameni pot cu usurinta proiecta pe cortex tot ce au aflat, auzit si vazut în timpul noptii. Nu numai ca ei îsi amintesc experientele din viata lor nocturna, dar au posibilitatea sa vada în lumea fizica si apoi, fixându-si atentia în lumea invizibila vad si aud ceea ce este inaccesibil altora.
Acesti oameni, foarte rari, desi sunt în trup, desi sunt în stare de veghe, pot trai si în alte lumi, dincolo de cea terestra.
Pentru ei nu mai exista actul mortii, la ceasul cel mare dezbracându-si definitiv haina trupeasca, parasesc constient lumea terestra, pentru a se reîntoarce în patria lor eterna, între iubitii lor, în sferele lumii spirituale.
Aceasta stare exceptionala este urmarea unui sir de vieti traite în renuntari, în ceea ce priveste fascinatia vietii omenesti. Acesti oameni s-au condus cu întelepciune, întelegând ca totul e efemer în viata pamânteasca. Aceste entitati spirituale au absolvit scoala vietii terestre cu mare vrednicie, urcând zeci de trepte spirituale într-o singura viata, pe când altii, pentru aceeasi ascensiune, au nevoie de zeci de vieti trupesti. Oricine poate ajunge la aceste stari fericite, dar îti trebuie vointa, ca sa duci o viata conforma planului divinului Creator. Sa iubesti, sa ajuti în tot momentul, sa te multumesti cu ceea ce ti-a dat destinul si sa nu te mai preocupe problemele lumesti.
Somnul reglementar, alimentatia vegetariana, purificarea, rugaciunea la tot pasul, dar mai presus de toate -iubirea fata de tot ce a creat Tatal, te duc sigur la aceste stari si grade evolutive.
Ei, dar cine o poate face? Greu, foarte greu ca omul sa se smulga din noianul placerilor si poftelor vietii pamântesti; si totusi, repet, e posibil.
Intr-adevar, exista în lume o lege a obisnuintei, care poate ajuta oricarui om la realizarea atingerii unui scop. Totul e sa vrei.
Facând exercitii zilnice, cu consecventa si la anumite ore stabilite, poti sa ajungi, cu ajutorul Cerului, la rezultate uimitoare. E posibil, dar pentru aceasta se cere mai întâi o moralitate desavârsita, o credinta profunda si o înclinare netarmurita de a face binele în jurul tau.
Cel ce nu va avea aceste prealabile dispozitii sufletesti, sa nu se apuce de aceste exercitii.
Saltul sufletului sau va fi prea puternic si îsi va pierde notiunea realitatilor. Mintea acestui om se va tulbura si va deveni un dezechilibrat mintal si chiar mai rau.
     Asadar, atentie! Nu va angajati pe cai necunoscute. Stii de unde pleci, dar nu stii unde vei ajunge. Pentru asemenea oameni este preferabila evolutia normala - fireasca, înceata dar sigura - care îi duce la stari gradate si constiente ale spiritului.(era la inceputul sec. XX - n.n.)
Marii asceti indieni si tibetani ajung, prin viata lor austera si consacrata exercitiilor spirituale, sa paraseasca vehicolul lor fizic, parcurgând mari distante. Acolo pot sa-si creeze un alt corp material, prin care se manifesta, se arata si vorbesc cuiva, si apoi, dematerializându-se, se întorc, precum fulgerul în trupul lor.
Asemenea mari spiritualisti, numiti yoghini, pot sa mearga deasupra apei, pot sa stea în mijlocul flacarilor, fara ca un fir de par sa arda de pe trupul lor; pot sa se ridice cu trupul lor în spatiu, si ca un aeroplan, sa treaca peste lacuri, munti si paduri; pot sa se faca nevazuti, dematerializându-si propriul lor trup, si refacându-l apoi în alta parte.
Dar niciodata nu fac aceste fenomene ca demonstratie ostentativa marelui public, ci numai pentru a-si încredinta ucenicii.
     Mici si usoare evadari ale spiritului din temnita sa se petrec la oricare dintre noi, dar numai în caz de boli grave, când tiranul nostru, trupul, a slabit încât fortele sale s-au redus si nu mai are taria de a retine sufletul în interiorul sau.
Atunci, spiritul calatoreste departe, prin alte orase si tari, si se arata celor dragi, sub forma unui om de ceata, a unei fantome.
De asemenea, în preajma mortii sau imediat dupa moartea trupului, entitatea spirituala pleaca în departari si se arata la iubitii sai, ori la cel caruia i-a fagaduit în timpul vietii ca i se va arata.
Fata de fenomenele produse de marii maestri yoghini, aceste manifestari fantomatice sunt comparabile cu începuturile modeste ale unui copil la vioara, fata de genialitatea unui valoros muzician.
Marii si rarii asceti ai planetei noastre sunt capabili sa produca fenomene pe care mintea omului, judecata noastra, la lumina cunostintelor stiintifice actuale, nu le pot admite, mai ales ca multi, foarte multi nu le-au vazut si nici nu au auzit de ele.
Totusi, despre aceste fenomene au scris si au vorbit mari si seriosi învatati, si multi guvernatori englezi, civili si militari, din regiunile Indiei Si ale Tibetului.
Omeneste ai dreptate sa te îndoiesti, dar sa nu uitam ca întotdeauna au existat fenomene si lucruri pe care omul le-a socotit imposibile si azi le vedem realizate. Imposibilul nu exista decât pentru un anumit moment al evolutiei omenirii.
selectie din lucrarea Din tainele vietii si ale universului de Scarlat Demetrescu.