Dimitrie Cantemir si uitarea romaneasca de Razvan Codrescu publicat la 14.04.2007
Dimitrie Cantemir si uitarea romaneasca
     Trei culturi sud-est europene – cea romāna (de dincoacesi de dincolo de Prut), cea rusa si cea ucrainiana – īl revendica pe principele-carturar Dimitrie Cantemir (26 octombrie 1673-21 august 1723), iar o a patra – cea turca – i se recunoaste profund īndatorata.

     Dimitrie Cantemir, chiar daca si-a petrecut cea mai mare parte a vietii īn diferite forme de surghiun (fie la Constantinopol, īn tinerete, cīnd a garantat timp de 3 ani, ca ostatec, fidelitatea tatalui sau fata de Poarta, iar pīna la urma a petrecut acolo, cu intermitente, aproape doua decenii; fie īn Rusia, la maturitate, de unde Petru cel Mare a refuzat sa-l extradeze dupa dezastrul de la Stanilesti, din 1711, pastrīndu-l ca sfetnic intim, pīna la moarte), apartine īnsa organic istorieisi culturii romānesti.

     Īn limba romāna si-a scris opera de creatie (Istoria ieroglifica si, īn parte, Divanul), precumsi ultima sinteza istorica, Hronicul a vechimii romāno-moldo-vlahilor. Romānilor le-a īnchinat o parte īnsemnata a operei sale istoriografice īn limba latina (Descriptio Moldaviae, Vita Constantini Cantemyrii). Pe tronul Moldovei romānesti si-a trait marea aventura a vietii (tentativa de cruciada antiotomana, īn alianta cu tarul pravoslavnic).

     Familia īnsasi, dincolo de legenda genealogica a unei stravechi origini tataresti (Can-Temir ar veni de la Can, varianta a numelui comun “Han”,si Temir, varianta a numelui propriu “Timur”, evocīndu-l pe marele han cunoscut drept de Timur-Lenk sau Tamerlan), avea origini razesesti, atāt dinspre tata (Constantin Cantemir, ajuns boiersi domn prin virtutile sale militare), cīt si dinspre mama (Ana Bantas, fiica de boiernasi proveniti din negustori locali, la origine, probabil, tot razesi).
     Īn ruseste (limba īn care mai substantiale vor fi contributiile fiului sau Antioh, considerat unul dintre parintii poeziei ruse moderne) a scris putin si conjunctural, iar Sistemul religiei mahomedane, aparut īn versiune rusa – Kniga sistima ili sostoianie muhammedanskiia religii – la Petersburg (1722), a fost initial redactat īn latineste.

     De Ucraina nu-l leaga decīt faptul de a fi avut acolo mosie, unde a si murit (de īnmormīntat fiind īnsa īnmormīntat la Moscova, īn bisericuta cu hramul Sfintilor Constantin si Elena, de el īnsusi ctitorita, de unde abia īn 1935 va fi adussi reīnhumat la Sfintii Trei Ierarhi din Iasi, unde odihneste pīna astazi). Turcilor le-a studiat temeinic istoria (Incrementa atque decrementa aulae othomanicae)si religia (Curanus, despre care a fost vorba mai sus), dar si muzica specifica (īn singura lui lucrare redactata chiar īn turceste: Kitāb-u’ilm-il mūsikī..., datānd de pe la 1704si al carei original se pastreaza īn Biblioteca Institutului de Turcologie de la Instanbul). Desigur, Cantemir a avut sentimentul viu al panortodoxiei si chiar scrupulozitatea dreptei īnvataturi (a se vedea Loca obscura īn Catechisi..., prompta punere la punct a unui catehism slavonesc cu alunecari luterane, de la 1720), dar si pe acela al europenitatii crestinesi umaniste, fiind deopotriva un reprezentant al latinismului renascentist si baroc, pretuit ca atare si īn Occident (a fost membru al Academiei din Berlin, la propunerea lui Leibniz īnsusi, iar o parte din opera sa a circulat īn limba latina pīna dincolo de ocean si a fost tradusa postum īn engleza, franceza si germana).

     Cu Dimitrie Cantemir, cultura romāna, asezata la rascrucea dintre Rasarit si Apus,si-a vadit pentru prima oara īn chip major vocatia sintetica si ecumenica, ilustratasi de marile personalitati enciclopedice ulterioare (de la un B. P. Hasdeu la un Mircea Eliade). Opera lui Dimitrie Cantemir este un certificat cert de europenitate traditionala a romānilor, mult mai convingator decīt anumite eforturi de „sincronizare” mimetica si decerebrata de mai tīrziu. Marele umanist a stiut sa fie universalsi european fara a īnceta sa fie rasaritean si ortodox, iar pilda lui s-ar cuveni sa fie astazi mai īndeaproape cercetatasi promovata, cu atīt mai mult cu cīt editarea operei sale a facut progrese importante īn ultimele decenii, mai cu seama prin editia critica de Opere complete inaugurata īn 1973si īngrijita cu maxim profesionalism de academicianul Virgil Cāndea. Din pacate, dubla celebrare a lui Dimitrie Cantemir din acest an (comemorarea a 280 de ani de la moarte, īn luna august,si aniversarea a 330 de ani de la nastere, īn luna octombrie) n-a avut o rezonanta semnificativa nici īn constiinta publica, nici īn presa culturala centrala. Si lumea politica si lumea academica au absentat, īn grade diferite, de la datoria lor. Mai responsabila s-a dovedit Biserica Ortodoxa, care prin aducerea la Iasi a moastelor Sfīntului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorītorul de mir, al carui nume l-a purtat cu cinste si marele carturar, aduce un omagiu implicit si memoriei sale, īntinzīnd o noua punte īntre cultura si spiritualitate, īn duhul adevaratului ecumenism ortodox si la īnaltimea unei autentice constiinte nationale, de la care prea adesea ne-am permis sa dezertam īn vremea din urma, dar la care īnca nu este prea tīrziu sa ne īntoarcem, daca vrem sa redam lumii romānesti un rost aducator de speranta.
http://www.romfest.org/rost/oct2003/cantemir.shtml