El Camino - Partea IV de Lelia Mihail publicat la 21.08.2011
El Camino - Partea IV
     Oricat m-am straduit n-am mai gasit nimic asemanator la lucrarea lui Paulo si la cea a lui Shirley, incepind de la Puente del Reina, decat episodul cainilor de la Foncebadon, experienta extrem de diferita.
Paulo si-a invins umbra materializata intr-un caine iar Shirley si-a asumat-o.
Este o diferenta capitala. In timp ce Paulo si-a ars incarcatura negativa, Shirley a ars o parte din incarcatura negativa a omenirii, cel putin ceea ce au lasat acolo pelerinii.

     Daca Paulo a trebuit sa invete IERTAREA ca sa poata trece muntii spre Compostela, Shirley, care se dovedise in intreaga ei viata a fi INTRUCHIPAREA IERTARII, n-a avut nevoie de acest test.
Paulo, marturiseste chiar ca singura lui dorinta era sa-si gaseasca spada, nici macar nu se ganise vreodata de ce isi doreste spada, ce altceva l-a pus pe acest drum. Nu a inteles decat dupa ce a invatat iertarea ca egoul a fost cel care l-a minat sa caute sabia si ca maestrul lui stia asta si de ac eea nu i-a dat sabia decat dupa ce si-a limpezit emotionalul si mentalul. In clipa in care a fost invaluit de AGAPE - iubirea divina- a fost dus intr-o capela unde il astepta maestrul care i-a inmanat sabia.
La Compostela a ajuns doar ca sa ia avionul catre Brazilia.
     Shirley ne spune ca muntele acela atit de greu de trecut de Paulo, se numeste MUNTELE BUCURIEI.
Asta era! Paulo nu stia sa se bucure. Normal, un om care nu iubeste nu se poate bucura.
Ea avea de ales daca evita presa (cainii ei) sau depaseste momentul. Si l-a depasit, i-a invins prin incetarea opozitiei si gandindu-se doar la drumul scurt pe care-l mai avea pina la Santiago.

     Nu simtea, ca ceilalti, nici o bucurie ca se termina calatoria. Dealtfel stia ca ADEVARATA CALATORIE incepe abia dupa terminarea pelerinajului, dupa procesarea tuturor invataturilor date de aceasta calatorie.