Noi, tracii de Mihai Papae publicat la 21.08.2011
Noi, Tracii
     Noi ne-am nascut aicea
în zorii omenirii
din pulbere de stele,
din huma si vulcani,
sa-i strajuim menirea
spre culmile-mplinirii,
sa-i fim pepiniera
de zei si de titani.

     Ne-au leganat Carpatii
cu brate de granit,
si ne-am scaldat în Tisa,
în Istru si în Mare;
pe crestele lui Hemus
am fost la pastorit,
si-n stepe boreene
am rasadit vlastare.

     Am calarit mamuti
am strâns din lanuri boabe,
din lupi ne-am facut steaguri,
si scuturi si cojoace;
am mesterit metalul
în arme si-n podoabe,
si aurul din struguri
a podidit bardace.

     Ne-am înfratit cu codrul
în nopti cu echinox,
izvorul împartindu-l cu cerbi,
dar si cu linxi;
ca sa-i aducem slava
unicului Zalmoxe
am înaltat pe creste
altarele cu sfinxi.

     Si spre-a ajunge gândul
si fapta la urmasi,
am scris în Tartaria
pe placile de lut;
noi, Tracii fara moarte,
am fost înaintasi si-n scris,
pe când Sumerul
era un astru mut!

     Batuse drum, nu gluma,
Iason, cu-argonautii,
ca lâna-n fir de aur
s-a duca în Pireu;
c-aici era Colchida
Carpatii erau muntii
ce-nlantuiau de steiuri
pe-ntâiul Prometeu!

     De-aicea, din Rusava,
ostrovul din strâmtoare,
fura, cândva, cireada
lui Geryon, Hercule,
punând, drept semn de fapta-i,
coloanele-odoare,
sa-i fie peste vremuri
eroului renume.

     Iar vatra luminoasa
ce-n departari, acolo
pe Neagra Mare-albastra
nadejdile conduce,
e facla ce-am aprins-o
în templul lui Apollo,
prin negura uitarii,
pe insula Leuce.

     Am fost câti frunza-n codru,
suntem destui si-acum
sa ne-mplinim menirea
pe plaiurile noastre!
Dar "frati" cu ghinturi grele
ne-au prefacut în scrum
si tuze dar si dave,
ca sa dureze ... castre.

     Au înrosit ogorul
cu dacic sânge drept,
ne-au spoliat de aur,
si-n urma s-au-tot dus
De-atunci luam furtuna
întotdeauna-n piept,
si fulgerul se sfarma
de fruntea noastra, sus!

     Iar valurile urii,
ori dincotro ar bate,
se contopesc în marea
noroadelor de Traci;
otelul crunt se frânge si,
frate lânga frate,
înalta omenia pe-ai vietii noi araci!

(aceasta imagine s-a instalat fara voia mea)
     Noi, da, suntem aicea
stapâni din totdeauna
Da! Suntem Tracii vesnici
Ni-s martore milenii
Ni-e martora si Dacsa ea,
Patria -strabuna,
ce-a zamislit si fauri,
si luptatori si genii!

     Pe toti ne tine-n brate,
si toti îi suntem scut
Ca roadele-mplinirii
sa poata -a le culege,
pe sfintele fruntarii
în care ne-am nascut
am scris de mult cu sânge:
"Pe-aicea nu se trece l"

     Eh, câte-ar fi sa spunem
de cavalerii Traci,
de-ar fi sa vada-n urma
cu raza-i al meu cînt
Istoria însa tace ....
Si tu, istoric, taci?
Vorbeste de traditie,
vorbeste tu, pamânt

     Intoarce spre lumina
comorile uitate
din vremile lui Teres,
Dardan sau Deceneu;
ca-n brazda româneasca,
sub oase zdrumicate,
sunt tainuite Troie .... Si-i tot trecutul meu.
Mihai Papae