Cine suntem noi? - Partea VIII de Lelia Mihail publicat la 13.09.2011
Alamanii (alemanii)
     Sub numele de alemani sunt cunoscuti germanii din cele doua landuri de sud, Bavaria si Baden-Württemberg.
Bavaria (în germana Bayern, oficial Freistaat Bayern) este landul care cuprinde partea de sud-est a Germaniei. Pentru comparatie, suprafata landului este în jur de o treime din cea a României.
La 31 decembrie 2010 avea 12.538.696 de locuitori. Cuvântul Freistaat (republica; literal „stat liber”) din denumirea oficiala a Bavariei are o semnificatie doar simbolica.

     Bavaria nu are o autonomie mai mare sau mai mica decât celelalte landuri, si nu exista optiunea legala ca ea sa paraseasca statul federal german.
Totusi o empatie pentru un separatism teritorial are o lunga traditie pe teritoriul Bavariei, unde traditiile, folclorul si religia joaca un rol important în viata majoritatii locuitorilor sai.
Interesele Bavariei sunt reprezentate de delegatii landului Bavaria in Consiliul Federal al landurilor, unde sunt discutate interesele specifice ale landurilor în raport cu celelalte landuri precum si cu federatia.
în limba germana Bayern (Bavaria) se scrie cu y începând de la 20 octombrie 1825, din timpul regelui Ludovic I al Bavariei; înainte era scris Baiern. Hotarârea regelui de a scrie cu y a fost determinata de alegerea fiului sau Otto ca rege al Greciei.

     Guelph VII Welfen von Bayern (b. - 1167) fondatorul dinastiei, este mostenit de fii vitregi,care apartin altei familii, el avind doar fiice. Conflictul dintre Guelfi si dinastia Stauferilor (die Staufer) se termina cu victoria celei din urma (1180), în timpul împaratul Frederic I Barbarossa, Holy Roman Emperor (c.1122 - c.1190)care îl învinge pe Henric Leul (Heinrich der Löwe) (1129-1195) al Bavariei, (varul sau din partea mamei) care facea parte din ramura saxona a Guelfilor. Se casatoreste cu Beatrix de Burgundia. Istria si Steiermark nu mai fac parte din Bavaria.
     In perioada dintre anii 1180-1918 dinastia domnitoare în Bavaria a fost cea a familiei Wittelsbach. Perioada dntre 1255-1503 a fost o perioada tulbure de farâmitari a Bavariei în principate mai mici. Pentru o perioada scurta împaratul Ludovic al IV-lea de Bavaria (1282 - 1347) reuseste sa reuneasca teritoriile separate, în 1328 el devenind chiar rege al Germaniei.
Prin întelegerea din Pavia (1329) Bavariei i-au fost alipite provinciile Oberpfalz (francona), Tirol (din Austria) si Brandenburg (din jurul Berlinului), precum si tinuturi din Olanda.
Ulterior (1363) Bavaria pierde Tirolul în favoarea Habsburgilor, iar Brandenburg trece în posesia principatului Luxemburg.
Prin "Bula de aur" (1356) Bavaria pierde definitiv autonomia de principat, fiind preluata de principii din Palatinat (Pfalz), iar în 1503, prin lupte în cadrul familiei Wittelsbach pentru succesiunea la tron, principatul este subîmpartit definitiv.
Bavaria ocupa o pozitie de conducere în cadrul "ligii catolice" din Razboiul de 30 de ani.
Pentru aceste merite ale generalului Tilly, împaratul Maximilian I îi reconfera Bavariei, în 1623, titlul de principat, unind Kurpfalz cu Bavaria (1777).
In timpul lui Napoleon Bonaparte Bavaria e de partea Frantei, primind Tirolul si Salzburgul, prin reuseste sa mentina unele din teritoriile dobândite (1814).
Regele Ludovic I(1786 - 1868) dispune înfiintarea la München a unei "Universitati pentru arta".
Din cauza unei afaceri amoroase cu dansatoarea Lola Montez este silit sa abdice.
L-a urmat la tron fiul sau MaximilianII(1811 - 1864), pe care l-a urmat fiul sau,Ludovic al II-lea al Bavariei, care a avut initiativa construirii unora dintre cele mai frumoase castele din Germania, asa cum este castelul Neuschwanstein.
Acest monarh, care avea o afectiune psihica, a murit (1866) înecat în conditii neelucidate deplin în lacul Starnberg de lânga München.
Urmeaza la tron fratele sau, Otto I Wilhelm Luitpold Adalbert Waldemar Wittelsbach (1848 - 1916). Dar a fost declarat bolnav psihic de Wilhelm I din casa Hohenzollern, rege al Prusiei din 1861 si Imparat German din 18 January 1871 pana la 9 March 1888. In acest timp Otto era inchis la Fürstenried Palace.
în 1866 Bavaria sufera o înfrângere militara, de partea Austriei, în razboiul dintre Prusia si Austria.
Bavaria a fost din nou recunoscuta în 1871, în cadrul noului stat german, Imperiul German (Deutsches Kaiserreich), rezultat din unificarea multor state germane dar fara Austria.
Dupa detronarea familiei Wittelsbach, în 1918, este proclamata republica Bavaria (Freistaat Bayern).
în primavara lui 1919 Bavaria, mai precis capitala München, a fost pentru putine zile „republica sovietica”.
încercarea fortelor comuniste a fost zadarnicita de guvernarea centrala (federala) social-democrata cu ajutorul unor trupe paramilitare formate din fosti combatanti pe front si în mare masura de orientare ultraconservatoare sau nationalista.
Patru ani mai târziu, în 1923, în capitala Bavariei a avut loc o noua tentativa de puci, asa-zisul puci al berii, prin care forte nationaliste, între care nazistii lui Hitler, au încercat sa acapareze puterea în Bavaria si chiar în toata Germania.
în 1933 nazistii au ajuns la putere în Germania, iar Bavaria a devenit si a ramas provincie a celui de-al treilea Reich pâna la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial (1945).
     Bavaria a devenit apoi zona de ocupatie a armatei americane.
în 1949 Bavaria a pierdut regiuni în favoarea landului Renania-Palatinat (Rheinland-Pfalz).
S-a integrat în noul stat german, Republica Federala Germania, mentinându-si altminteri teritoriile pe care le avea în posesie înca din timpul lui Napoleon.
în anii 1945-1946 si ulterior, o parte mare dintre germanii din teritoriile estice pierdute (îndeosebi germanii silezieni si sudeti) s-au refugiat în Bavaria, unde si-au gasit domiciliu definitiv.
Bavaria se considera un fel de „sponsor” al germanilor izgoniti din fosta Cehoslovacie, despre care se spune ca sunt „al patrulea trib”, pe lânga populatiile autohtone din Bavaria: bavarezii, franconii (francii) si svabii.

     Baden-Württemberg Romanii au fost alunga?i de alemani începând cu anul 260 d.Hr. Dupa represiunile suferite din cauza Imperiului Carolingian între anii 496 si 746, s-au format ducatele francilor si suabilor.
Decaderea celor doua ducate pâna în secolul al XIII-lea a condus la o fragmentare teritoriala extrema, în sute de comitate mici, orase imperiale, zone cu o credinta specifica sau chiar a unor sate cu specific cavaleresc.
     Medierile de dupa razboaiele napoleoneene au instituit un proces în urma caruia au ramas doar trei teritorii: Württemberg, Baden si Hohenzollern; mai mult, orasul Wimpfen era o enclava a landului Hessa.
în anul 1806 regatul Württemberg si marele ducat Baden, doar pâna în anul 1918, au devenit doua teritorii ale statului federal republican în cadrul Republicii de la Weimar.
în anul 1933 formele de guvernare independente ale landului au fost înlocuite prin conducatori nazisti, din partea partidului national-socialist.
     Baden a fost creat în Secolul al XII-lea drept comitat de Baden.
Ulterior a fost divizat în diferite state mai mici care au fost reunificate în 1771. A devenit un stat mult marit, denumit Marele Ducat din Baden prin desfiintarea Sfântului Imperiu Roman în 1803-1806 si a ramas un stat suveran pâna la integrarea sa în Imperiul German în 1871, ramânând un mare ducat pâna în 1918 când a devenit parte a Republicii din Weimar.
între 1933-1945 a facut parte din Germania Nazista, iar începând din 1952 este o portiune din landul Baden-Württemberg.
în 1952, Württemberg a devenit parte a landului federal german Baden-Württemberg.
     Hohenzollern
     Svabi de origine (din Schwabenland, sudul Germaniei), îsi iau numele de la castelul Hohenzollern din vecinatatea orasului Hechingen (la câtiva km sud de Tübingen, landul Baden-Württemberg).

     Casa de Hohenzollern este una dintre cele mai importante dinastii germane. Acestea au fost împartite înca din Evul Mediu, în mai multe linii primare si secundare.
O linie a devenit prusaca si a dat regi si imparati ai Prusiei.
     Zollern sunt printre cele mai vechi familii de svabi si cei mai importanti nobili. Cea mai veche referinta despre ei dateaza din 1061.
* Burkhard I. (Pâna la 1061)
* Frederick I. (înainte de 1125)
* Frederick al II-lea (în jur de 1142)
* Friedrich III. (* Inainte de 1171, † 1200),

     Contele Friedrich III Zoller s-a casatorit în jurul anului 1185 cu Sophia Raab, fiica Vicontelui Konrad al II-lea von Raab.
Dupa moartea tatalui sau, el se numeste Frederick I de Nuremberg. De atunci, numele de familie este Hohenzollern. Fiii lui au împartit proprietatea.

     Fiul mai mare, Konrad I, inlocuit prin 1218 cu fratele sau mai mic, a fondat la Castelul Nuremberg linia Franconiana de Hohenzollern, care s-a transformat apoi in linia Brandenburg-prusaca, fratele mai mic Frederick IV (II) a stabilit linia svaba.
     Regii din dinastia de Hohenzollern

     Albert de Prusia (1525–1568) a fost Maestru al Cavalerilor Teutoni si, dupa convertirea la luteranism, primul Duce al Prusiei, care a fost primul stat care a adoptat credinta luterana si protestantismul ca religie oficiala de stat.
Albert a avut un rol esential în raspândirea politica a protestantismului în stadiu incipient.
Mama lui a fost Sophia, fiica lui Cazimir IV Jagiellon, Marele Duce al Lituaniei si rege al Poloniei, si sotia sa Elisabeta a Austriei.
Are 2 sotii: Ana von Calenberg si Doroteia de Danemarca.

     Albert Frederick (1568–1618), a fost al doilea si ultimul Ducele din ramura Ansbach a familiei Hohenzollern. El a prezentat semne de tulburari psihice. Albrecht Friedrich a fost casatorit în 1573 cu Marie Eleonore de Cleves si au avut 7 copii.

     La începutul anului 1578, regenta a fost preluata de catre varul sau, George Frederick de Brandenburg-Kulmbach (1539-1603).
Urmat la regenta de fratele sau Joachim Friedrich si de fiul acestuia Johann Sigismund.
Georg Wilhelm (1619–1640), fiul regentului Johan, devine Duce al Prusiei.
Friedrich Wilhelm I (1640–1688) este fiul primului si a avut 10 copii.
Friedrich al III-lea (1688–1701), viitorul Friedrich I al Prusiei, este fiul cel mare, care se casatoreste de 3 ori, numai cu printese germane, ca dealtfel toti predecesorii lui.

     Pe 18 ianuarie 1701 principele elector Frederick al III-lea de Brandenburg s-a autoproclamat rege, sub numele Frederic I. Astfel Regatul Poloniei a pierdut legaturile cu Ducatul Prusiei. Pentru a nu-l deranja pe Leopold I, împaratul Sfântului Imperiu Roman, Frederic a luat titlul de Rege în Prusia si nu pe cel de Rege al Prusiei.

     Frederic I a fost succedat la tron de fiul sau, Frederic Wilhelm I, (1713–1740)supranumit "regele soldat", care si-a concentrat activitatile spre organizarea armatei, reusind sa creeze o armata dintre cele mai puternice ale Europei. Despre aceasta, Voltaire avea sa spuna mai târziu: "în timp ce unele state au armata, armata prusiana are un stat!".
Friedrich II al Prusiei (denumit „Frederich cel Mare”, 1740–1786), n-a avut copii.
Friedrich Wilhelm al II-lea al Prusiei (1786–1797),nepot al lui Friedrich II; acesta a mai anexat teritorii poloneze statului prusac.

     Friederich Wilhelm al III-lea al Prusiei (1797–1840), fiul cel mare al lui Wilhelm II cu Frederica de Hesse.
Cu dizolvarea Sfântului Imperiu Roman în 1806, el a pierdut titlul de Elector de Brandenburg, dar a reusit sa includa teritoriile sale din Brandenburg în Regatul Prusiei.
în ciuda pierderilor în razboaiele napoleoniene, la Congresul de la Viena, teritoriul Prusiei a crescut mult, transformând-o în puterea dominanta din nordul Germaniei. Are 11 copii, dintre care 2 au fost regi ai Prusiei.

     Friedrich Wilhelm al IV-lea al Prusiei (1840–1861). în timpul revolutiei din 1848-49, i s-a oferit sansa de a deveni împarat al germanilor, dar a refuzat oferta.
Wilhelm I (1861–1888), împarat al Germaniei.

     Dar are si fiice dintre care: Charlotte- Alexandra Fiodorovna,tarina Rusiei(1798 - 1860), sotia lui Nicolae I.
     Prusia a anexat teritorii în continuare, ca urmare a celui de-al doilea razboi Schleswig din 1864 si a razboiului austro-prusac din 1866.
Prusia a devenit puterea dominanta în Confederatia Germana de Nord. în urma victoriei din razboiul franco-prusac, Wilhelm I a fost proclamat împarat german în 1871, pastrând titlul si atributiile de rege al Prusiei.

     Friedrich al III-lea (1888), împarat al Germaniei numai 99 de zile. Fiu al precedentului, de asemnea împarat german.
A murit dupa numai 99 de zile de cancer la gât.
A fost casatorit cu fiica reginei Victoria. Singurul casatorit cu asa zisa "printesa straina" de fapt era fiica printului consort al reginei Angliei, print de Coburg-Saxa.
Deci anul 1888 este cunoscut ca "Anul celor Trei împarati".
Wilhelm II (1888–1918), împarat al Germaniei Fiu al precedentului. înfrângerea Germaniei în Primul Razboi Mondial (1914) a dus la abdicarea lui Wilhelm, exilul si caderea Casei de Hohenzollern de la putere.

     Dar linia dinastica este continuata de fiul acestuia, Friedrich-Wilhelm Victor August (1882 - 1951) si de fiul acestuia din urma, Friedrich Georg Wilhelm Christoph (1911 - 1966) urmat de fiul sau Frederick Nicholas (1946 - 2010) iar in prezent de fiul lui, Frederick Nicholas Stormont von Preuben , nascut in 1990, tinar de 21 ani, de care casa de Romania si-a permis sa se separe.
     în România, în anul 1866, dinastia de Hohenzollern este aleasa ca dinastie domnitoare de catre conducerea politica în frunte cu Ion Bratianu.
Regii României, printi de Hohenzollern:
Carol I (principe al României 1866–1881; rege 1881-1914);
Ferdinand I al României (1914–1927);
Mihai I al României (1927–1930 si 1940–1947)si
Carol al II-lea al României (1930–1940).
Hohenzollern-Sigmaringen este o ramura a dinastiei de Hohenzollern, care au condus Prusia si ulterior Germania pâna în 1918.

     Comitatul Hohenzollern-Sigmaringen a fost format în 1576, în urma partajarii Comitatului Hohenzollern, un fief al Sfântului Imperiu Roman.
La moartea ultimului conte de Hohenzollern, Carol I (1512-1579), teritoriul a fot divizat între fii acestuia:
* Eitel Frederick IV de Hohenzollern-Hechingen (1545–1605)
* Carol II de Hohenzollern-Sigmaringen (1547–1606)
* Christof de Hohenzollern-Haigerloch (1552–1592)
     Principii de Hohenzollern-Sigmaringen au condus un mic principat din sud-vestul Germaniei.
Spre deosebire de ramura Hohenzollern de Brandenburg, Hohenzollern-Sigmaringen-ii si verii lor de Hohenzollern-Hechingen, o alta ramura dinastica, au ramas catolici.
Principatul a devenit un stat independent în 1815 dupa terminarea Razboaielor Napoleoniene.
în 1849, Hohenzollern-Sigmaringen si Hohenzollern-Hechingen au fost anexate Prusiei. Anexarea statului lor nu a însemnat însa si pierderea importantei pe care a avut-o Casa de Hohenzollern-Sigmaringen.

     Ultimul print, Karl Anton, a fost prim-ministru prusac în perioada 1858 - 1861.
Cel de-al doilea fiu al sau, Karl Eitel Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen a devenit Domnitor al Principatelor Române (1866–1881) si apoi rege (1881–1914) de România, sub numele de Carol I de România, iar casa dinastica înfiintata de el a ramas pe tron pâna la sfârsitul monarhiei române în 1947.
Opozitia franceza la candidatura fratelui mai mare a lui Carol, Printul Leopold, pentru tronul Spaniei a declansat Razboiul Franco-Prusac (1870–1871), care a dus la formarea (ianuarie 1871) a Imperiului German.
     Conti de Hohenzollern-Sigmaringen, 1576–1623
Karl von Hohenzollern, I (1516 - 1576)
Karl II 1576–1606
Johann 1606–1623
Printi de Hohenzollern-Sigmaringen, 1623–1849
Johann 1623–1638
Meinrad I 1638–1681
Maximilian 1681–1689
Meinrad II 1689–1715
Joseph Franz Ernst 1715–1769
Karl Friedrich 1769–1785
Anton Aloys 1785–1831
Ascensiunea lui Napoleon Bonaparte s-a dovedit profitabila pentru ramura suaba a Hohenzollernilor. El a obtinut baroniile de Achberg si Hohenfels.
Congresul de la Viena, la care a participat si Printul Anton Aloys, îi recunostea de asemenea suveranitatea asupra teritoriilor sale anterioare, îi reda posesiunile olandeze, precum si unele teritorii bavareze.
Principatul de Hohenzollern-Sigmaringen a fost membru fondator al Confederatiei Germane.
Karl 1831–1848
Karl Anton 1848–1849
Karl Anton 1849–1885 (a devenit Print de Hohenzollern la moartea ultimului Print de Hohenzollern-Hechingen în 1869).

     S-a casatorit cu Josephine de Baden si a avut copii:
Leopold (1835-1905)
Stephanie (1837-1859), sotia regelui Pedro al V-lea al Portugaliei
Carol I (1839-1914), rege al României
Anton (1841-1866) mort în batalie
Friedrich (1843-1904)
Marie (1845-1912),casatorita cu Printul Philippe, Conte de Flandra

     Printul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen 1885–1905, fiul cel mare si mostenitorul liniei, care s-a casatorit cu Antonia, infanta de Portugalia, si printesa de Saxa-Coburg si Gotha si au avut 3 copii:
Wilhelm (1864-1927)
Ferdinand (1865-1927), viitorul rege al României
Karl Anton (1868-1919)
Printul Wilhelm de Hohenzollern-Sigmaringen 1905–1927 era mostenitorul prezumtiv la tronul Romaniei intrucat, unchiul sau, regele Carol I nu avea mostenitori dar a renuntat in favoarea fratelui sau, Ferdinand.
Printul Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen 1927–1965
Printul Friedrich Wilhelm de Hohenzollern-Sigmaringen 1965–2010
Karl Friedrich, Print de Hohenzollern 2010–prezent
     Prusia
     Numele de Prusia vine de la prusieni baltici, un neam baltic înrudit cu lituanienii si letonii. Vechea Prusie a fost cucerita si germanizata de Cavalerii Teutoni care au înfiin?at aici Statul Teuton. Uniunea Brandenburgului cu Ducatul Prusiei în 1701 a dus la crearea Regatului Prusiei.
Prusia a fost un stat situat pe teritoriul de astazi al Poloniei de NV si Germaniei de E. Ultima capitala a Prusiei a fost la Berlin.
în anii de prosperitate a fost una din cele mai mari puteri ale Europei. De asemenea a cunoscut cea mai mare dezvoltare tehnologica din Europa acelei vremi.
Prusia devine independenta din secolul XVII pâna in 1871 când se creeaza Imperiul German. Otto von Bismarck este cel care înfiinteaza cel de al II-lea Reich prin unificarea principatelor si regatelor germane, devenind primul cancelar al Germaniei.