"Cucoana" de Lelia Mihail publicat la 06.06.2011
"Cucoana"
Prin landurile Germaniei se inteleg cele 16 landuri (sau state) ale federatiei, care luate impreuna constituie statul federatie Germania, uneori desemnat pe scurt drept Bund (federatie). Land este termenul oficial, folosit si in constitutie (Grundgesetz); insa Land mai inseamna si tara sau stat, in general.
Pentru claritate, atunci cand e vorba de statele componente ale federatiei Germania, in loc de Land (land) se foloseste adeseori cuvantul Bundesland (land al federatiei).
Fiecare land german îsi are propria constitutie (în plus fata de Constitutia Germaniei); propriul guvern si proprii ministri la nivel de land; propriul prim-ministru, proprie reprezentanta la Bund în Berlin, proprie legislatie în domeniile care tin de competenta landurilor ca de ex. cultura, învatamântul, politia) si altele.
Cele 16 landuri germane sunt:
1. Baden-Württemberg, cu capitala la Stuttgart
2. Statul Liber Bavaria (în germana: Freistaat Bayern), capitala: München
3. Berlin, oras-stat; capitala federatiei
4. Brandenburg, capitala: Potsdam
5. Orasul Liber si Hanseatic Brema (Freie und Hansestadt Bremen), land federal constituit din orasele Brema si Bremerhaven; oras-stat
6. Orasul Liber si Hanseatic Hamburg (Freie und Hansestadt Hamburg), oras-stat
7. Hessa (Hessen), capitala: Wiesbaden
8. Mecklenburg - Pomerania Inferioara (Mecklenburg-Vorpommern), capitala: Schwerin
9. Renania de Nord - Westfalia (Nordrhein-Westfalen), capitala: Düsseldorf
10. Renania-Palatinat (Rheinland-Pfalz), capitala: Mainz
11. Saarland, capitala: Saarbrücken
12. Statul Liber Saxonia (Freistaat Sachsen), capitala: Dresda (Dresden)
13. Saxonia-Anhalt (Sachsen-Anhalt), capitala: Magdeburg
14. Saxonia Inferioara (Niedersachsen), capitala: Hanovra (Hannover)
15. Schleswig-Holstein, capitala: Kiel
16. Statul Liber Turingia, capitala: Erfurt

OBSEVATI CA HARTA ACTUALEI GERMANII SEAMANA CU CAPUL UNEI CUCOANE.
Spun cucoana intrucit e legata la cap cu un batic innodat deasupra capului. Si e cirna si grasa si pare cam indiscreta.
Citind cu atentie istoria lor consemnata, observam ca notiunea de patrie la ei e aproape absenta.
Ei sunt cuceritori nu nationalisti. Conceptia lor se limiteaza la landuri. Notiunea de tara o au de la scoala, dar notiunea de patrie, care vine din suflet le lipseste.
Gitul cucoanei il alcatuiesc landurile Bayern si Baden, despre care am tot vorbit. Sa vedem ce e cu ceilalti.
Orasele state sunt specifice evului mediu.
Ce interese au avut unii sa-i tina pe germani asa?
Patru orase -state plus "state libere". Cum vine asta?
Si mai zic unii ca nu exista O CONSPIRATIE IMPOTRIVA OMENIRII!
Conspiratorii, dupa ce s-au linistit vis-a-vis de daci, au inteles ca trebuie sa-i linisteasca pe TOTI TRACII. Ca toti sunt mandrii si viteji. Deja stiau asta.
Va dati seama ce insemna o Germanie constienta de trecutul si provenienta ei, constienta si unita?
DAR DUSMANUL VEGHEAZA.
Pe cine sunt mai inversunati nemtii(vom vedea si din ce pricina ii numim, doar noi pe germani - nemti)daca nu pe francezi si pe noi?
Incepe sa se clarifice situatia.
Am discutat despre franci. Daca Germania cu constienta de neam se infrateste cu Franta, care tot "germani" sunt, nimeni nu le poate sta impotriva.
Sa fie clar. Puterea conspiratorilor sta in necunoasterea noastra si in slabiciunile pe care ni le-au indus in cei 350-400.000 ani de cand au ocupat Terra.
Sa "ne mai distram putin".

12. Statul Liber Saxonia (Freistaat Sachsen), capitala: Dresda (Dresden)
13. Saxonia-Anhalt (Sachsen-Anhalt), capitala: Magdeburg
14. Saxonia Inferioara (Niedersachsen), capitala: Hanovra (Hannover)
Avem 3 saxonii, cand saxonii au fost doar un trib. Sunt ceafa, urechea si barba "cucoanei".
Dar tot saxoni sunt si cei din:
9. Renania de Nord - Westfalia (Nordrhein-Westfalen), capitala: Dusseldorf
15. Schleswig-Holstein, capitala: Kiel
Sa dam cuvintul istoriei oficiale.
Saxonia (in germana Sachsen oficial Freistaat Sachsen, in limba soraba Swobodny stat Sakska) este un land in Germania situat in estul tarii, la granita cu Republica Ceha si Polonia.
Landul a fost reinfiintat dupa reunificarea Germaniei in 1990 si ocupa aproximativ acelasi teritoriu cu regatul Saxonia, care a existat pina in 1918.
Tacit ii numeste suevi(suebi) ori svabi, nume provenit din germana veche si insemnind OAMENI, pornind de la radacina swe care inseamna el-ea. Si mai spune Tacit ca erau mai multe triburi care se intindeau pina la Marea Baltica si Peninsula Scandinava( vezi SUEdia). http://en.wikipedia.org/wiki/Suebi
Primul stat medieval saxon s-a format in Evul Mediu timpuriu si a ajuns sa creasca acoperind cea mai mare parte nordul Germaniei.
Acesta a acoperit zona landurilor germane Saxonia Inferioara, Renania de Nord-Westfalia, Schleswig-Holstein si Saxonia de azi.
Sasii s-au convertit la crestinism in aceasta perioada.
Teritoriul Saxoniei a devenit parte din Sfintul Imperiu Roman in secolului al 10-lea.
Dinastia Billungs, o familie nobila saxona a primit feude extinse in Saxonia. Imparatul le-a dat in cele din urma titlul de Duci ai Saxoniei. Ducele Magnus a murit in 1106, provocind disparitia dinastiei Billungs.
În 1485, Saxonia a fost împartita.
O linie colaterala ale principilor Wettin au primit ceea ce mai târziu a devenit Thuringia si a fondat mai multe state mici acolo.
16. Statul Liber Turingia (Freistaat Thüringen), capitala: Erfurt
Restul statului saxon a devenit si mai puternic,devenind cunoscut în secolul 18 pentru realizarile sale culturale, desi era la capitolul politica, inferior fata de Prusia si Austria.
     În 1756, Saxonia s-a alaturat coalitiei Austriei, Frantei si Rusiei împotriva Prusiei.
Frederick al II-lea al Prusiei a ales sa atace preventiv si a invadat Saxonia, în august 1756. Prusacii au învins rapid saxonii si au încorporat în armata saseasca si armata prusaca. La sfârsitul razboiului ,Saxonia a redevenit independenta.
În 1806, imparatul francez Napoleon a desfiintat Sfântul Imperiu Roman si a decretat Saxonia un regat în sine.
Regele Frederick Augustus I a ramas fidel lui Napoleon în timpul razboaielor care au cuprins Europa în anii urmatori, el a fost luat prizonier si teritoriile sale declarate retinute de aliati în 1813, care au intentionat anexarea Saxoniei la Prusia.
În cele din urma, opozitia Austria, Franta, si Regatul Unit a pus la cale un plan: restaurarea lui Frederick Augustus la scaunul lui de domnie, în urma Congresului de la Viena.
În acest moment, în 1815, Saxonia a fost fortata sa cedeze partea de nord Prusiei. Aceste terenuri au devenit provincia prusaca Saxonia.
Ramasita Regatului Saxoniei a fost aproximativ identica cu landul actual.
     Între timp, în 1815, partea de sud a Saxoniei s-a alaturat Confederatiei Germane.
În politica Confederatiei, Saxonia a fost umbrita de Prusia.
Regele Anthony al Saxoniei, a venit la tron în anul 1827. La scurt timp dupa aceea, presiunile liberale ale Saxoniei au dus, în 1830, la un an de revolutie în Europa. Revolutia din Saxonia a dus la o Constitutie pentru statul Saxoniei care a servit ca baza pentru guvernul Saxoniei pâna in 1918.
În timpul revolutiilor 1848-1849, Saxonia a devenit un focar de revolutionari, cu anarhisti, cum ar fi Mihail Bakunin si democrati, inclusiv Richard Wagner si Gottfried Semper care iau parte la revolta din Dresda, în luna mai 1849. Revolta din mai, în Dresda, l-a obligat pe regele Frederick Augustus al al II-lea al Saxoniei sa mai faca reforme în guvernul sasesc.
     În 1854, a urmat la tron fratele lui Frederick Augustus al II-lea, regele Ioan al Saxoniei.
Regele Ioan a urmat o politica federalista si pro-austriaca la începutul anilor 1860 pâna la izbucnirea razboiului austro-prusac.
În timpul razboiului, trupele prusace au depasit Saxonia fara lupta si a invadat apoi Boemia austriaca.
Dupa razboi, Saxonia a fost nevoita sa plateasca o despagubire si sa se alature Confederatiei Germane de Nord în 1867.
Prusia a preluat controlul asupra sistemului sasesc.
În razboiul franco-prusac din 1870, trupele saxone au luptat împreuna cu cele prusac si cu alte trupe germane împotriva Frantei.
In 1871, Saxonia a aderat la Imperiul german nou format.
În timpul regimului nazist german, Saxonia a pierdut în anul 1934 dreptul de a se numi Freistaat.
În 1945, o parte din Saxonia a devenit de zona de ocupatie sovietica, iar regiunea din estul râului Neisse, la Zittau, si provincia Silezia au fost alipite Poloniei.
La 7 Octombrie 1949 Saxonia a devenit provincie a Republicii Democrate Germane.
     În 1990, dupa reunificarea Germaniei, statutul Saxoniei a fost stabilit dupa statutul celorlalte landuri germane, în conformitate cu prevederile constitutiei vest-germane, devenita legea fundamentala si pentru provinciile RDG.
Pâna la reforma administrativa din 2008, Saxonia era împartita în 22 districte si 7 orase-districte.
Saxonia a fost maxilarul si obrazul "cucoanei". Ar fi comic daca nu ar fi o "nebunie" indusa.

     Despre Prusia stim ca a fost o federatie a provinciilor nordice. Au avut mari pretentii, au format chiar un imperiu. Erau doar "creierul cucoanei".
Cineva, undeva, intarita "printisorii" la mofturi de marire.
Pana cand au constatat ca le-au crescut veleitatile peste cota admisa. Si atunci, ca si in antichitate, au rasculat "prostimea" si au instaurat tirania maselor, cea mai oarba si mai necugetatoare forta.
     Înca din primul secol, Rinul a devenit granita dintre Galia romana si triburile din Germania.
Popoarele germanice, celtii si triburile mixte celto-germanice s-au stabilit în tinuturile situate de-a lungul ambelor maluri.
Romanii au grupat aceste teritorii în doua provincii, Germania Inferior si Germania Superior, situate de-a lungul Rinului inferior (nord) si superior (sud). Ca o confederatie, din secolul al V-lea, alemanii s-au stabilit în Alsacia si s-au extins în Podisul Elvetian, precum si în parti din ceea ce sunt acum Bavaria si Austria, ajungând la vaile din Alpi pâna în secolul al VIII-lea. Romanii recunosc faptul ca de-a lungul Rinului, pe ambele maluri existau triburi germanice.
Pana acum am vorbit doar de germanii dinafara imperiului roman, care au reusit sa formeze o natiune, pana in final. Dar sa vedem ce a fost cu ceilalti germani din interiorul imperiului, care nu si-au pierdut constienta de apartenenta la neamul germanic. Desi aveau alte nume de trib si pe care le-au pierdut fiind inclusi in alte state sau doar schimbandu-li-se doar numele, pentru o mai buna "luminare".
     Hunfridings sau Burchardings ( Bouchardids ) au fost, probabil, o familie de origine alemanica, care a crescut in importanta în patria lor, devenind în cele din urma prima dinastie Ducala din Svabia.
Primul membru cunoscut al familiei a fost Hunfrid, Margrave de Istria si, potrivit unor surse, ultimul Duce de Friuli sub Charlemagne de la 799. Ultimul membru al clanului a fost Burchard III, Duce de Suabia , care a murit în 973.
Burchard III (Cca. 915 - 12 noiembrie 973) a fost liderul de Thurgau si Zürichgau, poate de Rhaetia, si apoi Ducele de Swabia de la 954 la moartea sa.
El a fost fiul lui Burchard II si Regilinda. La o varsta frageda la asasinarea tatalui sau în 926, el a fost trimis la Saxonia pentru siguranta sa, dupa aderarea ducelui Herman I.
În Saxonia, s-a casatorit cu un membru al familiei Immedinger. Din aceasta casatorie au venit doi fii: Teodoric, liderul de Wettin, Si Burchard, liderul de Liesgau.
A doua casatorie a fost cu Hedwig, fiica lui Henric I, Duce de Bavaria. Burchard a construit cetatea mare in varful Hohentwiel, si Hedwige a fost fondatoare a manastirei Sf. Gheorghe acolo, dar mariajul lor a ramas fara copii.
Burchard a fost un intim al lui Otto I si reginei sale, Adelaide din Italia. El a fost de multe ori la curtea regala si-a însotitpe Otto la campania sa împotriva maghiarlor si a fost prezent la marele Batalia de la Lechfeld pe 10 august, 955.
În 965, el a condus o campanie împotrivalui Berengar al II-lea în Italia.
În 973, el a murit si a fost îngropat în capela Sfântului Erasmus în manastire pe Insula Reichenau în Lacul Constance.
A fost urmat de Otto, Fiul lui Liudolf. Au urmat la tron membrii dinastiei de Wettin pe linie feminina.
     Casa de Wettin este o dinastie germana de Duci, Printi-electori (Kurfürsten) si regi care au condus Saxonia si Turingia pentru mai mult de 800 de ani.
Conducatorii Casei de Wettin, la momente diferite, au urcat pe tronurile din Marea Britanie, Portugalia, Bulgaria, Polonia, Saxonia, si Belgia. Dintre acestea, numai linia britanica si belgiana isi pastreaza tronurile si azi. ESTE VORBA DE LINIA COBURG-SAXA GOTA si LINIA WINDSOR.
     Cel mai vechi membru al Casei de Wettin cunoscut, este Dietrich von I Wettin.
De asemenea, cunoscut sub numele de Thiedericus, sau ca Thierry I din Liesgau (a murit c. 982). El a fost cel mai probabil cu sediul în Liesgau.
In jurul anului 1000, familia a dobândit castelul Wettin, situat în Hosgau pe Râul Saale. În jurul anului 1030, familia a primit Wettin-ul de Est drept fief.
     Familia a avansat pe parcursul Evul Mediu:
In anul 1263 au mostenit Turingia - fara a Hesse-, iar în 1423 au fost investiti cu Ducatul de Saxonia, devenind astfel unii dintre Printii-electori ai Sfântului Imperiu Roman.
     Familia s-a împartit în doua ramuri în 1485 cand fiii lui Frederick al II-lea, Elector de Saxonia si-au împartit teritoriile.
Fiul mai mare Ernest, care a urmat tatalui sau ca Print-elector, a primit teritoriile Saxonia si Turingia, in timp ce fratele sau mai mic Albert a Meissen si a condus la Dresda.

     Deoarece Albert a condus sub titlul de "Duce de Saxonia", posesiunile sale au fost, de asemenea, cunoscute sub numele de Saxonia.
     Ramura Ernestine a ramas predominanta pâna în 1547 si a jucat un rol important în începuturile Reformei Protestante.
Predominanta lor s-a încheiat în razboiul Schmalkaldic, împotriva Împaratul Carol al V.
Desi protestanta, ramura Albertina s-a raliat la cauza Imperiului, Carol al V-lea recompensindu-l prin fortarea Ernestines.
Linia Ernestine a fost ulterior limitata la Turingia,iar unitatea sa dinastica rapid maruntita.
Ramura Albertina a mentinut cea mai mare parte a integritatii teritoriale a Saxoniei, pastrând-o ca o putere semnificativa în regiune.

     Dupa razboaiele napoleoniene, ramura Albertina a pierdut aproximativ 40% din terenurile sale, inclusiv vechiul electoral Saxonia, la Prusia, restrânge-l la un teritoriu asemanatorvcu cel al Saxoniei de azi. Membri catolici din dinastia Wettin sunt îngropati în capela cripta Katholische Hofkirche, Dresda.

     Dar daca a pierdut primatul in Saxonia, ramura Ernestina farimitata, a dat mai multe case cadet printre care cea mai bine pozitionata si in prezent este cea cunoscuta sub numele de Saxa-Coburg-Saalfeld pâna în 1826 si Saxa-Coburg si Gotha dupa care, a continuat sa contribuie cu regii din Belgia (din 1831) si Bulgaria (1908-1946), precum si pe linie feminina cu regine consoarte de Portugalia (Ferdinand al II-lea al Portugaliei) si Regatul Unit (Prince Albert, Sotul reginei Victoria), Precum si la Maximilian I de Mexic (Carlota din Mexic, prima printesa belgiana).
Ca atare, tronurile Belgiei, Portugaliei, Bulgariei, Regatului Unit au devenit o posesie a persoanelor care faceau parte din Casa de Wettin.
     George I, fiul reginei Victoria, a schimbat numele casei in Casa de Hanovra (DESPRE ASTA AM VORBIT DEJA), iar la primul razboi mondial, datorita antipatiei populatiei fata de germani, numele casei regale a fost schimbat in Casa de Windsor.
Când Regina Elisabeta a II- urcat pe tron în 1952, a aparut o întrebare daca numele familiei regale s-ar schimba dupa ei in "Mountbatten"- numele adoptat de catre sotul reginei, Printul Philip al Greciei si Danemarcei, de la familia mamei sale ("Battenberg", tradus în limba engleza). Raspunsul de la Palatul Buckingham a fost imediat ca numele Familiei Regale ar ramâne "Windsor", în permanenta.
Cu toate acestea, regina a emis un ordin în 1957, care prevede ca descendentii ei, care nu domneasc si nu au alte titluri pot utiliza numele de familie "Mountbatten-Windsor".
Nu mai consemnez zecile de familii in care s-au farimitat liniile Ernestine si Albertine. Subliniez doar ca ei sunt, totus, cei care mai sunt azi pe tron. Nu mai au tara dar au tronuri. S-au orientat. Cu atitia ducisori, printisori si mostenitori, cum sa nu sburde conspiratorii si cum sa nu reuseasca sa ne indobitoceasca total! Daca i-a prostit pe germani ce sa mai zicem de noi ceilalti....
Stati putin! Astia sunt doar cei care au fost la baza saxoni si s-au razletit dar sa vedem ce gasim "inafara".
     Pana atunci sa mai vedem ce se intimpla in timpul asta la verii lor franci, deveniti pe parcurs francezi.
Si asta pentru ca lucrurile se petrec la fel.
Nici nu prea aveau inspiratie conspiratorii, sau poate au vazut ca "merge bine" si nu s-au obosit sa schimbe schema doar de amorul artei.