Dinastiile Romanesti - Partea XI de Lelia Mihail publicat la 18.11.2013
Regina Maria
Maria Alexandra Victoria von Sachsen-Coburg-Gotha (1875 - 1938) s-a nascut in Anglia, fiind fiica lui Alfred(1844 - 1900), al doilea fiu al Reginei Victoria, casatorita cu un print de Coburg-Gota, dar si fiica Marei Ducese Maria(1853 - 1920), fiica Tarului Alexandru II al Rusiei.

á Cum tatal ei nu s-a ocupat de copii, toata aceasta "treaba" a facut-o mama, care le-a "rusificat"pe fiice.
Desi, teoretic era ducesa de Edinburgh, sufleteste era rusoaica si asta s-a vazut in intreaga ei viata.
Mama ei si-a urit rudele engleze si chiar tara "adoptiva", detesta civilizatia engleza si in primul rind pe soacra ei, Victoria, care avea aceleasi sentimente pentru "rusoaica".
Regina Victoria era mare rusofoba si nemtoaica veritabila. http://www.vavivov.com/art.php?id=633 Mama Mariei, desi rusoaica, era mare adepta a culturii germane. A fost Mare Ducesa de Coburg. A trait toata viata la Coburg, unde sotul ei era Mare Duce. De fapt ea conducea ducatul.

á Noi stim deja, cat de rusi erau tarii Rusiei, asa ca nu ne miram de admiratia lor pentru civilizatia germana, incepind cu Petru I. Iar daca ar fi sa luam in considerare si dinastia Riuricovici......
Dar sa ne intoarcem la stramosii Mariei. Era nepoata Reginei Victoria si a Printului Consort Albert de Coburg Gotha. Pentru sufletul Victoriei nu au existat decat sotul, Albert, fiul Alfred si fiica Victoria desi a avut si alti multi copii.

á Deci tatal Mariei era fiul preferat desi s-a casatorit, de nevoie, cu o rusoaica si astfel au fost acceptate si fetele lui in sufletul bunicii.

á Acest lucru a stirnit gelozie in sufletul "matusii Vichi", care nu pregeta sa-si barfeasca nepoatele "rusoaice" in scrisorile trimise mamei. Si nu doar atit. Le facea sicanii de cate ori putea, si putea, fiind imparateasa Germaniei, cea mai "tare" in Europa acelei perioade. Sa-i cunoastem rudele din partea mamei.
Era nepoata Tarului Alexandru II si a Maximiliane Wilhelmine Auguste Sophie Marie Prinzessin von Hessen-Darmstadt rebotezata dupa casatorie Maria Aleksandrovna Romanov.
Mama Mariei era deci sufleteste nemtoaica. Desi fusese educata ca o imflacarata patriota si mare iubitoare a Rusiei, in sufletul ei, educatia germana a mamei si-a spus din greu cuvintul.
Din aceste doua motive si-a casatorit fiica cea mare, Maria cu Ferdinand:
-pentru ca era german,
-pentru ca va fi regele Romaniei, acolo unde Rusia avea interese.

á Alexandru II era fiul Alexandrei Feodorovna (Friederike Luise Charlotte Wilhelmine de Prusia) cu Nicolae I al Rusiei.

á Nicolae era fiul lui Pavel I al Rusiei si al Mariei Feodorovna, nascuta Sophie Dorothee Auguste Luise Wurttemburg. Dar Pavel era fiul lui Karl Peter Ulrich von Schleswig-Holstein-Gottorf si al Ecaterinei II a Rusiei, nascuta Sophie Friederike Auguste von Anhalt-Zerbst-Dornburg. Cel putin oficial, caci nu se stie citi parteneri si cu cine a facut copiii "marea imparateasa". Care era fiica lui Christian August von Anhalt-Dornburg si a Johanna Elisabeth von Schleswig-Holstein-Gottorp. Sa incepem cu inceputul.
Ducelui de Edinburgh i-a venit vremea insuratorii.
Problema grea intrucat numarul printeselor demne de el era redus.

á Ducele o placea pe Alexandra printesa daneza, pe care placand-o si fratele lui mai mare Eduard, viitorul rege Eduard VII, devine cumnata.
Regina Victoria care il placea pe fiul Alfred nu pe Eduard, a fost mihnita, dar acestea fiind uzantele, se indreapta catre singura nora posibila, in opinia ei, printesa germana Elisabeta de Wied.

á Dar Alfred n-o place si incepe goana dupa printese.
Nora ei, Alexandra avea o sora, Dagmar, casatorita cu viitorul tar al Rusiei, Alexandru III.

á Aranjaza o intrevedere intre cumnatul Alffie si Maria, cumnata lui Dagmar. Si, pentru prima oara in istorie, tinarul englez si tinara rusoaica se plac.(erau amindoi germani 100%, danezii fiind si ei germani) Regina Victoria, cu toata supararea accepta, si Marea Ducesa, cu aerele ei imperiale cu tot, se instaleaza la Londra.
Aici avea pretentii de prima doamna, pretentii care nu aveau cum sa fie satisfacute. Englezii, ca si regina lor erau rusofobi. Dar exista viitoarea regina si fiicele Victoriei, care pina la casatorie, erau inaintea ei in rang, situatie pe care Maria nu a putut s-o tolereze.
Maria, marea ducesa, ori n-a vrut, ori n-a putut, dar nu s-a adaptat deloc la atmosfera londoneza.
Alfred si Maria Alexandrovna au avut cinci copii:

á Alfred, Print de Saxa-Coburg si Gotha

á Maria(1875 - 1938), regina a Romaniei

á Victoria(1876 - 1936), Mare Ducesa a Rusiei

á Alexandra(1878 - 1942), Printesa de Hohenlohe-Langenburg

á Printesa Beatrice(1884 - 1966), Ducesa de Galliera http://ro.wikipedia.org/wiki/Alfred,_Duce_de_Saxa-Coburg_ %C8%99i_Gotha
á Alfred, a avut o fire slaba ca si tatal lui. A murit de tinar de sifilis.
Maria(Missy) s-a mutat, la virsta de 11 ani, impreuna cu intreaga familie in Malta, unde era baza militara a tatalui ei.
In sfirsit Ducesa a scapat de Londra si de soacra.

á Urmeaza o perioada buna pentru familie. Aici venea mereu, fiind ofiter la baza din Malta, George, viitorul rege, fiul Alexandrei.
Se infiripa o iubire adolescentina intre Maria si varul ei primar George.
Regina Victoria si intreaga familie engleza era fericita dar, Ducesa avea alte planuri cu cea mai frumoasa dintre fetele ei.
A mers cat putea de des in Rusia cu copilele urmarind sa le apropie cat mai mult de rudele ei ruse, Printul Gheorghi Mihailovici, chiar a cerut-o de nevasta pe Missy.
Dar Ducesa desi isi iubea nepotii nu voia asta. Dorea doar ca Missy sa fie "sensibila" la politica rudelor ei din Rusia si asta pentru ca avea de gand ca frumusetea Europei sa obtina un tron la una din noile monarhii formate prin eliberarea unor state vecine Rusiei din Imperiul Otoman.

á Asa ca a trimis-o in Prusia, unde matusa Victoria, sora tatalui ei si cea mai iubita fiica a Victoriei, era sotia imparatului.
Imparateasa Victoria desi nu o prea avea la inima pe Missy, este de acord sa se intalneasca la ea Missy cu varul sotului ei, Ferdinand deja mostenitor al tronului Romaniei.
Intre timp, unchiul din partea tatalui, Ernest II August Karl Johann Leopold Alexander Eduard von Sachsen-Coburg und Gotha a decedat fara urmas iar Ducatul ii revine Ducelui de Edimburgh, spre marea multumire a ducesei, care si-a implinit visul de a fi Prima Doamna si de a trai in Germania.
á Missy accepta cererea in casatorie a lui Ferdinand si se face casatoria. Astfel devine Pricipesa Mostenitoare a tronului Romaniei.
In ce o priveste pe Missy, fiica ei cea mare, Ducesa de Coburg si-a implinit visul.
Sa vedem ce au facut surorile ei.
á Victoria- Melita, sora imediat urmatoare lui Missy, a avut o viata mai zbuciumata.
Victoria s-a nascut la 25 noiembrie 1876 in Palatul San Anton din Malta, de unde si al doilea nume al sau, Melita.
Ca nepot al unui monarh britanic, Victoria se intitula Alteta Regala Printesa Victoria de Edinburgh.
In familie i se spunea Ducky.
In momentul nasterii sale era a zecea in linia de succesiune la tronul britanic.
Dupa spusele surorii sale mai mari, Maria, regina a Romaniei, "Ducky" avea un temperament dificil.
In copilarie, Victoria era timida, serioasa, sensibila, sincera, conform spuselor surorii sale.
Mama sa si-a crescut copiii ignorind boala si invatindu-i sa fie activi fizic.
á Dupa casatoria surorii mai mari, Maria, cu Ferdinand, printul mostenitor al Romaniei, regina Victoria a observat ca Victoria are o buna relatie cu verisorul ei, printul Ernest Ludovic de Hesse, mostenitorul Ducatului de Hesse, fiul cel mare al celui de-al treilea copil al reginei Victoria, printesa Alice, Mare Ducesa de Hesse.
Regina Victoria si-a dorit foarte mult ca macar acesti doi nepoti ai ei sa se casatoreasca.
Insa atit Victoria cit si Ernst erau reticenti; in plus, Victoria l-a reintilnit pe Kiril la St. Petersburg si s-a indragostit.

á In cele din urma, Victoria si Ernst s-au casatorit la 9 aprilie 1894 la Schloss Ehrenburg, Coburg.
Victoria a devenit Mare Ducesa de Hesse si de Rin.
Nunta ei a fost semnificativa deoarece in acelasi timp s-a anuntat logodna viitorului tar Nicolae al II-lea cu sora mai mica a lui Ernst, Alix de Hesse.

á Victoria si Ernst au avut o fiica, printesa Elisabeth de Hesse alintata Ella, nascuta la 11 martie 1895 insa mariajul lor nu a fost unul fericit.
Victoria se pióngea de lipsa de afectiune a sotului ei in timp ce Ernst era complet devotat ficei lor, Elisabeth, pe care o adora.
Victoria si Ernst si-au cultivat prietenii, care erau artisti progresivi si intelectuali.
Victoria isi indeplinea rolul public fara entuziasm.
Evita sa raspunda la scrisori, sa viziteze persoanele virstnice a caror companie nu ii era pe plac, vorbea doar cu oamenii care o amuzau la intilnirile publice ignorind pe cei pe care ii considera plicticosi.
Aceasta neglijenta a datoriilor sale provoca certuri cu Ernst. Schimbatoarea Victoria striga, arunca tavi de ceai, spargea vase de China de perete si arunca cu ce avea la indemina in Ernst in timpul certurilor.
Victoria se elibera in dragostea sa pentru cai.
In timp ce era in Rusia pentru incoronarea tarului Nicolae al II-lea al Rusiei, pasiunea Victoriei pentru Kirill s-a reaprins. A flirtat cu el la balurile si festivitatile care au marcat incoronarea.
Mariajul cu Ernie a suferit o noua lovitura in 1897, cind Victoria intoarsa din vizita de la sora sa regina Maria a Romaniei l-a prins pe Ernst in pat cu un servitor de sex masculin.
Regina Victoria s-a intristat cind a auzit de problemele casniciei celor doi nepoti de la diplomatul Sir George Buchanan dar a refuzat sa le permita divortul din cauza fiicei lor Elisabeth.
á Eforturile de a restabili mariajul au esuat cind regina Victoria a murit in ianuarie 1901.
Curtea Suprema din Hessa a dizolvat casatoria la 21 decembrie 1901.
Ernst, care la inceput s-a impotrivit divortului, a sfirsit prin a crede ca este singurul pas posibil.
Divortul a provocat scandal in cercurile regale ale Europei. Tarul Nicolae i-a scris mamei Victoriei(matusa tarului) ca e preferabila moartea unei "rusini a divortului". De fapt Tarul era instigat de tarina, sora lui Ernst si de Rasputin.
á Dupa divort, Victoria s-a dus sa locuiasca cu mama sa la casa de pe Riviera Franceza.
Ea si Ernst au impartit custodia Elisabetei care locuia cite sase luni pe an cu fiecare parinte.
Elisabeth o acuza pe Ducky pentru divort iar Ducky a avut o perioada dificila in reconcilierea cu fiica sa.
Ernst a scris in memoriile sale ca Elisabeth ascunsa sub canapea, plingea inaintea unei vizite la mama ei. Ernst a asigurat-o ca si mama sa o iubeste. Elisabeth a raspuns "Mama spune ca ma iubeste dar tu ma iubesti." Ernst a tacut si nu a corectat impresiile copilului.
á Elisabeth a murit la virsta de opt ani si jumatate de febra tifoida in noiembrie 1903 cind era in vizita la Tarul Nicolae al II-lea si la familia acestuia la o resedinta din Polonia.
Doctorul a sfatuit familia tarului sa anunte mama copilului de boala sa insa tarina a intirziat in trimiterea telegramei.
Victoria a primit telegrama prin care era anuntata de moartea copilului ei chiar cind se pregatea sa plece in Polonia pentru a fi la capataiul ei.
La ióteva saptamini de la funerariile copilului, Victoria a fost infuriata de refuzul tarului de a-i permite surorii sale mai mici, Beatrice sa se casatoreasca cu verisorul lor, Marele Duce Mihail al Rusiei (care a fost tar pentru o zi).
á Dupa divortul Victoriei de Ernst, sora acestuia, tarina Alexandra Fiodorovna, si-a convins sotul, Nicolae al II-lea sa-l exileze pe Kiril in Extremul Orient.

á Parintii lui Kiril, Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei si Maria de Mecklenburg-Schwerin (Maria Pavlovna), au incercat, de asemenea sa descurajeze relatia.
In timpul razboiului ruso-japonez, in 1904, Kiril a supravietuit unui atac si s-a intors la Moscova ca erou de razboi.
In cele din urma, tarul i-a permis sa paraseasca Rusia si sa se duca la Coburg pentru a fi cu Victoria. Trecerea pe linga moarte l-a determinat pe Kiril sa se casatoreasca cu Victoria. "Pentru aceia peste care a trecut umbra mortii, viata are un nou inteles" scrie Kiril in memoriile sale.

á Cuplul s-a casatorit la 8 octombrie 1905 la Tegernsee. A fost o ceremonie simpla la care au participat mama Victoriei, sora ei Beatrice si un prieten, Contele Adlerburg.
Ca raspuns la casatorie, tarul Nicolae al II-lea l-a expulzat din Marina Rusa.
Tarina a declarat ca niciodata nu-i va mai primi pe Victoria "o femeie care s-a comportat asa de rusinos" sau pe Kiril.
á Cuplul s-a retras la Paris, unde au cumparat o casa pe Champs-Elysees si au trait din venituri de la parinti.
Victoria a decis sa se converteasca la ortodoxism in 1907, o decizie care i-a incântat atit pe mama cit si pe sotul ei.

á Primul copil al Victoriei cu Kirill a fost o fata, Maria Kirillovna, nascuta in 1907. A fost numita dupa bunica sa si alintata "Masha".
A doua fiica, Kira Kirillovna s-a nascut in 1909. Victoria si Kirill, care sperau sa aiba un fiu, au fost dezamagiti insa si-au numit fiica dupa tata.

á Dupa citeva decese in familia regala rusa, Kirill a trecut pe locul trei in linia la succesiune a tronului Rusiei.
Kirill si Victoria s-au instalat in Rusia iar Victoriei i s-a acordat titlul de Mare Ducesa a Rusiei.
á In timpul primului razboi mondial, Victoria a lucrat la Crucea Rosie ca asistenta si a organizat ambulante mobile.
Kiril si Victoria au privit intotdeauna cu antipatie prietenia tarului si tarinei cu Grigori Rasputin. Cind Rasputin a fost asasinat in decembrie 1916, Kirill si Victoria au semnat o scrisoare impreuna cu alte rude cerindu-i tarului sa arate clementa fata de Marele Duce Dmitri Pavlovici al Rusiei, unul dintre cei implicati in crima. Tarul a respins cererea lor.
Citeva saptamini mai tirziu, tarul a abdicat.
La 14 martie 1917 Kiril a jurat loialitate fata de Duma in speranta ca ordinea va fi restabilita si monarhia va fi pastrata. Acest act a fost privit ca un act de tradare de multi membri ai familiei.
Victoria si-a sustinut sotul. De asemenea, ea a simpatizat cu oamenii care doreau sa reformeze guvernul.
Sperantele lor s-au naruit cind au fost fortati sa plece in Finlanda, apoi la Coburg.
Guvernul Provizoriu le-a permis sa plece insa n-au putut lua nimic de valoare cu ei.
á In august 1917 Victoria in virsta de 40 de ani l-a nascut pe Marele Duce Vladimir Kirillovici, singurul baiat al ei si mostenitor al dinastiei. Familia a ramas in Finlanda, un fost Mare Ducat sub conducere ruseasca, care si-a declarat independenta in decembrie 1917.
Treptat au fost nevoiti sa ceara ajutorul rudelor pentru subzistenta.
In iulie 1918, Victoria a scris verisoarei ei primare Printesa Margareta a Suediei implorind-o sa-i trimita mincare pentru copil pentru a-l putea hrani pe Vladimir.
Ea s-a instrainat de Anglia deoarece a simtit ca rudele sale n-au facut suficient de mult pentru Romanovi.
Familia exilata s-a mutat la Coburg apoi la Saint-Briac in Franta unde au trait pentru restul vietii lor.
á Cind era in Germania, Victoria a aratat interes pentru Partidul Nazist, care a apelat la ea din cauza faptului ca era antibolsevica iar sperentele Victoriei se legau de restabilirae monarhiei ruse.
Kiril a suferit o cadere nervoasa iar Victoria l-a ingrijit pina s-a insanatosit. L-a incurajat in visele sale despre revenirea monarhiei ruse si devenirea sa ca tar.
In 1924 Victoria a calatorit in Statele Unite sperind in ajutor american insa incercarea sa nu a avut succes.
á Victoria era excesiv de protectoare cu Vladimir, singurul ei fiu, cel de care se legau sperantele pentru mostenirea tronului Rusiei. Temindu-se ca nu este in siguranta nu l-a lasat la scoala si i-a angajat un tutore.
Victoria, care si-a dedicat viata sotului ei Kirill, a fost devastata cind in 1933 a descoperit ca sotul ei i-a fost necredincios.
A pastrat aparentele de dragul copiilor dar nu l-a putut ierta niciodata pe Kiril.
A suferit un accident vascular imediat dupa botezul celui de-al cincilea nepot, Mechtilde, in februarie 1936.
A murit la 2 martie 1936.

á Vladimir era mostenitorul tronului Rusiei pina in 1992, cand a decedat si acum este fiica lui, Maria.
Varul sau Nicolae considera ca el este urmasul de drept intrucat Vladimir a facut o casatorie morganatica.
Asa ca, de fapt ROMANOVII NU AU DISPARUT ci doar tarul din perioada instaurarii comunismului si un frate, Mihail, cel care a fost tar pentru o zi.
á Alexandra de Saxa-Coburg-Gotha - Sandra (1 septembrie 1878 - 16 aprilie 1942)
De-a lungul vietii ei, Alexandra a fost eclipsata de cele doua surori mai mari, Maria si Victoria.
Alexandra, mai putin frumoasa decit surorile ei a fost simpla, linistita si nu la fel de stralucitoare.

La 20 aprilie 1896 la Coburg, Germania, Printesa Alexandra s-a casatorit cu Ernst Wilhelm Friedrich Carl Maximilian, Print de Hohenlohe- Langenburg (13 septembrie 1863 - 11 decembrie 1950).

á Impreuna au avut cinci copii:

á Gottfried, al 8-lea Print de Hohenlohe-Langenburg (24 mai 1897 - 11 mai 1960); casatorit cu printesa Margarita a Greciei si Danemarcei, au avut mostenitori;
Printesa Marie Melita de Hohenlohe-Langenburg (18 ianuarie 1899 - 8 noiembrie 1967)
Printesa Alexandra de Hohenlohe-Langenburg (2 aprilie 1901 - 26 octombrie 1963)
Printesa Irma de Hohenlohe-Langenburg (4 iulie 1902 - 8 martie 1986)
Printul Alfred de Hohenlohe-Langenburg (16 aprilie 1911 - 18 aprilie 1911)
Alexandra a trait pentru restul vietii ei în Germania
á Dupa decesul tatalui ei in 1900, sotul Alexandrei a fost numit regent al ducatului de Saxa-Coburg in timpul minoratului noului duce (singurul frate al Alexandrei, Alfred, Print de Saxa-Coburg si Gotha, a murit in 1899).
In timpul Primului Razboi Mondial ea a lucrat ca sora la Crucea Rosie.
á In februarie 1916 fiica ei cea mare s-a casatorit la Coburg cu Printul Friederich de Gluckburg si a devenit bunica cind s-a nascut primul copil al cuplului, Printul Hans de Glucksburg, in mai 1917.
La cea de 35-a aniversare a nuntii sale, in aprilie 1931, fiul ei Gottfried s-a casatorit cu Printesa Margarita a Greciei si Danemarcei.
In anii care au precedat Al Doilea Razboi Mondial, Alexandra a fost o sustinatoare a Partidului nazist, l-a care a aderat la 1 mai 1937, impreuna cu citiva dintre copiii ei.
A murit la Schw├Ąbisch Hall, Baden-Wurttemberg, Germania in 1942.
á Printesa Beatrice de Saxa-Coburg si Gotha - Baby -Bee (Beatrice Leopoldine Victoria; 20 aprilie 1884 ÔÇô 13 iulie 1966)

á In 1902, Printesa Beatrice a avut o poveste romantica cu Marele Duce Mihail al Rusiei, fratele mai mic al tarului Nicolae al II-lea, si la acel moment, mostenitorul prezumptiv al tronului Rusiei.
A inceput sa primeasca scrisori de la el in septembrie 1902 si desi el era Mare Duce al Rusiei iar ea Printesa Germana, corespondau in engleza.
Biserica Ortodoxa Rusa interzice casatoria intre veri primari, astfel ca mariajul n-a avut loc.
Desi in trecut astfel de casatorii au mai avut loc in Casa Romanov (Marea Ducesa Caterina Pavlovna, a carui mina a fost refuzata de Napoleon I a fost casatorita de doua ori cu veri primari), Nicolae al II-lea care era oficial capul Bisericii Ruse, a refuzat sa incalce regulile de dragul fratelui sau.
In noiembrie 1903 Mihail i-a scris Beatricei ca nu se poate casatori cu ea.
Situatia a fost agravata de o scrisoare pe care Beatrice a primit-o de la sora sa mai mare, Printesa Victoria (Ducky) in care Mihail era acuzat de insensibilitate (cind, doi ani mai tirziu lui Ducky, care divortase de verisorul ei primar Ernst, Mare Duce de Hesse, i se spusese ca o recasatorie cu alt var primar, Kiril Mare Duce al Rusiei este interzisa de Biserica Rusa, ea a refuzat sa considere raspunsul un "nu"; cuplul a plecat in exil.)
Umilita, Beatrice a fost trimisa in Egipt pentru a-si vindeca inima ranita insa ea a trimis scrisori de repros lui Mihail pina in 1905.
á Au existat zvonuri conform carora Beatrice urma sa se casatoreasca cu Alfonso al XIII-lea al Spaniei insa s-a dovedit a fi un zvon fals devreme ce el s-a casatorit cu verisoara ei, Victoria Eugenie de Battenberg in 1906.
La nunta lor, Beatrice l-a intilnit pe varul regelui Alfonso, Alfonso de Orleans, infante al Spaniei, al 5-lea Duce de Galliera.
Guvernul spaniol a obiectat ca un infante sa se casatoreasca cu o printesa britanica care, spre deosebire de regina Victoria Eugenie nu voia sa se converteasca la catolicism.
Regele a fost obligat sa spuna clar ca in cazul in care nunta va avea loc, cuplul va trebui sa traiasca in exil.
Cu toate acestea, Beatrice si Alfonso au avut o slujba romano-catolica si luterana la Coburg la 15 iulie 1909.

á Cuplul s-a stabilit la Coburg pina in 1912 cind s-au intors in Spania iar rangul lui de infante a fost restabilit.
Mariajul regelui Alfonso al XIII-lea era unul nefericit, cu numeroase aventuri, din unele rezultind si copii nelegitimi.
Ramine un zvon nedovedit faptul ca regele a avut o aventura si cu Beatrice. Erau prieteni apropiati insa eticheta de la curtea Spaniei avea dificultati in a accepta o astfel de relatie.

á Regina Maria Cristina (mama regelui Alfonso al XIII-lea) s-a declarat scandalizata de zvonuri si s-a intilnit cu Beatrice la San Sebastian cerindu-i sa paraseasca Spania.
Cum ea a refuzat, regele Alfonso n-a avut incotro si a exilat-o. Familia s-a mutat in Anglia, unde cei trei baieti ai cuplului erau educati la Colegiul Winchester.
In cele din urma, familia regala spaniola a permis Beatricei si familiei sale sa se intoarca in Spania unde ei si-au stabilit caminul la Sanl├║car de Barrameda.
á Anii 1930 au fost nefavorabili pentru familie, colapsul monarhiei spaniole si ulterior, razboiul civil au micsorat in mare mare masura averea familiei.
Dupa stabilirea cele de-a doua republici spaniole in 1931, regele Alfonso si familia lui au plecat in exil in Italia.
In anii care au urmat, situatia politica a Spaniei s-a inrautatit, diverse grupuri luptind pentru putere.
La sfirsitul anilor 1930, conflictul a erupt in razboiul civil spaniol.

á Beatrice si Alfonso si-au pierdut averea iar copilul mijlociu, Alfonso, a fost ucis in lupta impotriva comunistilor.
á Beatrice a murit la Sanl├║car de Barrameda la 13 iulie 1966. Sotul sau i-a supravietuit noua ani. Fiul lor Ataulfo a murit necasatorit in 1974. Singurii nepoti sunt copii printului Alvaro. La moartea ei, Beatrice era ultimul copil supravietuitor al Printului Alfred si al Marii Ducese Maria Alexandrovna.

á Privind fotografiile, recunoastem ca, intr-adevar, Missy a fost cea mai frumoasa si singura "incoronata" ca Regina alaturi de sotul sau, Ferdinand I al Romaniei.
Doar fiicele cele mai mari si mai frumoase au multumit-o pe pretentioasa lor mama, Missy cel mai mult dar si Ducky, mai mult sentimental prin aderarea ei totala la cauza rusa si la religia ortodoxa.
á Ducele de Edinburg a avut 5 copii,4 fete si un baiat.
Observam ca "marea" regina Victoria nu se pricepea la aliante matrimoniale.
Rusii sunt mult mai priceputi. Tarii au stiut sa-si marite fiicele foarte bine dupa scopurile lor politice.
Missy a avut si ea 5(6) copii, 3 fete si 2 baieti:

á 1.Carol (n. 15 octombrie 1893 - d. 4 aprilie 1953) - stim multe despre el si mai citim si mai jos.

á 2.Elisabeta(n. 12 octombrie 1894, Sinaia - d. 15 noiembrie 1956, Cannes)
La 12 octombrie 1894, Principesa Maria, viitoarea Regina a Rom├aniei, pe atunci doar sotie a Printului Mostenitor Ferdinand de Hohenzollern, aducea pe lume, intr-un apartament al Castelului Peles, o fetita dolofana, despre care s-a spus ca nici macar nu plinsese la nastere. Inainte de a implini doua luni, micuta printesa a fost botezata Elisabeta, dupa numele augustei sale matusi, Carmen Sylva, sotia regelui Carol I.
Elisabeta isi petrece primii ani din viata in special la Sinaia, acolo unde familia princiara isi avea resedinta.
La Castelul Peles si mai apoi la Pelisor, principesa are parte de o copilarie de-a dreptul paradisiaca, asa cum reiese din putinele marturii pastrate pina in prezent.
In cartea sa, Povestea vietii mele, Regina Maria isi aminteste ca:micuta avea o piele alba ca laptele si niste ochi mari, verzi, mereu uimiti. Iubea peste masura florile, inca de cind a facut primii pasi. Desi era atit de tacuta, imi povestea ca sta de vorba cu nuferii din helesteu, cu uriasele dalii, aliniate linga peronul din fata castelului, unde trageau sirurile de trasuri. M-a tulburat si mai mult cind mi-a spus ca viseaza colorat si ca s-a imprietenit cu ingerul ei pazitor. A fost cel mai misterios copil al meu.
Deoarece Principesa Maria avea doar 19 ani cind a devenit mama pentru a doua oara, regina-poeta Elisabeta considera necesar sa se ocupe de educatia micutei principese si a fratelui ei mai mare, Carol.
Boema si considerata de unii putin excentrica regina Elisabeta I a Romaniei va avea o mare influenta in dezvoltarea tinerei, insuflindu-i acesteia pasiunea pentru arta.
De la virsta de 5 ani, Elisabeta incepe sa ia lectii de pian si de vioara cu George Enescu, care era unul dintre artistii protejati de Maiestatea Sa, batrina regina Elisabeta I. In curind, va descoperi ca are talent si la desen.
Peste ani, printesa va deveni o pictorita sensibila, insa putin cunoscuta marelui public.
În scurt timp învata sa-si puna singura placi la gramofon, ascultând zile în sir, în salonul cu oglinzi de Murano, de la etaj, valsuri si nocturne de Chopin, sonate de Beethoven sau Domenico Scarlatti.
Iarna grea de la Sinaia si peisajul muntilor din împrejurimi complet albi au fascinat-o înca de mica, amintirea acestor zapezi tulburând-o pâna la sfârsitul zilelor.

     Principesa Elisabeta a fost singurul din cei sase copii ai Regelui Ferdinand si ai Reginei Maria, care nu a urmat nici o scoala oficiala, ci a studiat doar particular, pâna la 25 de ani.
Vorbea bine patru limbi straine si învatase arte frumoase, coregrafie, istorie, literatura universala si muzica.
Toata viata a fost o mare melomana si o pasionata pianista.
Fire retrasa si capricioasa, Elisabeta nu se afla în relatii bune cu aproape nici un membru al familiei sale. Principesa participa rar la distractiile organizate de fratii si surorile sale, preferând de cele mai multe ori sa ramâna singura cu câinele sau si sa citeasca. Deseori refuza chiar sa ia masa cu familia, gasind întotdeauna diferite pretexe pentru a-si motiva absenta.
Tristetea si autoizolarea Lisabetei erau în totala opozitie cu exuberanta si voiciunea mamei sale. Regina Maria va încerca în nenumarate rânduri sa o determine pe fiica sa sa renunte la acest stil de viata si sa se implice mai mult în activitatile familiei, dar principesa nu va putea fi înduplecata. Proasta dispozitie permanenta si indiferenta fata de cei apropiati o necajesc pe mama sa, ea plângându-se de multe ori de lipsa de afectiune a Elisabetei.
Considerata cea mai frumoasa dintre principesele române, ea flirta adesea cu diferiti barbati din anturajul sau, acestia nefiind însa de vita regala. Iubirile schimbatoare ale fetei, stârnesc supararea si indignarea Reginei Maria care îsi dorea cu totul altceva pentru fiica sa, sperând sa o casatoreasca cu unul dintre printii mostenitori ai tarilor din Peninsula Balcanica.
Aflata în 1923 la Belgrad cu ocazia botezului primului fiu al surorii sale Maria, acum regina a Iugoslaviei, Elisabeta se angajeaza într-un flirt cu sotul acesteia, Alexandru.
Informata în legatura cu întreaga poveste, Regina Maria îsi trimite fiica cea mare la Bucuresti, punând capat acestei aventuri si evitând un nou scandal în familie.(Stirnise Carol destule scandaluri)
În 1911, chiar de ziua sa de nastere, Elisabeta îl cunoaste pe tânarul print mostenitor George, fiul cel mare al Regelui Constantin I al Greciei.

     Familia regala elena raspunsese invitatiei facute de regii României si se afla pentru prima oara în vizita la Bucuresti. Dar atunci, în 1911, la prima întâlnire cu printul elen, principesa a refuzat cererea în casatorie, surprinzând pe toata lumea, pe motiv ca este prea tânara si nu si-a încheiat înca studiile private.
Cei doi poarta în continuare o bogata corespondenta si la începutul anului 1914, George cere din nou mâna Elisabetei, dar este din nou respins.
Principesa, ce avea acum 20 de ani, îl refuza se pare la sfatul matusii sale. Carmen Sylva era împotriva casatoriei cu un print grec, considerând ca Elisabeta poate gasi un sot mai bun.
Începutul Primul Razboi Mondial, în august 1914 face imposibila aranjarea unei viitoare casatorii pentru principesa.
La sfârsitul sângerosului conflict, pe 1 decembrie 1918, familia regala se întoarce triumfatoare în Bucuresti.
Dupa ce lucrurile se linistesc în tara, Regina Maria îsi concentreaza energia în gasirea unui sot pentru Elisabeta si a unei sotii demne pentru Carol.

     În anul 1920, regina împreuna cu fetele sale pleaca în vacanta la Lugano pentru a-si vizita mama si surorile. Ea calatorea însa cu Lisabeta cu planul de a cunoaste un anumit print italian, a carui familie avea planuri de casatorie.
Întâlnirea nu a mai avut loc si principesa îl revede în Elvetia pe George al Greciei. Acesta se afla într-o pozitie umilitoare, fiind alungat din tara sa în timpul conflictului mondial si traind acum în exil împreuna cu familia.
Deoarece dupa terminarea razboiului, mai multe tari au renuntat la monarhie, exista în acea perioada un puternic curent antiregalist, perfectarea unei casatorii cu capete încoronate ale Europei fiind astfel un lucru destul de dificil chiar si pentru neobosita regina româna.
Maria insista pe lânga Elisabeta sa-l accepte ca sot pe printul cel trist al Greciei, încercând totodata sa aranjeze si o casatorie între sora acestuia, pricipesa Elena, si aventurosul print român, Carol.
Cu toate ca aerul curtenitor al lui George si rafinamentul educatiei sale regale o tulburau pe tânara principesa, Elisabeta continua sa fie indecisa.
Pe data de 27 februarie 1921, în biserica de pe dealul Mitropoliei din Bucuresti, se oficiaza cununia religioasa a principesei Elisabeta a României cu printul mostenitor George al Greciei, la care participa mai multi membri ai caselor regale din Europa.
Dupa nunta, tinerii petrec doua zile la Scroviste, la cabana de vânatoare a Regelui Ferdinand, iar pe 7 martie parasesc tara, Elisabeta îndreptându-se spre noul ei camin.
La 10 martie 1921 are loc la Atena cea de-a doua casatorie aranjata de Regina Maria, dintre printul Carol si principesa Elena a Greciei.
În primavara anului 1921, când Elisabeta pasea pe teritoriul Greciei pentru prima data în calitate de sotie a printului mostenitor, statutul familiei regale elene nu era unul de invidiat.
Cu doar câteva luni în urma, Regele Constantin îsi recapatase tronul, întorcându-se în tara dupa mai multi ani de exil.
Popula?ia Greciei era în continuare împartita în doua tabere, una revolutionara si alta monarhica, existând numeroase tensiuni.
     Elisabeta nu se acomodeaza în noua ei tara, relatiile ei cu ceilalti membri ai familiei regale elene fiind si ele glaciale.
Lipsa oricaror cunostinte de limba greaca o împiedica sa aiba o activitate sustinuta în calitatea ei de printesa mostenitoare. În continuare ea nu va avea nici un interes si nici dragoste pentru Grecia refuzând de asemenea cu fermitate sa asigure tarii un nou principe mostenitor. Perechea nu va avea niciodata copii.
     În ianuarie 1922, principesa Elisabeta împreuna cu sotul sau revin în România pentru prima oara de la casatorie. În primavara aceluiasi an ea se îmbolnaveste grav de febra tifoida. I se fac mai multe interventii chirurgicale, Regina Maria deplasându-se de doua ori la Atena pentru a avea grija de bolnava. Perioada lunga de suferinta o va marca pe tânara principesa, aceasta izolându-se treptat de persoanele din jurul sau.
La sfârsitul verii, Elisabeta, slabita de boala, revine în tara sa natala pentru a asista la încoronarea parintilor sai ca regi ai României Mari.
Pe timpul sederii sale în Regatul român, situatia în Grecia devine încordata, Regele Constantin fiind obligat în septembrie 1922 sa paraseasca din nou tara si sa abdice în favoarea fiului sau, ce depune juramântul ca George al II-lea.
Pe 20 octombrie 1922, Elisabeta se întoarce în Grecia în calitate de regina.
Foarte curând avea sa-si dea seama ca eticheta regala o incomodeaza, ea nefiind pregatita sa faca fata unei asemenea situatii.
Tânara regina începe sa se izoleze de supusii sai si refuza din ce în ce mai des sa participe la receptii, primiri oficiale sau dineuri diplomatice.
Situatia în tara nu se îmbunatateste, tinerii fiind acum singuri în mijlocul furiei revolutionare a grecilor. În 1924, dupa 15 luni de la încoronare, Regele Georgel II-lea este obligat sa abdice (se va mai întoarce pe tron înca o data în 1935) si Elisabeta va renunta la coroana Greciei, având un sentiment de usurare.
     Cuplul traieste în exil mai întâi la Bucuresti si apoi la Londra.
Relatiile dintre cei doi se racesc rapid, începând sa traiasca separat. Vor divorta oficial abia în 1935, fosta regina Elisabeta redevenind principesa.
Întorcându-se în România cu mult înaintea divortului, ea va stârni uimirea si neîntelegerea tuturor, caci pentru posteritate, acest episod din viata printesei avea sa ramâna o enigma desavârsita.
Dupa întoarcerea acasa, pentru a evita starea de dizgratie regala, principesa se va stabili, timp de câtiva ani, la Peles, ocolind Cotroceniul si capitala.
La câtiva ani dupa urcarea sa pe tronul României, în 1930, fratele mai mare, controversatul Rege Carol al II-lea, face un gest surprinzator, care a dovedit ca nutrea un sentiment particular de afectiune fata de sora sa capricioasa. Regele ordona construirea unui palat mic si cochet, pe malul lacului Herastrau, din veniturile Domeniilor Coroanei, pe care îl daruieste principesei. Acesta va ramâne cunoscut în istorie drept Palatul Elisabeta si va fi locul în care, mai târziu, Regele Mihai I va fi fortat de Petru Groza si Gheorghiu-Dej sa semneze abdicarea silita, fiind de asemenea si actuala resedinta a familiei regale române.
Principesa Elisabeta va locui o vreme aici, dar va continua sa duca o viata la fel de izolata.
Deranjata de prezenta Elenei Lupescu la Curtea Regala si nedorind sa-si supere fratele pe aceasta tema, ea strânge bani din renta viagera si cumpara fostul conac al unui grof din Banat, în localitatea Banloc. Acolo se retrage definitiv, urmata de doua servitoare ce i-au ramas credincioase pâna la capat.
Pe data de 4 ianuarie 1948, trenul regal în care se aflau Regele Mihai, Regina Mama Elena si Principesa Ileana oprea în halta Banloc. Pe peronul de scânduri se aflau trei femei: fosta Regina a Greciei, principesa Elisabeta, împreuna cu cele doua servitoare, toate trei zgribulite de frig si având câte o valiza în mâna. Dupa urcarea lor, trenul s-a urnit încet, pornind pe lungul drum al exilului, un drum care pentru Elisabeta avea sa fie fara întoarcere.
În urma sa ramâneau amintiri de nesters, locuri si oameni de care se despartea pentru totdeauna, fara sa stie ca nu-i mai ramasese nici macar un deceniu de viata.
Dupa ce a petrecut o scurta perioada în castelul rudelor sale germane de la Sigmaringen, printesa s-a stabilit la Cannes, pe Coasta de Azur, unde a închiriat un apartament.
Si-a câstigat existenta dând lectii de pian.
Principesa Elisabeta a murit la 15 noiembrie 1956, în vârsta de 62 de ani, si a fost înmormântata pe Riviera franceza.

┬á┬á┬á┬á 3.Maria - ( 6 ianuarie 1900, Gotha ÔÇö 22 iunie 1961, Londra) cunoscuta si ca Regina Marija a fost sotia regelui Alexandru I al Iugoslaviei.
În familie era numita Mignon spre a fi deosebita de mama sa.
S-a casatorit cu regele Alexandru I al Iugoslaviei pe 8 iunie 1922. Maria si Alexandru au avut 3 baieti:
Printul Petru (1923 ÔÇô 1970)
Printul Tomislav (1928 ÔÇô 2000)
Printul Andrei (1929 ÔÇô 1990)
A devenit regina mama a Iugoslaviei, dupa asasinarea regelui Alexandru I al Iugoslaviei la Marsilia în 1934. Cel mai mare fiu al ei a devenit rege sub numele de Petru al II-lea al Iugoslaviei, ultimul suveran iugoslav.
Maria a murit în exil la Londra, pe 22 iunie 1961 si a fost înmormântata la "Royal Burial Ground".

     3. Nicolae, Nicky cum îl alinta familia regala, s-a nascut la Sinaia în Castelul Pelisor, pe data de 5 august 1903, fiind al patrulea copil al cuplului princiar Ferdinand si Maria.
Partenerii de joaca ai micutului erau în special fratii sai mai mari, preferata lui fiind sora sa Marioara. Cei doi erau nedespartiti si timp îndelungat printesa a fost pentru Nicky tovarasul de joaca ideal.
     Înca dinaintea Primului Razboi Mondial, Nicky a fost trimis la vestitul Colegiu britanic Eton, în pofida pasiunii sale declarate pentru medicina, la care s-a opus batrânul rege Carol I.
Pe atunci, un fiu sau un nepot regal nu putea fi decât militar.
În timpul colegiului, printul si-a uitat slabiciunea pentru medicina si, aidoma viitorului sau nepot, Mihai I, a devenit un pasionat al aviatiei si al sportului în general.
De-a lungul anilor, lasând sa vorbeasca latura germana a sângelui sau, si-a dovedit si abilitatile tehnice, asamblând singur câteva automobile artizanale, cu care a participat la mai multe raliuri si concursuri internationale.
Sfârsitul anului 1914, aduce o schimbare în viata tânarului print. Moartea regelui Carol I si urcarea pe tron a tatalui sau Ferdinand I face ca întreaga familie sa-si mute resedinta în Bucuresti, la Palatul Cotroceni. Nicolae îsi întrerupe studiile si se întoarce în tara deoarece în Europa izbucnise razboiul.
     Adolescenta linistita a printului se sfârseste în vara anului 1916 când România intra în Primul Razboi Mondial.
În însemnarile sale târzii, ramase inedite vreme de câteva decenii, Nicolae îsi aminteste cum Regele Ferdinand l-a chemat la el în cabinet înaintea Consiliului de Coroana din 14 august 1916 si i-a spus: "Dinastiile sunt tinute sa respecte, în schimbul privilegiilor, un contract nescris, dar solemn si strict, încheiat de la sine cu popoarele peste care domnesc. Neglijenta sau, si mai rau, refuzul Principilor sau al Regilor de a sluji corect un popor înseamna un abuz de încredere si o calcare de contract. Înseamna o înselaciune ce trebuie aspru sanctionata de partea lezata în acest legamânt de Drept Natural. Noi trebuie sa ne ignoram ereditatea, sa uitam aliatii de sânge în acest ceas de cumpana al istoriei, pentru a ne îndeplini pâna la capat obligatiile cuprinse în contractul încheiat pe cuvânt de onoare cu poporul român."
A doua zi tara intra în razboi împotriva Puterilor Centrale pentru a înfaptui România Mare.
La sfârsitul aceluiasi an, familia regala împreuna cu guvernul sunt fortati sa se retraga la Iasi, Bucurestiul cazând sub ocupatia nemtilor.
     Sfârsitul razboiului aduce victoria românilor alaturi de Antanta precum si înfaptuirea României Mari.
Imediat dupa terminarea razboiului, Nicolae îsi continua studiile întorcându-se în Marea Britanie la Eton. Urmatorii ani ii petrece în afara tarii, revenind în România doar pe perioada vacantelor.
Dupa terminarea studiilor printul face un stagiu militar în flota britanica.
Revenit definitiv în tara, Nicolae îsi dedica timpului liber preocuparilor sale preferate: sportul si viata mondena. Iarna, pe dealurile din apropierea Castelului Pelisor, aveau loc adevarate concursuri de ski ce îl aveau în prim plan pe Nicolae. Mai târziu printul avea sa publice di o carte despre acest curajos sport.
În luna februarie a anului 1921 sora sa cea mare, Elisabeta se casatoreste cu printul mostenitor al Greciei. Tot în 1921 are loc si casatoria lui Carol cu princepesa Elena, fiica regelui Greciei, iar în 1922 tovarasa sa de distractii Mignon se marita cu regele Alexandru I al Iugoslaviei.
Ramas acasa numai cu sora sa mai mica, Ileana, printul descopera în ea un bun camarad cei doi petrecând din ce în ce mai mult timp împreuna.
În anul 1920 regina Maria primeste în dar, din partea orasului Brasov, Castelul Bran. Nicolae si Ileana îndragesc din prima clipa locul, printul având propria sa camera în Bran.
Dupa ce regina termina de amenajat locuinta, cei trei îsi vor petrece aici câteva saptamâni din vara în fiecare an.
Tot în aceasta perioada apar si unele mici zvonuri în legatura cu viata deloc disciplinata pe care o ducea printul. Regina Maria este hotarâta de aceasta data sa taie raul de la radacina, nevrând sa se mai ajunga si acum în situatia creata de Carol. Ea îi atrage atentia fiului sau sa fie mai cumpatat cu distractiile.
Ca membru al familiei regale, participa la diferite festivitati, prezida unele societati si asociatii sportive sau de caritate. Nu-l interesau problemele politice si nici nu dorea sa se implice în activitati care impuneau exprimarea unei optiuni politice.

┬á┬á┬á┬á 5. Ileana (n. 5 ianuarie 1909 (stil nou), Bucuresti ÔÇô d. 21 ianuarie 1991, Pennsylvania) a fost fiica cea mica a regelui Ferdinand I al Rom├óniei si a reginei Maria, arhiducesa de Austria prin casatorie si stareta ortodoxa, sub numele de "Maica Alexandra".
Educatia a primit-o cu precadere în familie, de la pregatitori, de la parinti si de la personalul curtii. De la mama sa a învatat limbile engleza si franceza, iar de la tata - germana.
A fost crescuta cu dragostea fata de România, poporul, traditiile si limba româna.

     A frecventat Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie. A studiat sculptura cu Ion Jalea si pictura cu Jean Al.Steriadi. În 1926 calatoreste împreuna cu Regina Maria si fratele Nicolae în America, si apoi în Spania.
┬á┬á┬á┬á ├Än timpul ÔÇ×RestauratieiÔÇť, Ileana se afla ├«ntr-un voiaj ├«n Egipt. Ea a salutat gestul politic al fratelui sau, ├«nsa, la scurt timp, noul Rege, Carol al II-lea, a hotar├ót sa-i restr├ónga aparitiile publice, deranjat de popularitatea Domnitei de str├ónsa legatura a acesteia cu Regina Maria.

┬á┬á┬á┬á La sf├órsitul anului 1930, Ileana ├«i scria Regelui Carol al II-lea: ÔÇ×Te rog sa ├«nlaturi ne├«ncrederea ce o ai ├«n mine caci stii c├ót de mult tin la tine si cum ma doare sa te vad suparat. Fii ├«ngaduitor, vreau sa fac bine, vreau sa te multumesc, dar sunt t├ónara si gresesc fara sa vreau. ├Än orice clipa sunt gata sa te servesc fiindca ├«mi esti Rege si apoi esti fratele meu pe care ├«l iubesc at├ót de multÔÇŁ. Dar Regele, hotar├ót sa nu ├«mparta cu nici un alt membru al familiei regale puterea politica si popularitatea de care se bucura familia regala, a gasit o solutie simpla de ÔÇ×a scapaÔÇŁ de sora sa: Ileana trebuia sa se marite cu un print strain si sa plece din tara.
├Än vara anului 1930, ├«nsotind-o pe Regina ├«ntr-o vizita ├«n Spania, Principesa ├«l ├«nt├ólneste la Barcelona pe Arhiducele Anton de Habsburg, ÔÇ×un baiat foarte frumos, ├«nalt, blond, sportiv, distinsÔÇť.
În martie 1931, Ileana si Regina Maria, întorcându-se dintr-o vizita la Paris, raspund unei invitatii primite din Umrich, de la resedinta verilor Hohenzollern. Aici, Ileana îl reîntâlnedte pe Arhiducele Anton. Se pare ca reîntâlnirea nu era întâmplatoare, Arhiducele fiind chemat la dorinta expresa a Regelui Carol al II-lea.
Initiativa s-a dovedit inspirata. Pe 20 aprilie 1931, Ileana îi cere fratelui sau binecuvântarea si consimtamântul ca sef al Casei Regale.
La întoarcerea în tara, Ileana a anuntat oficial ca intentioneaza sa se casatoreasca cu arhiducele austriac.
Seful Casei Regale Române, Regele Carol al II-lea, îsi da acordul.
Anton era fiul Arhiducelui Leopold-Salvador de Habsburg-Toscana si al Arhiducesei Blanka de Bourbon, infanta Spaniei, nascut la 20 martie 1901, în Viena imperiala. Numele complet al Arhiducelui era Anton Maria Franz Leopold Blanka Carl Iosef Ignatz Raphael Michael Margaretha Nicetas, un nume demn de un arhiduce de Austria, primit în amintirea nasilor de botez. Dupa proclamarea Republicii Austria, Anton si familia sa se retrag în Spania.
Arhiducele, absolvent al Scolii Superioare de Inginerie din Madrid, s-a angajat la uzinele Ford din Londra, dupa care s-a stabilit la Barcelona, unde a deschis, împreuna cu fratele sau Franz-Josef, un service automobilistic si de aviatie.
Împatimit aviator, era câstigatorul a numeroase concursuri aviatice internationale. Astfel, pe cei doi logodnici îi apropia si pasiunea pentru sport, fiind cunoscute preocuparile Ilenei pentru calarie, automobilism si yachting.
     Casatoria Ilenei a fost rodul unei iubiri împartasite de ambii soti si o decizie acceptata fara rezerve de Casa Regala Româna, fiind pentru prima oara când un membru al familiei regale române s-a casatorit fara a încheia o casatorie morganatica sau fara a trebui sa respecte o alianta matrimoniala.
A fost ultima casatorie oficiala încheiata în tara pentru un membru al familiei regale române.
Cerimonia casatoriei are loc la Castelul Pelisor, pe data de 26-27 iulie, la vârsta de 22 de ani. Pentru ca tatal ei murise în 1927, a fost condusa la altar de fratele ei mai mare, regele Carol al II-lea.
Conjucturile politice ale timpurilor, revolutia din Spania si decizia lui Carol al II-lea ca descendentii din familia Habsburg sa nu fie nascuti pe pamânt românesc a pus pe tinerii casatoriti în mare dificultate. Ei sunt nevoiti sa plece în Austria în 1931. S-au stabilit la Castelul de la Sonnberg, în apropierea Vienei. Aici se nasc cei sase copii:
Stefan, Arhiduce de Austria (1932-1998)
Maria Ileana, Arhiducesa de Austria (1933-1959)
Alexandra, Arhiducesa de Austria (n. 1935)
Dominic, Arhiduce de Austria (n. 1937)
Maria Magdalena, Arhiducesa de Austria (n. 1939)
Elisabeta, Arhiducesa de Austria (n. 1942)
În timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial Ileana a organizat un spital pentru soldatii români la castel.
În martie 1944, ca sa scape de persecutiile nazistilor s-a mutat de la Viena cu întreaga familie înapoi în România unde a locuit la Castelul Bran, primit de mama sa cadou din partea orasului Brasov.
├Änfiinteaza l├ónga Castel, ÔÇ×Spitalul Inima RegineiÔÇŁ, ├«n onoarea reginei Maria.
Din nefericire, tara a fost invadata la scurt timp de armata rosie, iar regele Mihai a fost fortat sa abdice de Vîsinski, general al KGB. Principesa s-a mutat cu întreaga sa familie întâi în Elvetia apoi în Argentina.
În 1954 mariajul cu Arhiducele Anton s-a terminat prin divort.
În acelasi an principesa s-a recasatorit, de acesta data cu Stefan Isarescu în Newton, Massachusetts, mariaj terminat în 1965 prin divort.
În 1959, principesa a fost foarte afectata de moartea fiicei sale, Maria Ileana (Minola) si a sotului ei, contele polonez Jaroslav Kottulink, într-un accident aviatic în Brazilia (15 ianuarie 1959).
Principesa s-a alaturat Bisericii Ortodoxe Române si sub numele de Maica Alexandra a devenit stareta manastirii cu hramul "Schimbarea la fata" din Ellwood City, Pennsylvania, pâna la moartea sa în 1991.

     6.Mircea - (13 ianuarie 1913 - 2 noiembrie 1916). Oficial, Mircea a fost cel de-al treilea baiat si cel mai mic copil al Reginei Maria si a Regelui Ferdinand.
Unii ziaristi ai epocii, si în urma lor unii istorici considera, însa, ca tatal biologic a lui Mircea ar fi fost Printul Barbu Stirbei. Acestia se bazeaza pe observatia faptului ca Mircea si Printul Stirbei aveau ochi de culoare neagra, în timp ce Regina Maria si sotul ei, Regele Ferdinand aveau ochi albastri. (Ochii albastrii sunt un caracter recesiv. O persoana cu ochi albastri sau verzi, numita homozigot recesiv nu poate transmite culoarea caprui).
Printul Mircea a murit de febra tifoida în toamna anului 1916, în plin prim razboi mondial.
Fratele lui Mircea, viitorul rege Carol II si prima sa sotie, Zizi Lambrino si-au numit copilul lor (care s-a nascut în 1920) Mircea, în memoria printului Mircea care murise cu 4 ani înainte.
     Daca citim cu obiectivitate, constatam ca mama lui Missy a avut mai mare noroc cu pruncii ei decat fiica ei, Missy.
Chiar daca nu tinem cont de cunostintele de spiritualitate, tot putem trage niste concluzii. Macar cele legate de umila noastra cunoastere in domeniul biologiei si al stiintelor, in ansamblu. Si chiar ce cunoastem e in mare parte gresit, dar tot putem incerca sa ne explicam, pentru noi insine, fara pretentii, ce s-a intamplat.
     Poate va intrebati de ce sa tragem noi concluzii.
Uite asa, pentru exercitiu, ca sa invatam ce sa facem si cum sa-i crestem pe copiii si nepotii nostri.
Sa le multumim acestor oameni ca si-au pus viata in vitrina in sprijinul viitorimii.
     Sa observam intai similitudinile.E mai usor.
Marea Ducesa Maria, mama lui Missy, rusoaica, patriota, germanofila si anglofoba.
Face o casatorie politica, nu l-a iubit, nici macar nu si-a apreciat sotul, care era o fire slaba.
A facut 5 copii pe care s-a straduit singura sa-i rostuiasca. E adevarat ca nu a vrut nici sa se amestece cu familia ei engleza pe care o detesta, dar nici nu i-ar fi folosit caci nu se prea pricepeau si erau deja si indolenti de atita trai fara provocari.
Ca fiica a Rusiei, desi era de origine germana, a fost solidara cu neamul in care s-a nascut ca orice principe adevarat. Recititi ce i-a spus Ferdinand lui Nicolae in preziua declararii razboiului. In aceeasi zi ii spusese si lui Petre Carp, care germanofil fanatic, voia sa-l convinga pe rege ca Hohenzollernii nu pot fi invinsi, ca nu este adevarat intrucat tocmai a fost infrint unul, el insusi.
     Ferdinand era fiul Antoniei infanta de Portugalia care era fiica reginei Maria II Braganza, a Portugaliei. Tatal ei era Pedro I imparatul Braziliei si rege al Portugaliei. Maria este fiica Charlottei de Bourbon-Parma si nepoata Mariei-Luisa de Bourbon-Parma. Aceasta este, la rindul ei, nepoata Mariei Leszczynskaia.

     Prin urmare, FERDINAND I DE ROMANIA ESTE A-6-A GENERATIE(dupa mama) DE LA MARIA LESZCZYNSKAIA http://www.vavivov.com/art.php?id=123
Biserica ne spune ca "tragem pacatele rudelor pana la al 9-lea neam", dar si binecuvintarile.
Din partea tatalui o avea ca bunica pe Josefina de Baden, a carei sora a devenit sotia tarului Alexandru I al Rusiei. Era deci ruda cu sotia sa Missy prin bunica lui din partea tatalui si a bunicii Mariei din partea mamei. Insa, matusa lui Stefania, sora lui Carol I, se casatoreste cu Pedro V, regele Portugaliei, deasemeni fiu al Mariei II, regina Portugaliei. SI DIN PARTEA TATALUI ERA RUDA DE GRADUL 6 CU MARIA LESZCZYNSKAIA
     MARIA LESZCZYNSKAIA era (dupa mama) a 4-a generatie de la Ieremia Movila, si tot pe linie materna, a 6-a generatie de la Stefan cel Mare si a 5-a de la Petru Rares.
     Putem spune ca Ferdinand s-a intors acasa.
Probabil din acest motiv a fost asa de apropiat de romani. "Singele apa nu se face", desi, dupa acte, era german 100%.
Ereditate grea. Si mereu intilnim cifra 6, care este o cifra de foc si de pamant. Foc pe pamant! Avea de "rezolvat" tot ce se strinsese la noi, de la Stefan cel Mare pina la sosirea lui Ferdinand in Romania.

     Sa vedem cum sta si Missy cu ereditatea.
Franz Friedrich Anton von Sachsen-Coburg-Saalfeld, este bunicul (din partea mamei) al reginei Victoria, dar si al sotului ei, Albert (din partea tatalui).
Dar unchiul lui Albert din partea tatalui s-a casatorit cu Maria II de Portugalia. Ambii soti erau rude cu Maria II.
Missy era ruda de gradul 5 cu Maria II a Portugaliei si , deci, ruda de rangul 7(din partea tatalui) cu Maria Leszczynskaia.
Ia sa vedem ce gasim in ramura ruseasca a lui Missy.
Mama ei era nepoata Louisei de Baden, sotia tarului Alexandru I, care era sora Josefinei de Baden, bunica lui Ferdinand I. Deci si din partea mamei era ruda de gradul 7 cu aceeasi regina a Frantei, sotia lui Ludovic al XV-lea.
     Missy este o generatie mai departe de acea Marie decat sotul ei.
Aceasta fiind deja generatia 6 de la Stefan cel mare, nu a mai ajuns mai nimic din "mostenirea" lui pana la Missy ori la Ferdinand.
Au achitat alte generatii, daca ar fi sa luam de bun ce spune biserica.
     Daca ar fi fost asa, acesti tineri n-ar fi ajuns la noi, poate doar in Polonia sau in Franta. Caci le mai ramanea cate ceva de rezolvat din mostenirea Mariei Leszczynskaia.
Doar ca nu preluam "pacate" ci ne achitam karmele proprii.
Stupiditatea cu pacatele altora care, chipurile, ne-ar apasa, e o minciuna. Dar daca e o minciuna, totusi ceva exista. Asta am simtit cu totii "pe propria piele". Da, dar ajungem la reintrupare si asta doare rau!
     In realitate numarul personajelor participante este destul de mare, dar NUMARUL ENTITATILOR ESTE MIC.
Pentru cine inca nu stie, o entitate poate avea intr- un ciclu de viata, sute daca nu chiar o mie de intrupari.
Ciclul reprezinta o poerioada de 12x26.000 ani. Pentru entitatile conducatoare, care raspund de vietile a milioane de oameni, exista atit karma proprie cat si karma colectiva a grupului condus.
A fi rege e o meserie, nu un rang de noblete. Si cand o entitate a avut o astfel de functie, ea revine in acelasi neam pina ce-si termina treaba.
Indiferent de personajul in care se reintrupeaza, entitatea este aceasi. Si inca ceva important de stiut: entitatile coboara in grup si cam in aceeasi perioada.
La inceputul ciclului intruparile se faceau cu pauze mari. Acum, la final de ciclu, intruparile se fac rapid. Perioada de odihna este foarte scurta, uneori reintruparea este imediata.