Educatie si instruire de Omraam Michael Aivanhov publicat la 23.01.2009
Educatie si instruire de Mihael Omraam Aivanhov publicat la 31 Aug. 2007
Educatie si instruire
     Deseori mi s-au pus īntrebari referitor la educatia copiilor iar eu spuneam: „vedeti voi, s-a facut mult īn scoli īn acesti ultimi ani, pentru copii si adolescenti.
Dar ce s-a ameliorat? Partea exterioara.
Li s-au dat scoli mai mari, mai frumoase, cu laboratoare, radio, cinema, TV, terenuri de sport, piscine... dar cu toate acestea copiii nu s-au ameliorat.”
     Īn trecut, nu se acorda aāta importanta laturii exterioare. Orice casa, orice grajd chiar puteau servi drept scoala; vāntul sufla prin ferestre astupate cu putina hārtie; nu exista provizie de lemne iar copiii care veneau de departe aduceau fiecare cīte un bustean pentru a īntretine focul.
Cāteodata ei nu aveau nici macar carti, doar profesional avea una. Dar iata ca din aceste scoli ieseau fiinte exceptionale, caractere puternice nobile, modele.
     Īn timp ce astazi cānd s-au asigurat toate conditiile materiale, ies din scoli pungasi, fiinte viclene, interesate, necinstite .
Ei sunt foarte instruiti, da; pentru a recita, pentru a va uimii, ei sunt capabili, dar caracterul lor nu este atāt de solid sau nobil.
Si daca va povestesc cum eu mergeam la scoala !
Tatal meu a murit cānd eu eram foarte mic si noi eram saraci, atāt de saraci, īncāt mama mea nu putea sa-mi cumpere carti.
Deseori chiar, plecam la colegiu dimineata fara a mānca si pe timpul cursurilor eram somnolent, aproape adormeam.
Īn timpul recreatiei īmprumutam cartile colegilor mei, īncercānd sa īnvat rapid cāte ceva din lectie, iar cānd profesorul ma īntreba īncercam sa regasesc cīte ceva din ce am citit pe timpul acelor cāteva minute.
Acum vad ca toate aceste dificultati pe care a trebuit sa le īnfrunt au trezit īn mine anumite facultati de care am beneficiat mai tārziu.

     Cānd traiesti confortabil te cloroformezi. Nu oamenii foarte bine instalati īn viata au fost cei care au dat mari lucruri umanitatii.
Toti cei care nu au dus lipsa de nimic, mergeti sa vedeti ce vorbesc, cu ce se ocupa! Cu lucruri neīnsemnate, idiotenii.
Unii vor spune:” dar toate aceste scoli bine echipate sunt utile, copii nostrii vor deveni tehnicieni, ingineri”. Da, de acord, ei vor deveni tot ceea ce veti dori voi. Dar oare fericirea umanitatii depinde absolut de progresul tehnic, de confort, de viteza? Actualmente, oamenii nu se intereseaza decat de progresul material ca si cum nu ar exista multe alte domenii unde de asemenea ar trebui sa progreseze?
Cu toate ameliorarile tehnice care au fost realizate, viata nu sa ameliorat: oamenii nu sunt mai fericiti, mai linistiti, mai luminosi, nici macar mai sanatosi!
     Īn dorinta laudabila bineīnteles de a ameliora partea exterioara, s-a uitat partea interiooara, CARACTERUL.
Īnvatatorii, profesorii si chiar parintii au gāndit ca este suficient sa dea copiilor cele mai bune carti, un material mai perfectionat, dar din nefericire acesta nu a dat atāt de bune rezultate.
Multi, bineīnteles īsi dau seama, ei vad ca, cu toate aceste ameliorari si īn pofida tuturor observatiilor si pedepselor, copii nu se amelioreaza, din contra. De ce?
Pentru ca ei nu au īn fata lor exemple vii. Pentru a obtine rezultate trebuie ca īnvatatorii, educatorii sa fie modele.
Si cum primii educatori sunt parintii, daca parintii īsi rateaza vocatia, daca ei dau sfaturi si fac contrariul a ceea ce ei spun, copiii īsi dau seama ca ceva nu este īn regula.
Īn acest moment, nu numai ca parintii īsi pierd autoritatea, dar copiii īncep sa le urmeze exemplul: ei īsi dau seama ca exista doua adevaruri, unul pentru altii si unul pentru sine īnsuti si ca pot face tot ceea ce vor cu conditia sa salveze aparentele.
     Deci toti se exerseaza pentru a deveni capabili de a īnsela, de a face fraude, deoarece aceasta este exemplul pe care īl au īn fata ochilor.
La ora actuala, majoritatea pedagogilor sunt intelectuali care nu au o adevarata vocatie pentru meseria lor: ei au citit carti care le-au dat cāteva cunostinte superficiale, dar īn interiorul lor nu au nimic pedagogic.
Un veritabil pedagog trebuie sa fie nascut pedagog si doar prin prezenta sa , privirea sa, prin emanatiile sale, copiii sunt educati.
S-au vazut īn istorie barbati si femei care s-au nascut cu aceasta iubire, aceasta calitate morala care influenteaza copiii.

     Deoarece copiii sunt sensibili, ei sunt ca animalele care simt de departe daca voi sunteti un stapān sau nu.
Priviti calul: daca, calaretul este un fricos calul o simte si hop, la Pamānt!
Altfel, el se supune. Iar copiii au si ei aceasta intuitie naturala.
     Din ce īn ce mai mult, se vad totusi profesori si īnvatatori care pun la īndoiala metodele lor pedagogice si putin mai tārziu ei vor īntelege ca pentru a educa tinerii trebuie sa fii tu īnsuti impecabil, altfel nu se poate avea o buna influenta asupra lor.
Si dece este astfel? Copiii, v-am spus-o, au flerul animalelor si judecata lor este infailibila.
Nu īmi este teama de judecata adultilor, dar mi-e frica de cea a unui copil deoarece este o judecata teribila.
Opinia copiilor este foarte importanta pentru mine, pentru ca ei vad, ei simt, ei au simtul adevarului.
Cānd eram elev la colegiul din Varna, pe timpul razboiului din 1914-1918, majoritatea profesorilor nostri au trebuit sa plece pe front si avem īnlocuitori care veneau pentru un aunmit timp sa ne tina cursurile.
Īntr-un an am avut succesiv doi profesori de matematici.
Primul, de īndata ce intra īn clasa declansa un vacarm asurzitor, elevii īncepeau sa rāda, sa glumeasca, putea sa faca orice pentru a restabili linistea, sa strige sa gesticuleze, sa ameninte. Inutil.
El mergea chiar sa-l caute pe director, dar odata directorul plecat, zgomotele si rāsetele reīncepeau. El era totusi blānd si īmi era mila de el si nu īntelegeam de ce camarazii mei erau atāt de cruzi.
O data am fost chiar atāt de indignat de atitudinea lor, īncāt īn absenta sa am luat cuvāntul pentru a le spune ca ceea ce ei faceau nu era prea frumos.
Ei au fost de acord sa se cuminteasca si pe timpul a doua zile a fost mai bine. Apoi din nou dezordinea a reīnceput.
Īn realitate s-ar fi zis ca, prin modul sau de a fi, profesorul īnsusi era cel care provoca reactia elevilor, ca si cum ceva se degaja din el spre a provoca vacarmul si ilaritatea.
Īntr-o zi el a plecat si a fost īnlocuit de un omulet care intra īn clasa usor fara ca macar sa ne priveasca.
Dar de īndata ce el aparea, elevii se asezau la locurile lor īn tacere si nu mai miscau; el īsi ppunea registrul pe birou si īncepea lectia cu o voce linistita.
Niciodata nu se īnfuria, niciodata nu ne ameninta, niciodata nu ne pedepsea.
El cunostea perfect tot ceea ce ne īnvata, nu ezita niciodata si noi eram obligati sa muncim.
La aceea epoca aveam 15-16 ani si aceasta m-a impresionat foarte mult. Iar acest omulet care nu avea īn exterior nimic remarcabil, mi-a ramas īn memorie.
Nu numai cunostintele sale ne impuneau, dar si prezenta sa, ce emana din el.
     Īn scoli īn universitati se īntālnesc unele cazuri asemanatoare de profesori care, imediat fara a face aproape nimic pentru aceasta, se impun elevilor si studentilor.
Este si cazul acelor Yoghini care traiesc īn padurile Indiei, in mijlocul tigrilor, cobrelor, fara ca acestia sa īndrazneasca vreodata sa se apropie de ei pentru a le face rau.
Din cauza puritatii lor, a virtutilor lor, acesti yioghini au vibratii pe care animalele le simt si de aceea ele īi respecta, pe cānd pe ceilalti ele īi ataca.

     Daca instruirea ia din ce īn ce mai multa importanta, este pentru ca toti stiu ca gratie ei, vor putea ajunge la cele mai bune situatii, cele mai glorioase, cele mai bine platite.
Īn acest timp educatia este neglijata pentru ca ea nu da niciunul din aceste avantaje. Din contra chiar, cel care a dat preferinta calitatilor morale este aproape totdeauna īnlaturat de indivizii descurcareti si fara scrupule.
Si apoi este mai dificil sa lucrezi pentru a-ti ameliora caracterul decāt pentru a obtine diplome universitare. Oricum aici este si greseala parintilor . Bineīnteles, ei sunt multumiti sa aibe copii ascultatori, sinceri, respectuosi, cinstiti, dar ei sunt si mai multumiti daca acestia sunt primii īn clasa sau daca se pot remarca recitind cīteva poezii sau jucānd mici piese pentru parinti, esentiale sunt calitatile intelectuale ale copiilor lor si nu cele morale; aceasta am vazut-o, am constatat-o si mai tārziu, cīnd copiii sunt instruiti, eruditi chiar si influentati de nu se stie ce filosofie, ei se īntorc īmpotriva parintilor lor pentru a-i critica si a le face reprosuri.
Si atunci , saracii parinti sunt stupefiati: ei au facut atātea sacrificii pentru a-si instrui copiii si iata cum acestia se servesc de aceasta instruire pentru a-i lovi mai bine!

     De aceea eu spun tuturor celor care au copii: „ Daca voi vreti ca instruirea pe care o dati copiilor vostri sa nu se īntoarca īntr-o zi īmpotriva voastra, acceptati adevarurile Stiintei Initiatice, mariti lumina īn voi si veti putea marca spiritul copiilor vostrii de o suta de ori mai bine decāt profesorii lor.”
Nu trebuie ca parintii sa-si imagineze ca au facut esentialul pentru copiii lor asigurāndu-le instruirea.
Nu aceasta iluzie nu poate decāt sa provoace razboiul īntre cele doua generatii, pentru ca īn scoli copiii vor achizitiona cunostinte pe care parintii sunt departe de a le avea si cānd ei vor reveni cu diplomele si asa zisa lor superioritate, ce nu vor auzii parintii!
Ei vor fi tristi si nemultumiti de a vedea ca , copii lor se arata ingrati, grosolani, violenti, dar a cui este vina? A lor īnsisi!
De ce nu au facut ei nimic pentru a obtine o lumina si virtuti astfel īncāt, cu toata cunoasterea lor copiii sa-i simta īntotdeauna superiori lor?
Da, aici trebuie sa fie scopul tuturor parintilor: sa devina atāt de nobili, de elevati, luminosi, puternici īncāt sa fie absout de netrecut.
     Daca parintii vor īntr-adevar sa-si pastreze copiii foarte aproape de ei, daca vor ca ei sa-i iubeasca, sa-i admire si sa nu-i abandoneze niciodata, trebuie ca ei sa le dea un exemplu extraordinar.
Altfel, eu īi previn, copiii vor fi pierduti pentru ei.
Contānd doar pe solutii de facilitate, ei devin slabi, vulnerabili si ziua īn care problemele se prezinta īi va gasi prabusiti.
Si care este utilitatea de a fi prabusit?
Nu trebuie sa ajunga acolo, ci sa reflecteze si sa faca īn asa fel īncāt sa depaseasca dificultatile, īn momentul īn care ele se vor prezenta.
     La ora actuala, asistam la tot felul de manifestari anormale ce au drept cauza importanta exagerata acordata instruirii.
Bineīnteles, instruirea este necesara, indispensabila, dar suntem pe cale sa ucidem copiii si studentii cu prea multe cunostinte inutile.
De altfel, de īndata ce si-au terminat studiile si au trecut examenele, ei se grabesc sa stearga totul din creierul lor.
De ce sa fi strāns atātea cunostinte inutile, de ce sa fi pierdut atātia ani, daca īn definitiv este pentru a se grabi sa uite totul si sa nu fi īnvatat nimic din ceea ce este esential īn viata?
Iar ceea ce este esential, va voi spune prezentāndu-va acum modul īn care vad Initiatii aceasta problema a educatiei.

     Initiatii stiu ca fiinta umana este comparabila cu o īmparatie ai carei locuitori sunt propriile sale celule, iar el este regele.
Din nefericire, īn majoritatea cazurilor nu este decāt un rege detronat, deoarece el a fost rasturnat de poporul sau pe care nu a stiut sa-l guverneze īn mod īntelept: el nu a īnteles ca trebuia sa-si educe celulele astfel ca ele sa-si poata īndeplini, toate, īn mod corect sarcina.
Īn loc sa intre īn locul sau de monarh, el era ocupat sa alerge īn cautarea placerilor de toate felurile, īncāt nu-i mai ramānea timp pentru a se apleca asupra nevoilor poporului sau.
Pe timpul cāt era acolo, scufundat īn activitatilesale inutile sau chiar criminale, anturajul sau nu-si dadea seama de nimic, era poate pe cale sa-l admire, dar propriile sale celule īl spionau, deoarece el nu se putea ascunde de ele si īntr-o zi ele au decis sa-l rastoarne pe acest suveran nedemn.
Celulele noastre sunt vii, inteligente si ele ne supravegheaza. Cum ele sunt īntotdeauna īn comunicare cu noi, nu putem sa scapam vigilentei lor.
Cele mai mici fraude, cele mai mici viclenii se īnregistreaza asupra lor, si cātva timp dupa aceea, ele ne urmeaza exemplul ele īsi spun: „ haideti, sa bem, sa māncam, sa stricam, stapānul nostru este ca noi si noi suntem ca el!”
Iata ceea ce nu se stie: ca celulele noastre ne urmeaza exemplul.
     Īnainte de a ne lansa īn educatia altora, fiecare trebuie sa fie pedagogul propriilor sale celule stiind ca un popor al carui rege īi da un exemplu prost, īl imita, iar mai apoi īl detroneaza.
Pe cānd un rege daca da un exemplu de bunatate, de noblete, de cinste, celulele sale, care īl imita, fac totul pentru a-l sustine, ele devin atāt de ascultatoare, atāt de radiante īncāt aceasta radiatie ajunge sa se manifeste chiar īn exterior.
Aceasta radiatie, aceasta emanatie este cea care actioneaza asupra oamenilor, animalelor si chiar asupra vegetatiei.
Ceea ce omul a creat interior prin munca sa, se reflecta īnainte de toate īn interior, asupra propriilor celule; abia dupa aceea creatiile sale ies pentru a-i influenta pe ceilalti.
Daca voi nu cunoasteti aceasta lege, nu veti ajunge niciodata la nici o realizare veritabila, deoarece mai īntīi lucrurile trebuie sa se creeze si sa se organizeze, īnainte de a se concretiza īn planul fizic.
Sa nu credeti ca doar celorlalti le dati bunul sau prostul exemplu. Nu, voi īl dati īntīi celulelor voastre, iar cīnd ele vad ca voi traiti īn anarhie, ele la fel devin anarhice, imposibil sa le faceti sa va asculte!

     Īn momentul cānd vreti sa va impuneti, ele nu va asculta si astfel nu mai este posibil sa va stapāniti senzualitatea, furia, lacomia etc... Pe cānd, daca reusiti sa cāstigati īncrederea celulelor voastre, voi puteti avea o mare putere asupra lor: daca vi se īntāmpla sa fiti īntr-o proasta dispozitie, dupa cāteva minute de concentrare, ele va asculta si voi regasiti pacea si lumina.
Deci, daca ati dat pāna acum un exemplu rau celulelor voastre, trebuie ca de acum īnainte sa le aratati o mai buna atitudine, un mai bun mod de comportare. Deoarece celulele va privesc, vor lua aceste schimbari īn considerare si va vor imita.
Mai īntāi noul vostru comportament nu li se va parea prea natural, dar putin cāte putin el va deveni astfel si veti fi fara īncetare sustinut, īmpins īn aceeasi directie.
     Un om care a lucrat mai īntāi asupra propriilor sai copii din interiorul lui, cānd trebuie sa educe pe alti copii īn exterior, sau chiar barbati si femei , nu are nimic gol īn el, nimic nu este vid: din contra, este plin, puternic, vibrant si toti simt ca este un adevarat pedagog, ca exista īn el o integritate, o unitate, ca nu se preface.
Da, deoarece īn interiorul lui toti locuitorii sai īl sustin si īi dau forte. De aceea prezenta sa este magica; orice ar spune, el obtine rezultate, pentru ca toata fiinta sa este obisnuita sa lucreze īn aceasta directie, el nu este divizat: exterior asa, iar interior contrariul.
     Trebuie sa ajungeti la aceasta integritate, la aceasta unitate: asa cum va aratati īn exterior, sa va aratati si īn interior.
Īn acest moment, deveniti foarte puternici ca pedagogi, ca educatori. Aceasta este adevarata putere, puterea magica, deoarece toate celulele omului degaja ceva veridic.
Altfel, doar partea care vorbeste degaja cīteva raze de adevar, dar tot restul striga: „Nu , nu, nu, este fals!”
Īn adevar, īn unitate se gaseste adevarata magie. Magia subintelege īntotdeauna o unificare a tuturor fortelor, a tuturor energiilor; īn dislocare, īn risipire, nu exista nici o magie.
Dar cīnd vorbesc de magie, voi trebuie sa ma īntelegeti: eu nu ma ocup de magie, eu nu citesc carti de magie sau de vrajitorie.
Este mult timp de cānd am rasfoit cāteva pentru a avea o idee, dar eu nu am timp de pierdut cu aceste lecturi.
Pentru mine, tot universul, toata viata este magie: adevarata carte de magie este etalata aici, īn fata tuturor, dar nu stiti sa o cititi.
     Īn realitate, exista trei categorii de educatori:
-cei care pretind de la copiii lor sau de la elevii lor respectul anumitor reguli, dar īn acelasi timp aratānd ca ei īnsisi nu respecta nimic;
-cei care dau īntr-adevar exemplu altora prin amor propriu, prin vanitate, pentru a-si conserva prestigiul, dar care īn secret īsi permit multe īncalcari;
-si īn fine a treia categorie, Initiatii, adevaratii pedagogi care, nu sunt divizati. Ei sunt tot ceea ce spun, ceea ce doresc, sunt chiar chintesenta lor.
Aici trebuie sa ajungeti.

     De aceea va voi spune ca pentru mine, cel mai mare pedagog este soarele. Da, el este maestrul meu.
El mi-a spus: „ crede-ma, toti asa zisii pedagogi nu cunosc nimic din adevarata pedagogie.
Ei nu stiu ca pentru a-i īncalzi pe ceilalti, trebuie sa fii cald, ca pentru a-i lumina pe ceilalti trebuie sa fii luminos, ca pentru a-i īnsufletii pe altii trebuie sa fii viu.
Educatorii vor sa impuna tinerelor generatii calitati morale pe care ei īnsisi nu le poseda, si deci pe care nu pot sa le dea exemplu.
Cum vrei tu ca tinerii sa nu se revolte?
Este normal ca ei sa nu asculte”. Da iata ce mi-a spus Soarele.
     Un adevarat pedagog trebuie sa emane calitatile pe care vrea sa le insufle, trebuie sa faca īn asa fel īncāt sa fie contagios, stimulant, irezistibil!
Un adevarat poet, un adevarat muzician īi īmpinge pe ceilalti sa devina poeti, muzicieni.
Un adevarat purtator de iubire, īi face pe ceilalti plini de iubire.
Un general īndraznet, plin de bravura, isi influenteaza soldatii : ei se arunca la asalt si obtin victoria.
Imaginati-va un fricos, un temator care striga:”īnainte!” cu o voce tremuratoare, nimeni nu-l va urma.
Educatorii spun: „trebui sa fii bun, sa fii cinstit, sa fii...” dar ei sunt oare?
Atunci, cum vreti voi ca tinerele generatii sa fie antrenate?
     Educatia actuala ramāne la suprafata, la periferie.
Dar adevarata pedagogie este o pedagogie de centru.
Daca interiori sunteti nobil, drept si cinstit, chiar fara a spune nimic, veti face fiintele din jurul vostru nobile, drepte si cinstite.
A da exemplu, toata puterea magica a pedagogiei se afla aici, eu nu o voi repeta niciodata īndeajuns.
Restul nu sunt decāt amuzamente, baliverne.
Se stie, se citeste, se scrie, se explica, se fac teorii si sunt incapabili sa dea un exemplu.
Nu, eu nu mai citesc carti de pedagogie, sunt prea multe si se contrazic.
Daca voi īmi puneti īntrebari asupra educatiei din diferite tari, asupra noilor sisteme, asupra tendintelor moderne, va voi spune ca nu cunosc nimic din toate acestea.
La mine, toata energia mea, toata vointa mea, sunt concentrate asupra acestei singure idei; cum sa ajung sa fiu un model. Asta este tot.
Daca la sfārsitul anului scolar, īnvatatorii, profesorii sunt atāt de obositi, nu īnseamna ca a se ocupa de copii este o munca epuizanta, ci ca prea deseori īsi fac meseria cu spirit de mercenari: ei se gāndesc īnainte de toate sa-si cāstige existenta.
Nu copii sunt cei care īi preocupa si ei īncearca sa-si termine lucrul cāt mai repede posibil fara a lua vreodata cunostinta de grandoarea misiunii lor, de a lucra asupra sufletului tuturor acestor copii care le-au fost īncredintati de Cer.

     Copiii au multe defecte, bineīnteles, dar din momentul īn care au īmbratisat cariera de educatori, sunt obligati sa se gāndeasca la viitorul acestor copii, sa fie atenti, sa-i iubeasca... iar cum copiii sunt sensibili la iubire si la tandrete, dupa un anumit timp vor sfārsii prin a se schimba.
Cānd eram īnca īn Bulgaria, acum mai mult de 50 de ani, am cunoscut o femeie foarte batrāna care, spre sfārsitul vietii sale, a decis sa īnvete sa citeasca si sa scrie.
Niciodata nu a putut sa o faca cānd era tānara si la vārsta de 70 de ani a cerut sa mearga la scoala.
Era īntr-un sat foarte mic si īnvatatorul a acceptat.
Dar va dati voi seama... reactia copiilor fata de o femeie batrāna asezata ca si ei īn bancile scolii!
Īsi bateau joc de ea si īi faceau necazuri.
Iar ea, nu numai ca nu se supara, dar īi māngāia, īi saruta, le aducea mici cadouri.
Atāt de bine īncāt dupa cātva timp copiii nu-si mai batea joc de ea ci o adorau.
Īntr-o zi cānd ea s-a īmbolnavit si nu a mai putut sa vina la scoala, toti copiii au fost la ea pentru a o implora sa se vindece repede: ei nu mai voiau sa mai studieze daca ea nu era acolo cu ei .
Ei da, dar pentru a putea produce un asemenea efect asupra copiilor, trebuie sa ai o mare iubire, o mare rabdare.

     Au existat uneori educatori extraordinari, ca Pestalozzi care nu era atāt de instruit, dar care, gratie iubirii sale, a obtinut numeroase succese cu copii foarte dificili; dar este rar.
Eu īnteleg ce sarcina enorma este de a educa copiii, dar daca pot sa vorbesc asa cum o fac, este pentru ca īn Bulgaria am fost si eu īnvatator, apoi director de colegiu si am vazut rezultatele pe care iubirea si rabdarea le produc asupra copiilor
Din cauza a tot ceea ce copiii le povesteau, parintii veneau sa-mi multumeasca si sa-mi aduca cadouri. Eu nu stiam chiar ce sa mai fac!
Iar cānd am plecat īn Franta, totii au venit sa ma conduca la gara si plāngeau!
Nu voi uita aceasta niciodata.
Si chiar deseori ma gāndesc la acesti copii, care multi deja au devenit bunici!
     Daca pedagogii s-ar gāndi sa introduca īn mod constient elemente spirituale īn inimile si sufletele copiilor, cum aceste elemente continua dupa aceea sa actioneze, toata viata lor acesti copii īsi vor aminti de acesti barbati si femei care au muncit asupra lor.
Īn starea actuala a lucrurilor copiii nu-si mai amintesc nici macar de īnvatatorii si profesorii lor sau daca īsi amintesc, este aproape totdeauna pentru a-i detesta si a-si bate joc de ei īnca ani multi dupa aceea.
Munca lor nu a avut deci nici un sens, deoarece nu continea nici lumina nici constiinta, nici iubire.
Cānd iubim copiii, nu ne simtim osteniti pentru ca ne-am pastrat sistemul nostru intact.
Dar īnlaturati iubirea, īnlaturati rabdarea, īnlaturati credinta, veti reusi sa va cāstigati dusmani care toata viata īsi vor aminti de voi si veti fi pierduti.
Dar mai ales cānd copiii sunt foarte mici, cei pe care īi cīstigati iubindu-i sunt īngerii lor pazitori.
Fiecare copil are un īnger pazitor care se ocupa de el, care vegheaza asupra lui, care vrea sa-l educe dar deseori el īntāmpina mari dificultati deoarece copilul este supus altor influente.
Īngerul pazitor vegheaza, īl supravegheaza, dar nu poate sa faca totul de aceea el este atāt de fericit cānd vede ca cineva ajuta copilul a carui raspundere o are si īl recompenseaza.
Atunci prin munca voastra buna, nu numai ca voi cāstigati copiii si parintii- deoarece copiii povestesc totul parintilor despre īnvatatorii si profesorii lor- dar si pe īngerul pazitor al copiilor.
Oare asta nu merita efortul, īn loc sa va gānditi sa scapati de copii cāt mai repede posibil?
Īn acest caz este mai bine sa nu fiti pedagog, trebuie sa va schimbati meseria.
     Exista deci metode de cunoscut pentru a lucra cu copiii. Daca vreti, nu va gānditi nici macar la ei, gānditiva la voi.
Pentru a nu termina extenuati, prabusiti, īncercati sa fiti mai calmi, mai rabdatori, mai atenti si voi veti economisi multa energie.
Altfel veti fi totdeauna enervati, veti fi totdeauna īncordati si veti sfārsi prin a va īmbolnavi.
Multi īnvatatori si profesori īsi pierd timpul īnfuriindu-se īmpotriva copiilor deoarece nu reusesc sa-i schimbe.
Dar ce perfectiune prezinta ei īnsisi pentru a-i vrea sa-i schimbe? Majoritatea sunt atāt de ordinari, atāt de mediocri, cum pot ei pretinde sa-i educe pe copiii?
Nu este nici macar vocatia lor.
Unii erau constriti pentru a fi macelari si iata-i educatori! Niciodata ei nu s-au gāndit ca sarcina lor este sa lucreze asupra sufletului si spiritului copiilor si, prin puterea iubirii, sa le imprime ceva divin.
Īn ce universitate se releva viitorilor pedagogi puterea iubirii; ca iubirea este cea care transforma, care educa, care amelioreaza?

     Am spus-o totdeauna, cea mai buna meserie, cea mai nobila este cea de educator, de pedagog.
Evident, nu este parerea īntregii lumi.
Majoritatea nu stimeaza aceasta meserie.
A fi fizicean, avocat, medic, asta da merita osteneala.
Pe cānd īnvatatorii si chiar profesorii sunt putin dispretuiti.
A se ocupa de copii, ce īnseamna aceasta? Aproape nimic.
Si iata ca este tocmai meseria cea mai importanta, cea mai semnificativa. A educa pe copii, este o munca divina!
De aceea am spus īntotdeauna ca va veni o epoca īn care psihologia si pedagogia care sunt īnca subestimate vor fi pe primul loc.
Iar acest moment se apropie.
Aud ca din ce īn ce mai mult atentia se concentreaza īn jurul acestei probleme: fiinta umana, psihologia sa educatia sa .
Deoarece si-au dat seama ca nu poate exista nici succes, nici fericire, stabila pentru umanitate atāta timp cāt aceasta problema nu este pusa la punct.
Numai ca, un lucru este de a simti ca schimbarile sunt necesare, iar alt lucru de a putea sa aduci īntr-adevar aceste schimbari.
Priviti ceea ce se īntāmpla īn politica. Toti vorbesc de schimbare: trebuie sa schimbi asta, trebuie sa schimbi cealalta. Este usor sa vorbesti de schimbari, dar cānd nu esti pregatit sa le aduci, devii grotesc, asta este tot.
     Pentru a asuma aceasta sarcina de pedagog, nu este suficient a studia trei sau patru ani la universitate, trebuie o īntreaga viata si chiar mai multe vieti.
Deoarece secretul pedagogiei se gaseste īn stiinta initiatica.
Īnauntru, īn inima īn suflet, īn spirit, trebuie sa posedati un element pedagogic si acest element care vibreaza, care emana, īi influenteaza pe ceilalti; fara chiar ca voi sa deschideti gura, ei au dorinta de a va imita.
Ei īsi dau seama ca exista ceva īn voi luminos, calduros, viu si aceasta lumina, aceasta caldura, aceasta viata īi ajuta mai bine sa īnteleaga tot ceea ce voi vreti sa le explicati.
De altfel, nu etalāndu-va cunostintele puteti actiona asupra oamenilor.
Cunostintele sunt bineīnteles mijloace puternice; oamenii pot fi facuti sa īnteleaga multe lucruri cu argumente bune, dar aceasta nu este de ajuns: ei pot foarte bine sa īnteleaga, dar ei nu se vor misca.
Doar iubirea, convingerea, īncrederea sunt puteri care stimuleaza care inspira. Sunt foarte vii. Iubirea si credinta, iata puterea adevarata!
Īn fata dificultatilor vietii, cel care poseda cunoasterea intelectuala, dar care nu poseda decāt aceasta, este slab, temator, se clatina, pe cānd cel care poseda iubirea si credinta, chiar fara a stii mare lucru, continua sa mearga, sa se ridice, sa īnfrunte toate obstacolele.

     Este spus īn evanghelii: „ Daca aveti credinta cāt un bob de mazare, veti putea spune acestui munte misca-te si el se va misca”. Evident este simbolic.
Iisus nu a vrut niciodata ca oamenii sa se apuce sa mute muntii de la locurile lor. Muntii stau bine acolo unde sunt, nu īncercati sa-i puneti īn alta parte, lasati-i linistiti.
Natura i-a plasat cu foarte multa īntelepciune pentru a transmite anumiti curenti si radiatii.
Muntii de care vorbeste Iisus, sunt alt fel de munti situati īn intelect, īn inima, īn vointa.
Sunt neglijati acesti munti de obscuritate, de egoism, de lene si voi vreti sa atacati frumosii munti inocenti pe care Dumnezeu i-a facut! Oare Iisus a deplasat munti? Nu, el nu se ocupa de astfel de lucruri, dar el a deplasat munti, īmparatii si continente īntregi īn capul si inima fiintelor; el a zdruncinat tot pamāntul.
     Īntelegeti-ma bine: nu este suficient de a acumula cunostinte, trebuie sa lucrati asupra iubirii, credintei, īndraznelii, altfel veti ramāne slabi.
Veti fi ca cel care īsi petrece tot timpul sau īn biblioteci si care atāt de scufundat īn cartile sale, uita sa manānce: el citeste, citeste, dar devine palid, slab, fara viata si dupa un anumit timp este obligat sa abandoneze totul, chiar lecturile sale.
Daca voi preferati cunostintele livresti, dati-i drumul, dar va veti usca, nu veti emana nici iubire, nici bunatate: nu vom īntālni decāt un intelect rece si sec care discuta, critica, diseca, dar care este incapabil de a iesi din dezordine. Este ceea ce se īntāmpla deseori studentilor īn filosofie.
Cānd īsi termina studiile la Universitate, ei sunt complet dezorientati de toate aceste idei, toate aceste idei heteroclite si contradictorii pe care le-au studiat.
Si este normal, deoarece īn studiile de filosofie veti gasi totul, mai putin adevarata filosofie.
Vi se prezinta toate elucubratiile umane din toate secolele si din toate tarile, dar acesti pretinsi filosofi nu sunt deseori decāt oameni destul de obisnuiti care nu au vazut lucrurile decāt prin intelectul lor limitat.
Exceptānd pe cei care posedau adevarata cunoastere a lumii superioare si eu i-am mentionat īn conferintele pe care le-am facut despre initierile egiptene, gānditorii pe care īi studiaza tinertul sfārsesc prin ai dezaxa, prin a le īndeparta capacitatea dea discerne adevaratul de fals si prin a le īndeparta credinta.
Ce se poate face cu un tineret care nu mai crede īn nimic, care traieste īn dezordine?
Acesta este oare scopul filosofiei?
Ce interes aveti de a sti ca un anume individ a gāndit asa, iar altul altfel.

     Trebuie sa dam tinerilor o singura filosofie, adevarata, unica: cea care este continuta īn marea carte a naturii vii.
Dar profesorii nu o cunosc ei īnsisi si ei prezinta un amestec de idei false si adevarate, putin adevar si mult fals.
Trebuie sa stiti ca daca, continuati sa-i instriti pe studenti īn acest mod, pregatiti valuri de anarhie si sinucideri.
     Īntelegeti deci, de acum īnainte, ca adevarata filosofie este cea care va da viata, iubirea, credinta.
Īncercati sa nu o abandonati pentru a va arunca nebuneste īn elucubratii, originale poate, dar care nu va vor aduce nimic bun.
Dovada, este ca voi nu sunteti nici mai puternici, nici mai frumosi, nici mai luminosi, deoarece voi nu māncati viata, voi nu beti lumina: voi va multumiti cu mici detalii superficiale īn loc sa munciti īn profunzime.
Īn fine, fiecare este liber sa faca ceea ce vrea, dar eu stiu dinainte care vor fi rezultatele daca voi va hraniti cu adevarata viata sau daca va veti petrece timpul citind carti.
Pāna īn prezent voi nu ati vazut bine diferenta care exista īntre a se hrani si a citi.
Eu nu citesc, eu nu am timp, dar eu citesc cartea naturii si mai citesc si pe fetele si īn inimile voastre.
Dar mai ales citesc īn Soare: el este cartea pe care o citesc īn fiecare zi. Zilnic el īmi face noi revelatii si din cānd īn cānd, eu vi le comunic. Voi la fel, mai tārziu, veti citi mai putine carti pentru ca veti īnvata sa cititi cartea naturii vii.

     Īnvatati deci sa cautati o hrana sppirituala vie, proaspata si absorbiti-o asa cum absorbiti razele soarelui, dimineata.
Voi aveti nevoie de o hrana pura care vine de la sursa, care este ca viata īnsasi: o hrana simpla, puternica, care satura, care īnvie! Aceasta hrana este cea pe care o primiti aici.
De altfel, eu v-am spus deseori: aici, nu este o Universitate, este un restaurant. Deci, veseliti-va, deoarece chiar daca nu īnvatati nimic aici, primiti cel putin un elan, entuziasmul, viata si acesta este esential.
Voi trebuie, īnainte de toate, sa fiti fiinte vii si dupa aceea puteti merge sa īnvatati tot ce vreti!