Geto-Rus de Lelia Mihail publicat la 02.03.2012
Geto-rus'(Ved-Rus')
Ruric Sigurdson Lodbrock (c.782 - c.850) din Danemarca este tatal lui Rurik av Svealand, Print de Novgorod (c.815 - 879) fondatorul dinastiei Rurikovici.
Rurik, fondatorul dinastiei Rurikovici are ca mama pe Umila, nascuta in 820 fiica lui Gostomtysl, casatorita cu Ingvar Ruriksson, de Lethaq apoi cu Haarik Godfredsson si apoi cu Godoslav ii are pe Sineus(842), Uma, Izborsk, Truvor(843). Dar Rurik era copilul unei "tiitoare" si n-avea nici un drept la tron. Nu-i raminea decat sa-si castige o tara si profitind de faptul ca slavii le plateau deja bir si de faptul ca slavii erau mereu jefuiti de kazari si nu le mai ramanea nimic de dat danezilor, vine in teritoriile slavilor si le promite ca-i scapa de kazari daca sunt de acord sa-i organizeze conform vremurilor, adica sa le faca armata si organizatii statale cum aveau vikingii.

Asa s-a constituit Statul Kievean, care la inceput cuprindea doar cateva principate la nord, de fapt a fost initial Principatul de Novgorod.
Singurul fiu nelegitim, fara drept de mostenire este Rurik, primul nascut al Umilei. Actiunea se petrecea in peninsula scandinavica. Erau vichingi(varangi). Rurik mai avea doi frati mai mici care au murit intr-o lupta in 870 e.n. fiind foarte tineri si fara urmasi.
Aici povestea tesuta de rusi incepe sa "scirtiie".
"Dinastia Riurikovici ... a incercat sa impuna conceptul de integrare a "zemlia russkaia", precum si notiunea unificatoare a unui "neam rus ".
Acest sentiment de proto-nationalism este in mare parte produs de istorici in epoca moderna: "Rusia Kieveana nu a fost niciodata intr-adevar o forma de guvernare unificata. A fost un conglomerat slab legat, prost definit, si eterogen de terenuri si orase locuite de triburi si grupuri ale caror legaturi au fost in principal teritoriale ".
Aceasta a cauzat dizolvarea dinastiei Riurik in mod eficient in mai multe sub-dinastii mai mici, in secolele 10 si 11.
Aici "s-a operat" in incercarea de a sustine continuitatea varega. De fapt fie prin cuceriri dar mai ales prin casatorii s-a schimbat casa domnitoare cu cea din provinciile centrale si de sud. Acest Rurik, casatorit cu Efanda din Norvegia(c.850 - 881) a avut un fiu Igor si abia acesta s-a casatorit cu frumoasa Olga din Pskov, pe care rusii au beatificat-o. Igor este primul "rus".

Oricit ar parea de ciudat, Rusia secolului X a avut, pentru trei ani, capitala in Dobrogea. Acest lucru s-a intimplat in vremea lui Sviatoslav. Descoperirile arheologice recente de la Nufaru au confirmat ca acolo a fost o cetate a lui Sviatoslav, despre care vorbesc cronicile vremii.
Conform primei cronici slave rasaritene - Cronica lui Nestor - dinastia rusa a fost fondata in anul 862 de Rurik, un domnitor ce apartinea tribului varegilor (asa cum le spuneau grecii scandinavilor). Vikingul si fratii lui au fondat un stat cu capitala la Novgorod.
Igor, fiul lui Rurik, si Sviatoslav, nepotul legendarului conducator, au acaparat si cetatea Kievului, creind ceea ce istoricii au numit Rusia Kieveana.
Privind harta Kievan Rus' ne este clar ca varegul Rurik a intrat in Novgorod fiind cel mai aproape de Scandinavia, daca a intrat si nu a fost "fabricat" mai tirziu de cei care voiau sa stearga orice urma de adevar istoric. Si ni se mai spune ca principatul de la sud, Potolsk era condus de un alt scandinavic, fara rudenie cu Rurik. Deh! Nu se poate sterge chiar tot si de oriunde.

Sviatoslav (942- 972) a devenit faimos pentru numeroasele razboaie purtate la sud de Rusia, cu imperiul Hazaria si cu Primul Imperiu Bulgar, el fiind considerat cel care a provocat prabusirea acestora.
In timpul deselor campanii, Sviatoslav a prins drag de tinuturile dobrogene, care atunci faceau parte din Imperiul Bulgar, si i-a scris mamei sale: "Nu-mi place sa stau la Kiev; vreau sa traiesc in Pereiaslavetul de pe Dunare. E centrul tuturor paminturilor mele.
Aici se aduna toate bunurile: aur, tesaturi, vin si tot felul de fructe din Grecia; argint si cai din Cehia si Boemia; blanuri, ceara, miere si robi din Rusia.
Asa ca in 968 a atacat cetatea din Delta si a stabilit capitala Rusiei la Pereiaslavet, localitate identificata mai tirziu ca fiind satul Nufaru, din judetul Tulcea.
Trei ani mai tirziu, Sviatoslav si-a gasit sfirsitul. Cronica lui Nestor spune ca hanul peceneg Kurya l-a ucis pe tarul rus si si-a facut cupa de baut din craniul acestuia, in timp ce noua capitala a Rusiei a fost cucerita de bizantini.
Ulterior, Pereiaslavet s-a numit Prislava, apoi Domnita Maria si Ada Marinescu, iar acum poarta denumirea de Nufaru. http://www.libertatea.ro/detalii/articol/ capitala-rusia-delta-dunarii-373054.html

Comuna Nufaru se afla la 12 kilometri de Tulcea, pe bratul Sfintu Gheorghe al Dunarii. Cuprinde, in afara localitatii cu acelasi nume, satele Malcoci, Victoria si Ilganii de Jos.
Sub actualele asezari s-au descoperit numeroase vestigii arheologice. Pe linga citeva urme ale unor case din lemn, asemanatoare cu locuintele kievene, s-au gasit ruine unei cetati ridicate in ultimul sfert al secolului al X-lea de catre Imperiul Bizantin, odata cu infringerea lui Sviatoslav si recucerirea regiunii Dunarii de Jos in vremea imparatului Ioan Tzimiskes.
Totul a mers bine pana la nepotul Sviatoslav (942 - 972) care a avut multi copii, cu multe neveste si tiitoare. Malusa, doar partenera, l-a nascut pe Vladimir care a adus crestinismul peste rusi.
Dar Sviatoslav s-a casatorit cu fiica regelui Arpad al Ungariei. Asa ca doar fii ei, in numar de 3, erau "oficiali".
Iaropolsk (952 - 978)fiul cel mare, a fost cneaz dar a fost ucis de fratele sau vitreg Vladimir care a primit ajutor de la varegi, dar care ca sa fie sprijinit in continuare de bizantini a trecut la crestinism.
Se spune ca Yaropolsk trecuse la catolicism si din acest motiv a trecut Vladimir la ortodoxie sub numele de Vasili I. Actualmente rusii nu mai recunosc catolicismul lui Yaropolsk mai ales ca l-au beatificat pe Vasili I si "le-ar strica firma de stalpi ai ortodoxiei".

Fiul lui, Vladimir cel Mare (c.960 - 1015) a avut si mai multi copii. Cu atitea urmasi era imposibil sa nu inceapa luptele pentru putere.
S-a casatorit cu de-a sila cu Rogneda dupa ce i-a ucis tatal si a cucerit Potolsk.
Potolsk era sub comanda unui scandinav care nu era din familia lui Rurik. Fiecare se instala pe un teritoriu pe care il cucerea de la sclavi (mai tirziu numiti slavi, de la slava = maretie, slava).
Au avut 3 fii si 2 fiice.
Dupa trecerea la crestinism a trimis-o la manastire unde a fost calugarita cu numele Anastasia.
S-a casatorit cu Anna Porphyrogeneta ca "sa-i creasca statutul". Nu au avut copii impreuna asa ca s-au ocupat cu crestinizarea fortata a populatiei.
Mostenitorii lui Vladimir atit de la sotia Rogneda cat si de la amante au fost:
Izyaslav
Yaroslav
Mstislav
Boris
Gleb
Maria Dobroniega
Agatha
Vasili a scos din dreptul de succesiune pe fii Rognedei dar Potolskul, care era mostenire de la mama, i-a revenit lui Izyaslav. Si astfel Potolskul s-a desprins de Kiev.

Yaroslav a fost pus de tatal sau la Novgorod, el fiind nu se stie a cui fiu desi rusii vor sa-l considere fiu al Anei porfirogeneta. Oficial este fiul Rognedei.
Dupa moartea lui Vasili a cucerit Kievul unde era fratele lui, Boris pe care l-a ucis ca si pe Gleb. A reunit din nou Novgorodul cu Kievul.
Yaroslav(978-1054) SE CASATORESTE CU O SUEDEZA de la care primeste ca dar de nunta Lagoda.
A avut 5 fete pe care le-a casatorit cu printi straini care traiau in exil la rusi:
Elisabeta casatorita cu Harald III al Norvegiei;
Anastasia casatorita cu Andrei I al Ungariei;
Ana casatorita cu Henric I al Frantei;
Agata casatorita cu Eduard Exilatul al Angliei;
Din prima casatorie a avut un fiu si din a doua casatorie, tot cu o scandinava, a mai avut 6 fii.
Urmeaza la tron asa numitul Triumvirat al lui Yaroslav cel Intelept: Izyaslav, Sviatoslav II si Vsevolod .
Conform "modei" timpului se fugaresc pana ce raman doar doi, Sviatoslav murind de moarte naturala, o tumora.
Sviatoslav a avut 2 sotii. Cu prima a avut mai multi urmasi. David si Oleg au devenit stramosii a doua bine-cunoscute ramuri ale printilor Chernigov: Davidovich si Olegoviches . Din Olegoviches a fost Sfintul Mihail de Cernigov; in prezent sunt multe familii princiare din Rusia provenind din aceste familii, Gorceakov fiind descendenti ai lui Sviatoslav Yaroslavich in linie masculina directa.
Din casatoria a doua cu Oda, a avut un fiu - Yaroslav , mai tirziu, potrivit unor surse germane, dupa moartea tatalui sau, el a fost educat in Germania si apoi s-a intors in Rusia. Iaroslav a devenit stramos al dinastiei de Murom si Ryazan.
Se observa ca dupa anul 1000 dinastia Ruricovici s-a farimitat.
Istoricii au incercat sa arate contuinuitatea varega dar nu au prea reusit.

Printul Yuri I Dolgoruky, de asemenea, cunoscut sub numele de George I al "Rus, a fost fondatorul Moscovei si o figura cheie in procesul de tranzitie de puterea politica de la Kiev la Vladimir-Suzdal in urma decesului fratelui sau mai mare Mstislav cel Mare.
De ce era numit George?
Acest nume nu exista in Rusia, mai ales ca ei si azi pun nume numai care sunt considerate "pur rusesti". Si nici vichingii nu puneau numele George.
Si apare tot la el si numele Rus'.
Si mai ales nu se stie nici pana azi de unde vine numele de Rus'.
Iuri a fost al saselea fiu al lui Vladimir Monomakh (1052-1125) si al unei nobile bizantine.
Acestia nu par a fi din casa Rurikovici desi/tocmai/ pentru ca se insista foarte mult pe apartenenta lor la dinastia Rurikovici.
Pina in prezent, rusii nu dau o explicatie clara: de unde isi trag numele pe care il poarta!
Istoricii au inaintat mai multe ipoteze referitoare la etimologia cuvintelor russkii (rus - n.n.) si Rossia (Rusia - n.n.), dar ele au ramas la nivel de ipoteze.
Prima si cea mai raspindita este formulata in renumita lucrare "Povesti vremenni let" (Povestea timpurilor demult trecute n.n.), care spune ca numele de "rus' si "Russia" provin de la niste oameni numiti "rusi", care, in anul 862, la invitatia sclavinilor (conform tuturor izvoarelor scrise latine si grecesti, acesta era numele adevarat, pentru ca cei mai multi sclavi folositi in Imperiul Roman se trageau din acest neam n.n.), din orasul Novgorod si unele comunitati nesclavine din acea regiune, toti au venit acolo de dupa mare, impreuna cu conducatorii lor, pentru a-i conduce pe localnici.
Incercarile cercetatorilor contemporani de a-i gasi pe rusii de atunci intre stramosii neamurilor din nordul Marii Baltice nu s-au incununat de succes. Niciunul dintre popoarele baltice n-a cunoscut si nu stie despre prezenta vreunui trib sau a vreunei comunitati cu numele de "rus" printre stramosii lor.
Dar pe sclavini ii cunosc sub numele de VENDEI.
A doua ipoteza arata ca rusii si-ar trage numele de la riul Rosi, care curge la sud de orasul Kiev, afluent din partea dreapta a fluviului Nipru.
Sclavinii apar la Jordanes: Venetii care traiau pe malurile Vistulei. Amtii intre Nistru si Don si Sclavinii care ocupau spatiul intre Vistula si Dunare.
Denumirea de sclavini si de slavi o intalnim si in documentele Bizantine. "Aparitia in forta a avarilor in nordul Marii Negre a oprit atacurile antilor, sclavinilor si bulgarilor asupra provinciilor Bizantului" - Zacharias Rhaetor. In anul 579, sub Tiberiu II (578-582), o suta de mii de sclavini au navalit in Iliria, au jefuit timp de patru ani Imperiul si s-au asezat pretutindeni. Imparatul a facut apel la avari, care traverseaza Illyria, urmaresc armata slava condusa de Dauritas si o inving, probabil, in Oltenia. In 582, avarii cuceresc Sirmium (astazi Sremska Mitrovica), unde marele han Baian isi va muta resedinta, opunind o rezistenta puternica Imperiului Bizantin. In anul 584, sclavinii sub conducerea lui Ardagast pustiesc Tracia pina la Adrianopol; in anii 585-588 aceiasi sclavini ajung pina la Salonic. La rindul lor, avarii ataca Moesia si ajung pina la Tomis. Slavii se rascoala in 623-624 sub conducerea negustorului franc Samo, scuturind jugul avar, si astfel incepe declinul imperiului avar. Aceste atacuri contra avarilor sunt continuate de bulgari, croati, celelalte popoare slave din Peninsula Balcanica.( www,wikipedia.org)
Denumirea de slavi a fost inventata in cancelaria bizantina pentru a diferentia si restringe multimea triburilor existente in imperiu.
Deasemenea si limba slavona a fost inventata ca limba de cult si apoi a fost introdusa la noii crestinizati din estul Europei, in Rusia kieveana, Bulgaria si Serbia unde a avut impact si asupra limbii vorbite nu doar ca limba liturgica.
Autorii altor ipoteze au incercat sa gaseasca radacinile cuvintului "russkii" in legendele si cintecele populare, toponimele si hidronimele din Rusia, Ucraina si Belarus etc., dar o explicatie argumentata nu a fost formulata.
Dar sa vedem ce spun alte cronici despre rusi.
Prima mentiune, în izvoarele scrise latine, despre existenta unui popor care ar fi numit „rus” se contine în Analele Bertine, scrise în secolul al IX-lea la Manastirea „Sf. Bertin” din Franta si se refera la anul 839. Acolo se arata ca regele lor purta numele de „hacan”.
Stiind ca pe atunci „hacani” erau numiti conducatorii comunitatilor din regiunea Dunarii de Jos, muntilor Carpati, nordului Marii Negre, muntilor Caucaz si fluviului Volga, am încercat sa-i cautam pe rusi pe teritoriul dintre Dunarea de Jos si râul Volga, adica în nordul Marii Negre. Si nu fara succes.
     Despre faptul ca patria rusilor a fost aceasta regiune ne vorbesc destul de clar istoricii, geografii, calatorii arabi, persi si turci din acele timpuri, printre care – Ibn Ruste, Gardizi, Marvazi, Hudud al-Alam, Mutahhara ibn-Tahira al Makdisi, Mubarak-sah, Aufi, Dimaski s.a.
Acestia, în lucrarile lor, ne arata expres ca rusii din secolele IX-XI locuiau pe o insula care avea lungimea si latimea egala cu distanta parcursa de un om în trei zile.
„Rusii, – ne spune Ibn Ruste, – traiesc pe o insula cu suprafata de trei zile de mers”.
„Rus – confirma Gardizi, – este o insula care se gaseste în mare… Pe insula traiesc în jurul la o suta mii de oameni”.
Acelasi lucru îl afirma si ceilalti autori. Studiind cele scrise, întelegi foarte usor ca este vorba de Crimeea.
Gardizi ne vorbeste despre locul aflarii insulei, Dimaski în lucrarea sa „Cosmografia”. „Ei (rusii – n.n.) au în Marea Maiotis (Marea Azov – n.n.) insule pe care le locuiesc si corabii de lupta”.
Din cele scrise de Marvazi, Gardizi, Sukrula, Muhamadd Katib, Ibn Iiasa s.a., se întelege clar ca sclavinii si rusii sunt vecini, ca tara sclavinilor se gaseste în imediata apropiere de tara rusilor.
Ei descriu modurile de viata a rusilor si a sclavinilor, religiile acestora, incursiunile reciproce cu scop de prada, captura de robi s.a.
Stiind ca teritoriul din nordul Marii Negre, dintre Dunarea de Mijloc si muntii Caucaz, inclusiv Crimeea au fost populate din cele mai vechi timpuri de ramura nord-estica a traco-getilor si ca, în pofida ciocnirilor interne sau invaziei hazarilor, nu a fost abandonat de geti pâna în secolul al XIII-lea, pâna la venirea tataro-mongolilor, avem tot dreptul sa afirmam ca comunitatea rusilor constituita în secolul al IX-lea era o comunitate de-a urmasilor getilor.
Leon Diaconul, istoric din secolul al X-lea, descriind cum rusii îsi îngropau mortii în anul 972, dupa o batalie cu bizantinienii, arata ca acestia îi plângeau, îi ardeau pe ruguri, aduceau jertfe conform obiceiurilor deprinse de ei de la înteleptii lor Anahorsis si Zamolxis.
Este stiut ca acestor zei se închinau getii, dar nu si sclavinii.
Istoricul arab Gardizi ne arata expres ca toti acei care traiau în a doua jumatate a secolului al IX-lea în partea dreapta a râului Rus (Severskii Donet de azi) pâna la Dunare „faceau parte din neamul rumilor (rumânilor – n.n.)”, iar împreuna cu ceilalti istorici persi, arabi si turci, numiti mai sus, ne spune ca statul acelora se numea Rum (Rumânia – n.n.), ceea ce înseamna ca rusii de atunci faceau parte (erau o parte) din neamul rumilor (rumânilor), asa cum azi moldovenii, oltenii, ardelenii s.a. fac parte din neamul românesc.
Acest lucru este confirmat expres de Mukaddasi, care arata ca „neamul care se numeste Rus este din Rum".
     Despre existenta unei formatiuni statale a rumânilor în secolul al IX-lea, mai exact în anul 839, care cuprindea o mare parte din teritoriul Ucrainei de astazi, ne vorbeste una din cele mai vechi cronici turcesti, intitulata „Oguzname”, scrisa în secolul al XI-lea.
Autorii acestei cronici numesc acel stat – Tara a rumânilor.
Despre acelasi lucru ne vorbeste si Ghiliom de Rubruc, care, în 1253-1255, a întreprins o calatorie din Constantinopol, prin Crimeea, nordul Marii Azov, spre resedinta conducatorilor tataro-mongoli. Acesta scrie ca a fost trecut peste râul Don de rusii care traiau în „casele” de pe malul râului, ori nu se poate pune la îndoiala ca cuvântul „casele” este românesc si nu sclavin.
Lista argumentelor de acest fel poate continua…
     Asadar, rusii din secolele IX-XIII se trageau din marele neam al getilor si limba vorbita de ei era ca si a celorlalti urmasi ai getilor, numita astazi româna.
Pentru a-i deosebi pe rusii de atunci, care nu erau sclavini si care faceau parte din neamul rumilor (rumânilor), de rusii de azi, îi putem numi pe primii geto-rusi.
Acestia, în anii ’30-’40 ai secolului X, au preluat controlul asupra sclavinilor de rasarit, care, pâna atunci, timp de aproape 250-270 de ani, au fost supusii altor ramuri ale getilor apuseni.
Astfel, denumirea de Rusia începe a se rasfrânge si asupra sclavinilor.
     Ca avanpost al rusilor-geti, la mijlocul secolului X, în partea de nord a teritoriilor getice, conform aceluiasi Constantin Porfirogenetul, era cetatea Kiev, numita si Samvatas.
Aici erau dislocate unitatile militare ale geto-rusilor, se desfasurau importante târguri la care sclavinii îsi aduceau produsele si le vindeau.
Geto-rusii administrau regiunile sclavine prin intermediul cnejilor care erau numiti de marele cneaz si care aveau în subordine detasamente înarmate de geto-rusi.
Dupa moartea lui Iurii Sclavinul, adica Iurii stapânitorul sclavinilor (numit mai târziu de slavi Iarii Slavul, de unde l-au facut si Iaroslav – n.n.), cnejii geto-rusi, care au fost în fruntea regiunilor sclavine, încep a nu se supune Kievului si încearca sa se comporte ca independenti.
Pentru aceasta, ei recurg la sprijinul sclavinilor, incluzându-i în drujinele lor, iar cu timpul – chiar în sfatul (duma – n.n.) boieresc. Toate acestea, si aflarea permanenta în masa mare de sclavini a grupurilor razlete de ruso-geti conducatori, îi vor slaviniza.

     în anul 1223, geto-rusii dintre Donul de Jos, Marea Azov, râul Kuban si cei din nordul Marii Negre si Crimeea sunt cuceriti de tataro-mongoli, iar cei ramasi în viata au fugit spre est si nord, ori au fost dusi în robie, lasând teritoriile care le-au apartinut mii de ani.
în anul 1237, tataro-mongolii navalesc asupra Rusiei cuprinse între Nipru (regiunea orasului Kiev) si Carpati (regiunea cursului superior al râului Nistru). Orasul Kiev a fost distrus completamente.
în urma acestor invazii, geto-rusii, ca si comunitate, dispar: cea mai mare parte a fost nimicita, o parte a fugit în alte regiuni, o parte a fost dusa în robie si doar o mica parte a mai ramas pe loc, inclusiv în regiunea dintre Nistrul de Mijloc si Bugul Superior, de asemenea în Crimeea si Caucazul de Nord.
     Regiunile sclavine au suferit mai putin. Cea mai mare parte dintre acestea nu au fost atinse de hoardele tataro-mongole.
Mai târziu, în secolele XV-XVI, cnezatele sclavine se unesc sub conducerea cnezatului Moscovei, cnejii caruia mai aveau radacini getice.
Aceasta noua formatiune statala, de rând cu denumirea de Moscovia, continua sa se mai numeasca Rusia.
Cu timpul, notiunea etnica de sclavin începe a fi identica cu cea de rus (numele de slav îl înlocuieste pe cel de sclavin prin secolele XIV-XV – n.n.).
în secolele XVIII-XIX, când rusii slavi îsi scriu istoria, ei scriu istoria Rusiei getice ca pe o istorie a Rusiei slave, lipsindu-ne de o parte însemnata a istoriei noastre.
Denumirea de Rossia a început a fi utilizata de cnejii moscoviti de la sfârsitul secolului XV. Rossia de la râul Rosi.
De ce?
Probabil, pentru a sterge din istorie faptul ca slavii au fost supusii rusilor-geti, ceea ce le-a reusit.
în prezent, însa, când exista alte posibilitati, noi suntem obligati sa ne revedem istoria, sa ne-o recuperam, în amintirea stramosilor si a viitorului copiilor nostri. Asta nu trebuie sa supere pe nimeni. Andrei Groza,dr. conf.univ

     Vladimir Megre in celebrul lui roman "Cedrii sunatori ai Rusiei", in volumul 6 intintulat "Cartea Neamului" ne spune prin gura "personajului" Anastasia: Eu sunt ved-rusa!
Autorul ne spune in continuare ce a simtit el la auzul acestui cuvint: "cuvantul a produs o senzatie nemaintilnita in mine. Ca un curent electric, o caldura mi-a strabatut tot corpul. vestind ceva anume fiecarei celule. Cucantul in sine nu-mi spunea nimic dar, auzindu-l, m-am ridicat in picioare, de parca mi-as fi amintit ceva. M-am uitat la Anastasia si am gandit ca probabil ved-rusii sunt un neam pe cale de disparitie din Iugorsk, nordul extrem al Siberiei".

     Explicatia data de Anastasia este şocanta pentru majoritatea oamenilor.
" Poporul nostru nu a murit, EL A ADORMIT.
Poporul acesta isi ducea existenta fericita pe teritoriul brazdat acum de granitele Ucrainei, Rusiei, Belorusiei, Angliei, Germaniei, Frantei, Indiei, Chinei si altor state mari si mici. Nu demult ci cu doar 5000 ani in urma, poporul nostru vedic isi ducea viata fericita intre Marea Mediterana si Marea Neagra si Nordul Extrem.
Noi suntem asiatici, europeni, rosieni si cei care recent s-au numit americani.

     Suntem de fapt oamenii-zei a unicei civilizatii ved-ruse, din perioada vedica."
Cum de a admis conducerea Rusiei, care ar trebui sa se simta "otravita" de aceasta carte, este destul de la indemina de inteles. Au sperat ca restul europenilor sa se simta vizati si sa ingenuncheze in fata suprematiei ruse. Spera ca noi nu stim ca baţul are doua capete si sabia doua taisuri si ca am putea sa fim tentati sa apucam capatul intins de ei..... si sa-l folosim..... Asta nu inseamna ca intentia autorului ar fi propaganda ci doar explicatia pentru ce aceasta carte a trecut de cenzura.
P.S. Marturisesc, ca nu m-am hotarit decat greu pentru titlul acestui articol. Voiam sa-l intitulez "Valeu, valeu valeleu!" dar m-am gandit la cititorii mai "seriosi" si am optat pentru titlul de Geto-Rus'.