Dinastia Oldenburg de Lelia Mihail publicat la 20.04.2012
Dinastia Oldenburg
     Domeniu: Marele Ducat de Oldenburg, Imperiul Rus, Regatul Danemarcei, Regatul Norvegiei, Regatul Suediei, Regatul Greciei, Ducat al Schleswig-Holstein
Titluri: imparatul Rusiei, rege al Danemarcei, Regele Norvegiei, rege al Suediei, rege al Greciei, Regele Islandei, Marele Duce de Oldenburg, Duce de Schleswig-Holstein, Duce de Augustenburg.
Ramuri mai mici: Casa de Holstein-Gottorp,

     Casa de Holstein-Gottorp-Romanov,

     Casa de Holstein-Gottorp (line suedeza) Casa Augustenburg, Casa de Glücksburg (sub-ramura: Casa de Mountbatten-Windsor) http://nobleyreal.blogspot.com/2009/11/casa-de-oldenburg.html
-----------------------------------------------------------------------------------------
OLDENBURG RUS'
Prinţesa Therese Wilhelmine Friederike Isabelle Charlotte de Nassau-Weilburg, (n. 17 aprilie 1815 - 8 decembrie 1871) a fost membra a Casei de Nassau-Weilburg ai Prinţesa de Nassau-Weilburg prin nastere.

     Prin casatoria cu Ducele Peter Konstantin Friedrich (Peter) Georgievich von Oldenburg (Holstein-Gottorp, Oldenburg),(1812 - 1881) a devenit membra a Casei de Holstein-Gottorp si Ducesa de Oldenburg.
Ducesa Therese Petrovna de Oldenburg (30 martie 1852 - 19 aprilie 1883) a fost fiica cea mica a Ducelui Peter de Oldenburg si a sotiei sale, Printesa Therese de Nassau-Weilburg.

     La 12 mai 1879, Therese s-a casatorit cu George Maximilianovici, al 6-lea Duce de Leuchtenberg (1852-1912), fiul cel mic al lui Maximilian de Beauharnais, al 3-lea Duce de Leuchtenberg si a sotiei lui, Marea Ducesa Maria Nicolaevna a Rusiei (1819–1876).

     Fratele mai mare al Theresei, Ducele Alexandru Petrovici era casatorit cu sora lui George, Printesa Eugenia Maximilianovna din 1868. Fie prin decese fie prin casatorii morganatice ale fratilor mai mari, George a devenit seful ramurii ruse a Casei de Beauharnais.

     Bunicul Theresei, George Peter Friedrich von Oldenburg (Holstein-Gottorp, Oldenburg), (1784 - 1812) a fost casatorit cu Marea Ducesa Ecaterina Pavlovna a Rusiei, fiica Tarului Paul I al Rusiei, iar descendentii lor au fost crescuti în Rusia.

     In ciuda titlului lor german, Ducesa Therese ca si fratele ei Ducele Alexandru si tatal lor au fost crescuti în Rusia. Therese si fratii ei au fost considerati întotdeauna ca parte a familiei imperiale ruse.
George si Theresa au avut un fiu: Alexandru Georgievici, al 7-lea Duce de Leuchtenberg (13 noiembrie 1881 - 26 septembrie 1942); casatorit morganatic cu Nadejda Caralli în 1917.
Ducesa Therese a murit la 19 aprilie 1883 la St. Petersburg la vârsta de 31 de ani.
Sase ani mai târziu, George s-a recasatorit cu Printesa Anastasia de Muntenegru.

     Marea Ducesa Alexandra Petrovna a Rusiei (2 iunie 1838 – 25 aprilie 1900) a fost fiica Ducelui Petru Georgievici de Oldenburg si nepoata împaratului Paul I al Rusiei.
Parintii Alexandrei au aranjat casatoria pentru ea.
La 25 octombrie 1855, Alexandra s-a logodit cu Marele Duce Nicolae Nicolaevici, al treilea fiu al Tarului Nicolae I.
Alexandra, care a fost crescuta în Biserica Luterana, s-a convertit la ortodoxism la 7 ianuarie 1856 si a primit titlul de Alexandra Petrovna Marea Ducesa a Rusiei. Nunta a avut loc la 6 februarie 1856, la Peterhof.
Primul ei fiu s-a nascut noua luni mai târziu, în apartamentul lor de la Palatul de Iarna.

     în decembrie 1861, cuplul s-a mutat în noul Palat Nicolae, unde, în 1864, Alexandra a dat nastere celui de-al doilea fiu si ultimul copil.
începând de atunci casnicia ei a început sa se destrame.
Alexandra a fost simpla si nesofisticata. I-a placut simplitatea si a preferat sa se îmbrace modest, evitând viata publica. Si-a dedicat timpul pentru religie si medicina. Ea a fost, de asemenea, un pictor talentat.
Nu a fost frumoasa dar sinceritatea ei si manierele placute au facut sa câstige multe simpatii. Era placuta de cele doua cumnate ale ei Maria Alexandrovna si Alexandra Iosifovna.
La început, sotul ei a luat ideile ei în serios si a finantat un spital in oras în care teoriile Alexandrei au putut fi dezvoltate si puse în practica iar pacientii saraci au primit îngrijiri medicale, fara taxe. Uneori, ea însasi îi îngrijea.
în cele din urma, ea a fondat un institut de formare pentru asistente medicale în Sankt Petersburg.
Pe la sfârsitul anilor 1860, casnicia lor avea probleme. Cuplul a descoperit ca aveau foarte putin în comun.
Ea a preferat sa stea departe de functiile Curtii. Acest lucru însa l-a enervat pe sotul ei, care, de asemenea, s-a plâns de simplitatea si modestia rochiilor ei.
Convertita la Biserica Ortodoxa Rusa atunci când s-a casatorit, Alexandra a devenit extrem de pioasa.
A fost o femeie serioasa a carui pasiuni au fost religia si medicina.
Palatul cuplului din St Petersburg era atât de mare încât nici nu se vedeau reciproc. Au aparut împreuna doar la ceremonii oficiale.
în cele din urma, Nicolae Nicolaevici a dezvoltat o relatie permanenta cu Ecaterina Chislova, o dansatoare la teatrul Krasnoye Selo.
Marele Duce nu a încercat sa-si ascunda aventura. In 1868, Ecaterina Chislova a dat nastere primului copil din cei cinci copii nelegitimi ai cuplului.
In 1870, nimic nu mai ramasese din casnicia ei în afara de amaraciune. Resentimentul a fost singurul raspuns pe care ea l-a putut oferi pentru infidelitatea sotului.
Alexandra a petrecut perioade mai lungi si din ce în ce mai multe la Kiev în timp ce sotul ei îsi împartea timpul între copiii lui cu Alexandra si cea de-a doua sa familie. Când Marele Duce a aranjat sa schimbe rangul copiilor sai nelegitimi si a amantei sale, Alexandra Petrovna a apelat la Tarul Alexandru al II-lea sa intervina, însa Tarul a raspuns: "Voi vedea. Sotul tau este în floarea vietii si are nevoie de o femeie cu care sa se iubeasca. Uita-te la tine! Uite cum te îmbraci! Nici un om nu ar fi atras." Totusi, dupa aceasta întâlnire, Alexandru l-a sfatuit pe Marele Duce sa fie mai discret si a exilat-o pe Ecaterina Chislova la Wenden, lânga Riga. In 1880, Alexandra a parasit St Petersburg pentru todeauna si a început o viata noua la Kiev. Initial, a locuit la Palatul Marinski, resedinta împaratului din Kiev dar mai târziu s-a retras la o manastire. Totusi, a refuzat sa-i acorde sotului ei divortul pe care acesta si l-ar fi dorit.
Mare Duce a sperat sa supravietuiasca sotiei sale, asa cum s-a întâmplat cu fratele sau Alexandru al II-lea care odata ce a ramas vaduv s-a casatorit cu amanta sa. Alexandra, desi nu în stare buna de sanatate, a supravietuit atât sotul ei cit si amantei sotului ei.
Ecaterina Chislova a murit în 1889 si Marele Duce Nicolae i-a supravietuit iubitei lui numai doi ani.
Când a murit în Crimeea în 1891, Alexandra Petrovna a refuzat sa participe la înmormântare. Chiar si atunci, ea nu l-a iertat.
Alexandra Petrovna a avut doi fii:

     1. Marele Duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei cel Tânar (1856–1929) Nepot al Tarului Nicolae I, el a fost comandantul suprem al armatelor ruse de pe frontul de rasarit în primul an de razboi, iar mai târziu a condus campaniile încununate de succes din Caucaz.
A fost ultimul membru influent al familiei Romanov. Avea reputatia unui comandant dur, fiind foarte respectat însa de trupele aflate sub comanda sa.
Era un individ foarte religios, rugându-se dimineata si seara si înainte si dupa masa. Prefera sa locuiasca la proprietatile sale de la tara, unde vâna sau se ocupa cu administrarea uriasei sale averi.
Marle duce Nicolai a fost un nationalist panslavist, dar nu unul dintre cei mai înraiti. Corecta e zicala noastra : orice nou convertit e mai catolic decat Papa!! Marel duce Nicolae a jucat un rol crucial în timpul primelor miscari revolutionare din 1905. In timp ce în tara anarhia tindea sa devina generalizata, iar viitorul dinastiei era în pericol, tarul avea de ales între instituirea reformelor sugerate de contele Serghei Witte sau impunerea dictaturii militare.
Singurul om care avea prestigiul necesar sa pastreze armata sub control în cazul impunerii dictaturii militare era Marele duce Nicolai.
Tarul i-a cerut sa accepte rolul de dictator militar, dar Nicolai a refuzat, si mai mult, a amenintat ca se va sinucide daca nu sunt acceptate reformele lui Witte (print Dolgoruky si var cu Madam Blavatski).
Refuzul marelui duce a fost se pare decisiv pentru Nicolae al II-lea, care a acceptat sa promulge reformele.
Din pacate pentru tar si pentru Rusia, el nu si-a respectat promisiunile.
Tarina, un autocrat convins, nu l-a iertat nicioadata pe marele duce.
Marele duce Nicolai a fost din 1905 pâna la izbucnirea primului razboi mondial comandantul districului militar Sankt Peterburg.
El si-a câstigat un bun renume numind oameni de origine modesta în pozitii de raspundere.
Nicolai a avut o casatorie fericita cu Marea ducesa Anastasia, fiica regelui Nicolae al Muntenegrului. Amândoi erau persoane foarte religioase ortodoxe, cu anumite tendinte catre misticism.
Cum muntenegrenii erau unii dintre cei mai antiotomane popoare slave din Balcani, Anastasia a întarit sentimentele panslave ale lui Nicolai.
Nu au avut copii.
Revolutia din Februarie l-a prins pe marele duce în Caucaz.
Marele duce Nicolai si sotia sa au fugit din Rusia la bordul cuirasatului britanic HMS Marlborough.
Dupa ce a stat o vreme în Genova ca oaspete al regelui Italiei Victor Emanuel (care-i era si cumnat), marele duce Nicolai si sotia sa s-au mutat într-o mica casa de tara la Choigny, 35 de kilometri de Paris.
Marele duce Nicolai a murit din cauze naturale pe 5 ianuarie 1929 pe Riviera franceza, unde se retrasese pentru a scapa de frigul iernii.

     2. Marele Duce Petru Nicolaevici al Rusiei (1864–1931) Confor traditiei urmate de Marii Duci (titlul era aplicat tuturor fiilor si nepotilor împaratului Rusiei), Marele Duce Petru a servit în armata rusa ca locotenet general.
La 26 iulie 1889, s-a casatorit cu Printesa Milica de Muntenegru (1866 – 1951), fiica regelui Nicolae I de Muntenegru (1841 – 1921).
Marele Duce si Ducesa au avut patru copii:
Printesa Marina Petrovna (1892 – 1981)
Printul Roman Petrovici (1896 – 1978)
Printesa Nadejda Petrovna (1898 – 1988)
Printesa Sofia Petrovna (3 martie 1898 – 3 martie 1898)
In urma Revolutiei ruse din 1917, cuplul a parasit Rusia pentru sudul Frantei. Aici, Marele Duce Petru Nicolaievici a murit la Cap d'Antibes la 17 iunie 1931. Sotia sa a murit la Alexandria, Egipt în septembrie 1951.
Doi frati casatoriti cu doua surori.
Partea buna este ca n-au avut ambii copii.
Oldemburgii "rusi" au cucerit si Muntenegru.
     OLDENBURG PRUSAC

     Printesa Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein (22 octombrie 1858 - 11 aprilie 1921), a fost ultima împarateasa a Germaniei si regina a Prusiei. La 27 februarie 1881, Augusta s-a casatorit cu Printul Wilhelm al Prusiei (casa de Hohenzollern)într-o ceremonie care a durat opt ore si care a cerut tuturor celor prezenti sa stea în picioare. Cancelarul Otto von Bismarck a fost un puternic sustinator al acestei casatorii crezând ca aceasta ar pune capat disputei dintre guvernul prusian si tatal Augustei.

     Familia lui Wilhelm a fost initial împotriva casatoriei cu Augusta Victoria, al carei tata nu a fost suveran. Dar în cele din urma, intransigenta lui Wilhelm, sprijint de Bismarck, a determinat familia sa-si dea acordul oficial. Familia îi spunea Augustei "Dona".

     S-a bucurat de o relatie oarecum buna cu soacra ei, Victoria, care a sperat ca Dona va vindeca ruptura dintre ea si fiul ei, Wilhelm; din pacate acest lucru nu s-a întâmplat.

     Augusta si soacra ei au devenit mai apropiate când Wilhelm a devenit împarat iar Dona ramânea adsea singura în timp ce el pleca cu exercitii militare.
Dona a apelat la Vicky pentru o companie de rang desi niciodata ea nu si-a lasat copiii singuri cu Vicky de teama ca binecunoscutul liberalism al soacrei sale sa nu-i influenteze pe copii. Cu toate acestea, erau vazute adesea împreuna în aceeasi trasura. Dona a fost la capatul patului ei când Vicky a murit de cancer în 1901.
In 1920, socul abdicarii si al exilului combinat cu esecul casniciei fiului ei Joachim si cu sinuciderea acestuia, a fost mare pentru Dona. A murit în 1921 la Doorn în Olanda la vârsta de 62 de ani.
Republica de la Weimar a permis ca ramasitele ei sa fie transportate înapoi în Germania unde se odihnesc la Templul Antichitatii, nu departe de Palatul Nou din Postdam.
     OLDEMBURG BRITANIC
     Toate ramurile germane sunt case cadet a casei de Wetin. Aceasta casa domneste si azi in Marea Britanie si in Belgia.

     Ernest Augustus( 20 noiembrie 1629 – 23 ianuarie 1698) a fost Duce de Brunswick-Lüneburg si conducator al Principatului Calenberg (cu capitala la Hanovra).
A fost tatal regelui George I al Marii Britanii.

     George I,(n. 28 mai/7 iunie 1660, Hanovra - d. 11/22 iunie 1727, Osnabrück) a fost print elector al Sfântului Imperiu Roman, primul rege al Marii Britanii si al Irlandei din Casa de Hanovra, din 1 august 1714 pâna la moartea sa.

     George al II-lea (George Augustus; 10 noiembrie 1683 - 25 octombrie 1760) a fost rege al Marii Britanii si Irlandei, Duce de Braunschweig-Lüneburg (Hanovra) si Print Elector al Sfântului Imperiu Roman de la 11 iunie 1727, pâna la moartea sa. El a fost ultimul monarh britanic nascut în afara Marii Britanii si a fost renumit pentru numeroasele sale conflicte cu tatal sau si, ulterior, cu fiul sau.Ernest Augustus Ca rege, el a exercitat un control mic asupra politicii în timpul domniei sale, guvernarea fiind controlata de facto de primul ministru, Sir Robert Walpole.

     William IV (William Henry; 21 august 1765 - 20 iunie 1837) a fost rege al Hanovrei si al Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de la 26 iunie 1830 pâna la moartea sa.Ernest Augustus William, cel de-al treilea fiul a lui George III si fratele mai mic al regelui George IV, a fost ultimul rege si penultimul monarh din Casa de Hanovra.
La 20 iunie 1837, la moartea regelui William al IV-lea tronul Regatului Unit a trecut urmatorului mostenitor legitim, Ducelui de Kent (al patrulea fiu al regelui George al III-lea) si deci a singurului copil al Printului Eduard, Printesa Victoria.
Totusi, în Hanovra se aplica legea salica care cerea un mostenitor pe linie masculina.
Prin urmare, Ducele de Cumberland (al cincilea fiu al regelui George al III-lea) a devenit rege al Hanovrei.
Case regale de Hanovra si a Regatul Unit au fost separate.

     Printul Christian de Schleswig-Holstein (Frederick Christian Charles Augustus; 22 ianuarie 1831 – 28 octombrie 1917) a fost un print german care a devenit membru al familiei regale britanice prin casatoria cu Printesa Elena a Regatului Unit, al cincilea copil si a treia fiica a reginei Victoria a Regatului Unit si a Printului Albert de Saxa-Coburg-Gotha.
Urmasi
Printul Christian Victor
Albert, Duce de Schleswig-Holstein
Printesa Elena Victoria
Printesa Marie Louise
Printul Harold
Dar fieful lor a fost in Scandinavia.