Dinastia Wittelsbach de Lelia Mihail publicat la 20.04.2012
Casa de Wittelsbach
     Casa de Wittelsbach este una din cele mai vechi familii nobiliare din Europa.
In secolul al XII-lea descendenţii acestei familii au devenit duci (în germana Herzog, în româna medievala her ţeg) ai Bavariei. In anul 1503 Albrecht al IV-lea a reunit cele trei linii bavareze.
In anul 1623 Maximilian I de Bavaria a obţinut demnitatea de principe elector al Sfântului Imperiu Roman, în virtutea extinderii autoritaţii sale asupra Palatinatului.

     Reprezentanţi de seama

     1. Carol Albert de Bavaria, împarat romano-german sub numele de Carol al VII-lea (1741-1745)
2. Maximilian I Joseph, primul rege al Bavariei (1806-1825)
3. Otto al Greciei, primul rege al Greciei (1832-1862)
4. Elisabeta (Sisi), soţia împaratului austriac Franz Joseph I

     Ferdinand Maria, Elector de Bavaria (31 octombrie 1636 – 26 mai 1679) a fost conducator al Bavariei si prinţ elector (Kurfürst) al Sfântului Imperiu Roman din 1651 pâna în 1679. A fost membru al Casei de Wittelsbach.
Fiu al Mariei Anna von Habsburg (1610 - 1665) si al lui Maximilian I de Bavaria, el devine si un membru al casei Habsburg.
Fiica sa cea mare, Ana Maria s-a casatorit cu fratele regelui Frantei iar copilul lor devine regele Spaniei. Au mostenit si Ducatul de Parma.
Fiul si urmasul sau, Maximilian al II-lea (11 iulie 1662 - 26 februarie 1726), de asemenea cunoscut drept Max Emanuel sau Maximilian Emanuel, a fost conducator al Bavariei si prinţ-elector (Kurfürst) al Sfântului Imperiu Roman. De asemenea a fost guvernator al Ţarilor de Jos Spaniole si duce de Luxemburg.
Aceasta casa este o casa cadet a casei de Habsburg care in sec.17 a preluat conducerea asupra Spaniei si Ducatelor italiene.
Acest Max II este fiul unei printese poloneze, fiica al lui Ioan III Sobietski.
Sa vedem daca "se intind " si asupra Poloniei.

     Fiica lui Max II, Maria Josepha de Bavaria, la 23 ianuarie 1765 s-a casatorit cu vaduvul Iosif, mostenitorul împaratesei Maria Tereza a Austriei la Palatul Schönbrunn.
Maria Josepha avea cu doi ani mai mult decât sotul ei.

     Mariajul n-a fost fericit; a avut loc numai la presiunea mamei lui Iosif, Maria Tereza, care dorea ca fiul ei sa aiba un mostenitor pe linie masculina.
Iosif( Casa de Habsburg-Lorena) nu a vrut niciodata sa se recasatoreasca dupa decesul iubitei lui soţii, Isabella de Parma, desi era deschis spre sora mai mica a Isabellei, Maria Luisa de Parma. Maria Luisa era promisa printului mostenitor al Spaniei si în orice caz nu era interesata de Iosif.

     Iosif n-o gasea pe Maria Josepha atractiva din punct de vedere fizic. El a descris-o într-o scrisoare "o persoana scunda si grasa" cu "dinţi urâţi". El a recunoscut, totusi, ca în ceea ce priveste caracterul ei, Maria Josepha a fost o femeie "ireprosabila", care îl iubea, iar el a apreciat-o pentru trasaturile sale pozitive însa a suferit pentru ca nu putea sa o iubesca.

     Probabil ca mariajul n-a fost nicidata consumat, Joseph a refuzat sa doarma în dormitorul comun si chiar a împarţit balconul care unea camerele lor de la Palatul Schoenbrunn astfel încât sa nu-si vada soţia.
La moartea socrului ei, la 18 august 1765, Maria Josepha a devenit împarateasa a Sfântul Imperiu Roman. Cu toate acestea, soacra ei a ramas cea mai puternica si importanta figura din Imperiu si de la Curtea de la Viena.
La 28 mai 1767, dupa numai doi ani de casatorie, Maria Josepha a murit de de variola ca si predecesoarea sa.
Cu ea s-a terminat linia bavareza a casei de Witelsbach. Puterea a revenit in casa de Habsburg, practic aceeasi familie ca si Witelsbach.

     Maximilian I (27 mai 1756 – 13 octombrie 1825) a fost duce de Zweibrücken din 1795 pâna în 1799, prin? elector al Bavariei din 1799 pâna în 1805, rege al Bavariei (ca Maximilian I) din 1806 pâna în 1825.
A fost membru al Casei de Palatinat-Zweibrücken-Birkenfeld, o ramura a Casei de Wittelsbach.
Casatorit cu:
Augusta Wilhelmine de Hesse-Darmstadt
Karoline de Baden
a avut destui fii si fiice destinate "cuceririi" tronurilor europene:
Ludovic I al Bavariei
Augusta, Ducesa de Leuchtenberg
Caroline, împarateasa a Austriei
Prinţul Karl Theodor de Bavaria
Prinţul Karl Friedrich de Bavaria
Elisabeta Ludovika, regina a Prusiei
Amalia, regina a Saxoniei
Arhiducesa Sofia a Austriei
Maria Anna, regina a Saxoniei
Louise, Ducesa de Bavaria
Prinţesa Maximiliana de Bavaria
Maximilian I Josef a preluat numele de Witelsbach pentru casa sa.
Fiul sau Ludovic I si nepotul sau Maximilian II ii urmeaza la tron tron ca membrii ai casei Witelsbach.
Lui Maximilian II ii urmeaza la tron fii sai Ludovic II si Otto care au fost declarati bolnavi mintal si "decapitati": de cei din casa Hohenzollern.

     Dar unchiul lor si fratele lui Maximilian II, Otto a devenit regele Greciei si astfel casa de Witelsbach ajunge domnitoare in Grecia.
     Elisabeta de Wittelsbach, cunoscuta mai ales sub numele Sisi, (n. 24 decembrie 1837, München - d. 10 septembrie 1898, Geneva) a fost soţia împaratului Franz Joseph al Austriei.
Elisabeta de Wittelsbach s-a nascut într-o familie numeroasa, parinţii ei fiind Maximilian Joseph de Bavaria (din linia de Pfalz-Birkenfeld-Gelnhausen a familiei Wittelsbach) si Maria Ludovica de Bavaria, fiica regelui Maximilian I al Bavariei. Familia ei îsi avea resedinţa în Palatul Possenhofen.
Din punct de vedere al rangului, Sisi era nepotrivita pentru împarat, fapt pentru care curtea vieneza a judecat-o mult timp.
Insa, Sisi si cu Franz erau veri asa ca le-a trebuit dispensa papei, care le-a fost acordata.
Totusi acumularile de casatorii intre familia Wittelsbach (care era cunoscuta pentru bolile mintale ale membrilor ei) si familia imperiala se vor resimţi chiar la prinţul mostenitor.

     La 24 aprilie 1854, seara la ora 7, s-au casatorit la Viena. Trusoul miresei era insignifiant, neprovenind dintr-o familie cu buget mare, piesele cele mai valoroase fiind daruri de la împarat. Prinţesa nu avea decât 16 ani.
De când se mutase la Hofburg, ea se simţea foarte singura, mai ales ca soacra sa profita de orice prilej pentru a o mustra. Dupa cum reiese din jurnalul Sophiei aceasta nu era un mod de razbunare ci de educaţie.
Deoarece avea o vârsta atât de frageda a fost nevoie ca, dupa casatorie, sa studieze si sa înveţe cu rigurozitate complicatele reguli de la palat.
In afara de limba materna, germana, vorbea franceza (învaţata cu greu în putinul timp dintre logodna si casatorie, Elisabeta neavând aptitudinile necesare pentru limbi straine), iar dupa un timp a învaţat si limba maghiara.
In 1855, prinţesa Elisabeta si-a luat un profesor de limba maghiara, iar un an mai târziu vorbea fluent aceasta limba. Elisabeta a devenit cu timpul o persoana foarte populara în Ungaria, deoarece a luptat pentru libertatea acestei tari.

     Inclinaţiile ei catre aceasta ţara proveneau de la profesorul ei de istorie de origine maghiara, care a jucat un rol foarte important în opiniile politice ale împaratesei.
Sisi a nascut primul copil, pe Sofia, la 5 mai 1855, la vârsta de doar 17 ani. Toţi copiii, au fost crescuţi de bunica lor, deoarece aceasta considera ca le poate da o educaţie mai buna.

     La 12 iulie 1856 a nascut-o pe Gisela. Micuţa a fost desparţita de mama ei si crescuta de catre bunica (mama lui Francisc Iosif).
In urma unei vizite pe care Sisi a facut-o în Ungaria (împotriva voinţei Sophiei, la Buda, împreuna cu Sofia, copilul s-a îmbolnavit grav si a murit la 29 mai. Atunci Sisi a suferit o depresie grava, renunţând si la lupta pentru copiii ei.

     La 21 august 1858 s-a nascut viitorul mostenitor, Rudolf.
La Muzeul Naţional din Budapesta si la Biserica Matyas se gasesc scrisori si documente care dovedesc atasamentul împaratesei faţa de Ungaria.

     La 23 aprilie 1868 s-a nascut al patrulea copil, la Buda (Maria Valeria) (d. in 1924) numit "Copilul Ungur".
Acest gest l-a facut pentru unguri ca un fel de cadou pentru viitorul rege al Ungariei.
In 1889 Rudolf s-a sinucis la Mayerling împreuna cu amanta sa. Aceasta a fost tragedia cea mai mare a Elisabetei, depresia accentuându-se. Rudolf era însurat cu Stephanie a Belgiei.
Imparatul era din casa de Habsburg asa ca iar ne intoarcem la ei. Desi exista zeci de mostenitori, ei apartin casei de Habsburg.

     Sa vedem ce au mai facut "grecii" cu cine s-au mai inrudit.
Otto se casatoreste cu Amalia de Holstein-Gottorp.
Celebra si "internationala" casa cadet a si mai celebrei case Oldenburg.
Dar nu au copii asa ca se stinge si aici casa Wittelsbach.
Urmasul sau a fost ales de parlamentul Greciei in persoana lui George I(Casa de Glücksburg).
Casa de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg, cunoscuta pe scurt drept Casa de Glücksburg este o casa regala originara din Glücksburg, din nordul Germaniei.
Este o ramura a Casei de Oldenburg care coboara din regele Christian al III-lea al Danemarcei.
Membrii ei includ casa regala a Danemarcei si Norvegiei si fosta casa regala a Greciei.

     Nascut prinţ al Danemarcei, George avea numai 17 ani când a fost ales rege de Adunarea Naţionala a Greciei, care l-a detronat pe regele Otto. Numirea lui a fost sugerata si susţinuta de Marile Puteri (Marea Britanie, Franţa si Rusia).
Ca primul monarh al noii Grecii, domnia lui de 50 de ani (cea mai lunga din istoria moderna a Greciei) a fost caracterizata de câstiguri teritoriale pentru Grecia în urma Primului Razboi Mondial. Cu doua saptamâni înainte de aniversarea a 50 de ani de domnie si în timpul primului razboi balcanic a fost asasinat.
In contrast cu domnia lui, domniile urmatoare s-au dovedit scurte si nesigure.
"Bolnava" casa Wittelsbach s-a "diluat" in casele germane inrudite: Habsburg si Glücksburg precum si in extinsa casa Holstein-Gottorp si chiar in casa de Burbon.
Daca e adevarat ca erau bolnavi - caci si aici exista destule indoieli, nimeni nu se dadea in laturi de la nimic daca miza era un tron - atunci "boala" s-a raspandit in toate casele regale care erau deja de mult incuscrite.
Casa Oldenburg a devenit stapana peste Danemarca si Tarile Scandinave. Este de origine germana. S-a extins prin diverse "ramurele" in toata Europa de la paralela 45N plus Grecia.
In rest o alta aripa, casa de Saxa-Coburg-Gotha.