El Camino - Partea I de Lelia Mihail publicat la 28.10.2007
Motivatia
     Paulo Coelho
     Era noaptea de 2 ianuarie 1986, iar noi ne aflam in varful unui munte din Sierra do Mar, aproape de Acele Negre.
Inafara de mine si de Maestrul meu mai erau sotia mea, un discipol, calauza si un reprezentant al Marii Fratii care reunea ordinele ezoterice din toata lumea, cunoscuta sub numele de Traditie.
Toti participau la investirea mea ca Maestru al Ordinului RAM. (R de la rigoaresi regat; A de la amorsi agnus; M de la mila si de la mundi)

     -In numele Puterii si al Iubirii RAM te numesc Maestru si Cavaler al Ordinului, azi si pentru tot restul vietii tale.
Cand vei avea spada, sa nu ramana multa vreme in teaca, altminteri va rugini. Dar cand va iesi din teaca, sa nu se intoarca niciodata inainte de a fi facut un bine, de a fi deschis un drum sau de a fi varsat sangele inamicului.
Am intins mana sa iau spada;dar maestrul a facut un pas inainte si a calcat cu toata puterea pe degetele mele, facandu-ma sa strang de durere si sa retrag mana.
El ma privi rece, o chema pe sotia mea si ii inmana spada, apoi zise:
-Departeaza mana care te insala! Fiindca drumul traditiei nu e al catorva alesi ci al intregii omeniri.
Puterea pe care crezi ca o ai nu are nici o valoare daca nu se imparte cu ceilalti oameni.
Din pricina lacomiei va trebui sa pornesti iar in cautarea spadei tale.
Si din pricina mandriei va trebui s-o cauti intre oamenii simpli.
Si din pricina fascinatiei cu care privesti minunile va trebui sa lupti mult pentru a obtine din nou ceea ce asa de generos ti-a fost daruit.
Spada ta te va astepta la momentul potrivit, in ziua potrivita, intr-un anume loc de pe un drum pe care va trebui sa il strabati.
     Asa cum traditia musulmana cere ca fiecare credincios sa faca macar o data in viata drumul pe care l-a facut Mahomed de la Mecca la Medina, si crestinismul primului mileniu a cunoscut trei itinerare considerate sfinte;
-primul drum ducea la mormantul sfantului Petru la Roma; cei ce parcurgeau acest drum aveau ca simbol o cruce si erau numiti ROMARI; inlesneste comunicarea cu alte lumi.
-al doilea drum duce la sfantul mormant la Ierusalim; cei care faceau acest drum aveau ca simbol un palmier si erau numiti PALMERIENI; aduce puterea de a face minuni.
-al treilea drum duceau la moastele sfantului Iacob la Santiago de Compostela; cei ce faceau acest drum aveau ca simbol o scoica si erau numiti PELERINI.

     Caut o spada. Indeplinesc un ritual RAM, un mic ordin din sanul bisericii catolice, fara secrete sau mistere, cu exceptia incercarii de a intelege limbajul simbolic al lumii. Cred ca am fost inselat, ca toate cautarile spirituale nu sunt decat ceva fara sens si fara logica.
Ma indoiesc de sinceritatea mea in cautarile spirituale pentru ca imi este foarte greu sa caut un dumnezeu care nu se arata niciodata, sa ma rog la ore fixe, sa strabat drumuri ciudate, sa respect disciplina, sa accept ordine ce imi par absurde.
In fiecare zi Petrus imi repeta ca drumul e al tuturor. Eu credeam ca faceam acestea pentru a mi se da un loc printre putinii alesi care se apropie de marile arhetipuri ale Universului.
Petrus imi spune ca "alesi" devin cei care se hotarasc sa faca ceva cu entuziasm; acestia simt iubirea care ii transforma si ii poarta in fata lui dumnezeu.
     Shirley MacLaine
     Fiecare dintre noi are propria lui credinta filozofica si religioasa.
Spiritul este altceva. El se manifesta ca viata, prin intermediul formei. Astfel am ajuns sa cred ca suprafata pamantului este materia si forma prin care curge o energie mai inalta, spirituala, eloctromagnetica si subtila.

     Exact asa cum fiintele umane sunt vehicule fizice pentru exprimarea sinelui lor spiritual si multidimensional, Pamantul geologic este vehicolul fizic pentru manifestarea unor amintiri stravechi si a unui Spirit unterior viu.
Oare de ce, daca Spiritul curge prin Pamant si prin noi toti, lumea este intr-o stare atat de nefericita?
Ce facem cu noi insine?
Care erau prioritatile noastre ca oameni?
Ce doream pentru viitorul nostru si al copiilor nostri,si, mai presus de orice, de ce paream a nu mai avea nici un pic de respect fata de noi insine?
Acum, inaintand in varsta, am inceput sa simt nu numai manie, singuratate si neliniste cu privire la incotro se parea ca ne indreptam, dar si de teama ca, de data asta. pierdusem aproape complet legatura cu ceea ce eram meniti a fi de la bun inceput.
     Cu toate acestea, ma simteam mai creativa ca oricand si aveam suficienti bani, cinci sau sase prieteni buni si adevarati cu care puteam comunica la toate nivelurile, un trup cu adevarat sanatos, o minte intacta,si o viata "libera de complicatii amoroase" si de invidiat pentru cei coplesiti de responsabilitati.
Uneori, datorita cerintelor si conditionarilor sociale, aveam impresia ca ma simt singura; dar, gandindu-ma mai bine, mi-am dat seama cu usurare ca duceam viata pe care o doream... neatasata de o relatie barbat-femeie, libera de rigorile si restrictiile unei familii, nestanjenita de o slujba care nu ma stimula, libera sa fac in viitor orice doream.
Dar tocmai asta era intrebarea...care era viitorul?

     Exista un pelerinaj celebru care a fost facut in nordul Spaniei secole de-a randul, numit El Camino Santiago de Compostela.
Se spune ca el camino se asterne direct sub Calea Lactee si urmeaza liniile de forta magnetica ce refleta energia primita de la acele asezari de stele de deasupra lui.
In filozofiile orientale forta spirituala a vietii se numeste prana. Aceasta prana este legata intrinsec de forta vietii soarelui.
Aceste linii de forta constituie structura esentiala a corpului eteric al pamantului.
O sectiune transversala a unei astfel de linii arara ca o clepsidra, mijlocul ingust intersectand suprafata pamantului. Aceasta energie vibreaza la o frecventa foarte inalta si, atunci cand este experimentata de o constiinta umana, aduce claritate in gandire, o traire deosebita a unor experiente, o activitate speciala a memoriei si revelatii deosebite.
Liniile de forta magnetica poarta nu numai energia spirituala a Pamantului in legatura sa cu soaele ci si energiile care vin din legatura cu alte galaxii si sisteme solare.
Camino incepa in Frant< traverseaza Pirineii si isi croieste calea de la est la vest prin nordul Spaniei pana la Santiago de Compostela.
     Prima idee vaga cum ca ar trebui sa parcurg El Camino mi-a venit in 1991, in Brazilia,unde am primit o scrisoare scrisa de mana si nesemnata si care ma implora sa parcurg Camino, daca ma ocupam intr-adevar cu seriozitate de scrierile, invataturile si investigatiile mele spirituale si metafizice.
Trei ani mai tarziu, pe cand jucam din nou in Brazilia, am primit o scrisoare cu acelasi scris, nesemnata, afirmand ca, daca aveam de gand sa continui sa scriu despre evolutia mea spirituala, acum era obligatoriu sa parcurg Camino.
     De ce se presupunea ca aceasta calatorie pe Camino, ii furniza pelerinului cunoastere de sine si o intelegere a propriului destin? Pentru mine devenise imperios necesar sa-l parcurg ca sa pot patrunde in secretele propriei mele istorii, care se situau intr-un timp cu mult mai stravechi decat putea invoca imaginatia mea; aproape o convingere obsedanta ca, in felul acesta, realitatea mea personala va deveni mai evidenta.
Dar eram complet nepregatita pentru impactul pe care pelerinajul avea sa-l aiba asupra mea.
     In calatoria mea inspre vest, pe Camino, am simtit ca fac o calatorie inapoi in timp - catre un loc de unde am inceput experientele care au facut din mine si din rasa umana ceea ce am devenit azi.
Toate fanteziile constiintei sunt bazate pe un anumit fel de memorie - altfel, de ce ar fi ele acolo?
Selectie din Jurnalul unui mag de Paulo Coelho & Camino de Sherley MacLaine