Massagetii de Lelia Mihail publicat la 11.05.2012
Massagetii
     De-a lungul veacurilor, echivocul originii massagetilor a fost alimentat si cultivat pânã astazi si din cauza unor izvoare istorice apparent contradictorii. Unii îi confundã pe massageti cu scitii, altii sustin ca massagetii ar fi o ramura a scitilor.
în realitate, povestea lui Tomiris si a massagetilor este cea mai semnificativa ilustrare a ideii ca o ramurã a tracilor a migrat spre rasarit din regiunea carpato-danubiano-balcano-pontica încã din epoca fierului.
Ne-am obisnuit cu ideea ca migratiile s-au produs numai dinspre Asia spre Europa si înca nu parem pregatiti sa acceptam ca fenomenul a fost si invers în anumite epoci istorice vechi.
Dupa cum spuneam, Iordanes scrie ca, dupa victorie, Tomiris, Tamiris sau Timirise – dupa alte izvoare – a venit cu corabiile pline de prada în Dobrogea de astazi si a pus bazele cetatii.
Descrierea massagetilor este foarte expresivã si la Herodot: luptatori pe jos sau pe cai, arcasi neîntrecuti, dar si curajosi mânuitori de lance.

     Purtau armuri împodobite cu aur. Erau monogami, dar vaduvele de razboi erau tinute în colectivitate. Aveau o religie monoteista, ca toti dacii. Ei se închinau la Soarele Neînvins, asemenea tuturor dacilor. Sacrificau cai pe altarele Soarelui.
în cartea „De origine actibusque Getarum“ – „Despre originea si faptele getilor“ – Iordanes, get, adica dac de origine, dupa altii – got, îl reconfirma pe Herodot. El precizeaza însa ca este vorba despre acelasi neam.

     Fiind conducatoarea unui asemenea popor, facând apoi dovada unor fapte fãrã precedent, Tomiris continuã sã-i fascineze si astãzi pe cei care se apropie de istoria veche. Unii cred ca Tomiris stãpânea regatul amazoanelor, dar, dupã cum spun scrierile vechi, regina a urmat la tron dupa moartea regelui. Eminescu o imagineazã pe Tomiris în epopeea „Gemenii“, încã prea putin cercetata.
Kazahii de astazi au convingerea ca istoria lor a început cu... Tomiris.
Massagetii erau numiti Saka. Unii istorici turci cred si astãzi ca massagetii erau de neam turcic, fiind iranizati odatã cu migratia lor spre rasarit!
Autohtonii din Tadjikistan si cei din Turcmenistan se revendica tot de la massageti. Uzbecii cred la fel.
Cambize a cucerit Egiptul cu ajutorul massagetilor, celebri în epoca datoritã cailor lor fara egal.
Turcmenii sustin cã rasa de cai Akhal-Teke provine de la massageti. Cai pe care i-au folosit mai târziu Darius si Alexandru Macedon în campanile lor militare.
Unii istorici considera ca massagetii au fost asimilati de iranieni si de chinezi.
Oricât de diverse ar fi opiniile, toti cercetãtorii straini au cãzut însã de acord pe o singurã idee: massagetii erau de origine europeanã.
Tomiris era asemuitã cu Talestris, regina amazoanelor de mai târziu. Paulus Peter Rubens si-a intitulat tabloul „Tomiris, regina scitilor“. Mattia Preti a pictat si el un tablou cu Tomiris. Iordanes o considera pur si simplu „Getarum regina“. Dante Alighieri spune în „La Divina Comedia“: „Mostraba la ruina y el crudo estrago / que hizo Tomiris, cuando dijo a Ciro: / „Sangre quisiste, y yo de sangre te harto“. Musaev a scris baletul „Tomiris“.
O întreagã traditie lasata de o femeie care l-a sfidat pe cel mai puternic rege al lumii din acea perioada: „Refuz sã mã mãrit cu tine si jur pe Soare, domnul suprem al massagetilor, ca te voi sãtura de sânge“, i-a scris Tomiris lui Cirus, dupa cum povesteste Herodot în „Istorii“.

     La fel ca scitilor, persii le spuneau massagetilor Sakâ, iar grecii îi numeau Skythai. Chinezii le ziceau „Sai“. Altii le ziceau „gimirru“ – cimerieni.
Herodot afirma ca massagetii au condus 28 de ani nord-vestul Iranului.
Massagetilor li se mai spunea ApâSakâ, adicã „oamenii de la apã seacã“, dupã numele vechi al Mãrii Aral, astazi secata complet.
în limba românã veche, se spunea tot „apî sacî“.
Persii le mai spuneau si Dahâ sau Dai.
Istoricul bizantin Theophan îi confunda pe massageti cu turcii: „La est de Don, locuiau turcii, numiti în antichitate massageti. Persii îi numeau în limba lor kermikhions. Massagetii erau sciti din punct de vedere cultural“.
Aici ar merita mentionat ca massagetii credeau ca neamul lor se trage dintr-o femeie-sarpe. Aici se întâlnesc cu cabirii din Dacia, de unde au plecat.

     Massagetii au ajuns pâna în Asiria, unde s-au aliat cu regele Assurbanipal contra Mezilor, în perioada 669–626.
Herodot scrie ca massagetii îsi mâncau batrînii, dar “nu se împerecheau în drum, asemenea câinilor, cum fac inzii”. Femeia era purtata în carul cu coviltir. Barbatul îsi atârna cucura cu sageti în afara coviltirului, semn ca femeia “este ocupata”.
preluat din http://enciclopediagetodacilor.blogspot.com
     Herodot, in Istorii, ne spune ca dupa ce treci fluviul Tanais(Don) si mergi vârtos spre rasarit timp de 18 zile, dai nas in nas cu masagetii, adica getii din regatul Masa.
Pe masagetii care locuiau dincolo de fluviul Araxes in Scitia ii numeste "bautori de lapte”.
(Râul izvoraste din sud-estul Marii Negre dintre izvoarele Eufratului, curge spre est prin tinutul semilunii fertilitatii, trece la mica distanta de orasul Erevan si se varsa in râul Kura in apropiere de Marea Caspica).

     Si tot el ne spune ca mai la nord de acesti masageti haladuieste semintia evergetilor.
Gelonii despre care ne da unele informatii tot istoricul grec, erau din acelasi neam cu agathârsii de la Maris, plecati din tara arimilor in timpul lui Hercule si locuiau deasupra Lacului Meotic la o departare de 15 zile.

     Lucan, poet spaniol din vremea lui Nero spune ca "masagetii de la Istru scitic”, dacii si getii pândeau caderea Romei.
Tot el afirma ca masagetii sunt sciti ca si gelonii care se gasesc in jurul lacului Meotic(Marea de Azov). C.O Arimin