Atlantida sau Antarctica? de Anonim publicat la 23.07.2012
Atlantida sau Antartica?
     David Wilcock a vorbit timp de 2 ore în emisiunea “Coat to Coast AM” la un post de radio american, având ca subiect interventia divina, aici pe Pamânt, a extraterestrilor benefici, si viitorul de aur al omenirii.

     Wilcock aminteste ca Razboiul Rece între SUA si URSS s-a încheiat atunci când politicienii au constatat ca niciuna dintre focoasele nucleare ale celor doua super-puteri mondiale nu mai erau functionale, ele fiind inactivate si anihilate, rând pe rând, de catre OZN-uri, de-a lungul anilor.
     Spre exemplu, chiar si rachetele nucleare care erau deja lansate au fost neutralizate cu anumite raze misterioase ce erau emise de OZN-uri care apareau imediat lânga ele, iar apoi aceste bombe cadeau inerte la sol, ca niste bucati de metal obisnuite, fara nici o urma de radioactivitate!
El mai spune ca misiunea Apollo 13 a fost similar “defectata” pentru ca, de fapt, avea încarcatura nucleara ce era destinata sa ajunga pe Luna, iar extraterestrii nu doreau ca Luna sa fie poluata cu radioactivitate.
David afirma ca în aceste zile, pe partea mereu ascunsa a Lunii este o activitate (extraterestra) non-stop, exact ca întrun mare aeroport international… unde sute de nave cosmice sunt parcate, sau vin si pleaca în mod continuu.
David vorbeste în acest interviu despre interventia extraterestrilor benefici care continua si astazi, ei contracarând orice efort al Puterilor Ascunse de a începe un al treilea razboi mondial.
     Aceasta interferenta, acest ajutor binevenit, face parte dintr-o miscare organizata prin care pe Pamânt se va instaura o noua si adevarata Epoca de Aur.
El subliniaza însa ca acesti extraterestri actioneaza mereu dupa o prima directiva galactica, si anume aceea de a nu se amesteca în treburile interne ale planetei decât atunci când este absolut necesar (adica atunci când, spre exemplu, pericolul nuclear este iminent).
Conform afirmatiilor lui Wilcock, aceste nave extraterestre binevoitoare actioneaza contracarând eforturile unui grup malefic de pe Pamânt numic Cabala (Illuminati, etc) care a planuit instaurarea unei Noi Ordini Mondiale.
     Exista deja dovezi stiintifice evidente care arata ca în urma cu 13.000 de ani s-au înregistrat numeroase explozii atomice în zona marilor lacuri din America, ceea ce a determinat prabusirea crustei Pamântului din acea zona, ducând la destabilizarea planetei si la scufundarea Atlantidei (care era o colonie extraterestra).
Atlantida, in cazul in care este vorba de Antarctica zilelor noastre, se afla acum 13.000 ani cu aproximativ 90 grade mai sus latitudinal, si putin mai la vest longitudinal, cateva grade. De margina de nord era cam pe la tropicul capricornului.(n.n)
Wicock spune ca semnase un contract cu o retea de televiziune din SUA prin care urma sa realizeze un documentar despre subiectul “Atlantida – o colonie extraterestra”, dar acest contract a fost anulat în ultimul moment datorita faptului ca bancile care urmau sa acorde împrumuturile de bani necesari finantarii filmului, nu au fost de acord ca o astfel de idee sa fie popularizata!

     In lumina acestor noi informatii, devine limpede ca acest ciclu solar de 26.000 de ani nu mai poate fi facut raspunzator pentru dezastrele de pe Pamânt. Sa ne amintim ca în celebra lucrare hindusa Mahabharata, se vorbeste despre “care de foc” mai stralucitoare de 1.000 de ori decât Soarele, si despre masini zburatoare! Asadar, dezastrul de atunci nu a avut deloc cauze naturale, asa cum suntem astazi fortati sa gândim!
Ca o paranteza, Wilcock afirma ca extraterestrii care se aflau pe Atlantida aveau un craniu mai mare decât al oamenilor (resturi de astfel de cranii uriase, mai alungite, se gasesc în multe locuri de pe glob, dar sunt catalogate ca fiind “erori genetice”).
     Atlantida era o mare insula înconjurata de ape (dupa cum scria si Platon), iar cercetatori independenti din zilele nostre au identificat-o ca fiind de fapt Antarctica, care pe atunci nu se afla la Polul Sud, si beneficia de o clima temperata.
O alta civilizatie se afla pe teritoriul de astazi al Siberiei, care în acelasi mod avea o alta clima, mai propice vietii. Conflictul de atunci a fost declansat de cei din Atlantida, care erau ceva mai agresivi, aruncând în “joc” cele mai distrugatoare arme ale lor.
Astfel, miscarile tectonice declansate au generat inundatii de proportii uriase pe tot cuprinsul globului, Atlantida a migrat spre Polul Sud unde apa a înghetat formând calota glaciara a Antarcticii, iar Siberia a înghetat similar, foarte rapid (sa ne amintim ca în Siberia a fost descoperit recent un mamut congelat care avea în gura ierburi congelate – practic s-a determinat ca în curs de numai 3 minute temperatura a scazut cu 30 de grade).
Acum 13000 ani si Siberia era cam cu 90 gr. latitudine mai "la nord", adica intre cercul arctic de nord si paralela de 40 gr, lat nordica ,dar pe partea opusa. Erau aproape opuse.
     Odata ce au descoperit acest teribil secret, cei din Cabala criminala au început sa-si faca planul de a repeta si ei acelasi scenariu, dar protejându-se în baze subterane si submarine pe care au început sa le construiasca ajutati de “prietenii” lor, extraterestrii “micii cenusii” si reptilieni.
Acesta este deci motivul pentru care exista atât de multe baze subterane în toata lumea.
Dar, odata cu distrugerea primelor baze subterane de catre extraterestrii benefici, acesti criminali (Illuminati) au vazut ca infailibilele lor adaposturi, care erau proiectate sa reziste la orice urgie s-ar fi declansat la suprafata Pamântului, nu mai pot fi folosite, astfel încât planul lor a suferit anumite modificari.
Wilcock afirma ca acesti manipulatori macabri ai evenimentelor de pe aceasta planeta cauta în prezent modalitatile de a face ca pe continentul american sa se instaureze un haos general urmat de o violenta dusa la extrem, pentru a obtine astfel “justificarea” instaurarii Noii Ordini Mondiale, care este de fapt un fascism deghizat.
     Toate aceste dezvaluiri fac sa se clatine visul colectiv orchestrat din umbra cu mare dibacie de Cabala criminala pentru a “adormi” continuu imensa majoritate a oamenilor de pe Pamânt, care în simplitatea lor cred ca lumea în care traim este o lume buna! Wilcock descrie aceasta situatie ca fiind “efectul de turma”: desi se stie ca lupul da ocoale turmei de oi, niciuna dintre ele nu vrea sa se uite la lup, nimeni nu vrea sa recunoasca ca acest “lup” este pregatit sa atace turma de “oi”.
Acest comportament este foarte bine înradacinat în mentalitatea “de turma” a oamenilor din ziua de azi, datorita numeroaselor programe de “spalare pe creier” la care suntem supusi zi de zi, si care sunt implementate prin mass-media, prin educatia scolara, si în general prin paradigma la care suntem fortati sa aderam înca de mici copii
.
Acesta este motivul pentru care majoritatea celor care afla de aceste lucruri îngrozitoare aleg (fara sa îsi dea seama de aceasta alegere) sa respinga toate astea, spunând ca nu poate fi adevarat. Este de fapt un raspuns disociativ (din punct de vedere psihologic), un comportament automat care a fost “implantat” de foarte mult timp în constiinta lor, si pe care ei nici nu-l mai constientizeaza: practic, ei reactioneaza ca niste roboti vii.
Una dintre simptomele acestui “implant” psihologic este ca de îndata ce aud astfel de adevaruri, ei devin brusc foarte obositi, în mod efectiv. Ei cu adevarat pierd foarte multa energie atunci când încearca (inconstient) sa asimileze acest fel de informatii, iar rezultatul esecului lor este acela ca ei ataca mesagerul. Aceasta este tot o reactie “programata” în psihicul lor. Vor încerca sa gaseasca un motiv de a ridiculiza aceste informatii împreuna cu mesagerul lor.
Dovada ca acest comportament este unul implantat, este faptul ca de îndata ce subiectul înceteaza sa se mai gândeasca la informatiile deranjante, totul revine brusc, ca prin minune, la normal: omul este din nou plin de energie!
     Atunci când aflam lucruri noi, fiecare avem tendinta naturala de a le “îngloba”, de a le “cuprinde” în sfera constiintei noastre.
în mod normal, printro detasare profunda, oricine poate face asta. Dar daca, datorita unor programari psihice subconstiente, omul întâmpina o bariera sub forma unei reactii psihice de respingere, atunci efortul de a “cuprinde” informatia este sortit esecului: cu cât încearca mai mult, cu atât el devine mai obosit, pierzând energie mentala.
“Reparatia” în acest caz nu poate fi decât o acceptare constienta, prin detasare, a informatiei “buclucase”.
     Motivul pentru care majoritatea oamenilor nu accepta astfel de adevaruri este ca ei nu constientizeaza deloc cine sunt ei cu adevarat. Astfel, ei se lasa în continuare “gânditi” de visul colectiv la care participa, neavând o baza solida pe care îsi traiesc viata.
Odata cu descoperirea faptului ca fiecare dintre noi suntem de fapt o scânteie divina, o mica parte din Dumnezeu, face ca sa se darâme tot acest esafodaj al manipularii la care am fost supusi de la nasterea în aceasta lume.
Oamenii nici macar nu pot sa gândeasca la o solutie pentru a contracara actiunile criminale de genocid planificat pe care Cabala îl pune acum în aplicare.
Ei sunt programati psihic sa nu poata gândi în acest fel, întocmai ca în cazul unei hipnoze. Numai ca aici este vorba de o hipnoza abil pusa în scena prin intermediul mass-mediei de propaganda, aservita Cabalei criminale.
     Desigur ca nu ne putem astepta de la marile concerne mass-media si de la marii producatori de filme ca sa îsi schimbe dintr-o data modul de a ne educa: ar fi prea frumos ca sa vedem filme pozitive, care ne învata cum sa ne putem educa singuri, cum sa reactionam constructiv (si nu distructiv), cum sa fim fericiti cu adevarat…
Unul din scopurile principale ale Cabalei, pe care îl urmaresc de câteva sute de ani, este acela de a instaura religia Luciferica pe întreg Pamântul.
Multi dintre membrii Illuminati si ai francmasoneriei, cred sincer ca Lucifer este cel bun.
In definitiv, fiecare e liber sa creada ce vrea, chiar si faptul ca Luna e facuta din brânza dulce! Realitatea este ca marea majoritate a membrilor francmasoneriei habar nu au cui se închina, habar nu au cine este cu adevarat acest Lucifer.
Ei sunt de fapt pacaliti si abil manipulati de catre conducatorii lor care prefera sa ramâna ascunsi publicului.
Conducatorii acestui grup criminal interactioneza în mod direct si deschis cu multe specii de extraterestri.
Ei stiu ca toate eforturile lor de a începe un nou razboi mondial le sunt sabotate cu persverenta si eficienta de anumiti extraterestri benefici care sunt tot oameni, care se aseamana foarte mult cu noi, si care sunt – de fapt – rudele noastre îndepartate.
     Conducatorii Cabalei stiu de mult ca specia umana de pe Pamânt este rezultatul implicarii diverselor civilizatii extraterestre la nivel de genetica umana.
Practic, specia umana de pe Terra a fost tinta a numeroase interventii genetice, de-a lungul timpului, realizate de diverse civilizatii extraterestre, înca de acum 200.000 de ani.
Mai mult, acesti conducatori malefici dispun de mult timp de anumite portaluri energetice speciale (“stargate”) care le permit sa plece oricând de pe Pamânt, teleportîndu-se instantaneu în alte locuri din Univers.
Din acest motiv, si datorita faptului ca ei interactioneaza de foarte mult timp cu diverse specii extraterestre, ei nici macar nu mai simt ca Pamântul este casa lor, si sunt gata sa plece de aici oricând, fara regrete.
El spune ca acest conflict între extraterestrii benefici si Cabala criminala va creste continuu pe masura ce planeta noastra face tranzitia spre o noua era de aur, asa cum a fost anuntat în diverse profetii de pe tot cuprinsul globului.
Totusi, David spune ca aceste profetii au fost în mod inteligent exprimate prin cuvinte care sa pacaleasca pe cei malefici si sa-i faca sa creada ca aceasta trazitie va fi una violenta, dezastruoasa, pentru a-i mentine într-o stare de frica, astfel distragându-i de la ceea ce se petrece cu adevarat.
Bazându-se pe cercetarile sale, Wilcock a explicat ca aceasta trecere în noua era de aur nu este doar o schimbare instantanee, peste noapte, ci necesita o evolutie spirituala.
Prin aceasta ascensiune spirituala, rasa umana va avea acces la o întelegere superioara a rolului sau în acest Univers privit ca întreg. Wilcock si-a exprimat optimismul în legatura cu faptul ca aceasta evolutie spirituala a rasei umane, împreuna cu ajutorul extraterestrilor benefici, va creea conditiile ca grupul Luciferic al Cabalei criminale sa fie înfrânt. Aceste transformari spirituale necesare sunt acum în plina desfasurare.
Fiecare om de pe planeta are la dispozitie tot ce-i este necesar pentru a se pregati asa cum trebuie.
Fiecare va face tranzitia numai atunci când este pe deplin pregatit. Desigur, aceasta evolutie nu este obligatorie.
Fiecare dintre noi avem un cuvânt de spus în aceasta privinta. Daca ne place asa cum suntem acum, daca ne place în starea (deplorabila) în care suntem acum, daca nu suntem dispusi sa ne schimbam, daca suntem prea lenesi sa facem eforturile necesare, atunci nu se va schimba nimic, iar alegerea noastra va fi respectata. Vom ramâne la fel.
Dar daca însa vom gasi resursele interioare necesare, daca vrem sa avem o viata mai buna, mai împlinita, daca vrem abundenta si fericire, atunci este necesar sa evoluam spiritual.
Iar ca rezultat, viata noastra se va schimba radical, pâna la cote care acum sunt deocamdata inimaginabile.
     Beneficiile acestei evolutii spirituale sunt enorme: vom putea sa calatorim în galaxie, sa ne vizitam rudele de pe alte planete, vom putea sa comunicam telepatic, sa manifestam diverse obiecte prin puterea vointei… practic va fi “un nou cer si un nou pamânt” pentru noi! Wilcock mentioneaza numele unui cercetator, Harold Aspden, care a reusit sa demonstreze prin anumite ecuatii matematice (pornind de la ecuatiile lui Maxwell din fizica cuantica), ca “urma” lasata de spatiile dimensionale superioare trebuie sa se afle în domeniul de frecventa al microundelor.
El a gasit astfel anumite numere specifice care ar trebui sa constituie “urmele” în lumea noastra fizica a acestor Universuri superioare.
     Conform acestui cercetator, dimensiunile superioare chiar exista, si ele “emit” anumite frecvente pe care noi în aceasta lume fizica le putem masura si detecta cu tehnologia de care dispunem, iar noi ca oameni chiar putem sa traim în aceste dimensiuni superioare!
El a fost apoi uluit de descoperirile unui alt cercetator, astrofizician, William Tifft, care a reusit sa detecteze prin masuratori directe, concrete, în spatiul cosmic, exact aceste frecvente de vibratie aflate în domeniul microundelor!
Dar cel mai interesant este faptul ca aceste frecvente specifice, îsi au originea în centrul galaxiei, si se pliaza sub forma de straturi concentrice, ca foile de ceapa, miezul având frecventa cea mai mare, iar periferia – frecventa cea mai mica (sa ne amintim ca sistemul nostru solar se afla undeva la periferia Caii Lactee). Aceste frecvente sunt un fel de “semnatura” specifica acelui spatiu din Univers. Interesant este ca fiecare stea din galaxie are o astfel de semnatura, care este deci o anumita frecventa bine determinata matematic. Aceasta “semnatura” nu poate avea orice valoare, ci doar acea valoare specifica care denota ce fel de spatiu dimensional “hraneste” acea stea. William Tifft a constatat ca aceste “zone” specifice de frecventa nu sunt fixe, ci ele expansioneaza treptat spre marginile galaxiei. Sa ne amintim si de faptul ca alti cercetatori independenti au gasit în probele, fotografiile si masuratorile furnizate de NASA ca toate celelalte planete din sistemul nostru solar sufera de acelasi tip de crestere a temperaturii generale, acelasi tip de intensificare a activitatii pe suprafata planetelor, ca si Pamântul.
Asadar, iata cum, pe baza unor masuratori cu tehnologie de care dispunem astazi, se demonstreaza ca procesul de evolutie spre o dimensiune superioara a sistemului nostru solar este real si detectabil!
Toate bune si frumoase, au calculat si studiat de "le-au sarit capacele" doar ca au facut o mica, imensa eroare. Asa cum nu au putut lua in calcul rotatia pamantului, nu iau in calcul nici miscarea planetei prin galaxiei nici a galaxiei in univers. Exista anumite momente cand se fac salturile. Aceste momente nu pot fi "ratate" asa incat basmuirea cu fiecare individ trece cand e el pregatit, e falsa.
Putem spune si asa dar cu conditia sa specificam faptul ca intre "momentele de trecere" trec cel putin 13.000 ani. Iar pamantul ca si galaxia si universul au si ele "pasul lor".

Wilcock mai aminteste în acest interviu despre scrierile hinduse care, dupa ce fac o descriere a unor dezastre spre care se îndreapta lumea, apoi amintesc de sosirea aici a asa-numitului Kalki Distrugatorul, o fiinta din dimensiunile superioare, cu puteri supraumane (telekinezie, puteri incredibile), si care va distruge toate fortele negative de pe Pamânt, instaurând Epoca de Aur! De asemenea, David afirma ca aceste schimbari profunde pe care oamenii le asteapta, trebuie sa înceapa de la ei însisi: fiecare om trebuie sa-si asume în mod constient si responsabil propria evolutie spirituala, pentru ca aceasta trecere într-o dimensiune superioara nu se face fara un efort personal. Este vorba despre o evolutie la un grad mai mare de “uman”, anume acele caracteristici care definesc în mod unic “a fi uman”, în tot acest Univers plin de o varietate uluitoare de forme de viata.
sursa: http://www.evolutiespirituala.ro
     -----------------------------------------------
     Antarctica(160 gr.V-160 gr.E, cercul polar de sud) este regiunea polara din sudul Pamântului care cuprinde continentul Antarctida si portiunile sudice din oceanele limitrofe.
Este situata în regiunea antarctica din emisfera sudica, aproape în întregime la sud de cercul polar antarctic si este înconjurata de Oceanul Antarctic. Având 14,0 milioane de km patrati, este al cincilea continent ca suprafata, dupa Asia, Africa, America de Nord si America de Sud. Aproximativ 98 % din suprafata Antarcticii este acoperita de o patura de gheata cu grosimea medie de 1,6 km.

     Antarctica, în medie, este cel mai rece, uscat si vânturos continent, si are cea mai mare altitudine medie dintre toate continentele. Antarctica este considerata un desert, cu precipitatii anuale de numai 200 mm de-a lungul coastei si mult mai putine spre interior.
Pe continent nu exista nici o rezidenta umana permanenta, dar între 1.000 si 5.000 de oameni locuiesc pe parcursul anului la statii de cercetare împrastiate pe întreg continentul.
Numai plantele si animalele adaptate la rece supravietuiesc acolo, iclusiv pinguini si pinipede, nematode si multe tipuri de alge si alte organisme, precum si vegetatie de tundra.

     Desi miturile si speculatiile despre un Terra Australis („Tinut de Sud”) dateaza din antichitate, prima reperare confirmata a continentului a avut loc în anul 1820 de catre expeditia rusa a lui Fabian Gottlieb von Bellingshausen si Mikhail Lazarev.
Totusi continentul a ramas în mare masura neglijat pentru restul secolului al XIX-lea din cauza mediului sau ostil omului, a lipsei de resurse si izolare.
Tratatul Antarctic din 1959 a fost semnat initial de 12 tari; pâna în prezent au semnat tratatul 46 de tari.
Tratatul interzice activitati militare si mineritul de minerale, sustine cercetarile stiintifice si protejeaza ecozona continentului. In medie peste 4.000 de oameni de stiinta de multe nationalitati si cu diferite interese de cercetare efectueza diverse experimente.
     Prima utilizare formala a numelui „Antarctida” („Antarctica”) drept nume de continent este atribuita cartografului scotian John George Bartholomew în 1890. Numele „Antarctica” este versiunea romanizata a compusului din limba greaca antarktiké, femininul lui antarktikos, însemnând „opusul nordului”.
Suprafata de zapada de la statia Dome C este tipica pentru întreaga suprafata a continentului.
Credinta în existenta unei Terra Australis - un continent vast în extremitatea sudica de pe glob care “pune în balanta” teritoriile nordice din Europa, Asia si Africa Nordica - a existat înca din timpul lui Ptolemeu (sec. I d.Hr.), care a sugerat ideea de a pastra simetria tuturor suprafetelor de uscat din lume.
Reprezentari ale unei mari suprafete sudice de pamânt au fost comune în harti, cum ar fi harta turcului Piri Reis de la începutul sec. al XVI-lea.
Chiar si la sfârsitul sec. al XVII-lea, dupa ce exploratorii au constatat ca America de Sud si Australia nu faceau parte din înca nedescoperita Antarctida, geografii credeau ca acest continent era mult mai mare decât dimensiunea sa actuala.

     Hartile europene au continuat sa arate ipotetic acest teren pâna când navele capitanului James Cook „HMS Resolution” si „HMS Adventure” au traversat cercul polar antarctic la 17 ianuarie 1773, în decembrie 1773 si din nou în ianuarie 1774. Cook de fapt a ajuns la aproape 121 km de coasta Antarctidei, înainte de a se retrage din fata câmpului de gheata în ianuarie 1773.
     Prima reperare confirmata a Antarctidei poate fi redusa la echipajul navelor conduse de trei persoane. In conformitate cu diferite organizatii (The National Science Foundation, NASA, Universitatea California, San Diego, si alte surse ), navele au fost conduse de trei capitani care au reperat Antarctida în anul 1820: Fabian Gottlieb von Bellingshausen (un estonian capitan în Marina Imperiala Rusa), Edward Bransfield (un irlandez capitan în Marina Regala Britanica) si Nathaniel Palmer (navigator american din Stonington, Connecticut). Prima oara von Bellingshausen a vazut Antarctida la 27 ianuarie 1820, trei zile înainte ca Bransfield sa fi vazut si el tarmul, si 10 luni înainte ca Palmer sa o faca - în noiembrie 1820.
Observam cu tristete ce stupiditati provenite din orgoliu preocupa si in prezent "stiinta". In acea zi expeditia pe doua nave conduse de von Bellingshausen si Mikhail Petrovich Lazarev a ajuns într-un un punct la o distanta de 32 kilometri departare de continentul Antarctida si a vazut de acolo înâltimile de gheata.
Primul document de debarcare pe continentul Antarctida a fost cel al navigatorului John Davis în Antarctida de Vest la 7 februarie 1821, desi unii istorici disputa acesta afirmatie.
     In decembrie 1839, ca parte a expeditiei de explorare a Statelor Unite ale Americii care a durat din 1838 pâna în 1842 efectuata de Marina SUA (uneori numita “Ex, Ex” sau “Expedi?ia Wilkes”), a avut loc o expeditie de navigare din Sydney, Australia, prin Oceanul Antarctic, cum a fost apoi cunoscuta, care a raportat descoperirea unui continent antarctic în vestul insulelor Balleny. Acea parte din Antarctida a fost numita ulterior „Wilkes Land”, nume care se mentine si astazi.
     Exploratorul James Clark Ross a trecut prin ceea ce este cunoscuta acum ca Marea Ross si a descoperit Insula Ross ( ambele luând numele lui) în 1841.
El a navigat de-a lungul unui imens zid de gheata, care mai târziu a fost numit „Ross Ice Shelf” (de asemenea numit dupa el ).
Muntele Erebus si Muntele Terorii sunt numite dupa cele doua nave ale expeditiei lui: „HMS Erebus” si „HMS Terror”. Mercator Cupper a debarcat în Antarctida de Est la 26 ianuarie 1853.
     In timpul expeditiei „Nimrod”, condusa de Ernest Shackleton, 1907, grupurile sub conducerea lui T. W. Edgeworth David au fost primele care au urcat pe Muntele Erebus si au ajuns la Polul Sud magnetic. Douglas Mawson, care a preluat conducerea legiunii la întoarcerea lor periculoasa, a continuat sa conduca numeroase expeditii pâna la pensionarea sa în 1931.
In plus, Shackleton însusi si alti trei membri ai expeditiei lui au facut mai multe inaugurari între decembrie 1908 si februarie 1909; ei au fost primii oameni care au travesat „Ross Ice Shelf”, lantul muntos Transantarctic ( prin intermediul ghetarului Beard More ), si primii care au pus piciorul pe „Platoul Polar de Sud”.
     O expeditie condusa de norvegianul Roald Amundsen cu nava „Fram” a devenit prima care a ajuns la Polul Sud geografic la data de 14 decembrie 1911, folosind un traseu de la „Bay of Wales” pâna la ghetarul „Axel Heiberg”.
Doar o luna mai târziu nefasta expeditie a lui Robert Falcon Scott a ajuns si ea la pol.
     Richard Evelyn Byrd a fost liderul mai multor curse în Antarctida cu avionul în anii 1930 si 1940.
El este recunoscut drept implementatorul transportului terestru mecanizat pe continent si pentru conducerea cercetarilor geologice si biologice extinse.
Cu toate acestea, nimeni nu a mai ajuns la Polul Sud pâna la 31 octombrie 1956; în acea zi un grup din Marina SUA condus de amiralul Rear George J. Dufek a aterizat cu un avion la pol.
Prima persoana care a navigat singura pâna în Antarctida a fost neozeelandezul David Henry Lewis în goeleta sa „Ice Bird” de 10 metri lungime, facuta din otel.
     In geologie Rodinia(in limba rusa "rodina" inseamna ţara) desemneaza un supercontinent (o grupare a mai multor suprafete continentale) din istoria Pamântului, primul a carui existenta a putut fi pusa în evidenta.
Se presupune ca s-a format acum aproximativ 1 miliard de ani, pentru ca acum 750 milioane de ani sa se divida în 3 parti, între care s-au format oceane.
Acestea s-au reunit mai târziu, în cadrul miscarii de orogeneza Pan-Africane, care a durat circa 60 milioane de ani, si au format supercontinentul Pannotia.

     Cu circa 550 de milioane de ani în urma, Pannotia s-a rupt din nou în mai multe fragmente mai mici, între care cele mai importante au fost Laurentia (din care avea sa se formeze America de Nord), Baltica (din care avea sa se formeze Europa de Nord), si Siberia.
Cel mai mare din fragmente a fost denumit Gondwana si a reprezentat sursa pentru a se forma China, India, Africa, America de Sud si Antarctica.
Datorita dimensiunii, acesta este considerat un supercontinent, dar de fapt este numai un fragment din supercontinentele anterioare.
     Intr-o perioada de peste 200 de milioane de ani, multe din fragmentele mai mici s-au concentrat spre a forma un nou continent de mari dimensiuni, denumit Laurasia. Laurasia si Gondwana s-au reunit cu circa 200 de milioane de ani în urma, pentru a forma supercontinentul Pangeea (dupa alte surse Pangeea sau Pangaea).
In prezent fenomenul de rupere a supercontinentului Pangea continua, contribuind la marirea Oceanului Atlantic. Când procesul de rupere se va finaliza, se va forma un nou supercontinent, si asa mai departe.
Pangeea (din limba greaca veche pan adica tot, întreg, si Gaia "Pamânt", latinizat ca Gæa) a fost un supercontinent care a existat în timpul epocii paleozoic si mezozoic aproximativ 250 milioane de ani în urma, înainte de împartirea continentelor în configuratia lor actuala.
     Laurasia este numele dat unei vechi mase de pamânt în emisfera nordica, aparuta spre sfârsitul Jurasicului din dezintegrarea supercontinentului Pangeea, separându-se de Gondwana prin deschiderea marii Tetis.
Laurasia s-a împartit apoi în Eurasia si America de Nord.

     Gondwana este numele dat blocului continental care a rezultat din împartirea meridionala a continentului Pangeea, când s-a extins Marea Tetis spre vest.
Din Gondwana au mai aparut America de Sud, Africa, Australia, Industan, insula Madagascar si Antarctida în timpul Cretacicului. http://ro.wikipedia.org/wiki/Antarctica