DDO - Partea I de A. Savin publicat la 19.08.2012
Democratia si Drepturile Omului-DDO-Partea I
De mai multa vreme, dar mai ales dupa incheierea celui de-al II-lea Razboi Mondial, unul dintre factorii determinanti ai relatiilor internationale a devenit apararea si protectia drepturilor omului. Apusul il foloseste in calitate de instrument al politicii indreptate spre instaurarea hegemoniei sale mondiale. Desigur, drepturile omului trebuiesc intr-adevar promovate si protejate, dar nu in modul in care o face Occidentul.


Sa luam, de pilda, problema fostei Iugoslavii.
1.Socialist republic of Bosnia and Herzegovina, with capital in Sarajevo,
2.Socialist republic of Croatia, with capital in Zagreb,
3.Socialist republic of Macedonia, with capital in Skopje,
4.Socialist republic of Montenegro, with capital in Titograd,
5.Socialist republic of Serbia, with capital in Belgrade, which also contained:
5a. Socialist autonomous province of Kosovo, with capital in Pristina
5b. Socialist autonomous province of Vojvodina, with capital in Novi Sad
6.Socialist republic of Slovenia, with capital in Ljubljana.
http://en.wikipedia.org/wiki/Yugoslavia
In aproape toate statele care au aparut pe ruinele acestei federatii, s-au petrecut asemenea procese precum epurarea etnica combinata cu elemente de genocid al minoritatilor nationale si confesionale, dar vinovati au fost gasiti numai sirbii.

In Irak, SUA si partenerii sai au instaurat la putere un regim-marioneta care, dupa idee, ar trebui sa corespunda tuturor standardelor "democratiei autentice"(citeste "apusene") si sa implementeze valorile acesteia, inclusiv protectia drepturilor omului printre care cel mai de baza este dreptul la viata.
In anii ocupatiei militare a Irakului, insa, si-au pierdut viata de sute de ori mai multi cetateni pasnici, inclusiv femei, batrini si copii, decit in cele trei decenii de dictatura a lui Saddam Husein.
In emiratele arabe din Golful Persic sau in Pakistan, drepturile omului (in intelesul occidental al cuvintului) sint incalcate in modul cel mai flagrant.
Daca in Apus, de pilda, emanciparea femeilor a atins limitele dupa care a inceput absurdul, atunci in aceste state se practica o segregare si discriminare a sexelor in cel mai autentic stil medieval (Evul mediu european, bineinteles).
De pilda, profesorii-barbati pot sa citeasca lectii studentelor exclusiv prin intermediu monitoarelor. In Afghanistan, aflat si el sub ocupatia militara americana, recent a fost adoptata o lege conform careia sotul este in drept sa nu-si hraneasca sotia care nu vrea sa-si indeplineasca obligatiile conjugale. Executiile nu numai ca nu sint interzise, dar si se fac in public. Pedeapsa cu moartea este calificata (adica in mai multe feluri " in functie de genul si gravitatea infractiunii comise).
In statele musulmane aliate ale SUA au fost repuse in practica executarea prin taierea capetelor, spinzuratoarea, uciderea cu pietre etc.
Despre mutilare sau bataile aplicate in calitate de pedeapsa pentru unele categorii de infractiuni mai usoare nici nu mai vorbim.

Tarile apusene in frunte cu "campionul" in ale democratiei Unchiul Sam, se fac a nu observa asemenea "devieri" de la standardele "general-umane" , caci interesele geostrategice prevaleaza aici asupra celor "general-umane". Daca si exista in politica externa apuseana o dominanta oarecare, atunci nu este vorba de rastrimbitata protectie a drepturilor omului, ci de dublele standarde in care viata omeneasca este pretuita pornind de la apartenenta civilizationala a omului concret, cea statala si importanta geostrategica a regiunii in care drepturile acestui om au fost incalcate.
Aceasta politica ipocrita se manifesta in toate domeniile relatiilor internationale, dar cu precadere in PIDO (Protectia Internationala a Drepturilor Omului).

In ultimul timp, tarile "miliardului de aur" conditioneaza raporturile cu celelalte state cu respectarea normelor dreptului international la acest capitol.
Istoria, insa, demonstreaza ca anume Apusul a fost acela care in mod sistematic a incalcat drepturile omului, iar bunastarea sa se intemeiaza pe exploatarea necrutatoare a resurselor naturale si umane ale tarilor din lumea a treia.
DE UNDE-ATATA "DRAGOSTE"?

Adevarata cauza a "grijii" subite din partea Occidentului fata de respectarea si protectia drepturilor omului are o explicatie destul de banala. Pentru a intelege despre ce este vorba ar trebui sa ne reintoarcem la cea de-a doua conflagratie mondiala si, mai ales, la noua ordine internationala aparuta in consecinta.
In perioada interbelica Apusul s-a straduit din rasputeri sa nimiceasca URSS cu miinile lui Hitler. In acest scop, "democratiile" apusene au cedat acestuia totul ce se putea de cedat.
Prevederile Tratatului de Pace de la Versailles au fost incalcate in cel mai flagrant mod: Germania s-a reinarmat; a fost infaptuit Anschluss-ul ("reunirea" Austriei la Germania) ; a fost ocupata regiunea Sudetilor si Klaipeda (Memel); Cehoslovacia, dupa ce a fost dezmembrata, a disparut in genere de pe harta lumii.
Pe locul ei au aparut un protectorat (Boemia si Moravia) si un stat-marioneta (regimul lui Tisso din Slovacia); Polonia, careia Anglia si Franta i-au garantat granitele, a fost lasata de una singura in fata Wehrmacht-ului. Toate aceste cedari, aparent inexplicabile, au avut un singur scop " de a-l impinge pe Hitler la un razboi cu URSS, asigurindu-i Germaniei un contact nemijlocit cu adversarul sau ideologic prin granita comuna cu Uniunea Sovietica.
Berlinul, insa, a inselat asteptarile Apusului: - dupa nimicirea Poloniei, masina de razboi germana s-a abatut cu toata forta sa asupra Europei de Vest si de Sud-Est.
In citeva luni pe batrinul continent au ramas doar trei state cu adevarat independente " Germania, URSS si Marea Britanie.
La 22 iunie 1941, anglo-americanilor, totusi, le-a reusit sa-i ciocneasca cap in cap pe cei doi giganti totalitari.
Desi, aflate in plin razboi cu Germania nazista, Londra si Washingtonul, pentru a slabi pina la maximum URSS, au taraganat cum au putut mersul operatiunilor militare.
Un dicton popular spune ca "gura pacatosului adevar graieste". Intr-un moment de sinceritate, lui Garry Truman, inca vice-presedinte al SUA, i-a scapat urmatoarea fraza: - " ...Daca vom vedea ca inving nemtii " va trebui sa-i ajutam pe rusi, iar de vor invinge rusii " pe nemti si tot asa pana cind acestia se vor slabi reciproc intr-atit, incit sa devina o prada usoara pentru noi". Ma rog, citatul poate sa nu fie reprodus cuvint in cuvint, dar sensul este redat destul de fidel.
De data aceasta, "figura" le-a fost facuta de Moscova. Dupa razboi, spre marea si neplacuta surpriza a anglo-saxonilor, Uniunea Sovietica a ajuns o supraputere.
Armatele lui Jukov stateau pe malurile Elbei si numai ordinul lui Stalin a lipsit pentru ca ele sa ajunga pe cele ale Atlanticului.
Economia URSS a devansat-o pe cea a Imperiului Britanic, ajungind pe locul doi in lume dupa SUA.
Potentialul militaro-industrial si capacitatea de mobilizare sovietica erau de asa natura, incit Uniunea Sovietica era in stare sa infrunte Satele Unite si nu se stie cine ar fi iesit invingator.


In anul 1946, la Foulton, Winston Churchill a rostit renumita sa cuvintare care, formal, a declansat "Razboiul Rece" dintre cele doua sisteme mondiale. De fapt, ex-premierul britanic nu a facut decit sa formuleze ceea ce demult era o realitate si, de fapt, nici nu a incetat vreodata " confruntarea civilizationala dintre Apus si Rasarit.
Totusi, razboiul latent nu s-a transformat in unul "fierbinte".
La mijloc au fost mai multi factori:
Opinia publica occidentala trebuia convinsa ca URSS este un "imperiu al raului" nu mai putin periculos decit cel nazist. Or, in ochii popoarelor europene si ale americanilor, ostasii sovietici erau inca aliati si eliberatori. Masina propagandistica abia isi schimba directia si vitezele. Pentru a demonstra contrariul, era nevoie de timp.
Potentialul nuclear al SUA era prea mic pentru a aplica o lovitura distrugatoare Uniunii Sovietice. In anul 1949, Moscova pune capat monopolului atomic american prin experimentarea pe insula Novaia Zemlea a unei instalatii nucleare proprii. Un nou razboi "fierbinte" ameninta nu numai existenta Uniunii Sovietice, dar si a SUA. Or, intr-un razboi atomic nu pot exista invingatori, ci numai invinsi.
In anul 1956 toate iluziile americanilor ca tara lor, fiind protejata de apele Atlanticului, ar putea ramine intr-o parte de urgiile unui razboi, au fost spulberate. Uniunea Sovietica lanseaza prima racheta balistica intercontinentala. Washingtionul a inteles pe data ca in locul inofensivului "sputnik" sovieticii ar putea plasa in orice moment o ogiva nucleara care ar transforma orice oras american intr-o varianta contemporana a Sodomei si Gomorei.
Pus in fata imposibilitatii de a-si nimici adversarul printr-o confruntare militara directa, Occidentul a inteles ca trebuie sa caute o alta cale. S-a procedat la distrugerea URSS din interior - prin erodarea lenta, dar sigura a potentialului economic, militar, cultural si ideologic. Una dintre armele folosite in acest scop a fost si cea a luptei pentru "drepturile omului".

Inainte de a purcede la descrierea crimelor savirsite de asa zisa "civilizatie occidentala" impotriva omenirii, ar trebui, totusi, sa determinam care tari fac parte din aceasta, deoarece "apusul", in contextul studiului nostru, este un termen mai mult conventional decit geografic.
Or, din aceasta civilizatie sau, mai degraba, anti-civilizatie fac parte tari si popoare de pe toate continentele (cu exceptia Antarctidei).
Din Europa " cele care confeseaza catolicismul si protestantismul.
Din Asia " Israelul;
Din Australia si Oceania " Australia propriu-zisa si Noua Zeelanda;
Din Africa " burii (urmasii colonistilor calvinisti olandezi si francezi, zisi si hughenoti) si urmasii colonistilor anglo-saxoni din RSA si Zimbabwe;
Din America de Nord " SUA si Canada.

Occidentul este caracterizat printr-o anumita mentalitate creata de-a lungul secolelor sub influenta credintelor pseudo-crestine antiortodoxe cum este catolicismul si protestantismul, precum si a iudaismului si a liberalismului (doctrina de sorginte masonica, adica fundamental anticrestina).
Toate aceste religii, confesiuni si doctrine s-au reunit intr-un conglomerat eclectic cunoscut astazi sub diferite denumiri " "societatea de consum", "economia de piata", "tarile industrializate", "tarile civilizate", "lumea libera", "democratii autentice" etc., etc. " nume lui " a "conglomeratului" - este "legiune". Fiecare dintre elementele lui constitutive si-a adus obolul la crearea a ceea ce noi astazi intelegem prin cuvintul "Occident".
Sub bunastarea materiala, toleranta si corectitudinea politica actuala se ascunde o lume cruda si profund egoista care si-a construit prosperitatea pe saracirea artificiala, pe ruinarea planificata si chiar nimicirea celorlalte popoare si civilizatii.

Principalul adversar al Apusului a fost, este si va fi Rasaritul Ortodox: numai civilizatia ortodoxa poate sa propuna o alternativa modelului apusean care, deja, si-a demonstrat deplina sa inconsistenta.
Drept dovada este nemultumirea generala provocata de incercarile Apusului de a-si impune viziunea sa asupra dezvoltarii economiei, culturii si societatii.
Aceasta se manifesta in toate regiunile si domeniile " de la activizarea fundamentalismului islamist " pina la protestele si manifestatiile antiglobaliste.
Si nu este vorba de aspectul economico-financiar, in care Apusul traditional devanseaza deocamdata Rasaritul, ci de cel spiritual.