Statul si egolatria turmei - Partea I de C.O. Arimin publicat la 14.02.2013
Statul si egolatria turmei - Partea I
     Statul a aparut ca o necesitate istorica atunci cand comunitatile umane s-au simtit nevoite sa-si creeze structuri speciale pentru a-si asigura apararea teritoriului si a averilor indivizilor.
Renuntînd sa mai puna mana pe ghioaga în favoarea unor "meseriasi”, "obisnuitii” a trebuit sa se speteasca mai mult si sa puna mana pe punga pentru a o goli fiindca au primit grija acestei structuri.
De la un fenomen intamplator, acesta s-a transformat intr-o permanenta pentru ca si violenta devenise o normalitate cu pradatori si pradati.
Asa au aparut primele structuri de putere realizate de un mic grup dar in numele majoritatii si pentru apararea ei.
Cat timp principala lui functie a fost acea de aparare si/sau atac, majoritatea care suporta intretinerea avea timp sa se gandeasca si la "cai verzi pe pereti” sau sa bata din buze dupa dor de vant.
     Mai apare in acest timp al memoriei uitate un grup restrins de indivizi care se ocupa cu lecuirea trupului si sufletului comunitatii si care va evolua catre o structura separata dar cu importanta deosebita in dezvoltarea societatilor umane – clerul.
     Iar unii isteti au constatat ca se poate trai bine si daca te lipesti de cei care sunt investiti cu putere, nascandu-se astfel structura sociala a lipitorilor de bani.
Ei se "invredniceau” sa stranga pentru cei ce detineau "puterea investita”, birurile si podvezile de unde isi luau cate ceva pentru propria marinimie.
Si ne-am pomenit cu parazitismul pe bani publici atat de dezvoltat in statele moderne.
Dar la inceputuri, structurile de putere se formau prin alegere directa iar clerul avea un cuvant de spus in aceste actiuni de interes major pentru comunitate.
     Permanentizarea starilor de conflict au dus la aparitia unor structuri de putere care puteau lua decizii rapide chiar fara consultarea majoritatii ce trebuia sa se supuna unui dictat si chiar sa il sustina.
Structura comunitatii umane nu mai are o singura categorie de indivizi in randurile ei, a producatorilor si/sau pastorilor transhumati, ci se infiripa un grup al militarilor, altul al "bagatorilor de seama in slujba comunitatii” si clerul.
De acum putem vorbi de stat ca structura istorica de organizare a societatii omenesti si putem aminti Sumerul si Egiptul antic ca prime modele de organizare sociala ce au influentat profund societatea europeana chiar daca unii se innadusa cand aud asa ceva!
Nu stim daca atunci oamenii erau mai liberi ca acum dar sigur se ocupau mai mult de propriul suflet si erau mai putin dominati de lacomia de a aduna avere si putere.
Vedem in acest sistem de organizare, specifica mai mult Egiptului, o structura care tinde catre o piramida cu un faraon in varf, un aparat functionaresc destul de numeros, un cler puternic si marea masa a populatiei de birnici.
In Sumer, datorita conceptului diferit de organizare sociala avem o forma de stat comunitar, unde conducatorul laic era ales pentru o perioada de timp de catre adunarea batranilor si a tinerilor/militarilor, hotararile importante fiind luate impreuna cu conducatorul clerului.
     In statul piramidal, cand vreun afurisit cocotat cel mai sus era cu minte putina si inraita, incalca toate obiceiurile strabune si se ajungea repede, repede la o structura totalitara sau o tiranie, in sensul modern al cuvantului pentru ca la origine insemna tot un conducator ales.
Cei care jinduiau totul pentru ei si supunere oarba din partea celorlalti, au ajuns de multe ori sa se creada altceva decat i-a lasat natura.
Pentru a-i tine intr-o sminteala pe ceilalti, au clocit ei ca ar fi tare bine sa poata fi stapani si dupa ce "vor da coltul" incercand sa-si vesniciasca existenta de nemernic prin diferite culte, procesiuni publice sau chiar confiscarea puterii in avantajul clanului din care provenea.
Cum omul nu este vesnic, nici aceasta uzurpare de identitate spirituala nu a tinut la nici un nebun iar colectivitatile umane care s-au perindat pe firul existentei istorice a retinut o perioada de timp doar pe acei care i-au vrut binele sau pe canaliile ce le-au umilit pentru ca asa este firesc sa inveti din raul prin care ai trecut.
     Findca existau atunci ciondaneli cat incape atat cu oameni potrivnici dar si cu animale iar lupta se dadea de aproape, cei mai vanjosi care se burzuluiau pentru restul comunitatii erau cinstiti de acestia in diferite ritualuri si sarbatori cu ziceri frumoase si magulitoare.
Asa de mult i-a luat ispita pe unii incat mintile lor au fost napastuite de revelatia unicitatii propriului eu in raport cu ceilalti si subordonarea acestora la caruta smintitului.
Din cultul eroilor plecati pe lumea cealalta, unii au dorit sa se bucure de adulatii si adulatori chiar pe lumea aceasta astfel o atitudine de cinstire si respect a degenerat in cultul unor persoane vii.
Avand putere, acesti eroi au pus si pe zei sa-i sustina in sminteala lor, ba unii chiar aveau vanitatea sa spuna ca sunt zamisliti din samanta divina iar ei nu se vor sfarsi niciodata!
Cat timp oamenii au fost putini, si implicarea statului a fost mai slaba pentru ca avea un numar redus de supusi iar daca ii storcea prea tare de vlaga se faceau nevazuti catre alte meleaguri si ramaneau fara birnici.
Una din cauzele prabusirii imperiului sclavagist roman este si faptul ca in decursul secolelor lV si V multi platitori de biruri au fugit la barbari unde viata era mai usoara.
Fiscalitatea romana inspaimantatoare care trebuia sa sustina o multime de lipitori fara rost in societate a distrus statul macinat de coruptie, de lupte interne si de lipsa cronica de bani.
Pe aceste ruine si experiente sociale au aparut statele feudale si statele moderne.
     In scrierile istorice ale lui B. P. Hasdeu gasim informatii cu privire la organizarea satelor românilor din Galitia secolului Xlll si care erau asemanatoare cu cele din Moldova si Valahia.
Documentele poloneze mentioneaza incepand cu secolul Xl, asezarile românilor din Lodomiria /Galitia care aveau un statut aparte in statul polonez.
Fiecare sat era o republica un stat în stat in regatul Poloniei. El se folosea de o deplina libertate sub un cneaz ales si raspunzator si care era de cele mai multe ori chiar preotul asezarii.
Aceste sate formau o uniune numita Craina(ţara) condusa de un cneaz sau Crainic ales din randul cnezilor satelor iar de multe ori era un preot care indeplinea si cel mai inalt rang clerical. Toate aceste asezari se rînduiau dupa "dreptul românesc”. Cneazul era mostenitor si singurul judecator al asezarii iar daca o lua razna era judecat de adunarea cnezilor sau era demis de cei care l-au ales iar judecata se facea de catre tribunalul craiesc al Poloniei.
     Saracii români de astazi nici nu pot intelege asemenea forme de guvernare autonome si democratice!
Cneazul satesc, adunarea cnezilor, preotul si crainicul formau guvernul acestor uniuni/republici taranesti care la noi au dainuit in Vrancea si Campulung Moldovenesc pana la sfarsitul secolului XlX.
Acest sistem de conducere colectiva in decizii si individual in aplicarea lui nu excludea populatia de la propria administrare pentru ca ei aveau dreptul sa ceara socoteala cneazului.
Asa stateau starile neamului nostru razletit in vremuri de demult pana si sub aripa panilor polonezi.
     Dar sa ne apropiem in timp si spatiu de casa din Carpati si sa-l amintim pe viforosul si "iute varsatoriu de sange” domn al Moldovei.
Cand tara inca nu se stricase in rautati si miselii, neamul in frunte cu Voda iesea in fata oricarui lotru sa-i taie pohta de a jindui la ce nu-i al lui si multi si-au lasat pe aici starvurile prada corbilor si jivinelor codrilor.
Cronica lui Stefan cel Mare la anul 6983(1475) de la Zidirea lumii ne spune: "In luna lui ianuarie, la ziua de 10, intr-o joi, avu Stefan-Voda o mare batalie cu turcii nu departe de Vaslui, la o apa ce se cheama Bîrlad. Îl ajuta si Dumnezeu ca batu pe turci cu desavarsire, cam la o suta de mii de multi si saptesprezece mii de munteni, ce erau cu ei, incat turcul abia putu scapa”.
Astazi suntem la anul 7515 de la Zidirea Lumii dupa calendarul get!
Sa il aducem inca odata in sprijin pe istoricul amintit mai sus care ne prezinta un document de unde avem ce invata noi cu totii dar mai ales liftele care s-au incuibat peste destinele noastre.
Cucoana Bolosina si sotul ei pitar Dima din Arges pe la anul 1617 lasa intreaga lor avere taranilor din Valsanesti
. Documentul este dat de Alexandru voda Ilias si aprobat de divan. "Din gratia lui Dumnezeu, Ion Alexandru, voda si domn a toata tara Ungro-Vlahiei, fiul marelui si prea iubitului raposatului Ilias voda, da domnia mea aceasta porunca satului Valsanesti, tuturor batranilor mosneni de acolo, ca sa fie ale lor delnitele si ocinele si hotarul si curatura si toate locurile lor, posedandu-le in pace si fara nici o suparare din partea oricui, fiindca acest sat fusese proprietatea giupanesei Bolosina, sotia pitarului Dima, si l-a fost tinut ea cu vecini cu tot pana in zilele raposatului Radu voda Mihnea, in timpul caruia apropiindu-se ceasul de moarte al giupanesei Bolosina, cautat-a ea de-mprema cu pitarul Dima, ca adica cine dupa moartea lor ar putea sa-i pomeneasca in loc de fii si fete, si cugetasera ei dentai a da pe acei vecini pomeana la vreo monastire au o ruda, dar s-au gandit mai apoi ca una ca aceasta nu le va fi de folos, ci inca mai mult pacat si mai mare blestem, caci acei vecini sunt rumani crestini, iar nu nescaiva tigani ce li se zice gavaoani. Incat chibzuit-au mai la urma giupaneasa Bolosina si sotul ei pitarul Dima, ca mai cu cale va fi sa-si faca pomana cu toti acei vecini din Valsanesti, daruindu-le toate delnitele si toata curatura si toate locurile lor, ca sa se hraneasca ei acolo si sa fie cnezi, si in loc de fii sa-i pomeneasca pe dansii dupa moarte si sa nu mai robeasca nimanui in veci, ci sa aiba pace de la toti; apoi mai aducandu-si aminte a fost avut o giudecata mai inainte pentru o giumatate din acel sat Valsanestii, cu nepoata-sa de frate mai mare giupaneasa Voica, muma giupanesei Caplei, giupaneasa Bolosina si cu pitarul Dima venira de bunavoia lor, si cu mai multi boiari de au spus ca, desi dansii au fost castigat giudecata cu giupaneasa Voica, totusi nu se uita la aceia, ci daruiesc giupanesei Caplea, 12000 de aspri, numai ca niciodata sa nu se lege ea de acei vecini din Valsanesti, si sa nu le faca vreo nevoie sau asuprire si au numarat acei 12000 de aspri bani gata in manile giupanesei Caplei dinaintea marturilor Nan cizmarul si Pana postelnicul, pentru ca acei oameni din Valsanesti in veci sa nu fie bantuiti de nimeni, ci sa ramana toti cnezi cat vor trai ei si fii lor si nepotii lor; si am vazut insu-mi domnia mea actul de la Radu-voda si actul de la giupaneasa Bolosina si de sotul ei pitarul Dima, cuprinzand mare blestem si multi marturi, cum de bunavoia lor iertasera pe acei vecini din Valsanesti ca sa fie cnezi pentru totdeauna, ceea ce confirma dara si domnia mea ca sa traiasca ei slobozi in pace, mai punand si blestem ca pe cine va randui Dumnezeu in urma domniei mele a fi domn in Tara Romaneasca fie din sufletescul rod al domniei mele, fie din ruda noastra fie din alt neam, acela de va socoti si va reinnoi acest hrisov al domniei mele, Dumnezeu inca sa-l socoteasca etc. Pus-am domnia mea si marturi: giupan Dumitru mare ban de Craiova, giupan Carstea mare vornic, giupan Nica mare logofat, giupan Steriano mare vistiar, Parus spatar, Gorgan stolnic, Gligorie comis, Marzea paharnic, giupan Enache mare stolnic. Ispravnic a fost Nica mare logofat.
Scris-am eu Serban logofat in capitala Targoviste, luna lui genari in 14 zile, anul curgator de la Adam 7125(1617). Ion Alexandru-voda”.
     Pe la acele vremuri boierii se gandeau sa-i miluiasca pe tarani astfel ca amintirea lor sa ramana in mentalul colectivitatii prin faptele bune pe care le-au facut in folosul acestora.
Astazi ciocoimea rosie nu stie cum sa jefuiasca mai mult astfel ca puterea lor economica sa-i poata permite sa confiste statul pentru a-l folosi in interes personal sau de grup ca instrument de presiune si violenta.
Dar vremurile au inceput sa se strice pentru neamul nostru fiindca puhoaiele de venituri fanariote au paraduit rau tara.
     Sa mai adastam ceva timp si in vremea unui domnitor chibzuit si gospodar.
Matei Basarab la anul 1639 ne lasa intr-un hrisov spre aducere aminte: "Se intampla de statura mitropoliti si Domnitori tarii oameni straini noua nu cu legea(religia) ci cu neamul, cu limba si cu naravurile cele rele, adica greci; cari nu se indurara a pune jos obiceiurile cele bune, batrane ale tarii, pentru care le fu a aduce tara la risipire desavarsita si la pustiire…
Doamne! venira strainii in mosia noastra si-si spurcara mainile lor cu mite si indraznira a vinde si a carciumari Sfintele Tale si a goni pe mosneni si in avutul lor a baga pe straini, fum de rusine vecinilor nostri.
Intorcandu-se Dumnezeu cu mila la aceasta saraca de tara, adusu-si-au aminte de noi, Matei Basarab si ne-au adus din tari straine, de unde eram goniti de straini si pribegi de raul lor si ne alease la domnia tarii si ne ridica in Scaunul stramosilor nostri…”.

     Saracul voda, parca plange cata urgie a trebuit sa indure tara de pe urma veneticilor veniti aici la jaf si silnicie.
Poate ca el nu credea ca este loc de mai rau!
Ceva ani mai tarziu, Radu Voda Leon la 1669 ne lasa cronicile spre stiinta: "si atunci grecii iarasi ne-au fost impresurat cu vanzarile si cu cametele ca si acum, pana ce i-au fost scos tara si parintele Domniei mele cu mare ocara de aici ca pre niste oameni rai”.
Letopisetul Tarii Moldovei scris de Miron Costin(1633-1691) spune despre Petru Schiopul ca "era domn bland ca o matca fara ac; la giudet drept, nebetiv, necurvar, nelacom, nerasipitoriu…” dar liftele cazare din secolul XXl l-au mirosit ca era antisemit pentru ca a alungat cu sabia pe sugacii de aur!
Despre domniile pradalnice ce se abatusera asupra tarii prin timpurile vietii sale zice: "O! Moldova, de-ar fi domnii tai care stapanesc in tine toti intalepti, inca n-ai pieri asa lesne. Ce, domniile nestiutoare randului tau si lacome sunt pricina pieirii tale.
Ca nu cauta sa agoniseasca si nume ceva la tara, ce cauta, desafranati, numai in avere sa stranga, care apoi totusi se risipeste si inca cu primejdie caselor lor. Ca blastamul saracilor nu cade cum se zice pre copaci cat de tarziu”.

     Sa trecem in Muntenia si gasim Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie care ne spun: "mai bine sa nu fie voia noastra deplina si inima înfranta, decat sa faci saracului strambatate”.
Sa luati aminte toti cei care ati fost in fruntea neamului sau jinduiti dupa aceste inalte demnitati pentru ca istoria nu va va uita oricat ati vrea voi sa o siluiti!
Ca nu toti se temeau de blestemul de neam si tara ne spune carturarul si domnitorul Dimitrie Cantemir care scrie ca in anul 1686, regele polonilor Sobieski, fiind pe la noi cu gand de pradaciune a dat ordin sa fie arse arhivele publice ale Moldovei, iar 396 de documente au fost luate si au ajuns in arhivele Rusiei.
     De unde sa ne mai gasim noi rostul in hrisoavele timpului cand totul a fost dat prada focului?
Sa mai cutam un tras plin de intelepciune din Cronica anonima in care Constantin Brancoveanu isi judeca ruda sa clucerul Constantin Stirbei ce despuiase tara prin jaf.
..Cluciare, cand te-am trimis in teara cu slujbe, fiind cu boierie, dreptate am poruncit sa faci, au nedreptate?
Ba dreptate ai poruncit sa fac, maria ta, raspunse el. Si incepu a se indrepta din cuvinte.
Iar domnul zise: Dar acestea ce sunt?
Si scoase hartioarele cu iscalitura lui si le dete lui Radu cluciarul, feciorul Hrizei din Popesti sa le citeasca”.
Citirea documentelor da la iveala multimea de bunuri jefuite de la locuitori, iar Voda il mustra astfel: "Dar pana cand aceste jafuri sa le faci, cluciare Constandine, ca din nimic eu te-am ridicat si te-am facut slugiar mare, comis mare si cluciar mare, si te-am miluit si te-am tinut credincios. Ai luat judetul Dambovitei si l-ai pradat de n-au ramas ca un sat. L-am luat acela si ti-am dat Teleormanul si mai rau ai facut, ca ti-am gasit pe urma-ti sume de bani jafuite, pentru care te-am suduit intr-o vreme di te-am urgisit sa nu te mai vaz in ochi. Iar te-am iertat pentru rugaciunile altora; acum iar ai facut jafuri si nedreptate”.
Brancoveanu incheie aspru:
"Si acum ai imbatranit si tot nu te lasi. Voi sa te fac sa inveti” – si porunceste dregatorului care avea in paza pe cei osanditi: "Ia-l capitane de dorobanti – zise domnul – si-l du la vistierie. Si sa cauti un car sa-l pui sa-l duca la Mehedinti, prin satele pe care le-au jefuit sa le dea banii pe care le-au luat. Si apoi sa-l aduci, insa sa-l bagi si in fiara”.
     In Letopisetul Tarii Moldovei de Ion Neculce gasim starea jalnica in care ajunsese tara în timpul domniei lui Dumitrascu Voda Cantacuzino ce avea mai multa incredere in tatarii chemati sa-i apere tronul decat in propriul neam.
"Deci intrat-au tatarii in tara ca lupii intr-o turma de oi, de s-au asezat la iernatic prin sate de oameni, din Prut pana in apa Jijiei, nemarui nefiind nici o mila de saraca de tara, cum ar fi fost tara fara de domn”.
Parca ar fi vremurile de astazi cand au intrat talharii in averea tarii de au jefuit-o pana au ruinat-o si pentru ca nu mai aveau ce fura au luat imprumuturi in numele ei si le-au pus in punga lor!
De platit se vor ocupa cei multi si prosti.
     Radu Florescu in cronica sa descrie astfel situatia economica din Muntenia la anul 1680 sub domnia lui Serban Cantacuzino: "Pentru dajdii ce sa zic? Care mai inainte, fara cat stiu foarte bine ca in anul dintai au luat den tara 2000 de pungi de bani, iar al doilea 3000 de pungi, al treilea si mai mult, cat rasuflu boierii, slujitorii, birnicii nu mai avea; batuti, casniti in toata vremea, isi vindeau mosiile, taranii, viile si tot ce avia, de le cumpara Serban Voda si ai lui; iar saracii plangia si pliniia tot ce le cerea, ca era legati de stalpii ce era infipti la puscarie, inauntru si afara, de batea cumplit: pre boieri, pre capitani, pre slujitori – pan’ i-au saracit pe toti, si care cum scapa, umplia tarile, care nu muria de batai sau de necazuri”.
     Asta ne-au facut strainii fanarioti pe care fel de fel de scursuri ii ridica in slavi ca au propasit tara si neamul cu miluirile si chiverniselile lor!
Cronicarul Nicolae Costin, spune despre domnia lui Duca Voda la anul 1679: "Duca Voda dupa ce au venit din tara munteneasca, au lasat tara 6 luni de n-au scos nici o danie, rugîndu-l boierii ca pre un domn avut, sa cheltuiasca de la sine, si daca vor trece 6 luni, atuncia sa scoata scrisoare si-si va lua banii, ca tara era saraca inca den ernatul tatarilor; deci pre socoteala boierilor au pus zapis de la mana boierilor sa aiba a-i primi banii dupa 6 luni, iar pre urma mari nevoi era pre boieri si pre manastiri si pre tara, cat nu se mai putea plati oamenii cu cat avea si vazu tuturor cu urat Duca Voda, ca toti ruga pe Dumnezeu sa-i mantuiasca de vrajmasia lui.
..Duca Voda s-a facut groaznic asupra, si asupria tara cu oranduielile, boierii cu imprumutele preste putinta lor, cat nu se mai platea nici cu bucatele lor, cate 2 ughi boul si cate 1 ug vaca, istovea zlotasii, nici cu odoarele ce le zalogia, ce era grosurile pline de oameni si de femei sarace, lesinati de foame. Multi au murit prin grosuri.
Boierii si jupanesele sarace inchise la seimeni si la pusci legati pentru bani…si domn era, si vistiernic mare, si negustor, si vames, ca toata hrana tuturor luase el, si Doamna precupea toate cate erau, si de la sine din casa, unde ce trebuia tarii…
Doamna sa, de alta parte, carciumarea bucatele din casa, panea ori pe unde avea, si bautura si pocloanele ce le veneau la beciu; inca facea boi de negot si manca iarna fanetele oamenilor, cu boii lor, pana ce vindia aceia si apoi se apuca de altii”.
In acea perioada spune cronicarul, in Moldova circula ca moneda leul.

     In Cronica lui Pseudo Nicolae Costin scrie despre anul 1707 ca domnul Moldovei, Mihai Racovita "se agiunse cu Imparatul sa fuga la Mosk”.
     Nicolae Mavrocordat a fost primul domn al Moldovei numit de turci in anul 1709, dintre functionarii Portii fiind laudat in firman, dupa cum spune Nicolae Costin astfel: "Si ducandu-se la curtea cea domneasca, s-au cetit Beratul cel imparatesc, intrucat erau multe cuvinte neobicinuite: ca scria Imparatul pentru Nicolae Voda, ca este sluga dreapta din parinti supusi…si alte laude”.
Unii istorici cu mintile plecate aiurea, nu recunosc nici chiar aceste date spunand ca nu a existat o "perioada fanariota” in istoria noastra!
     Cronicarii vechi au scris letopisetele "ca sa fie cele bune de invatatura iar de cele rele sa se fereasca”. Dar fel de fel de venetici si venituri au pandit numai sa ne toarne sare in ochi sa nu mai stim de unde venim si incotro ne indreptam.
Grecii fanarioti pripasiti atat in functiile publice cat si in cele religioase ne-au folosit numai ca vite bune de povara iar cand aveau prilejul si il aveau de cate ori doreau, nu se rusinau sa ne faca rau.

     In timpul domnitorilor Caragea 1812-1818 si Alexandru Sutu 1818-1821 inalti prelati greci ce conduceau clerul românesc si arhivari levantini au distrus cu mare naduf hrisoavele Tarilor Românesti "pentru ca sa nu afle secretele mitropoliei, fiindca la aceasta mitropolie sunt date in pastrare toate hrisoavele vechi ale voievozilor români, care privesc la dezradacinarea noastra, a grecilor, si legaturile care are Tara Româneasca cu Othomaniceasca Poarta si hatiserifurile imparatesti care intaresc privileghiurile tarii si ale românilor (din care, iata, in taina iti spui ca si fratele meu mitropolitul Dosithei au tainuit cateva, ca sa nu sa afle dupa vremi la mitropolie) si alte multe tainice scrisori care nu ne este de folos de se vor vedea. Pentru aceasta voiesc sa am iconom grec, ca numai noua , simpatriotilor, sa ne fie stiute unile ca acestea”.
     Asta ne-ati dorit taraturilor, la fel ca alte taraturi venite dupa voi din celalalt imperiu care numai sub cnut putea sa ne vada – imperiul tarist.
Acelasi fenomen de distrugere sistematica a oricarei urme de românitate au facut ungurii în Transilvania si rusii in Basarabia iar liftele de astazi continua aceasta politica.
Gunoierii internationalisti de astazi, dispretuind trecutul, in ticalosia lor fara margini ne scriu o noua istorie, ca sa mergem pe aceleasi drumuri rele unde lor le este atat de bine.
Cei in solda carora se afla multi latratori de intelepciuni nu dau o para chioara pe ei tot asa cum era si in trecut.
Am sa-l amintesc pe generalul rus Jaltuchin care pe la 1820 spunea despre romini "cel mai bun dintre ei, e tot bun de spanjurat fara judecata”.
     Saturîndu-se de atata bine adus de grecii fanarioti si liotele de pradatori ce veneau cu ei de la Stambul, un român cu suflet viu si mare si-a cautat fartati printre ai sai clocind de-o razmerita in Muntenia, si intrînd la 20 martie 1821 in Bucuresti, rasculatul Tudor da proclamatia
" …Asadar, ajungand in Bucuresti, care este si capitala tarii, si unde am gasit multi boieri patrioti care s-au gasit si se gasesc de aceleasi simtiri cu mine, pentru fericirea tarii, cu care impreuna chibzuindu-ne pentru implinirea greutatilor ce se cere de imprejurarile de astazi, s-a gasit de cuviinta ca prin mine sa se implineasca contributia obsteasca de la fiecare fara deosebire…
Nu pentru alt scop decat pentru intoarcerea acestei de Dumnezeu pazite tari, care din vechime le-au avut si niciodata nimeni cu sabia nu i s-au luat, si mai vartos cu sabia si cu sangele stramosilor si a celor vrednici de toata slava cu sfintenie s-au pazit”.
Iar în scrisoarea catre Poarta spune: "Catre prea stralucita Poarta alergam noi tot poporul Tarii Romanesti, spuind cu mare jale necontenitele si neauzitele patimi ce suferim neincetat de la Domnii greci, cum si de la suita ce aduc cu dansii.
si de la toti grecii, neamul lor ce s-au incuibat in pamîntul nostru”. Astazi paza trebuintelor neamului este in grija tradatorilor, talharilor si nelegiuitilor
Nu-i vorba, istoricii nostri internationalisti si tradatori de tara – la noi si tradarea a ajuns o virtute – ne spun alte trasnai despre integrare, fraternitate, demitizare, globalizare iar trecutul este un balast de care trebuie sa scapam.
Aceasta este cea mai sigura cale de deznationalizare, atomizare si aneantizare pentru o comunitate!
Distrugandu-i istoria, ii negi si dreptul la viitor iar prezentul nu poate fi decat ceva tolerant.
     Si alti vecini ne-au iubit precum stapanul pe rob iar în Proclamatia ungurilor catre români din 2 mai 1849 ne spune prieteneste: "Nefericiti Valahi! Voi care ati fost sclavi si supt romani si care ati fost sclavi si dupa aceea, si pe care maghiarii v-au facut oameni…
Nu va lasati prada chinurilor sangeroase a ucigasilor, a hotilor, a aventurierilor care isi zic tribuni, prefecti sau centurioni”…si le cereau sa depuna armele altfel vor vedea ei ce inseamna natiunea maghiara în Ardeal.
Iar unul dintre cei mai verzi români – Emanoil Gojdu - dupa care ardelenii beau zeama de cucuta, ne-a lasat un "Testamentul", in Budapesta la anul 1870 care ne povatuieste ca: "Pe rotogolul pamantului, mai bun român si mai bun patriot maghiar decat mine nu exista. [Asa credem si noi!] Românul care necontenit asmuta natiunea româna sa stea in dusmanie cu ungurii, este dusmanul natiunii române. Daca piere maghiarul astazi, maine pere românul”. Halal român!
Si tot in acel an ungurii ne aruncau peste Carpati multe vorbe de duh despre regele Carol l care era "principele unui popor salbatic de porcari” bun de inchis la Muncaciu, iar boierii sunt ,,iesiti din cocine” refuzand sa recunoasca unirea Principatelor, numele regatului România il scriau pe pasapoarte ,,Valahia si Moldova”.
     Dar faptul ca strainii ne dispretuiau atat de mult nu era cumva si vina celor care tineau in mana destinele neamului românesc?
Este o mare prostie sau chiar o miselie sa cautam paiul din ochiul altuia dar sa nu vedem barna din ochiul nostru.
Informatii despre dezmatul social si politic ce bantuia plaiurile mioritice gasim la multi scriitori din acele vremuri numai sa dorim sa le cunoastem.
Alecu Russo(1819-1859) in Cantarea Romaniei aparuta in Romania viitoare la 1850 ne spune: "Acolo unde nu e lege nu e nici slobozenie si acolo unde e lege numai pentru unii si ceilalti sunt scutiti de sub ascultarea ei, slobozenia a pierit…si fericirea e stinsa… caci atunci asuprirea, nevoile, necazurile si saracia izvorasc in lume; atunci lumea se imparte in saraci si bogati, in stapani si robi, in flamanzi si imbuibati….”
Despre "stîlpul tarii” – taranul care lucreaza glia strabuna spune: "Toti isi bat gioc de viata munca si saracia ta si slugile slugilor calca peste trupul tau…Cei ce zic ca sunt alesii tai cresc in mariri si avutii si tie-ti este frig si copiilor tai le este foame! Ei fac legi dar numai pentru dansii, si pentru impovararea ta!” Autorul surprinde in textul sau fenomenul instrainarii si al deznationalizarii: "Vor veni feciori cu mangaieri mincinoase de-ti vor povesti ca esti si tu un popor…Noi suntem pastorii…tu esti turma chinurilor”.
     Te doare inima cînd citesti asemenea randuri unde gasim radacina raului ce este instapanit si astazi peste romani.
Nulitatile, idiotii, lichelele si hotii prin minciuna si abuz au pus in jug poporul pentru a-l robi in interesul lor dar si a unor lifte straine care ne sug vlaga.
Astazi mangaierile sunt chiar mai mincinoase fiindca au reusit sa ne otraveasca nu numai mintile dar si trupul cu consumismul, hedonismul si globalismul lor.
     Cel mai mare ganditor al neamului nostru, Mihai Eminescu a fost primul care a vazut in statul clocit de ciocoimea fanariota amestecata cu ceva rumen mioritic, un instrument de tiranie in mana unor grupuri straine de neamul, sufletul si nevoile poporului roman.
Straini pripasiti pe meleagurile noastre si care nu stiau bine sa vorbeasca romaneste, ne-au scris istoria intr-o ura totala fata de adevar, constituindu-se in haite de pradatori.
Imitînd ca niste maimutoi, spoiala occidentala si-au facut din abuz lege iar din hotie afacere.
Aici este si explicatia faptului ca publicistica marelui poet a fost asa de putin cunoscuta pana la venirea comunistilor iar aceste cete de ucigasi au interzis-o complet umbland cu satarul si prin poezia lui.
     Dupa ce au fiert in suc propriu si au tinut-o in "Garibaldi bum” mai multi ani pentru a-i rasturna pe conservatori de la putere, liberalii au reusit în vara anului 1876 sa inhate destinele românilor.
Cum le-a fost inceputul o spune marele poet in textul ce urmeaza. "…Se intelege ca nimeni nu poate judeca un partid inainte de venirea lui la putere decat din declaratiile lui orale si inscrise.
Rosii promiteau marea cu sarea, dar promisiuni de astea sunt comune tuturor partidelor care vor sa faca efect momentan asupra multimii.
Din acele promisiuni noi nu culesesem decat doua-trei pe care am indrazni a le crede in afara o politica de pace, inauntru o politica de impaciuire si de ordine.
In locul pacii inauntru si in afara stim cu totii ce a venit: calatoria la Livadia, razboiul cu turcii, martiriul bietei noastre armate prin foame si prin frig si toate grozaviile unui razboi intreprins iarna, fara bani si fara a fi fost pregatit pentru el, precum rechizitii de oameni si vite s.a.m.d.
Iar impaciuirea inauntru s-a tradus prin darea in judecata a unsprezece ministri, in persecutarea inversunata a tot ce nu e suflare radicala in tara.
In locul unui guvern serios si cu autoritate am avut, din contra, un guvern cu minte copilaroasa si cu apucaturi tiranice, insa ridicole, care în loc de-a inspira respect, produc scarba.
De atunci greseli peste greseli, produse din usuratate de minte, din nestiinta de carte, adeseori din rea-credinta.
A le enumera pe toate ar fi greu si ar trece peste marginile unui articol de fond.
Destul numai a arata ca raul principal este lipsa de responsabilitate a guvernului, care-n toate cestiunile, chiar in cele curat administrative si de caderea sa, s-ascunde in dosul Camerei. Cu acest chip am ajuns ca natia nu mai are pe cine trage la raspundere in cestiunile cele mai grave pe care le-a compromis guvernul”. [Timpul 30 ianuarie 1879].
Tot el ne spune cine erau acesti martiri care de buna voie au acceptat supliciul sacrificiului pentru binele public! "Autori care nu stiu a scrie o fraza corecta(vezi Pseudo-Ureche), oameni de stat care nu pot justifica nici savarsirea scolii primare, avocati fara stirea lui Dumnezeu, pictori orbi si sculptori fara de maini, generali care nu stiu citi o harta, subprefecti iesiti din puscarie, legiuitori recrutati dintre stalpi de cafenele, jucatori de carti si oameni cu darul betiei, caraghiosi care, inaintea erei liberale, vindeau bilete la café chantant, iata banda oculta care guverneaza azi Romania, banda care, pîna mai ieri republicana pana la comunism, astazi creeaza decoratii impartindu-le intre ei cu profuziune, ieri voind sa rastoarne pe Domn, azi il titluiesc rege, ieri proclamand republica la Ploiesti, azi joaca cu aceeasi maiestrie pe lingusitorii Curtii…
Administratia unei rari formeaza un tot indivizibil, diferitele ramuri fac parte din acelasi sistem si sunt neaparat una alteia tocmai dupa cum o bucata a unei masini este neaparata celeilalte si mecanismului întreg. Cînd o bucata a mecanismului merge rau, tot sistemul din care face parte sufera.
Ar fi trebuit zicem, sa incepem prin a ne plange de justitie, fiindca un delapidator, un hot dovedit, trimis inaintea justitiei si achitat sau eliberat prin ordonanta de neurmarire, este o mare incurajare, un puternic indemn pentru alti hoti, pentru alti delapidatori.
Ne plangem ca unii subprefecti fura si bat, ca unii vamesi fura, ca unii perceptori si casieri fura. Asta este, din nenorocire. Dar, pe de alta parte, mearga oricine la ministerul de finante, si vada cati functionari capabili au fost dovediti si dati de aceste administratii in judecata, si cati au fost condamnati.
Faptul e deplorabil; el arata o trista stare morala, chiar la aceia a caror instructiune ne dadea dreptul sa-i privim ca pe agentii cei mai activi si mai luminati ai ridicarii nivelului moral in tara.
Sunt cativa ani, guvernul trecut lua pe delapidatori de la juriu si-i dete tribunalelor. Care fu rezultatul? Astazi, delapidatori condamnati mai ca nu se mai vad; nu numai ca tribunalele ii achita si-i absolva cu cea mai mare usurinta, dar mai inainte de a ajunge la tribunale, juzii instructori sunt aici spre a declara ca nu e caz de urmarire.[Timpul 12 septembrie 1878]
"In societatea despotica, ca si în cea demagogica, omul prin sine insusi nu inseamna nimic, banul e totul. Banul devine semnul distinctiv care claseaza si deosebeste oamenii intre ei si, fiindca el are o mobilitate proprie naturii lui, trece din maini in maini, transforma conditiile indivizilor, ridica sau injoseste familii, de aceea nu e aproape nimanui care sa nu fie obligat a face incercari disperate si continue pentru a-l pastra sau pentru a-l castiga.
Dorinta de a se imbogati cu orice pret, iubirea castigului, cautarea banului, traiului si-a placerilor materiale, iata pasiunile cari devin comune in statele despotice si in cele demagogice. Ele se rapandesc in toate clasele, patrund si in acelea carora le erau straine si ajung a enerva si a degrada natiunea intreaga iar esenta despotismului consista in a favoriza si a intinde aceste instincte. Aceste pasiuni slabitoare ii vin in ajutor, ele abat si ocupa imaginatia oamenilor departe de afacerile publice. Despotismul si demagogia creeaza, ici secretul si umbra, dincolo nepasarea publica, cari pun la adapost lacomia si castigurile maloneste, bravand dezonoarea. Fara despotism, aceste patimi sunt tari, cu el ele devin dominante”. [Timpul 14 ianuarie 1882].
,,Nu exista fara îndoiala o mai mare tiranie decit cea demagogica. Nu-i vorba, nici absolutismul unui singur om nu-i vro pomana. S-aici te pomenesti ca vreun individ cu sistemul nervos compromis prin vicii si desfrinari se constituie in reprezentantul absolut al statului si-i impune ca lege fel de fel de insanitati, cari-i trec prin minte, far-a tinea seama nici de deprinderile abituale ale oamenilor, nici de necesitatile aievea ale statului. Dar la despotii din mila lui Dumnezeu se intimpla totusi ca interesul lor propriu si interesul statului sunt pina la un grad oarecare identice; despotul stie ca puterea statului e puterea sa proprie si deja interesul sau ii impune mai multa circumspectie in dictarea masurilor sale. La demagog lucrurile stau cu totul astfel. Si el dispune de-o putere absoluta, caci si demagogii sunt toti tirani si liberalismul lor e-o fraza, dar interesul statului nu este identic cu al lor propriu. Ei n-au absolut nici un interes ca masina guvernamentala sa functioneze exact si regulat; din contra, cu cit dezordinea si neclaritatea de idei va fi mai mare cu atit demagogul e mai sigur de-a ramine sus. Si demagogii sunt aproape toti viciosi, netrebnici, lasi ca si caracter si nerozi ca minte – dovada aproape totalitatea partidului rosu de la noi – lipsiti cu totul de un complex de idei morale cari sa constituie normativul unei vieti oneste si serioase, fara stapinire pe faptele si cugetul lor, dar pe linga aceste rele se adauga si acela ca interesele lor private si personale sunt departe de-a fi identice cu ale statului, sunt din contra opuse acestora, caci statul cu natura sa permanenta si moralizatoare, este cel mai mare adversar al destrabalarii de idei si de instincte. De aceea ei cauta sa-l sape in toate chipurile, sa-i sustraga toate elementele de statornicie si de dreptate de care dispune”. [Timpul 25 martie 1882].
,,…Cind, asadar, pentru o singura functie abia e de ajuns un om, ce vom zice cind vom vedea genii universale din partidul rosu, ocupind cite 4-5 functii? …Astfel d. primar de Bucuresti ia odata leafa de primar…se mai ocupa cu epitropia Brincovenilor…apoi mai e medic in Bucuresti, de specialitatea sa chimist, e medic primar, profesor, efor al spitalelor, membru in consiliul Instructiei Publice, prezident la o societate de asigurare, profesor la un institut de fete, etc. etc. ..Se mai ocupa si cu drumul de fier, pe linga tutun de specialitate, si e trimis in misiuni platite cu mii de franci, s.a.m.d.”. [Timpul 18 mai 1880].
     Eminescu continua lista acestor paraziti care sug bine din buget. ,,Dr. Sergiu patriot liberal ocupa:
1 deputat,
2. ajutor al primarului Bucuresti,
3. medic la internatul Sf. Sava,
4. item la Matei Basarab,
5. item la Internatul central de fete,
6. medic primar la spitalul de copii,
7 profesor de fiziologie la Facultatea de Medicina
     si altul la fel de merituos dr. Davilla:
1. inspector general al serviciului sanitar al armatei cu leafa de general,
2. profesor de chimie la facultate,
3. membru al Eforiei spitalelor,
4. membru al Consiliului permanent al instructiei publice,
5. loctiitor de decan al facultatii,
6. inspector al Muzeului anatomic de la Coltea,
7. dirigent al Institutului de organe Elena Doamna,
8. presedinte al Societatii de arme,
9. membru în consiliul de administratie al Fabricii de chibrituri,
10. vicepresedinte al Societatii corpului didactic,
11. vicepresedinte al Societatii pentru cultura poporului romin.
Cum au ajuns la putere liberalii au dublat numarul functionarilor publici la fel si salariile”. [Timpul 21 august 1881].
Salariul directorului BNR la acea vreme, afacere curat liberala era de 19530 lei pe luna iar un prefect avea 300 lei.
     In anul de gratie 2008 avem o situatie identica, preluata în mare parte de la clanul mafiot care îsi spune social-democrat. Dupa ce liberalii de astazi împreuna cu niste piriti democrati au pus mina pe putere in decembrie 2005, in timp de doi ani au crescut cu 25% numarul functiilor publice pentru a satura toate lichelele lor iar salariile bugetarilor au fost crescute de doua ori!
     Sa continuam cu situatia României prezentata de marele gazetar.
,,De mult ori am sustinut în acest ziar ca partidul pretins liberal a constituit o adevarata societate de exploatare a credulitatii publice, care vinde publicului naiv vorbe frumoase si fraze sforaitoare, si primeste în schimb realitati sunatoare sub forma de lefuri, diurne, pensii, recompense, misiuni etc. Am avut curiozitatea sa rasfoim bugetul, sau mai bine zis numeroase si variate bugete, si iata rezultatul incomplet înca, fiindca multe ne-au scapat, al investigatiilor noastre. Supunem aceasta mica lucrare statistica bietilor contribuabili care, suntem siguri, au primit pentru sarbatorile Pastilor biletul galben cu 4 si 6 zecimi aditionale ale d-lui perceptor al guvernului liberal si ultraliberal de avere publica si, pe cînd saracul muncitor aduna leu cu leu ca sa poata potoli setea acestui Gargantua nemilostiv, sunt alti contribuabili, mai favorizati de soarta, care nu numai ca sunt pasuiti, dar carora li se distribuie diurne, pensii, lefuri, jetoane (suma platita membrilor unui consiliu de administratie al unei întreprinderi pentru fiecare sedinta) de prezenta si de neprezenta, tantieme (suma de bani încasata de membrii unui consiliu de administratie din beneficul net), etc. ale deosebitelor stabilimente de favoritism create tot cu banii celor dintîi, anume pentru acesti din urma, pentru a-i îmbogati si a-i înlesni mijlocul de a-si zidi palate pentru dînsii si rudele lor. Dam un mic rezumat cu acesti favorizati în capul carora nu vom uita a pune , à tout seigneur tout honneur pe beizadeaua Mitica.
     Luminatia sa printul Dim. Gr. Ghika
1. Efor la spitalele civile din Bucuresti 6000
2. Presedintele consiliului de administratie al comitetului dirigent al Societatii de asigurare Dacia-România
a. Tantiema în consiliul de administratie 6548
b. Tantiema în comitetul dirigent 15280
c. Jetoane de prezenta __600__22428
3. Presedinte în consiliul de administratie la calea ferata Lemberg-Cernowitz-Iasi 1000
4. Presedinte în consiliul de administratie al Societatii de constructii, jetoane de prezenta 1000
5. Presedinte în consiliul de administratie al Creditului Funciar Rural, jetoane 1000
6. Presedinte în consiliul de administratie al Regiei Tutunurilor si al Sarii, jetoane de prezenta 800
7. Presedinte în consiliul de administratie al Domeniilor Statului, jetoane de prezenta 800
8. Presedinte al Senatului cu diurna, în perspectiva ?
9. Presedinte al Societatii Functionarilor Publici, jetoane de prezenta 60
     Dimitrie Kariadgi
1. Primar al Capitalei 12000
2. Pensionar al statului 11000
3. Deputat cu diurna de doi galbeni pe zi socotita pe sase luni 4050
4. Presedinte al Creditului Funciar Urban 3000
5. Presedinte al Societatii pentru Invatatura Poporului Romin 30050
     Petre Aurelian
1. Ministrul de culte si instructie publica 30000
2. Directorul Scolii de Agricultura 8880
3. Profesor la Herastrau 4996
4. Deputat cu diurna de doi galbeni pe zi, pentru 6 luni 4050
5. Membru al Academiei
6. Membru al consiliului societatii Unirea, jetoane de prezenta 600
7. Membru al consiliului de administratie al Societatii Economice, jetoane de prezenta 400
8. Presedinte al Consiliului general Ilfov
9. Membru al consiliului de administratiei al Regiei Tutunurilor si al Sarii, jetoane de prezenta 800
10. Membru al consiliului de administratiei al Societatii Geografice 49726
     Dimitrie Sturdza
1. Ministru de externe 30000
2. Senator cu diurna, în perspectiva ?
3. Director al Creditului Funciar Rural 18000
4. Membru al Oficiului Statistic 300
5. Membru al consiliului de administratie al Regiei Tutunurilor si Sarii, jetoane de prezenta 800
6. Presedinte al Academiei
7. Administrator al averii printului Mihail Sturdza(punem si acest din urma condei fiindca nu este permis ca un om al carui timp trebuie sa fie pe deplin absorbit cu atîtea slujbe publice gras platite, ca sa mai gaseasca timpul a se ocupa cu administrarea unei averi straine). 30000-79100
     Doctorul Rîmniceanu
1. Membrul Consiliului permanent din Ilfov 8400
2. Deputat cu diurna de doi galbeni pe zi, pentru 6 luni 4050
3. Medic la Scoala Militara 3600
4. Profesor de pedagogie 5000
5. Doctor al spitalului de copii29450
     Gogu Cantacuzino
1. Director la Regia Tutunurilor si Sarii 20400
2. Membru al consiliului de administratie la Casa de Depuneri 800
3. Membru al consiliului de administratie al Domeniilor Statului 800
4. Membru al consiliului de administratie al Creditului Funciar Agricol 25000
     Colonel Nicolae Bibescu
1. Vicepresedinte al senatului cu diurna în perspectiva ?
2. Pensionar al statului 9000
3. Efor al Asezamintelor Brîncovenesti 12000
4. Membru în consiliul de administratiei al Casei de Depuneri 21800
     Pana Bibescu
1. Deputat cu diurna la doi galbeni pe zi pentru 6 luni 4050
2. Director al Societatii de asigurare Unirea 12000
3. Profesor la Herastrau, cu leafa si diurna 4996
4. Membru al Comitetelor teatrelor 3600
5. Consilier ajutor la municipalitate 32646
     Theodor Stefanescu
1. Director la Scoala de comert, anual lei 600
2. Profesor 4400
3. Director la Banca Nationala 12000
4. Tantiema de la Banca Nationala 12000
5. Cenzor la Fabrica de hîrtie, jetoane de prezenta 1000
6. Epitrop la biserica Negustori 30000
Aceasta lista nu este completa; e greu a-i urmari în nenumaratele sinecuri în care se ascund patriotii nostri si desigur ca am facut multe omisiuni fara voie. Vom publica în curînd o noua lista si rugam pe publicul contribuabil, din al carui singe se îngrasa aceste lipitori, sa ne trimita toate informatiile trebuincioase.
Cum vedem, patriotismul a devenit un adevarat comert, si înca unul din cele mai lucrative, care pe lînga altele multe, mai are si acest avantaj; ca nu plateste nici chirie, nici patenta, nici zecimi, fie acestea comunale, fie judetene, nici nu are trebuinta de vreun capital, fie intelectual, fie banesc. Bon appétit Messieurs”. [Timpul 23 aprilie 1883]
     Asa este badie Mihai, ai avut dreptate mata si atunci cind traiai dar si acum cind lepadaturi venetice te hulesc la tine acasa, am fost si am ramas un neam urgisit de soarta si de prigonitori!
In acele vremuri un prefect avea 300 de lei salariu pe luna.
Si ne arata Eminescu de unde se stringeau banii care curgeau cu nemiluita in buzunarele hahalerelor liberale citand ziarul Luptatorul din Focsani din 30 iulie 1882 care publica lista agentului fiscal A. Comanescu ce scoate la licitatie saracia brumei de avut a unor tarani la primaria comunei Odobeasca din plasa Marginea de Sus, judetul Rîmnicu Sarat, "urmatoarele bunuri confiscate pentru neplata contributiei directe, rascumpararea clacii: 51 vaci, 88 minzi cu minzate, 2 cai, 15 iepe, 5 noateni, 13 capre, 5 iezi, 83 de oi, 12 miei, 3 berbeci, 5 rimatori, una caruta de boi noua, 3 cazi una claie cu fîn, un sucman, 3, lavicere, 28 locuitori cu bratele care se vor da cu luna sau cu ziua pina la acoperirea datoriei ce debiteaza catre stat”.
Si comenteaza Eminescu: "Despotismul, oricît de odios ar fi, totusi are mai multa îngrijire de popor decit republica strainilor din Romania, cu eticheta ei monarhica. Caci aceasta republica nu are, si nu a avut decit a constitui din straini clase privilegiate, din romin un sclav al lor”. [Timpul 3 august 1882].
Mai rau ca pe timpul fanariotilor iar jaful asupra poporului era fara margini. Ziarul din Focsani continua cu confiscarile din comunele Bontesti-Cîrligele si Maicanesti iar Carada a fost trimis la Berlin pentru contractarea unui nou imprumut de 134 milioane franci ce va fi platit tot de nefericitii tarani.
http://ariminia.ro/statul-si-egolatria/statul-si-egolatria-turmei-i.html