Forta Sexuala sau Dragonul inaripat - Partea II de Omraam Michael Aivanhov publicat la 18.06.2007
Forta sexuala, conditia vietii pe pamant
     Observati copiii, abia nascuti, nu se gândesc decât sa se agate de pamânt. Si se agata asa de bine ca merg în patru labe; tot ceea ce vad vreau sa atinga si chiar sa bage în gura... Dar putin câte putin creste, si iata inima sa se trezeste; daca e un baiat, încep sa-l intereseze fetele, se îndragosteste, vrea sa si întemeieze un camin si sa populeze pamântul cu progeniturile si realizarile sale...
Mai târziu, când a cheltuit toate energiile sale si vede ca a trait fara a realiza ce a dorit, o schimbare se produce în el: pamântul nu-l mai intereseaza de loc si începe sa se gândeasca la cealalta lume. El, care cu putin timp înainte nu se ocupa decât cu mâncatul, bautul, facutul copiilor si acumularea de bogatii ca si cum nu ar fi trebuit sa paraseasca pamântul, a devenit impersonal, dezinteresat, rece, obosit, blazat pentru ca se pregateste sa abandoneze tot pentru a pleca de cealalta parte. Ce s a întâmplat?...

     La originea acestei transformari e foarte simplu slabirea instinctului sexual, si veti vedea imediat cum forta sexuala determina la om natura si filozofia sa. Cât timp poseda aceasta forta el e de acord sa traiasca pe pamânt, dar când ea îl abandoneaza, el nu se gândeste decât la moarte.
De aceea anumiti Initiati ai trecutului care cunosteau aceste fenomene si de unde provin, de ce depind, au învatat pe discipolii lor ca, daca vor sa se elibereze de pamânt cu suferintele si limitarile sale pentru a merge într o lume de frumusete si lumina, trebuie sa si suprime manifestarile fortei sexuale, sa fuga de dorinte si pofte nefrecventând fiintele sexului opus, etc... daca nu, vor fi prinsi imediat în angrenaj.
Putem spune ca la originea diferitelor tendinte filozofice si religioase sta forta sexuala, atractia dintre sexe, si atitudinea pe care oamenii au ales o fata de aceasta forta le determina filozofia: unii îi dau iesire si altii încearca sa o suprime. În realitate exista si alte filozofii, dar pe toate, mai mult sau mai putin, le putem încadra în una din aceste doua categorii.

     Daca nu vreti sa ramâneti sa suferiti pe pamânt, daca vreti sa intrati în eternitate nu trebuie sa va mai gânditi la perpetuarea speciei pentru ca aceasta creaza legaturi care va vor retine pe pamânt: sunteti legat (a) de mama (tatal) copiilor vostri, sunteti legat (a) fizic de copiii vostri care sunt carne din carnea voastra, sânge din sângele vostru; si chiar psihic aveti legaturi cu ei de asemenea.
     De aceea filozofia budhista învata ca, chiar când omul pleaca pe lumea cealalta, când se gândeste sa paraseasca totul si sa se elibereze, ei bine nu, el are înca legaturi cu copiii lui, cu toti parintii sai, si nu poate deci parasi regiunile inferioare ale planului astral, ramâne un timp foarte aproape de oameni, si mai ales de membrii familiei sale, pentru a i observa, participa la viata lor si chiar hranindu se prin intermediul lor. Dupa aceasta filozofie, pentru a putea fi liber nu trebuie sa te casatoresti, nici sa ai copii, pentru ca aceia care au acceptat sa formeze o familie pentru ca numele lor sa reziste timpului sunt atrasi de nume, de „firma”, cum se spune, si trebuie sa coboare tot timpul pe pamânt pentru ca, jos, aceasta familie se gândeste la ei si îi cheama.
Toate aceste legaturi pe care oamenii le au cu pamântul îi împiedica sa ramâna în regiunile celeste. De aceea, aceia care voiau cu adevarat sa nu mai aiba radacini pe pamânt au devenit asceti, pusnici. Evident, filozofia lor e adevarata pentru ca ea se bazeaza pe cunostintele initiatice. Dar a spune ca este utila, ca e adaptata epocii noastre, e o alta problema. Se poate ca tocmai sa nu convina.
     Iata problemele pe care trebuie sa le rezolvam. Forta sexuala retine oamenii pe pamânt, dar fara sa i lumineze, fara sa i lege de regiunile sublime de sus. În timp ce întelepciunea care a luminat anumiti Initiati poate sa i apropie de aceste regiuni sublime dar ei nu mai doresc de loc sa continue sa traiasca pe pamânt.
Toti cei care au vrut sa suprime complet aceasta forta pe care Dumnezeu le a dat o nu se gândesc decât sa moara, sa abandoneze tot, pentru ca numai forta sexuala te poate face sa iubesti viata terestra, pentru ca ea îi este principala conditie.
Nu trebuie deci sa suprimati aceasta forta; toti cei care au suprimat o au comis cea mai mare eroare. Evident, ceea ce îi justifica este ca ei doreau nirvana, dar o doreau atât de neconvinsi, atât de slab, ca ne întrebam daca o vor obtine, pentru ca pentru a obtine nirvana, dragostea ar trebui totusi sa si spuna cuvântul.
     O fiinta cu adevarat luminata se leaga de Cer si în acelasi timp economiseste aceasta forta pentru a o consacra realizarii Împaratiei lui Dumnezeu pe pamânt. Ea le va avea pe amândoua: cu cât va trai o viata mai intensa, cu atât ve fuziona cu Creatorul, cu Cerul; si cu cât mai mult va fi cu Cerul, cu atât mai mult va lucra pentru pamânt. Numai aceasta solutie e perfecta: în acelasi timp în care traiesti pentru Cer, sa muncesti pe pamânt. Altfel viata nu are nici cap, nici coada
Din pacate, oamenii nu au putut niciodata sa înteleaga aceasta, sunt tot timpul pe cale sa aleaga una sau alta, adica ori sunt complet materialisti sau complet... nu putem spune „spiritualisti”, pentru ca a vrea sa mori nu apartine spiritualitatii.
În orice caz, cei care au ales sa si suprime forta spirituala pentru a nu se mai reîncarna în viitor, se vor încarna totusi, si înca de câte ori! Da, ei vor învata sa nu o mai suprime. Cerul le va spune: „Ignorantilor, de ce ati dispretuit aceasta forta pe care Dumnezeu a creat o de milioane de ani
     Daca luam în considerare cazul puritanilor si anumitor mistici, vom constata ca au propagat o morala care nu corespunde atât de mult adevarului si care, în definitiv, a dat anomalii pe care astazi psihanalistii sunt obligati sa le remedieze. Daca faceti un baraj pe un râu fara sa prevedeti canale de deviatie, va veni un moment când apa va curge peste el sau îl va rupe: barajul voastru nu va împiedica apa sa curga.
Asa se va petrece si în voi daca veti pune baraje energiilor care urca în voi: tensiunile se vor acumula în subconstient si va veni un moment când totul va fi maturat. Ei da, atunci când nu cunoastem natura umana, alergam înspre catastrofe. Nu trebuie sa va blocati energiile ci sa va pregatiti canale pentru ca ele sa irige întregul vostru pamânt; asa cum au facut Egiptenii din trecut, care au sapat canale pentru ca apele Nilului sa poata fertiliza tara.
Nu sunt pentru dezmat, dar nu sunt nici pentru puritanism. A suprima totul înseamna a ignora motivul pentru care Dumnezeu a creat barbatul si femeia.

     Când am fost în Grecia am vrut sa vad manastirile Muntelui Athos. Am vizitat totul, am vorbit cu calugarii care locuiesc acolo si chiar daca am admirat operele de arta am plecat din acel loc cu o impresie puternica de suparare si tristete. Pentru ca calugarii traiau dupa conceptii complet eronate, si în particular aceea a exilarii principiului feminin, pentru ca tot ceea ce este feminin este rau si diabolic.
Au mers atât de mult în rejectia principiului feminin ca, nu numai ca femeile nu au acces la ei, ci nu au nici macar dreptul de a avea o capra, pentru ca e o femela. Spuneti-mi daca Domul le a inspirat o asa filozofie!
     Eu nu sunt nici pentru puritani nici pentru dezmat, si va aduc o a treia solutie: cu aceasta sunteti legati din tot sufletul si din tot spiritul la Sursa dragostei, si în acelasi timp nu parasiti pa¬mântul, va faceti treaba aici pe pamânt. Iata a treia solutie. si într o zi veti întelege ca e cea mai buna: a avea în acelasi timp Cerul si pamântul.
Nu stiu daca veti fi convinsi de explicatiile mele, dar poate ca peste un timp veti fi obligati sa o faceti pentru ca veti vedea ca am gasit solu¬tia multor probleme pe care altii nu au gasit o pentru ca nu au îndraznit sau nu au putut sa le alature pe cele doua: sau dadeau curs liber fortelor sexuale si sfârseau în dezmat, sau le suprimau complet si deveneau eunuci. Dar când suprimam aceasta forta, suntem nimiciti, pierdem sensul, gustul vietii, si chiar ne acrim, devenim rai. Si, ce puteti astepta de la un eunuc? Sa compuna simfonii, sa scrie poeme? Cu un eunuc nu mai e nici o creatie, e sfârsitul, e moartea. Nu cautati placerea, va va saraci! Tineretul de astazi cere libertatea sexuala crezând ca în ea va gasi înflorirea, fericirea, bucuria. Acum, pentru ca se poate procura usor pilula contraceptiva, ei se bucura pentru ca nu mai e necesar sa reflecteze, sa se controleze, sa existe stapânire de sine. Nu, nu, sa închidem ochii si sa mergem înainte!... si în lumea întreaga vedem ca aceasta faimoasa pilula are din ce în ce mai mare succes.
Mai întâi, desigur, ea a fost pusa la punct din motive de echilibru demografic, dar apoi s au adaugat alte motive, deloc demografice, si mai ales dorinta de se bucura fara piedici de toate femeile si de toti barbatii. Spuneti mi daca fetele de treisprezece ani chiar au nevoie de pilula... Cu toate acestea, ele sunt lasate sa se serveasca deja de pilula, si am auzit ca, în unele scoli chiar profesorii sunt cei care le distribuie elevelor, da, profesorii!
     Lasând tinerii sa se grabeasca sa experimenteze un domeniu pe care nu l cunosc, deschidem pentru ei poarta tuturor dereglarilor fizive si psihice. Ei fac experiente, dar nu stiu ca aceste experiente vor avea pe termen lung rezultate catastrofale si se vor dezaxa si se vor îmbolnavi.
În realitate, nici cei care s au pronuntat pentru pilula nu au înteles ceva, nici cei care s-au opus. Cei care s au pronuntat pentru, au facut o de complezenta: stiind ca multi oameni sunt slabi, au cedat în fata acestei slabiciuni; si ceilalti, care s-au opus, au facut o din ipocrizie, în numele vechilor traditii morale si ei sunt primii care nu le respecta în viata lor personala.
În tot cazul, punându se pilula la punct, stiinta care credea ca face un mare serviciu oamenilor, n-a facut decât sa le permita sa se dedea la tot felul de excese, sa devina slabi, senzuali si bolnavi. Iata binefacerile stiintei!
     Înainte de pilula, baietii si fetele erau cel putin obligati sa se gândeasca, sa se stapâneasca putin (nu pentru motive de moralitate si puritate, desigur, ci pentru frica de consecintele neplacute ce puteau urma), în timp ce acum nu mai e cazul sa se controleze, se pot lasa în voie.
Va voi da o imagine. Stiti cum mergeau vapoarele în trecut. os, erau masinistii care trebuiau sa se ocupe sa puna carbune în cazane, si gratie lor vaporul avansa; dar ei însisi nu stiau directia, trebuia sa fie un capitan, acolo sus, sa se ocupe de directie si sa dea ordine; dar el singur nu avea mijloacele necesare pentru a face sa avanseze vaporul. Iata înca o imagine a omului: emotiile, sentimentele, instinctele sunt combustibilul care trebuie pus în cazane pentru ca vaporul sa poata avansa.
Dar daca nu e cineva rational si lucid sus pentru a se orienta, vaporul se va sparge în bucati...
     În timpul unei croaziere în Oceanul Arctic o doamna a întrebat capitanul: „Ce se va întâmpla daca vaporul va întâlni un iceberg?
—O, raspuse capitanul, icebergul îsi va continua drumul, doamna.”
-Si vaporul?
El n-a spus nimic de vapor, pentru ca era evident!
Si omul, la fel, daca „vaporul” sau loveste un iceberg, sa nu mai vorbim. E simbolic, desigur: „capitanul” este aici în cap, „Masinistii” sunt peste tot în corp: pântecul, stomacul, sexul... Atunci eu spun tinerilor: daca va luati numai dupa modul vostru de a gândi, dupa înclinatiile, predilectile voastre, e sigur ca va veti sparge capul, pentru ca aceste impulsiuni sunt oarbe.
     Mai înainte, la televizor, am auzit o fata draguta declarând: „Îmi satisfac toate dorintele fara complexe.” Iata, ea s a debarasat de „complexele” ei, adica de întelepciune, stapânire de sine, discernamânt...
Da, pentru ca acestea pareau ca sunt complexe, si complexele nu sunt bune, trebuie sa ne debarasam de ele!
Pentru a merge unde?
Pentru a gasi ce?
Pentru a face ce?
Nu conteaza ce!
     Eu as pune o întrebare tuturor acestor baieti si fete care cred ca stiu asa bine ce trebuie sa faca: „Când sunteti la servici, într o uzina, în fata unui aparat, când conduceti o masina, nu va controlati masina? Nu o stapâniti? Si de ce în toate domeniile, când faceti bucatarie, când faceti ceai sau cafea, de ce dozati caldura, zaharul si toate ingredientele?”
Ei bine, învatati ca, în voi, cu motoarele voastre, aparatele voastre, este acelasi lucru.
Daca nu sunteti atenti, daca nu le dominati, veti vedea ce o sa vi se întâmple!
     Pe moment, tineretul nu are decât o singura idee: cum sa sara toate barierele morale pe care Initiatii trecutului le au plasat pentru a împedica oamenii sa traiasca în pasiuni si dezordine.
Câte civilizati stralucitoare au disparut, ravasite de maladii morale si fizice, pentru ca erau dedate la xxx sau la culte legate de orgii!
Generatia actuala vrea sa se elibereze de toate aceste tabu uri, sa se scuteasca de toate regulile pentru a gusta cea mai mare placere posibila, si aceasta miscare a luat o asa amploare ca lumea se întreaba ce ar putea opri-o.
     În realitate, numai lumina unui Învatamânt initiatic poate retine oamenii din aceasta cadere vertiginoasa. Aceasta lumina le va arata ca dedându se numai la placeri îsi sacrifica energiile cele mai pretioase.
Pentru ca, pentru a alimenta acest foc care îl poseda, ei sunt obligati sa-i dea toate resursele, toate mobilele casei, pâna la mese si scaune—simbolic vorbind; placerea sexuala e un jaratec pe care ei sunt obligati sa-l întretina cu chiar substanta fiintei lor, imposibil sa l întretii cu afacerile vecinului sau cu lemnul padurii: el se hraneste cu propriile lor rezerve, cu propriul lor combustibil... Pentru a se mentine în fiecare zi asa cum o fac în efervescenta si eruptii vulcanice, ei sunt obligati sa si arda chintesenta.
De fiecare data, fara sa o stie, îsi pierd o parte din frumusetea lor, inteligenta lor, puterea lor, si la sfârsit, când au cheltuit tot, se regasesc urâtiti, abrutizati si bolnavi. Daca ar exista o balanta în care omul sa poata sa puna pe un taler ceea ce câstiga gustând placerile senzuale, si pe celalalt ceea ce pierde abandonându se lor, va constata ca pierde aproape tot si nu câstiga aproape nimic, deci aceasta nu merita sa ti dai osteneala.
Dar cum el nu se gândeste niciodata ca senzatiile se sterg sau se uita (ceea ce am mâncat ieri nu conteaza pentru astazi), el îsi pregateste o existenta de saracie. În timp ce daca face un efort de a refuza, sufera un moment, dar îsi pregateste un viitor magnific. Deci, pierde câteva senzatii, dar îsi câstiga viitorul sau.
Cei care nu gândesc ar spune: „Eu sunt multumit, ma simt bine!” E adevarat, dar nu mai au viitor. Sa luam exemplul betivului, care re¬zuma o întreaga filozofie: îsi cauta placerea în vin, îl bea si e multumit. Da, dar dupa, daca continua, cum vor reactiona seful sau, familia, prietenii?... Si se pregateste sa cada în râu. Deci, senzatia e agreabila dar nu dureaza, viitorul e râul.
     Cunoasteti povestirea din Biblie unde Esau cedeaza dreptul sau de întâi nascut fratelui sau Iacob pentru o farfurie de linte?... Pentru o sen¬zatie, o placere el a sacrificat dreptul sau de întâi nascut si Iacob a profitat.
Iata o poveste asupra careia nu prea ne am oprit pentru a o interpreta. Marea majoritate a oamenilor sunt asi în a se priva de ceea ce e mai pretios în schimbul unei placeri; asa, da, stiu sa o faca, e formidabil!
Cînd vom întelege necesitatea de a ne priva de unele placeri pentru a obtine alte achizitii infinit mai pretioase?
Nu se mai respecta morala pentru ca nu se stie ca la origine, ea e fondata pe o stiinta verita¬bila. Fara a vedea, stupid, vrem sa dam o iesire tuturor capricilor, fara a sti ca fugim spre ruina, pentru ca distrugând barajele si digurile totul e inundat, devastat, e inevitabil.
     Iata de ce spun tineretului: „Copiii mei, trebuie sa învatati sa discerneti unde va va antrena fiecare din dorintele voastre”. Daca va veti simti saraciti, slabiti si nefericiti, este din cauza ca ati luat o pe un drum gresit. Alegeti deci altul! Nu va angajati pe un drum pentru singurul motiv ca e agreabil, dulce, pentru ca va veti ruina spiritual si chiar fizic.
     Majoritatea oamenilor cauta placerea, se agata de placere ca si cum nu ar fi nimic superior ei.
Si aici se înseala. Va voi arata aceasta dându va un mic exemplu din preistoria omului.
Chibriturile si brichetele s au inventat recent, pentru a aprinde focul.Stramosii nostri îndepartati aveau mai multe metode. Una din ele consta în a folosi doua bucati de lemn care se frecau una de alta; aceasta frecare producea la început caldura, si dupa câtva timp, brusc, tâsnea o flacara: lumina.
Voi cunoasteti toti acest fenomen, dar v ati gândit sa-l aprofundati spunându va ca, pentru ca e un fenomen fizic, mecanic, trebuie sa aiba în el mari adevaruri psihologice, care trebuie descoperite? Nu, constatati faptele si le lasati asa, goale de sens, fara sa cautati sa le aprofundati si sa le interpretati.
Sa vedem acum învatatura pe care o putem trage din acest fenomen. Luând deci doua bucati de lemn pe care le frecam una de alta. Aceasta frecare e o miscare, aceasta miscare produce caldura si caldura se transforma în lumina.
     Miscare, caldura si lumina sunt trei laturi ale triunghiului de care v am mai vorbit si el reprezinta fiinta umana. Miscarii îi putem asocia vointa, activitatea, forta; caldurii îi corespunde inima, senti¬mentul, dragostea; luminii îi corespunde inteligenta, gândul si întelepciunea. Dar la fel cum omul poate produce lumina în plan fizic, el o poate de asemenea face sa straluceasca în el însusi, prin acte, exercitii, produce o caldura, începe sa încerce sentimente; si daca nu se opreste aici, daca stie sa mearga mai departe poate ajunge în fine la lumina, adica la întelegere.
     Vom studia acum acest proces în domeniul dragostei. Ce fac oamenii în dragostea fizica? Simbolic, putem spune ca se freaca ca si cele doua bucati de lemn, pentru a produce caldura, adica o senzatie de placere. E foarte bine, dar de ce se opresc aici? De ce lumina nu apare? De ce nu sunt iluminati? Ar trebui ca dragostea sa le aduca lumina, ar trebui sa înteleaga toate misterele creatiei, sa devina lucizi si clarvazatori! Ei nu, ei mai mult se abrutizeaza. Miscarea si caldura, iata ce înteleg oamenii, pentru moment, din dragoste, asta e tot; ei se opresc la jumatatea drumului, nu merg pâna la lumina. Pentru a produce lumina, nu trebuie sa cautam numai placerea, pentru ca placerea absoarbe toate energiile si împiedica lumina sa straluceasca.
     Deci, e simplu, e clar: nu trebuie sa te opresti pe drum, trebuie sa mergi pâna pe culme, pâna la lumina. Evident, vor fi pe drum multe lucruri de vazut, lucruri seducatoare, da, oglinda ciocârliilor... dar daca te opresti acolo, nu vei atinge scopul. De aceea eu spun îndragostitilor: ati declansat miscarea si aceasta miscare produce caldura, e bine, dar trebuie acum sa mergeti pâna la lumina, pentru ca lumina este finalul, scopul întregii activitati.
     Aproape toti de opresc la mijlocul drumului pentru ca aici totul este atragator, stralucitor... Dar tot aici veti întâlni sirene si veti fi sfâsiati. Amintiti va legenda lui Ulise; el stia ca va întâlni sirene care vor încerca sa l atraga prin cântul lor pentru a l devora. De aceea si a luat masuri de precautie: a astupat urechile tovarasilor sai cu ceara pentru a nu auzi vocea sirenelor, altfel nu ar fi putut rezista farmecului lor... Pe când el, nu si a astupat urechile pentru ca voia sa le asculte, dar a spus tovarasilor sai: „Legati ma de catarg, si daca va fac semn sa ma dezlegati, strângeti legaturile si mai tare!” Vaporul s a apropiat de insula sirenelor si auzind glasul lor Ulise si a pierdut capul, voia sa mearga sa li se alature si a strigat: „Dezlegati ma! Eliberati ma!” El îsi ameninta tovarasii ca i omoara daca nu l asculta. Dar ei, fideli consemnului, l au lasat legat... Vedeti, sirenele semnifica jumatatea drumului, si la jumatatea drumului nu trebuie sa ne oprim. Desigur, tot farmecul si toate seductiile sunt aici, dar nu trebuie sa ne oprim .
     Cunoasteti „Parsifal”, opera lui Wagner. Parsifal ajunge într o preerie unde se gasesc tinere femei, fete flori, care încearca sa l seduca, dar în spatele acestor flori, se ascund serpi... Aceste povesti, si mai sunt multe altele în literatura mondiala, contin mari adevaruri oculte. Ulise, Parsifal sunt simboluri ale Initiatului care întâlneste tentatii pe drumul sau. Dar el nu trebuie sa se opreasca, daca nu îsi pierde viata. Trebuie sa continue pâna pe culme, pentru ca odata ajuns acolo, el va primi totul, i se va da totul: odihna, hrana, frumusesea, dragostea. Pot sa va prezint aceasta aventura un pic altfel.
     Aveti o misiune de îndeplinit si pentru aceasta trebuie sa treceti printr o padure, dar iata ca în padure sunt tot felul de flori si fructe, si peste tot fragi... Atunci, începeti sa le culegeti fara sa va dati seama ca pierdeti mult timp; evident, ele sunt frumoase si apetisante! Dar iata ca se lasa noaptea, nu mai vedeti sa va orientati, v ati ratacit; începeti sa auziti strigate de animale, trosnetul arborilor si sunteti înspaimântat... Ei da,iata ce se întâmpla discipolilor care se opresc în drum din cauza frumoaselor fragute!... Veti spune ca nu mergeti niciodata sa adunati fragi. E posibil, dar acesti fragi pot fi câteva fete dragute, sau câteva pahare la bistro. E simbolic, întelegeti. Micile fragute pot fi si capsuni mari. Si placerea este fragii, sirenele, fetele flori, si daca cadeti prada lor, veti fi mâncat. De catre cine? De catre elementali, de larve, de indezirabili, de spirite subterane. Ei vad ca sunteti pe cale sa dati un festin si sosesc. V- am mai spus: schimburile între barbati si femei sunt festinuri care atrag spirite ale lumii invizibile. Si daca în aceste schimburi ei nu cauta decât placerea, ei invita la acest festin tot felul de entitati inferioare care se hranesc pe cheltuiala lor, în timp ce ei însisi nu înceteaza sa se pericliteze.
     Sunt multe lucruri de spus despre aceste festine. Când un om foarte bogat da o receptie, îi trebuie, pentru receptie, o cantitate de platouri variate, vinuri, flori... si apoi vesela, argintarie, fete de masa, cristaluri...

     Toate acestea costa mult, si multi se ruineaza uneori cu receptiile lor somptuoase. Ei bine, acelasi fenomen se produce la îndragostiti când nu sunt luminati: ei îsi risipesc capitalul. Din pacate ei nu o vad, nu percep ca îsi cheltuie forte si energii fluidice, si nu stiu de asemenea ca unde pleaca aceste energii.
     Dar dupa câtva timp, mergeti sa i vedeti! ruinati, jumuliti, da. Si apoi, când se dau receptii mari de care v am vorbit, adesea hoti si escroci se strecoara printre invitati si profita de prezenta multimii pentru a fura bani, bijuterii, obiecte de arta. Acelasi lucru se produce la îndragostiti. În timpul festinului lor hotii intra în ei, dar hoti de cea mai joasa specie, pentru ca ei nu fura obiecte ci tot ceea ce este în inima si în capul stapânilor casei. Ei le fura inspiratia, le fura ideile, elanurile, proiectele; si odata ce sunt deposedati, cei doi nefericiti nu mai au acelasi entuziasm, aceeasi dorinta de a cunoaste secretele universului... Nu, ei au acum alte dorinte mult mai prozaice. Ei da, trebuie studiat, trebuie observat si prin legea analogiei sa stim interpreta tot ceea ce se întâmpla în existenta. Dragii mei frati si surori, v am îndrumat spre adevarurile pe care Inteligenta cosmica mi le a revelat. Am studiat si am observat oamenii, si am vazut ca ceea ce va spun aici e adevarul absolut. Când ei sunt numai sub influenta dorintei, placerii, barbatul si femeia introduc hoti în ei. Trebuie sa aiba un scop mai elevat pentru a face sa straluceasca lumina. Lumina poate sa i sfatuiasca asupra acelorasi ospaturi, acelorasi invitatii, dar în loc sa atraga toti nedoritii planului astral, ei vor invita îngeri si divinitati sa se bucure cu ei. Si când aceste entitati celeste vor împarti ce au, ele le vor lasa cadouri; astfel, ei vor primi de o suta de ori mai mult decât nu le au dat ei. Acolo, nu vor mai fi pierderi, din contra, vor fi revelatii, entuziasm, elanuri... si ei vor întineri, vor reînvia. Nu aruncându se în placere vor gasi oamenii solutia problemei sexuale. Pentru ca placerea nu este decât jumatatea drumului si, daca vor ramâne acolo, putin câte putin ei se vor simti legati, îsi vor pierde libertatea. Când a cazut prea multa umiditate pe aripile unui fluture, el nu mai poate zbura. Atunci iata, aceasta e placerea: prea multa umiditate! Când vad un om a carui aripi nu mai pot sa l poarte (simbolic vorbind) nu am nevoie sa l întreb unde s-a bagat, stiu ca si a expus aripile la umiditate.
     Umiditatea, e foarte clar pentru mine,împiedica zborul. Si pentru a le usca la lumina, trebuie mult timp. De aceea, atentie, nu va lasati înselati de placerea care va va opri din drum... Mergeti pâna la lumina Dar întelegeti ma bine: eu n am spus ca barbatii si femeile nu trebuie sa si daruie multa dragoste. Ei trebuie sa si daruie multa dragoste, dar o dragoste mai elevata, mai luminoasa. Adica în loc sa se multumeasca de schimburile din pla¬nul fizic, a se excita, a se satisface si apoi a sforai, ei trebuie sa fie constienti de importanta si chiar de valoarea sacra a actului sexual. Dar nu, toti sunt grabiti, grabiti sa se afunde în mlastini, nu mai au timp de a reflecta. Priviti cum se petrece aceasta în mod obisnuit: aceste gesturi atât de sacadate si febrile, aceste priviri întunecate de senzualitate... Barbatul vrea sa xxx, sa manânce, sa se dastrabaleze, si în acest moment, femeia, care este atât de proasta, se simte fericita vazând în privirea barbatului dorinta de a o devora! Ea ar trebui mai repeda sa fie speriata de ce o asteapta, pentru ca aceasta privire arata ca barbatul este gata sa o devasteze, de a-i lua tot; dar ei îi place asta, ea nu cere decât aceasta. Si chiar, daca o priveste cu respect si minunare, cu o mare lumina si o mare puritate, ea nu e atât de multumita: „De la acesta, gândeste ea, nu te poti astepta la nimic”, si îl abandoneaza. Instinctiv, femeii îi place sa se simta ca un aluat în mâinile unui brutar, întoarsa, framântata, brutalizata, aceasta îi place, în timp ce respectul si privirile celeste nu îi spun mare lucru. Exista exceptii dar în general e atât de adevarat! Veti spune: „Dar atunci, nu trebuie sa avem placerea niciodata?” Ba da, dar trebuie sa cautati o placere mai subtila, mai spirituala. Acea pla¬cere pe care o întelegem pentru moment sfârseste prin a se transforma în otrava si amaraciune. Când decupam o bucata de plumb, ea straluceste câteva clipe si apoi se închide la culoare. Iata cu ce se aseamana placerea: cu plumbul. Pentru ca placerea voastra sa ramâna stralucitoare si rezistenta ca aurul, trenuie sa o înnobilati, adica a i adauga un alt element: gândul. Dar pentru aceasta, trebuie înlocuita ideea de placere prin ideea de munca. Munca este atunci când omul decide sa nu si mai iroseasca energiile în cautarea placerii, ci sa le utilizeze pentru a face sa functioneze alti centri, sus, în creierul sau... În loc de a lasa sa se se dezlantuie în el toate turbioanele si eruptiile vulcanice, sa si pastreze luciditatea pentru a ca¬naliza acesti curenti si a i dirija, cu scopul de a trezi noi facultati care vor face din el un geniu, un Initiat, o divinitate. Iata cum transforma caldura în lumina: înlocuind placerea prin munca, si din acest moment adevarata placere va începe sa l învaluie: o placere care nu depreciaza, ci de data aceasta, ridica si înnobileaza.
     Desigur, multi pretind ca luciditatea omoara placerea. Nu, în realitate gândirea a fost data omului pentru a trai mai bine adevarata dragoste; fara ea, partea animalica, primitiva îsi va întinde asupra lui întreaga putere. Gândirea, inteligenta prin intermediul gândirii trebuie sa controleze, orienteze, sublimeze energiile. Daca în dragoste pastrati gândirea lucida, daca ea e treaza si supravegheaza, controleaza, dirijeaza fortele, evident ca nu veti simti acea placere pe care multi oameni o asteapta, adica animalica, grosiera, lipsita de noblete, de spiritualitate si de altfel necontrolabila, dar gratie gândurilor voastre, puteti face o munca spirituala, si în loc sa se transforme în plumb, aceasta placere se va transforma în aur pur, în încântare, în extaz. Placerea este consecinta unui act care e mai mult sau mai putin în armonie cu alte substante, alte prezente.
     Deci, daca un act e în armonie perfecta cu lumea divina, placerea care decurge este largita si multiplicata pâna la infinit. Pentru moment, simtiti o anumita placere, dar ea e atât de grosiera, inferioara, si trebuie sa platiti asa de scump încât nu merita efortul. Trebuie traita placerea, da, dar o placere atât de largita si subtila încât va reveleaza tot universul, care va face luminosi, frumosi. expresivi, puternici si utili!... O astfel de placere, da, merita osteneala, si natura nu va va priva de restul. Iata, dragii mei frati si surori, nu trebuie sa va opriti pe drum, trebuie sa depasiti limita placerii, sa încetati sa stagnati la acest nivel prea de jos: trebuie sa urcati, sa razbateti prin nori pâna la soare, la lumina. Nu ramâneti sub nori: puneti în toate actiunile voastre un scop luminos. Orice ati face, fie ca mâncati, va plimbati sau îmbratisati pe cineva, sa aveti ca scop lumina. Nu faceti nimc doar pentru placerea voastra. Omenirea e în degringolada chiar pentru ca se lasa ghidata de placere. Îmi veti spune: „Dar daca nu vom mai avea placerea de a face diverse lucruri, aceata nu mai are nici un sens!” Ba da, pentru ca toate merg împreuna: daca lumina si caldura sunt acolo, adica inteligenta si dragostea, placerea va fi obligatoriu si ea. Numai calitatea placerii se schimba, natura sa, intensitatea sa. Deci, meditati, reflectati si nu uitati niciodata ca dragostea voastra trebuie sa va aduca pâna la lumina.
     Exista o stiinta a sublimarii fortei sexuale care se numeste, în India si Tibet, Tantra–Yoga. Ea cuprinde tot felul de metode si eu v am vorbit de una din ele pentru a va face o idee asupra acestei stiinte. În timpul anilor, yoghinul studiaza ce este dragostea, mediteaza, tine post, face exercitii de respiratie. Când e bine pregatit, i se gaseste o tânara femeie, si ea instruita în aceste practici, si începe sa locuiasca timp de patru luni în aceeasi camera cu ea: el se pune complet la dispozitia ei, divinizând-o, crezând ca ea e o manifestare a Mamei Divine; dar nu o atinge. Mai departe, ei încep sa doarma în acelasi pat: timp de patru luni femeia se aseaza în partea dreapta a barbatului, apoi patru luni în partea lui stânga, si nici acum nu se ating. În fine, când au obtinut cea mai mare stapânire de sine, încep sa se îmbratiseze si chiar sa fuzioneze, dar într o asa puritate ca aceasta fuzionare poate dura ore fara cea mai mica emisie din partea barbatului.
     Evident, foarte putini oameni pot avea o idee despre ceea ce reprezinta aceasta, pentru ca în general, de îndata ce dorinta sexuala se trezeste ei se grabesc sa i dea curs. Dupa stiinta tantrica, irosirea acestei chintesente este moartea, în timp ce sublimarea ei este viata eterna. Astfel unii initiati au obtinut nemurirea;
     Pentru a putea fara pericol a se scufunda în amorul fizic si a înfrunta instinctele, pasiunile, sexualitatea, oceanul placerilor trebuie sa fii foarte tare, foarte pur. Cei care sunt capabili scot din aceste adâncimi perle pretioase, ca si pescarii care plonjeaza în ocean pentru a aduce scoici perliere fara a ramâne prizonierii algelor si fara a fi mâncati de rechini. Dar aceste experiente nu sunt recomandate pentru toti.
     Trebuie sa fii stapânul acestei forte formidabile pentru a îndrazni sa o înfrunti, si eu nu va sfatuiesc sa începeti sa practicati acest fel de yoga, v-am expus numai câteva aspecte. Numai daca ati mers foarte sus, în superconstiinta, gustând acea dragoste care este chintesenta lui Dumnezeu Însusi, vi se permite totul fara pericol; în acel moment, nimic nu va poate vatama sau murdari, nu puteti comite nici un pacat. Dar daca nu ati ajuns pâna acolo, stati linistiti!
     Nu exista decât foarte putine fiinte pe pamânt care îsi pot permite sa coboare în profunzimile naturii lor pentru a transforma totul, a sublima totul, a face totul luminos si frumos. Si aceasta este ceea ce numim „a alatura cele doua extreme” adica sus si jos, superior si inferior. Dar daca, fara a fi ajuns pâna la lumea superioara întreprindeti aceasta coborâre, lumea inferioara va va nimici, pentru ca nu sunteti nici protejat, nici înarmat si nu posedati nici un aparat pentru a transforma materialele Infernului în perle, în aur sau în pietre pretioase. Iata misterul raului si a Infernului. Numai când ajungem pe culme putem întelege sensul raului. Pâna acolo, raul e indescifrabil, incompresibil.
     Nu putem rezolva problema raului prin rationament, prin studii, lecturi; problema raului este deasupra întelegerii umane. În realitate, raul nu exista. Raul este rau numai pentru cei slabi. Pentru cei care nu sunt pregatiti, care nu stiu sa se serveasca de el, raul exista, e o realitate foarte puternica. Dar pentru fiii lui Dumnezeu, pentru marii Maestri, raul, despre care religia crestina a vorbit atât de mult fara sa l înteleaga, e o materie pretioasa, bogata pe care ei o exploateaza si de care se servesc pentru munca lor. Când eram în India, am întâlnit anumiti yoghini ce se chemau siddhas.

     Acestia sunt fiinte pentru care nimic nu e murdar sau impur; ei se hraneasc cu deseuri, cu organe de animale, excremente de orice fel, pentru ca au avut vointa sa transforme totul pentru a obtine puteri magice formidabile; si chiar le obtin cu adevarat, am verificat. Numai ca, dupa parerea mea, nu e necesar sa utilizezi metode atât de barbare si inestetice. Deci, în ceea ce priveste tehnicile tantrice, eu nu sunt chiar de acord cu ele, mai ales când ele trebuie sa fie practicate de Occidentali. Pentru a sublima forta sexuala Învatamântul Fraternitatii Albe Universale da alte metode, si când le veti cunoaste, veti vedea ca acest Învatamânt depaseste de departe toate traditiile crestine de puritate si de castitate asa zise, care sfârsesc prin a face din om un fel de eunuc, cum depaseste acele doctrine care, sub pretextul tantrismului, antreneaza oamenii în tot felul de excese sexuale. În secolul trecut, a existat în Anglia un ocultist Aleister Crowley, care, vrând sa faca experiente asemanatoare cu cele a Tibetanilor, s-a afundat în magia neagra si a sfârsit prin a aduce la nebunie pe anumite femei cu care îsi facea experientele. El avea puteri, desigur, dar la ce pret le a obtinut! De aceea nu va sfatuiesc sa va aventurati în aceste experiente, pentru ca va veti lasa penele si fulgii. Pentru a practica tantrismul, trebuie sa fii foarte exersat, foarte stapân de sine, si chiar si atunci este extrem de riscant. Daca sunteti cu adevarat decisi sa va sublimati forta sexuala, cea mai buna solutie este de a mentine o anumita distanta si de a nu lua dragostea decât în doze homeopatice, adica a ajunge în relatiile voastre cu barbatii si femeile sa va multumiti cu o privire, cu un surâs, cu câteva cuvinte, cu o strângere de mâna. Daca doriti sa scurtati distanta, sa va apropiati, sa fuzionati, e si mai dificil: odata cazuti în foc, nu veti mai putea sa va controlati, nu veti mai fi stapâni pe energiile voastre, si e inutil din acel moment sa mai vorbim de tantrism!