Mindrie si Prejudecata - Partea I de Jane Austen publicat la 05.04.2013
Mindrie si Prejudecata - Partea I
     Capitolul l
     Este un adevar universal recunoscut ca un burlac, posesor al unei averi frumoase, are nevoie de o nevasta.
Oricit de putin cunoscute ar fi simtamintele sau vederile unui asemenea barbat atunci cind apare pentru prima oara intr-un loc, acest adevar este atit de inradacinat in mintile celor din jur, incit burlacul este socotit ca proprietate de drept a uneia sau alteia dintre fiicele familiilor din vecinatate.
- Draga domnule Bennet, ii spuse doamna sa intr-o zi, ai aflat ca Netherfield Park a fost in sfirsit inchiriat?
Domnul Bennet raspunse ca nu a aflat.
- Dar a fost, ii replica ea; caci doamna Long a trecut tocmai pe aci si mi-a povestit totul de-a-fir-a-par.
Domnul Bennet nu dadu nici un raspuns.
- Nu vrei sa stii cine l-a inchiriat? striga nerabdatoare sotia sa.
- Dumneata vrei neaparat sa mi-o spui si eu n-am nimic impotriva s-o aud.
Aceasta invitatie a fost de ajuns.
- Ei bine, dragul meu, trebuie sa stii ca doamna Long zice ca Netherfield a fost luat de un tinar putred de bogat, din nordul Angliei; ca a sosit luni intr-un cupeu cu patru cai ca sa vada locul si a fost atit de incintat, incit a si cazut la invoiala cu domnul Morris; ca trebuie sa se instaleze inainte de sfintul Mihail si ca vreo citiva dintre servitorii sai vor veni acolo, pina la sfirsitul saptaminii viitoare.
- Cum se numeste?
- Bingley.
- E insurat sau burlac?
- Oh! burlac, dragul meu, sigur! Burlac si putred de bogat; patru sau cinci mii pe an. Ce lucru minunat pentru fetele noastre!
- Cum asa? Ce legatura are asta cu ele?
- Dragul meu Bennet, ii raspunse sotia, cum poti fi atit de siciitor? Stii, desigur, ca ma gindesc c-o sa se insoare cu una dintre ele.
- Cu scopul asta se stabileste oare aici?
- Scopul? Ce absurditate! Cum poti vorbi astfel? Dar este foarte posibil sa se indragosteasca de una dintre ele si de aceea trebuie sa-i faci o vizita, indata ce va sosi.
- Nu cred ca e cazul. Dumneata si fetele puteti merge, sau le poti trimite singure, ceea ce ar fi inca si mai bine, deoarece, dat fiind ca esti tot atit de frumoasa ca oricare dintre ele, s-ar putea ca domnul Bingley sa te placa cel mai mult.
- Dragul meu, ma magulesti. Desigur am avut si eu epoca mea de frumusete, dar nu pretind ca as mai fi cine stie ce acum. Cind o femeie are cinci fete mari, trebuie sa renunte sa se mai gindeasca la propria-i frumusete.
- Adeseori, in asemenea cazuri, o femeie nu prea mai are cine stie ce frumusete la care sa se gindeasca.
- Dar, dragul meu, trebuie sa-i faci neaparat o vizita domnului Bingley cind va deveni vecinul nostru.
- Este mai mult decit iti pot promite, crede-ma.
- Dar gindeste-te la fiicele dumitale. Gindeste-te numai ce situatie ar fi pentru una dintre ele. Sir William si Lady Lucas sint hotariti sa se duca numai cu scopul acesta, caci in general, stii bine, nu fac vizite noilor veniti. Trebuie, trebuie sa te duci pentru ca, daca dumneata nu te vei duce, noua ne va fi imposibil sa-i facem o vizita.
- Esti exagerat de scrupuloasa, crede-ma. Domnul Bingley va fi, desigur, foarte fericit sa va cunoasca; ii voi trimite prin dumneata citeva rinduri si-l voi asigura de consimtamintul meu total la casatoria lui cu una dintre fetele mele care ii va placea; totusi, trebuie sa pun o vorba buna pentru mica mea Lizzy.
- Nu vreau sa faci una ca asta. Lizzy nu e cu nimic mai buna decit celelalte si sint convinsa ca nu-i nici pe jumatate frumoasa ca Jane, nici pe jumatate vesela ca Lydia. Dumneata insa o preferi totdeauna pe ea.
- Nici una dintre ele nu prea are cu ce sa se laude, raspunse domnul Bennet. Sint toate prostute si ignorante ca si alte fete! Lizzy e insa mai isteata decit surorile ei.
- Domnule Bennet, cum poti vorbi asa de urit de copiii dumitale? Iti face placere sa ma jignesti. N-ai nici un pic de mila de bietii mei nervi.
- Te inseli, scumpa mea. Am un mare respect pentru nervii dumitale. Sint vechile mele cunostinte. Te aud pomenindu-i, cu mare consideratie, de cel putin douazeci de ani.
- Ah, nu stii cit sufar!
- Sper insa ca-ti va trece si ca vei trai sa vezi multi tineri domni cu un venit de patru mii pe an instalindu-se prin vecinatate.
- Nu ne va fi de nici un folos, de-ar veni si douazeci din astia, daca nu vrei sa le faci o vizita.
- Conteaza pe mine, scumpa mea, atunci cind vor fi douazeci, ii voi vizita pe toti, deodata.
Domnul Bennet era un amestec atit de ciudat de agerime, sarcasm, rezerva si capriciu, incit douazeci si trei de ani de viata conjugala au fost prea putini pentru sotia sa ca sa-i inteleaga firea. Firea ei nu era atit de greu de descifrat.
Era o femeie cu o inteligenta redusa, prea putine cunostinte si o dispozitie instabila. Cind era nemultumita, isi inchipuia ca este nervoasa. Scopul vietii sale era sa-si marite fetele; placerea vietii sale - vizitele si noutatile.
     Capitolul II
     Domnul Bennet a fost printre primii care s-au dus la domnul Bingley. Avusese tot timpul intentia sa-i faca aceasta vizita desi, pina in ultima clipa, o asigurase pe sotia sa ca nu se va duce; si, pina in seara zilei in care facuse vizita, ea nu stiuse nimic.
Atunci i se dezvalui totul in felul urmator: vazindu-si cea de a doua fiica ocupata cu dichisitul unei palarii, domnul Bennet i se adresa deodata astfel:
- Sper ca-i va placea domnului Bingley, Lizzy.
- Nu sintem in situatia de a sti ce ii place domnului Bingley, raspunse mama inciudata, deoarece nu-i putem face o vizita.
- Dar uiti, mama, spuse Elizabeth, ca-l vom intilni la reuniuni si ca doamna Long a promis sa ni-l prezinte.
- Nu cred ca doamna Long va face asa ceva. Are ea insasi doua nepoate. E o femeie egoista, falsa, nu dau doi bani pe ea.
- Nici eu, spuse domnul Bennet, si ma bucur ca nu vei avea nevoie de serviciile ei.
Doamna Bennet nu binevoi sa dea vreun raspuns; dar, incapabila sa se stapineasca, incepu sa dojeneasca pe una dintre fete.
- Nu mai tot tusi, Kitty, pentru numele Domnului! Ai putina mila de nervii mei. Imi calci pe nervi.
- Kitty nu-i deloc discreta cu tusea ei, spuse tatal. Tuseste cind nu trebuie.
- Nu tusesc de placere, spuse Kitty necajita.
Cind are loc balul tau viitor, Lizzy?
- De miine in doua saptamini.
- Da, asa e, intari mama. Si doamna Long nu se va intoarce decit in ajun, asa ca-i va fi imposibil sa ni-l prezinte pentru ca nu-l va cunoaste nici ea.
- Atunci, draga mea, s-ar putea sa ai superioritate fata de prietena dumitale si sa i-l prezinti dumneata ei.
- Imposibil, domnule Bennet, imposibil, cind eu insami nu-l cunosc. Cum poti fi atit de siciitor?
- Apreciez prudenta dumitale. O cunostinta de doua saptamini este, cert, foarte putin. Nu poti cunoaste adevarata fire a unui om dupa numai doua saptamini. Dar, daca noi nu indraznim, altcineva o va face; si, la urma urmelor, doamna Long si nepoatele sale trebuie sa-si incerce si ele norocul, si de acea, cum domnia sa va considera faptul ca renunti sa-ti faca acest oficiu drept un act de gentilete, voi prelua eu aceasta sarcina.
Fetele isi privira tatal incremenite. Doamna Bennet spuse numai: "Prostii, prostii"!
- Care poate fi sensul acestei exclamatii emfatice? se repezi el. Consideri formalitatea prezentarii si importanta care i se da drept o prostie? Nu prea pot fi de acord cu dumneata in chestiunea aceasta. Ce spui, Mary? Caci tu esti o domnisoara cu idei profunde, stiu, citesti carti serioase si scoti citate din ele. Mary ar fi dorit sa spuna ceva foarte inteligent, dar nu stiu ce.
- In timp ce Mary isi pune ideile la punct, continua el, sa ne intoarcem la domnul Bingley.
- M-am saturat de domnul Bingley, replica sotia sa.
- Imi pare rau sa aud asa ceva; dar de ce nu mi-ai spus-o mai inainte? Daca stiam acest lucru azi-dimineata, desigur, nu i-as fi facut vizita. Ce ghinion! Dar cum i-am facut intr-adevar aceasta vizita, nu mai putem sa-l evitam. Uimirea doamnelor fu tocmai ceea ce dorise el, uimirea doamnei Bennet depasind, poate, pe a tuturor, desi, dupa ce primul val de bucurie trecu, ea le declara ca tot timpul se asteptase la asta.
- Ce bun ai fost, dragul meu Bennet! Stiam eu ca te voi convinge pina la urma. Eram sigura ca-ti iubesti fetele prea mult ca sa nu iei in consideratie o asemenea cunostinta. Vai, ce incintata sint! Si ce farsa grozava, sa te fi dus azi-dimineata si sa nu ne spui un singur cuvint pina acum.
- Acum, Kitty, poti tusi cit vrei, spune domnul Bennet si, rostind aceste vorbe, parasi camera, satul de exaltarea sotiei sale.
- Ce tata minunat aveti, fetelor! spuse ea, dupa ce se inchise usa. Nu stiu cum i-ati putea multumi indeajuns pentru bunatatea lui; ca si mie, de altfel. La virsta noastra nu este prea placut - pot sa v-o spun - sa faci mereu cunostinte noi; de dragul vostru insa nu stiu ce n-am face! Lydia, puisorul meu, desi esti cea mai mica, sint sigura ca domnul Bingley va dansa cu tine la balul urmator.
- Oh! facu Lydia energica, n-am nici o grija, caci desi sint cea mai mica, eu sint cea mai inalta dintre toate.
Restul serii l-au petrecut intrebindu-se cit de repede va intoarce domnul Bingley vizita domnului Bennet si planuind cind sa-l invite la masa.
     Capitolul III
     Toate intrebarile pe care doamna Bennet, cu ajutorul celor cinci fiice ale sale, le-a putut pune cu privire la domnul Bingley, n-au fost totusi de ajuns pentru a-i smulge sotului sau o descriere multumitoare a acestuia. L-au atacat in fel si chip. cu intrebari directe, cu insinuari istete si aluzii ocolite. dar el le-a dejucat cu dibacie toata iscusinta si, pina la urma, au fost silite sa accepte informatiile de mina a doua de la vecina lor, Lady Lucas. Raportul acesteia era mai mult decit favorabil. Sir William ramasese incintat. Domnul Bingley era tinar, foarte chipes, extrem de simpatic si - pentru a incununa toul - avea intentia sa vina la viitoarea reuniune cu un grup mare de prieteni. Nimic nu putea fi mai incintator! A iubi dansul insemna un prim pas catre a te indragosti; si inima domnului Bingley stirnea foarte vii sperante.
- Daca mi-as putea vedea una dintre fete fericit casatorita la Netherfield, spuse doamna Bennet sotului sau, si pe toate celelalte tot atit de bine maritate, n-as mai avea ce dori.
Dupa citeva zile, domnul Bingley intoarse vizita si petrecu cu domnul Bennet, in biblioteca, vreo zece minute. Nutrise speranta de a fi admis in prezenta tinerelor domnisoare, de a caror frumusete auzise atitea; dar il vazu numai pe tatal lor.
Doamnele au fost ceva mai avantajate pentru ca ele avura norocul sa constate - de la o fereastra de sus - ca tinarul purta o haina albastra si calarea pe un cal negru.

     Curind dupa aceasta i se trimise o invitatie la masa, iar doamna Bennet alcatuise deja un meniu care sa faca cinste artei sale de gospodina, cind sosi un raspuns ce amina totul. Domnul Bingley era obligat sa fie in oras in ziua urmatoare si, ca atare, ii era imposibil sa accepte onoarea ce i se facuse etc. ...
Doamna Bennet fu foarte dezamagita. Nu-si putea inchipui ce treburi avea la oras, atit de curind dupa sosirea lui in Hertfortshire; si incepu sa se teama ca s-ar putea ca domnul Bingley sa zboare mereu dintr-un loc in altul si sa nu se stabileasca niciodata la Netherfield, cum ar fi trebuit sa faca.
Lady Lucas i-a linistit putin temerile sugerindu-i ca dinsul plecase la Londra numai ca sa-si aduca prietenii la bal; si in curind se zvoni ca domnul Bingley urma sa vina cu douasprezece doamne si sapte domni.
Fetele s-au intristat auzind de numarul atit de mare de doamne; dar s-au consolat in ajunul balului, cind au aflat ca, in loc de douasprezece, a venit de la Londra numai cu sase persoane - cele cinci surori ale sale si un var.
Cind insa grupul si-a facut aparitia in salon, se compunea numai din cinci, cu totul - domnul Bingley, cele doua surori ale sale, sotul surorii celei mari si inca un barbat tinar.

     Domnul Bingley era chipes si avea maniere de domn; o tinuta frumoasa si o purtare simpla, neafectata. Surorile sale erau femei subtiri, cu un aer foarte la moda.
Cumnatul lui, domnul Hurst, parea sa fie un domn; dar prietenul sau, domnul Darcy, atrase atentia intregului salon prin distinctia persoanei sale - inaltimea, trasaturile frumoase, expresia nobila - si prin zvonul care, cinci minute dupa ce intrase, era pe buzele tuturor, ca ar avea zece mii pe an. Domnii au declarat ca era un barbat de toata frumusetea; doamnele, ca era mult mai frumos decit domnul Bingley; si a fost privit cu mare admiratie cam jumatate din seara aceea, pina cind comportarea lui a produs o indignare care a rasturnat valul popularitatii cistigate: pentru ca descoperisera ca era mindru, ca se credea superior celorlalti, ca era imposibil de multumit; si nici toata marea lui mosie din Derbyshire nu l-a mai putut atunci salva de a fi socotit un om cu o purtare dezagreabila, respingatoare; era de necomparat cu prietenul sau.
Domnul Bingley facuse imediat cunostinta cu toate persoanele mai importante din salon, fusese plin de viata, expansiv; dansase, fiecare dans, ii paruse rau ca balul se sfirsise atit de devreme si spusese ca va da el insusi un bal la Netherfield.
Asemenea insusiri graiau de la sine.
Ce contrast intre el si prietenul sau! Domnul Darcy a dansat numai o data cu doamna Hurst si o data cu domnisoara Bingley, a refuzat sa fie prezentat vreunei alte doamne si si-a petrecut restul serii invirtindu-se prin salon si aruncind o vorba, cind si cind, cite unuia din grupul sau.
Se lamurisera asupra caracterului sau. Era omul cel mai infumurat, cel mai antipatic din lume si toti sperau ca nu va mai veni pe acolo niciodata.
Printre cei mai porniti impotriva lui era doamna Bennet, a carei indignare fata de purtarea domnului Darcy, in general, se ascutise pina la o ranchiuna personala, din cauza afrontului adus uneia dintre fiicele sale.
Elizabeth Bennet fusese obligata sa piarda doua dansuri, din cauza ca erau prea putini domni; si, in acel timp, domnul Darcy se aflase destul de aproape pentru ca ea sa auda, intimplator, o conversatie dintre el si domnul Bingley care venise de la dans, pentru o clipa, spre a insista pe linga prietenul sau sa danseze si el.
- Haide, Darcy, ii spuse, te rog, vino. Nu pot sa sufar sa te vad stind deoparte, singur, in felul acesta stupid. Ai face mult mai bine sa dansezi.
- Nici nu ma gindesc. Stii cit detest acest lucru, afara doar de cazul cind imi cunosc foarte bine partenera. Intr-o adunare ca aceasta mi-ar fi insuportabil. Surorile tale sint angajate si in tot salonul nu exista o alta femeie cu care sa pot dansa, fara sa insemne o pedeapsa pentru mine.
- N-as putea fi atit de mofturos ca tine, exclama Bingley, pentru nimic in lume! Pe cuvintul meu, n-am intilnit in viata mea atitea fete dragute ca in seara asta; si citeva dintre ele, vezi, sint neobisnuit de frumoase.
- Tu dansezi cu singura fata frumoasa din aceasta incapere, spuse domnul Darcy, privind-o pe cea mai mare dintre domnisoarele Bennet.
- Oh! Este faptura cea mai frumoasa pe care am vazut-o vreodata! Este insa colo, chiar in spatele tau, una dintre surorile ei care-i foarte draguta si, cred, foarte placuta. Te rog da-mi voie sa-i cer partenerei mele sa i te prezinte.
- Despre care vorbesti? si, intorcindu-se, o privi o clipa pe Elizabeth, pina ce, intilnindu-i privirea, isi pleca ochii si raspunse cu raceala; e acceptabila, dar nu destul de frumoasa ca sa ma tenteze pe mine si, in momentul de fata, nu am pofta sa dau atentie tinerelor domnisoare neglijate de alti barbati. Ai face mai bine sa te intorci la partenera ta, sa te bucuri de zimbetele ei, deoarece cu mine iti pierzi timpul.
Domnul Bingley ii urma sfatul. Domnul Darcy se indeparta, iar Elizabeth ramasese cu sentimente nu prea cordiale pentru el.
Povesti totusi cu mult haz aceasta intâmplare prietenelor sale, caci avea o fire vioaie, glumeata, care se amuza de orice lucru ridicol.
In general, seara trecu in mod placut pentru toata familia. Doamna Bennet isi vazuse fiica cea mare mult admirata de oaspetii de la Netherfield. Domnul Bingley dansase cu ea de doua ori si surorile lui o remarcasera. Jane era tot atit de incintata de toate acestea, ca si mama ei, dar intr-un fel mai rezervat. Elizabeth se bucura de bucuria Janei.
Mary auzise cum fusese prezentata domnisoarei Bingley, ca cea mai cultivata fata din imprejurimi; Catherine si Lydia fusesera destul de norocoase si nu dusesera lipsa de parteneri, singurul lucru - dupa cum li se spusese - de care trebuiau sa se preocupe la un bal.
S-au intors deci toate bine dispuse la Longbourn, satul in care traiau si unde treceau drept locuitorii cei mai de vaza.
L-au gasit pe domnul Bennet inca treaz. Cu o carte in mina, el uita de timp; si, in cazul de fata, era si foarte curios sa afle ce se intimplase intr-o seara ca aceea, care iscase sperante atit de frumoase.
Ar fi preferat, mai degraba, ca sotia lui sa fie dezamagita de noul venit, dar isi dadu seama imediat ca va avea de ascultat cu totul alta poveste.
- Oh! dragul meu Bennet, striga ea de cum deschise usa, am avut o seara incintatoare, un bal nemaipomenit. Cit as fi vrut sa fii acolo! Jane a fost atit de admirata; ce putea fi mai bine! Toti au spus ca arata foarte bine si domnul Bingley a gasit-o tare frumoasa si a dansat cu ea de doua ori. Gindeste-te numai la asta dragul meu! Intr-adevar au dansat de doua ori; ea a fost singura din tot salonul pe care a invitat-o si a doua oara. In primul rind a poftit-o pe domnisoara Lucas. M-am simtit atit de jignita cind l-am vazut pornind cu ea; totusi, nu a placut-o deloc, intr-adevar, nimeni nu poate s-o placa, stii, si a parut innebunit de Jane cind a vazut-o dansind. Asa ca a intrebat cine e si a rugat sa-i fie prezentat si i-a cerut urmatoarele doua dansuri. In al treilea rind, doua le-a dansat cu domnisoara King; si in al patrulea rind, doua cu Mary Lucas; si in al cincilea, doua cu Jane, din nou; si in al saselea, doua cu Lizzy; si Boulanger-ul ...
- Daca ar fi avut nitica mila de mine, exclama sotul enervat, n-ar fi dansat nici pe jumatate cit zici c-a dansat. Pentru numele Domnului, nu-mi mai pomeni de partenerele sale! Doamne, de ce nu si-a scrintit glezna de la primul dans!
- Vai, dragul meu! continua doamna Bennet, sint incintata de el! Este atit de frumos! Si surorile lui sint fermecatoare! N-am vazut in viata mea ceva mai elegant decit rochiile lor. Cred ca dantela de pe toaleta doamnei Hurst...
Aci fu din nou intrerupta. Domnul Bennet protesta impotriva oricarei descrieri a vreunei gateli, iar ea fu astfel obligata sa caute un alt aspect al subiectului si povesti, plina de amaraciune si cu oarecare exagerare, groaznica badaranie a domnului Darcy.
- Dar te pot asigura, adauga ea, ca Lizzy n-are prea mult de pierdut daca nu corespunde gustului sau; pentru ca este un om grozav de antipatic, oribil, si care nu merita sa te ostenesti sa-i placi. Atit de distant, atit de trufas, de nesuferit! Se foia ici, se foia colo, inchipuindu-si ca-i cine stie ce! Nu destul de frumoasa pentru a dansa cu el! Tare as mai fi vrut sa fi fost dumneata acolo, dragul meu, sa-i fi spus una cum stii dumneata. Eu il detest.
     Capitolul IV
     Cind Jane si Elizabeth ramasera singure, Jane, care fusese mai inainte foarte rezervata in elogierea domnului Bingley, ii marturisi sorei sale cit il admira.
- Este tocmai cum trebuie sa fie un barbat; cu bun-simt, spiritual, plin de viata. Si n-am mai vazut asemenea maniere perfecte! Atita simplitate si atita buna crestere!
- Este si frumos, adauga Elizabeth, cum ar trebui de altfel sa fie orice tinar, daca poate! Prin aceasta, caracterul lui devine desavirsit.
- Am fost tare magulita cind m-a poftit a doua oara la dans. Nu m-am asteptat la un asemenea compliment.
- Nu te-ai asteptat? Eu da, pentru tine. Dar asta este marea deosebire dintre noi: pe tine, complimentele pe care le primesti te iau totdeauna prin surprindere; pe mine, niciodata. Ce putea fi mai firesc decit sa te pofteasca inca o data? Si orb sa fi fost si tot ar fi trebuit sa vada ca erai de o mie de ori mai frumoasa decit oricare dintre femeile din salon. Deci fara recunostinta pentru galanteria lui, in cazul asta. Asa... domnul Bingley este, categoric, foarte dragut, si iti dau voie sa-l placi. Ti-au placut multi altii mai nerozi.
- Lizzy draga!
- Oh, stii, tu prea esti dispusa sa iubesti oamenii in general. Nu vezi nici un defect la nimeni. Toti oamenii sint buni si draguti in ochii tai. Niciodata in viata mea, nu te-am auzit vorbind de rau pe cineva.
- Doresc din toata inima sa nu ma grabesc cind judec pe cineva; dar totdeauna cred ceea ce spun.
- Stiu ca asa este; si tocmai asta e minunea. Cu bunul tau simt, sa fii atit de sincer oarba la neroziile si prostia celorlalti! A vrea sa pari sincer este un lucru destul de obisnuit, il intilnesti la tot pasul. Dar sa fii sincer fara ostentatie, fara vreun anumit scop, sa iei partea buna din firea fiecaruia, sa o faci si mai buna si sa nu pomenesti nimic de partile proaste, numai tu poti s-o faci. Eh, si-ti plac si surorile acestui tinar, nu? Manierele lor nu sint la inaltimea alor lui.
- Desigur nu, la prima vedere; sint insa femei foarte dragute cind stai de vorba cu ele. Domnisoara Bingley va locui la fratele ei si-i va duce gospodaria; si, daca nu ma insel, vom avea in ea o vecina incintatoare.
Elizabeth o asculta in tacere, dar nu fu convinsa; prin felul cum se purtasera la petrecere, nu urmarisera, in general sa se faca agreabile. Cu un spirit de observatie mai viu, cu o fire mai putin ingaduitoare decit a sorei sale si, de asemeni, cu un discernamânt nealterat de vreun interes personal, Elizabeth era foarte putin dispusa sa le aprobe. Erau, intr-adevar, femei foarte fine, nu le lipsea buna dispozitie cind erau multumite, nici darul de a se face placute cind o doreau; dar erau mindre si increzute.
Erau destul de frumoase; fusesera educate intr-unul dintre cele mai bune pensioane din oras; aveau o avere de douazeci de mii de lire; obisnuiau sa cheltuiasca mai mult decit ar fi trebuit si sa frecventeze oameni din inalta societate; erau deci indreptatite, in toate privintele, sa gindeasca bine despre ele si rau despre altii.
Faceau parte dintr-o familie respectabila din nordul Angliei, fapt intiparit in mintile lor mai adinc decit imprejurarea ca averea fratelui lor si a lor proprie fusese dobindita prin negot.
Domnul Bingley mostenise de la tatal sau o avere care se ridica la aproape o suta de mii de lire; acesta avusese intentia sa cumpere o mosie, dar nu a trait s-o faca. Domnul Bingley avea si el aceeasi intentie, si uneori alegea chiar si regiunea; dar deoarece dispunea acum de o casa buna si de toate libertatile vietii de conac, multi dintre cei care ii cunosteau foarte bine firea comoda se intrebau daca nu-si va petrece restul zilelor la Netherfield, lasind generatiei urmatoare sarcina de a cumpara mosia.
Surorile lui erau foarte dornice ca domnul Bingley sa-si aiba propria sa mosie. Cu toate ca el se stabilise acum numai in calitate de chirias, domnisoara Bingley nu era citusi de putin refractara sa se aseze in capul mesei lui; si nici doamna Hurst, care se casatorise cu un barbat mai mult elegant decit bogat, nu era mai putin dispusa sa considere casa fratelui sau drept a ei proprie, cind ii convenea.
Abia trecusera doi ani de cind domnul Bingley devenise major ca a si fost ispitit de o recomandatie intâmplatoare sa arunce o privire la Netherfield House. Si intr-adevar, a aruncat o privire la casa, si in casa, timp de o jumatate de ora; i-au placut pozitia si camerele principale, a fost multumit de cele spuse de proprietar despre avantajele locuintei, si a luat-o pe loc.
Intre el si Darcy exista o prietenie trainica, in pofida unor mari deosebiri de caracter.
Bingley ii era drag lui Darcy pentru firea sa blinda, maleabila, deschisa, desi nu s-ar fi putut gasi fire care sa prezinte un contrast mai izbitor cu a sa proprie si desi niciodata nu parea nemultumit de ceea ce era el insusi.
Bingley avea cea mai mare incredere in taria afectiunii lui Darcy, iar despre judecata acestuia, parerea cea mai inalta.
Inteligenta lui Darcy era superioara. Lui Bingley nu-i lipsea in nici o privinta nimic, dar Darcy era destept. Era in acelasi timp semet, rezervat si pretentios; si felul sau de a fi - desi era binecrescut - nu era atragator.
In aceasta privinta prietenul sau ii era mult superior. Oriunde ar fi aparut, Bingley cucerea; Darcy jignea mereu.
Felul in care au discutat despre petrecerea de la Meryton este destul de graitor. Bingley nu mai intilnise niciodata in viata sa oameni mai draguti sau fete mai frumoase; toti fusesera nespus de amabili si atenti cu el; nu existase nici formalism, nici rigiditate; se simtise imediat ca intre vechi cunostinte, iar in ceea ce priveste pe domnisoara Bennet, nu-si putea inchipui un inger mai frumos decit ea.
Darcy, dimpotriva, nu vazuse decit o colectie de oameni la care nu gasise nimic agreabil si nimic distins; nu simtise pentru nici unul dintre ei nici cel mai mic interes; nici unul nu-i daduse atentie si compania nici unuia dintre ei nu-i facuse vreo placere.
A recunoscut ca domnisoara Bennet era draguta, dar a gasit ca zimbea prea mult.
Doamna Hurst si sora sa au fost de acord cu toate acestea; totusi, au placut-o si au admirat-o; si au declarat ca e o fata draguta, una pe care n-aveau obiectiuni s-o cunoasca mai indeaproape.

     Domnisoara Bennet a fost deci consacrata ca o fata draguta, iar fratele lor s-a simtit autorizat, datorita acestei laude, sa se gindeasca la ea cit dorea.
     Capitolul V
     Cale de o mica plimbare de la Longbourn, locuia o familie cu care familia Bennet era deosebit de strins legata.
Sir William Lucas se ocupase in trecut cu negotul la Meryton, unde facuse o avere frumusica si se ridicase la rangul de cavaler printr-o suplica adresata regelui, pe vremea cind era primar.
Rangul i se urcase, poate, la cap. Ii provocase sila pentru ocupatia si resedinta sa intr-un tirgusor si, parasindu-le pe amindoua, se stramutase cu familia intr-o casa, cam la o mila de Meryton, numita de atunci Lucas Lodge, unde putea cugeta cu placere la propria sa importanta si descatusat de treburi, se putea ocupa exclusiv cu politetea fata de toata lumea.
Cu toate ca se simtea imbatat de rangul sau, lucrul acesta nu-l facea trufas; din contra, era numai amabilitate fata de fiecare. Inofensiv, prietenos si indatoritor din fire, prezentarea sa la Palatul St. James il facuse si curtenitor.
Lady Lucas era o femeie foarte cumsecade, nu prea desteapta, si deci o vecina pretioasa pentru doamna Bennet
. Aveau mai multi copii. Cel mai mare, o tinara fata cam de douazeci si sapte de ani, inteligenta si cu mult bun simt, era, prietena intima a Elizabethei.
Fiind absolut necesar ca domnisoarele Bennet si domnisoarele Lucas sa se intilneasca pentru a comenta un bal, dimineata urmatoare petrecerii le aduse pe cele dintii la Longbourn ca sa auda si sa se faca auzite.
- Dumneata ai inceput seara bine, Charlotte, ii spuse doamna Bennet, cu o politicoasa stapinire de sine, domnisoarei Lucas. Dumneata ai fost prima aleasa a domnului Bingley.
- Da, dar se pare ca i-a placut cea de-a doua mai mult.
- Ah, vrei sa spui Jane, probabil pentru ca a dansat de doua ori cu ea. Cu siguranta, asta parea a fi admiratie. Cred ca, de fapt, a admirat-o. Am auzit ceva despre asta, dar nu prea stiu bine ce - ceva in legatura cu domnul Robinson.
- Poate va ginditi la conversatia auzita de mine din intimplare, intre domnul Bingley si domnul Robinson; nu v-am pomenit nimic despre asta? Domnul Robinson l-a intrebat cum ii placeau petrecerile noastre la Meryton si daca nu era de parere ca la serata se aflau o multime de femei dragute, si pe care o socotea cea mai draguta, iar el i-a raspuns prompt la ultima intrebare: "Oh, cea mai mare dintre domnisoarele Bennet, fara indoiala; nu pot exista doua pareri in chestiunea asta".
- Pe cuvintul meu! Dar a fost un raspuns foarte hotarit; asta, intr-adevar, pare sa insemne ca... totusi, poate sa nu duca la nimic, stiti.
- Cele auzite de mine au fost mai cu tilc decit cele auzite de tine, Eliza, spuse Charlotte. Domnul Darcy merita mai putin sa fie auzit decit prietenul sau, asa e? Biata Eliza! Auzi, sa fii doar acceptabila!
- Va rog sa nu-i viriti lui Lizzy in cap ca trebuie sa fie vexata de badarania lui; este un om atit de antipatic, incit ar fi o adevarata nenorocire sa fii pretuita de el. Doamna Long mi-a spus seara trecuta ca a stat o jumatate de ora, chiar linga ea, fara sa deschida gura macar o singura data.
- Esti absolut sigura, doamna? Nu e o mica greseala la mijloc? intreba Jane. Sint sigura ca l-am vazut pe domnul Darcy vorbindu-i.
- Da... pentru ca ea l-a intrebat, in cele din urma cum ii place la Netherfield, si el n-a avut incotro si a trebuit sa raspunda, dar ea zicea ca a parut furios ca i se adresase cuvintul.
- Domnisoara Bingley mi-a spus, interveni Jane, ca niciodata nu vorbeste mult, afara doar cind e cu vechile sale cunostinte. Cu acestea este deosebit de dragut.
- Nu cred o iota, draga mea, daca ar fi fost atit de dragut, ar fi vorbit cu doamna Long. Dar pot sa-mi inchipui ce s-a intimplat. Toti spun ca-i mindru de nu-i ajungi eu prajina la nas. Cred ca o fi auzit, cumva, ca doamna Long nu are trasura si ca a venit la bal intr-un cupeu inchiriat.
- Nu-mi pasa ca n-a vorbit cu doamna Long, spuse domnisoara Lucas, dar as fi vrut sa fi dansat cu Eliza.
- Altadata, Lizzy, spuse mama sa, as refuza sa dansez cu el, daca as fi in locul tau.
- Cred, doamna, ca-ti pot promite linistita ca nu voi dansa cu el niciodata.
- Mindria lui, interveni domnisoara Lucas, pe mine nu ma supara, asa cum supara adeseori mindria, pentru ca are o scuza. Nu te poti mira cind un tinar atit de fin, de familie, cu avere, cu tot ce-si poate dori cineva, se crede atit de mult. Daca ma pot exprima astfel, el are dreptul sa fie mindru.
- Este foarte adevarat, replica Elizabeth, si as putea foarte usor sa iert mindria lui, daca n-ar fi calcat-o in picioare pe a mea.

     - Mindria, remarca Mary, care se falea cu seriozitatea reflectiilor ei, este un simtamint foarte obisnuit, cred. Din tot ce am citit pina acum, sint convinsa ca este foarte obisnuit, intr-adevar; ca natura omeneasca este deosebit de inclinata catre acest simtamint si ca foarte putini sintem aceia care nu nutrim un sentiment de automultumire pentru vreo insusire sau alta, reala sau imaginara. Orgoliul si mindria sint lucruri diferite, desi adesea cuvintele sint folosite ca sinonime. Cineva poate fi mindru fara a fi orgolios. Mindria e legata mai mult de parerea noastra despre noi insine; orgoliul, de ceea ce ne-ar placea sa gindeasca altii despre noi.
- Daca as fi bogat ca domnul Darcy, exclama unul dintre tinerii Lucas; care venise cu surorile sale, nu mi-ar pasa cit sint de mindru. As tine o haita de ogari si as bea o sticla de vin in fiecare zi.
- Atunci, ai bea cu mult mai mult decit ar trebui, spuse doamna Bennet. Si, daca te-as vedea facind-o, ti-as lua pe loc sticla din fata.
Baiatul o asigura ca n-ar face-o; ea continua sa sustina ca ar face-o si discutia nu se termina decit o data cu vizita.
     Capitolul VI
     Doamnele din Longbourn s-au prezentat curind la cele din Netherfield. Vizita a fost intoarsa dupa toate regulile. Bunele maniere ale domnisoarei Bennet infloreau, incurajate de bunavointa doamnei Hurst si a domnisoarei Bingley; si, desi pe mama au gasit-o de netolerat si pe fetele mai mici nevrednice sa le adreseze o vorba, si-au exprimat totusi dorinta, fata de cele doua mai mari, de a le cunoaste mai bine.
Jane a primit aceasta atentie cu cea mai mare placere; dar Elizabeth vedea totusi cit de arogant se poarta cu ele, facind cu greu exceptie pentru sora ei si nu le putea simpatiza; totusi, amabilitatea lor fata de Jane, atit cit era, avea valoare datorindu-se, dupa toate probabilitatile, admiratiei fratelui lor pentru Jane. Era foarte limpede - ori de cite ori se intâlneau - ca domnul Bingley o placea cu adevarat; dar Elizabethei ii era tot atit de limpede ca Jane ceda pornirii pe care o simtise pentru el din prima clipa si ca era pe cale sa se indragosteasca de-a binelea; isi spunea de asemenea cu placere ca era imposibil ca lumea sa afle ceva, deoarece Jane unea o mare putere de simtire cu stapinirea de sine si cu o fire ponderata, care o puteau pune la adapost de banuielile inoportunilor. Ea ii impartasi toate astea prietenei sale, domnisoara Lucas.
- Este, poate, agreabil, replica Charlotte, sa fii in stare, in asemenea caz, sa te poti stapini in fata lumii; dar este uneori o greseala sa fii atit de retinuta. Daca o femeie isi ascunde sentimentele cu aceeasi iscusinta si fata de obiectul afectiunii sale, poate pierde prilejul de a-l captiva; si atunci, n-ar fi decit o slaba consolare sa crezi ca lumea nu stie nimic. Aproape in fiecare atasament exista atit de multa gratitudine sau vanitate, ca nu e bine sa le lasi in voia lor. Sintem toti in stare sa facem inceputul singuri - o usoara preferinta este destul de fireasca; dar prea putini dintre noi sint in stare sa se indragosteasca cu adevarat, fara incurajare. In noua cazuri din zece e mai bine ca o femeie sa arate mai multa afectiune decit simte. Neindoielnic, Bingley o place pe sora ta; dar s-ar putea ca niciodata sa nu faca mai mult decit s-o placa daca ea nu-l ajuta putin.
- Dar ea il ajuta, atit cit ii permite firea. Daca eu imi pot da seama de interesul ei pentru el, Bingley ar trebui sa fie un nerod sa nu-l observe.
- Nu uita, Eliza, ca el nu cunoaste firea Janei asa cum o cunosti tu.
- Dar daca o femeie are o inclinatie pentru un barbat si nu incearca sa i-o ascunda, el trebuie sa-si dea seama de acest lucru.
- Poate ca trebuie, daca o vede indeajuns... desi Bingley si Jane se intilnesc destul de des, nu sint niciodata mult timp impreuna; si cum se vad intotdeauna intr-o societate numeroasa, este imposibil sa foloseasca fiecare clipa pentru a sta impreuna de vorba. De aceea ar trebui ca Jane sa profite cit mai mult de fiecare moment in care-i poate capta atentia. Cind va fi sigura de el, va avea timp destul sa se indragosteasca si ea cit o vrea
. - Planul tau e bun, ii raspunse Elizabeth, cita vreme nu ai in vedere altceva decit dorinta de a te marita bine; si daca m-as hotari sa-mi gasesc un barbat bogat sau, pur si simplu un barbat, oricare, cred ca as adopta planul tau. Dar nu acestea sint simtamintele Janei; ea nu are un scop anume. Deocamdata nu poate fi inca sigura de seriozitatea pornirii ei, sau daca aceasta este un lucru intelept. Il cunoaste doar de doua saptamini. A dansat cu el la Meryton patru dansuri; l-a vazut intr-o dimineata, acasa la el si de atunci a cinat in compania lui de patru ori. Nu este deloc suficient pentru a-i cunoaste firea.
- Nu, asa cum prezinti tu lucrurile. Din faptul ca au cinat impreuna, ar fi putut afla numai daca el are pofta de mincare sau nu; dar trebuie sa-ti amintesti ca au petrecut, de asemenea, patru seri impreuna si patru seri pot insemna foarte mult.
- Da, aceste patru seri le-au dat posibilitatea sa constate ca amindurora le place Douazeci si unu mai mult decit Comert, insa in privinta vreunei alte insusiri caracteristice, nu-mi inchipui sa-si fi putut dezvalui mare lucru.
- Ei bine, spuse Charlotte, ii doresc Janei, din toata inima, noroc. Daca ar fi sa se marite cu el miine, cred ca ar avea tot atitea sanse de fericire cite ar avea daca i-ar studia firea timp de douasprezece luni. Fericirea in casnicie este numai o chestiune de noroc. Faptul ca in momentul casatoriei partenerii isi cunosc foarte bine firea, sau faptul ca au firi foarte asemanatoare nu le mareste citusi de putin sansele de fericire. Dupa casatorie, deosebirile dintre ei se vor accentua de ajuns pentru ca sa-si aiba partea lor de suferinta; si e mai bine sa cunosti cit mai putin posibil defectele omului cu care-ti vei petrece viata.
- Ma faci sa rid, Charlotte; dar asta nu e o judecata sanatoasa. Stii bine ca nu e un lucru sanatos si ca tu insati nu ai proceda astfel.
     Fiind foarte prinsa sa observe atentiile domnului Bingley fata de sora sa, Elizabeth era departe de a banui ca si ea devenise un obiect demn de un oarecare interes in ochii prietenului acestuia. La inceput, domnul Darcy ad¬misese, cu greutate, ca era draguta; la bal o privise cu indiferenta; si cind se intilnisera din nou, o privise nu¬mai pentru a-i aduce critici. Dar nici nu apucase bine sa se lamureasca si sa-si lamureasca prietenii ca Elizabeth n-avea o singura trasatura ca lumea pe chipul ei, ca a si inceput sa gaseasca acelasi chip neobisnuit de inteligent, datorita expresiei frumoase din ochii ei intunecati. Aces¬tei descoperiri i-au urmat altele tot atit de vexante pentru el. Desi, cu un ochi critic, descoperise in infatisarea ei mai mult decit o singura abatere de la perfecta simetrie, a fost obligat sa constate ca avea o silueta zvelta si pla¬cuta; si, desi afirma ca manierele ei nu erau cele obis¬nuite in lumea buna, fusese captivat de incintatoarea lor naturalete. Elizabeth era total inconstienta de acest lucru; pentru ea, Darcy era omul care nu se facea placut nicaieri si care n-o socotise destul de frumoasa pentru a o invita la dans.
Darcy incepu sa doreasca s-o cunoasca mai bine si inainte de a sta el insusi de vorba cu ea, ca un prim pas, incepu sa asculte discutiile ei cu altii. Faptul acesta atrase atentia Elizabethei.
Asta s-a petrecut la resedinta lui Sir William Lucas, unde se organizase o mare reuniune.
- Ce-o fi vrind domnul Darcy, o intreba Elizabeth pe Charlotte, ca sta si asculta conversatia mea cu colonelul Forster?
- Aceasta este o intrebare la care nu-ti poate raspunde decit domnul Darcy.
- Daca va mai continua astfel, il voi face desigur sa priceapa ca stiu ce urmareste. Are o privire foarte ironica si, daca nu incep prin a fi eu insami impertinenta, in curind ma voi teme de el.
Putin mai tirziu, in timp ce dinsul se apropia de ele, fara sa aiba insa aerul ca doreste sa participe la conversatie, domnisoara Lucas spuse prietenei sale:
- Te desfid sa deschizi un asemenea subiect fata de domnul Darcy.
Aceasta fu o provocare pentru Elizabeth, care se intoarse catre el si-i spuse:
- Nu credeti, domnule Darcy ca m-am exprimat remarcabil de bine adineauri, cind l-am tot siciit pe colonelul Forster sa ne dea un bal la Meryton?
- Cu o mare hotarire! Dar acesta este un subiect care intotdeauna face pe o doamna sa fie hotarita!
- Sinteti pornit impotriva noastra.
- In curind va fi rindul ei sa fie siciita, interveni domnisoara Lucas. Ma duc sa deschid pianul, Eliza; stii ce urmeaza.
- Ca prietena, esti o faptura tare ciudata, dorind mereu sa ma produc in fata oricui si a tuturor. Daca vanitatea mea ar avea veleitati muzicale, ai fi de nepretuit; dar, asa cum stau lucrurile, as dori sa nu ma produc in fata acelora care sint obisnuiti sa se delecteze cu cei mai buni artisti.
Totusi, la insistentele domnisoarei Lucas, adauga; foarte bine, daca trebuie sa fie asa, asa sa fie; si cu o cautatura grava spre domnul Darcy: e un vechi si minunat proverb pe care-l cunosc, desigur, toti cei de fata: "Tine-ti rasuflarea ca sa ai cu ce-ti raci fiertura". Eu o tin pe a mea ca sa-mi inalt cintecul.
Interpretarea ei fu placuta, dar prin nimic exceptionala. Dupa vreo doua cintece si inainte de a fi putut raspunde rugamintilor unora de a mai cinta fu inlocuita la pian cu nerabdare de sora ei Mary care, fiind singura uritica dintre fetele Bennet, se straduia din greu sa-si desavirseasca educatia si cunostintele si era mereu dornica sa si le etaleze.
Mary nu avea nici talent, nici gust; si desi ambitia o facuse silitoare, ii daduse in acelasi timp un aer pedant si increzut, care ar fi daunat chiar si cuiva ajuns la un grad de perfectiune mai mare decit cel atins de ea.
Elizabeth, simpla si naturala, fusese ascultata cu mult mai multa placere, desi nu cintase nici pe jumatate atit de bine; pe cind Mary, la sfirsitul unui lung concerto, fu bucuroasa sa vineze pretuire si multumiri, cintind melodii scotiene si irlandeze, la cererea surorilor sale mai mici care, impreuna cu tinerii Lucas si doi, trei ofiteri, se pornisera nerabdatoare sa danseze intr-un capat al salonului.
     Domnul Darcy sedea in preajma lor. Intr-o tacuta indignare fata de modul acesta de a petrece seara, fara nici un fel de conversatie; era prea cufundat in propriile sale ginduri si nici nu baga de seama ca alaturi de el se afla Sir William Lucas, pina ce acesta nu-i vorbi.
- Ce petrecere incintatoare pentru tineret, domnule Darcy! Pina la urma, nimic nu se compara cu dansul. Il socotesc ca pe una dintre primele manifestari de rafinament ale societatilor omenesti civilizate.
- Aveti dreptate, Sir, si mai prezinta in plus avantajul de a fi foarte "la moda" in societatile mai putin civilizate ale lumii; fiecare salbatic stie sa danseze!
Sir William zimbi doar.
- Prietenul dumneavoastra danseaza splendid, continua el dupa o pauza, cind il vazu pe Bingley intrind in dans, si nu ma indoiesc ca sinteti si dumneavoastra, domnule Darcy, un adept al acestei arte.
- Cred ca m-ati vazut dansind la Meryton, Sir.
- Da, intr-adevar, si nu mica mi-a fost placerea privindu-va. Dansati adesea la St.James?
- Niciodata, Sir.
- Nu credeti ca ar fi un omagiu ce se cuvine acelei case?
- Este un omagiu pe care nu-l aduc niciodata vreunei case cind pot evita s-o fac.
- Aveti o resedinta la Londra, inteleg.
Domnul Darcy se inclina.
- Am avut cindva de gind sa ma instalez si eu acolo, pentru ca imi place o societate aleasa, dar nu am fost destul de sigur ca aerul Londrei ii va prii Lady-ei Lucas.
Se opri asteptind un raspuns, dar interlocutorul lui nu era dispus sa i-l dea si, cum in clipa aceea Elizabeth se indrepta catre ei, ii trecu prin minte sa faca un mare act de galanterie si ii striga:
- Scumpa domnisoara Eliza, de ce nu dansati? Domnule Darcy, va rog sa-mi ingaduiti sa va prezint, in persoana acestei tinere domnisoare, o incintatoare partenera. Nu puteti refuza sa dansati, sint sigur, cind aveti in fata atita frumusete! Si, luind mina fetei, ar fi pus-o intr-a lui Darcy care, desi surprins peste masura, ar fi dorit sa i-o ia, cind Elizabeth si-o retrase brusc si-i spuse lui Sir William cu oarecare nervozitate:
- Credeti-ma, Sir, nu am nici cea mai mica intentie sa dansez. Va implor sa nu presupuneti ca am venit spre dumneavoastra ca sa solicit un partener.
Cu multa cuviinta, domnul Darcy ceru favoarea unui dans, dar a fost zadarnic. Elizabeth era hotarita; si zadarnice au fost si toate incercarile lui Sir William de a o indupleca.
- Sinteti desavirsita la dans, domnisoara Eliza, si este o cruzime sa ma lipsiti de fericirea de a va admira si, desi domnului Darcy ii displace, in general, acest amuzament, sint convins ca nu are nimic impotriva sa ne indatoreze timp de o jumatate de ora.
- Domnul Darcy este numai amabilitate, spuse Elizabeth surizind.
- Este, intr-adevar; si daca tinem seama de obiectul tentatiei, draga domnisoara Eliza, nu ne putem mira de complezenta sa, caci cine ar putea obiecta ceva unei asemenea partenere?
     Elizabeth se indeparta cu o privire strengareasca. Refuzul ei nu-l supara pe domnul Darcy, care se gindea tocmai la ea cu oarecare bunavointa, cind fu acostat de domnisoara Bingley.
- Pot sa va spun de ce ati cazut pe ginduri.
- Cred ca nu puteti.
- Va ginditi cit de insuportabil ar fi sa petreceti multe seri in acest fel, intr-o astfel de societate; si, intr-adevar, sint cu totul de parerea dumneavoastra. Nu m-am plictisit niciodata atit! Si toti acesti oameni insipizi si totusi zgomotosi, marunti si totusi plini de ei! Ce n-as da sa aud sarcasmele dumneavoastra la adresa lor.
- Presupunerea dumneavoastra este total gresita, va asigur. Gindul meu luneca pe un fagas mult mai placut. Meditam la marea placere pe care ti-o pot da doi ochi frumosi pe chipul unei femei dragute.
Domnisoara Bingley isi atinti indata privirile pe fata lui si ii ceru sa-i spuna ce doamna reusise sa-i inspire asemenea reflectii. Domnul Darcy ii raspunse cu multa indrazneala:
- Domnisoara Elizabeth Bennet.
- Domnisoara Elizabeth Bennet, repeta domnisoara Bingley. Sint uluita! De cind se bucura de aceasta favoare? Si, ma rog, cind sa va prezint urarile mele de fericire?
- Chiar aceasta este intrebarea pe care ma asteptam s-o puneti. Imaginatia unei doamne este foarte aprinsa; sare de la admiratie la dragoste si de la dragoste la casatorie, intr-o clipa. Stiam ca veti fi gata sa-mi prezentati urarile dumneavoastra.
- Oh! nu! Daca luati lucrurile atit de serios, voi considera chestiunea perfect rezolvata. Veti avea, intr-adevar, o soacra fermecatoare si va fi desigur mereu prezenta la Pemberley impreuna cu dumneavoastra.
Darcy o ascultase cu o totala indiferenta in timp ce dinsa se amuza in acest fel pe tema ce-si alesese; si deoarece calmul lui o convinsese ca nu era nici un pericol, spiritele domnisoarei Bingley se revarsara in continuare.