Danemarca de Lelia Mihail publicat la 19.04.2013
Danemarca
     Danemarca este din punct de vedere geografic cea mai mica si cea mai sudica si cea mai veche tara a Europei de Nord. Aflata la nord de Germania (singurul vecin terestru), la sud-vest de Suedia, si la sud de Norvegia, dar nu în Peninsula Scandinava.
Danemarca se afla la limita dintre Marea Baltica si Marea Nordului, si e formata dintr-o peninsula numita Iutlanda (Jylland) legata de Germania de nord, insulele Funen (Fyn), Zealand (Sjælland), Bornholm (Bornholm) si numeroase insule mai mici, cunoscute sub numele de Arhipelagul Danez.
Groenlanda si Insulele Faroe sunt teritorii daneze autonome.
     Oamenii au locuit pe teritoriul de azi al Danemarcei din aproximativ 12.500 i.Hr., si exista dovezi legate de practicarea agriculturii incepind cu 3.900 i.Hr. Epoca de bronz a Nordului (1.800-600 i.Hr.) a fost marcata de movile funerare, care prezinta printre altele motivul carului solar.

     Istoricii considera ca, inainte de sosirea precursorilor danezilor, care au venit din insulele daneze de est (Zealand) si din Skåne, ei vorbind o forma veche a unei limbi nord germanice, mare parte din Iutlanda si unele insule au fost colonizate de iuti.
Acesti iuti au fost mai tirziu invitati in Britania de catre regele Vortigern, ca sa activeze ca mercenari, si li s-au oferit teritoriile sud-estice ale insulei, printre care Kent si Isle of Wight. Iutii au fost asimilati mai tirziu de invadatorii angli si saxoni, stramosii englezilor de astazi. Populatia ramasa in Iutlanda a fost asimilata de danezi, ea fiind slabita de emigratii.
     Dan Mykillali, adica Magnificul, a reunit Seeland si celelalte insule daneze la Scania, si a format sub numele de Danemarca un stat separat de restul popoarelor scandinave.
Gorm cel Batrin a decis, prin cucerirea Jutland-ului in 865, a construi monarhia daneza.
Fiul sau Harald Blaatand (Harald cu Dintele albastru) si-a extins dominatia asupra intregii Norvegii meridionale.

     Gorm cel Batrin, fiul cel mai mic al lui Ragnar Lodbrok, a fost ultimul rege pagin al Danemarcei. Sotia sa Thyra era crestina si fiul lor Harald Blaatand s-a botezat catre 960.
In razboaiele civile dintre regalitatile care imparteau Jutland si insulele, mai multi dintre ei, ca Harald Klak, s-au recunoscut vasalii imperiului franc, desi Godfred i-a tinut piept lui Carol cel Mare, si nepotul sau Hemming a facut cu imparatul (in 811) un tratat prin care Eider trebuia sa fie perpetuu limita intre cele doua state.
     Originile exacte ale natiunii daneze s-au pierdut in negura timpurilor. Cu toate acestea, o scurta mentionare a danilor in Originile si faptele gotilor, carte scrisa de istoricul Iordanes in 551 d.Hr., este considerata de multi una din primele atestari ale danezilor. Ribe, cel mai vechi oras din Danemarca, a fost fondat in cca. 700 d.Hr. Iordanes a fost un istoric got romanizat, originar din Moesia (mijlocul secolului VI). A lăsat două lucrări cunoscute sub numele de „Romana” și De origine actibusque Getarum, pe scurt: „Getica”. Pentru prima lucrare a folosit informații din istorici mai vechi, iar pentru a doua, o operă a lui Cassiodorus, azi pierdută. Opera sa prezintă o mare importanță mai ales pentru acele părți unde nu s-au păstrat izvoarele mai vechi pe care le-a folosit. Getica se vrea a fi o istorie a goților, pe care îi confundă însă cu geții.
Cercetătorul danez Arne Søby Christensen afirmă că Getica este o istorie complet fictivă și că originea goților descrisă în carte se bazează pe mituri populare grecești și romane ca și pe interpretarea greșită a numelor cunoscute din Europa de Nord. Scopul acestei falsificări este, conform lui Christensen, cel de a fabrica o identitate glorioasă pentru popoarele care dobândiseră recent puterea în Europa post-romană.
"Cercetatorul" danez e sluga ;a alt stapin, cu alte interese decat "cercetatorul" Jordanes. Ca sa nu mai vorbim de cel american. Toti "istoricii" din toate timpurole au "cercetat" la comanda si cu banii cuiva interesat.
Cercetătorul american Walter Goffart sugerează alt motiv: Getica făcea parte din planurile împăratului Iustinian și a mașinăriei de propagandă de la curtea sa. El dorea să se creadă că goții (și verișorii lor barbari) nu făceau parte din lumea romană, întărind astfel pretențiile Imperiului Roman de Răsărit asupra părții sale de vest. http://ro.wikipedia.org/wiki/Iordanes
La inceputul secolului al VIII-lea, imperiul crestin al lui Carol cel Mare se extinsese pina la frontiera de sud a danezilor, si sursele francilor ne ofera primele dovezi istorice legate de danezi. Acestea mentioneaza un rege Godfred, care venise in Holsteinul de astazi cu o flota in anul 804, pentru a purta tratative diplomatice cu francii; in 808, acelasi rege Godfred i-a atacat pe obotriti, si a cucerit orasul Reric.

     Danezii au fost unificati si crestinati in mod oficial in anul 965 d.Hr. de catre Harald Blatand, a carui poveste este scrisa in pietrele de la Jelling.

     Pietrele de la Jelling atesta ca Harald „cistigase” si Norvegia.
Fiul lui Harald, Sweyn Forkbeard, a dus mai multe razboaie de cucerire a Angliei, care au fost completate de fiul sau, Knut cel Mare, spre mijlocul secolului al XI-lea.
Domnia lui Knut cel Mare a reprezentat apogeul epocii vikingilor danezi.
Imperiul nordic al lui Knut includea
Danemarca (1018),
Norvegia (1018),
Anglia (1035),

si avea o influenta considerabila asupra coastei nordice a Germaniei.

     De la epoca vikinga pina la sfirsitul secolului al XIII-lea, regatul Danemarcei a fost format din Iutlanda, la nord de riul Eider, si din insulele Zealand, Funen, Bonholm, Skane, Halland si Blekinge.
De la inceputul secolului XIII, teritoriile dintre riul Eider si riul Kongeåen au fost desprinse din regat, formind ducatele vasale Schleswig si Holstein.
     Dupa sfirsitul secolului XI, Danemarca a parcurs o tranzitie de la mai multe capetenii regionale (jarls), cu o institutie monarhica lipsita de putere, la un tinut care se apropia de sistemul feudal european, cu un rege puternic si o nobilime influenta.
Perioada aceasta a fost marcata de lupte interne si de o pozitie geopolitica precara a tinutului, acesta ajungind in sfera de influenta germana.
A fost de asemenea perioada in care s-au construit primele edificii mari din piatra (in special biserici), in care religia crestina a capatat o importanta considerabila (au aparut si ordine monahale), si in care s-au scris primele opere cu caracter istoric, precum „Gesta Danorum” (Faptele danezilor).

     Influenta politica si religioasa germana a luat sfirsit la finalul secolului al XII-lea, pe timpul domniei regelui Valdemar cel Mare, si a arhiepiscopului de Lund; s-au purtat atunci cu succes razboaie impotriva Imperiului German.
S-a ajuns la un apogeu pe durata domniei lui Valdemar al II-lea, care a pus bazele unui „Imperiu la Marea Baltica” danez, care in 1221 si-a extins controlul din Estonia la est pina in Norvegia la nord.
     Dupa moartea lui Valdemar al II-lea, in 1241, si pina la urcarea la tron al lui Valdemar al IV-lea, in 1340, imperiul a intrat intr-un declin general, datorat luptelor interne si suprematiei Ligii Hanseatice (formata din 6 orase state).
Competitia dintre fiii lui Valdemar al II-lea a avut ca efect pe termen lung separarea sudului Iutlandei de imperiu, acele teritorii devenind ducate/comitate vasale, semi-independente.

     Pe timpul domniei lui Valdemar al IV-lea si a fiicei sale Margareta I, tinutul a fost reinvigorat, si, in urma Bataliei de la Falköping, Margareta I a reusit sa il puna pe fiul surorii sale, Eric de Pomerania, rege al Danemarcei, Norvegiei si Suediei, prin Uniunea de la Kalmar din 1397.
In prezent "popoarele germanice" detin suprematia in lume -pionii arieni - de aceia scandinavii devin "germanici".

    Mare parte din urmatorii 125 de ani de istorie a Scandinaviei sunt legati de aceasta uniune,de mai multe ori Suedia incercind sa se separe, dar fiind recucerita.
Problema a fost rezolvata din motive pragmatice pe 17 iunie 1523, atunci cind regele suedez Gustav Vasa a cucerit orasul Stockholm.
Danemarca si Norvegia, insa, au ramas intr-o uniune personala pina la Congresul de la Viena din 1814
.
     Incepand din 1448 vine la tron dinastia de Oldenburg, dinastie pe care o gasim ca "samanta" si a regilor "englezi".
Casa de Oldenburg este o dinastie nord germana si una dintre cele mai influente case regale din Europa, cu sucursale in Danemarca, Rusia, Grecia, Norvegia, Schleswig, Holstein, Oldenburg si Suedia.

     Primul rege din aceasta dinastie a fost Christian 1 (1448 - 1481).
Incepand din 1863 tronul este detinut de dinastia Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg. Este o ramura a Casei de Oldenburg care coboara din regele Christian al III-lea al Danemarcei. Membrii ei includ casa regala a Danemarcei si Norvegiei si fosta casa regala a Greciei.

     Frederic al III-lea (1609 – 1670) a fost rege al Danemarcei si al Norvegiei din 1648 pina la moartea sa. A instituit in Danemarca monarhia absoluta in 1660. In 1530 a fost instituit ordinut iezuit, erau deja "meseriasi" cand au "scandinavizat" dinastia de Oldenburg. In prezent aceeasi iezuiti il cauta pe extraterestrul mintuitor, daca tot se poarta extraterestrii.
In mare parte a domniei lui Frederic al IV-lea, Danemarca a fost implicata in Marele Razboi Nordic (1700-1721) de partea Rusiei si impotriva Suediei. O prima intilnire de scurta durata in anul 1700 s-a incheiat cu o invazie suedeza si amenintarile din partea puterilor occidentale navale din Europa. In 1709 Danemarca a intrat din nou in razboi incurajata de infringerea suedezilor la Poltava.

     Frederic al IV-lea a comandat trupele daneze in batalia de la Gadebusch in 1712. Desi Danemarca s-a situat de partea victorioasa, ea nu a reusit sa recucereasca posesiunile pierdute din sudul Suediei. Cel mai important rezultat a fost distrugerea ducatului pro-suedez de Holstein-Gottorp restabilind dominatia Danemarcei in Schleswig-Holstein.

     Frederic al VI-lea a fost incoronat rege al Danemarcei la 13 martie 1808. In 1809 dupa detronarea lui Gustav al IV-lea al Suediei tronul suedez devine vacant. Frederic a fost interesat si s-a prezentat drept candidat la succesiune. De fapt, Frederic a fost primul monarh al Danemarcei si Norvegiei descendent din Gustav I al Suediei cel care obtinuse independenta Suediei (1523) dupa o perioada de uniune cu celelalte tari scandinave.
Cu toate acestea, in 1810, a fost ales ca print mostenitor al Suediei maresalul francez Jean-Baptiste Bernadotte.
Dupa infringerea in razboaiele napoleoniene in 1814 si pierderea Norvegiei, spre sfirsitul domniei, Frederic al VI-lea a renuntat la ideile liberale si a guvernat cu autoritate. Cenzura si suprimarea oricarei opozitii, o stare proasta a economiei daneze au reprezentat o perioada intunecata a domniei sale.
Din 1834 regele a acceptat fara tragere de inima o mica inovatie democratica prin crearea Adunarilor de Succesiune (aveau rol pur consultativ).
     Evenimente cruciale au avut loc la jumatatea anilor 1800. Frederick al VII-lea(6 octombrie 1808 - 15 noiembrie 1863) a domnit din 1848 pina la moartea sa.
A fost ultimul monarh danez a vechii ramuri regale a Casei de Oldenburg si, de asemenea, ultimul monarh al Danemarcei care a domnit ca monarh absolut.

     In timpul domniei sale, a semnat Constitutia Danemarcei, care a dat Danemarcei un Parlament si a transformat-o intr-o monarhie constitutionala.
Dar in 1864 Danemarca a suferit o infringere dezastruoasa in fata Prusiei in al doilea razboi Schleswig si a trebuit sa cedeze 40% din teritoriu. Populatia daneza a scazut de la 2,6 milioane la 1,6 milioane.
Ca o consecinta a infringerii, Danemarca a devenit o societate aproape complet omogena din punct de vedere etnic, in care locuitorii – cu exceptia celor din Islanda (total independenta in 1944), Insulele Faroe si Groenlanda – imparteau aceeasi limba si cultura.
Se ajunsese la situatia cand conducerea Danemarcei era straina de populatia daneza si a fost necesara "o infuzie" cu popukatie germana pentru omogenizare. S-a facut cu razboi, deci au si murit multi danezi "aparind patria" ca sa ajute si mai bine omogenizarea. E oribil, nu? Dar e adevarat. Astfel, limitele nationale ale Danemarcei moderne au fost mai mult sau mai putin stabilite pina la 1864, si granita intre sudul insulei Jylland si Germania a devenit fixa in 1920.

     Dupa decesul lui Frederic al VII-lea, Christian al IX-lea ii succede la 15 noiembrie 1863. Danemarca a intrat imediat intr-o criza legata de posesia si statutul a doua provincii din sudul Danemarcei, Schleswig si Holstein.
Urmasii lui sunt:
Frederic al VIII-lea al Danemarcei
Alexandra, regina a Regatului Unit
George I al Greciei
Dagmar, imparateasa a Rusiei
Thyra, printesa de Hanovra
Printul Valdemar

     Christian al X-lea a fost rege al Danemarcei din 1912 pina in 1947. Politica neutra a Danemarcei a asigurat tarii o trecere usoara prin Primul Razboi Mondial, dar nu si prin Al Doilea Razboi Mondial, cind Danemarca a fost ocupata de fortele germane in 1940-1945.
1947-1972 Frederik IX
1972 - Margrethe II
     In final putem spune, ca si la inceput, ca n-avem habar cine sunt si de unde vin danezii.
Mi se pare prea exagerat "sa nu se stie nimic" nici din era noastra nici macar de dupa "invaziile" barbare
. Daca in scrierile gotilor apare denumirea de danezi, daca ei i-au gasit acolo, inseamna ca nu erau germanici.
Asa am invatat noi, ca primii germanici navalitori au fost gotii. Daca e asa, atunci danezii erau localnici si negermanici.
Si aveau mereu de luptat impotriva piratilor vendei (slavi). Poftim "minune"! Vikingii aveau probleme cu piratii slavi.
Si daca ne intoarcem la istoria Rusiei, acolo gasim ca niste rude ale vikingilor, varegii, au "descalecat" printre slavi si i-au organizat....
Ce este clar din tot ce am scris mai sus, este razboiul civil dintre diversi printi ai diversilor membrii ai caselor regale. Aceste permanente lupte ar fi putut fi cauza pentru care, o ramura a vikingilor s-au hotarit sa-si gaseasca alte tinuturi pe care sa le "organizeze".
Nu pot spune in incheiere decat ca ISTORIA OFICIALA ESTE O CACIALMA!!!!