Forta Sexuala sau Dragonul inaripat - Partea IV de Omraam Michael Aivanhov publicat la 18.06.2007
Deschide dragostei un drum spre inalt
     Initiatii ne învata ca la începutul lumii exista numai Absolutul, pe care traditia kabbalistica îl numea Ain Soph Aur, adica Lumina fara de sfârsit. Entitate incognoscibila, de neconceput, putem spune numai ca El era Fiinta si Nefiinta— numai linistea ar fi putut sa o exprime. Continea atotputernicia, si când a vrut sa Se manifeste, a emanat o parte din El însusi.
Dar pentru ca aceasta manifestare sa fie posibila, El a trebuit sa se polarizeze în pozitiv si negativ, masculin si feminin, pentru ca fara polarizare, nu se poate manifesta. Deci prin polarizare au aparut cele doua principii.
     Ar fi prea lung sa explic aceasta problema, dar în câteva cuvinte s-ar putea spune ca lumea subtila, organizata si luminoasa, emanata din Absolut este lumea „creatiei”, Spiritul, Cerul; si la rândul sau aceasta lume a creatiei s a condensat, concretizat în etape succesive pentru a da lumea „formarii”, materia, planul fizic.
Pentru a exprima acest adevar, unul dintre cei mai mari Initiati, Hermes Trismegistul a lasat aceasta fraza: „Tot ceea ce este jos este ca si ce este sus.” El a vrut sa arate ca daca stim sa rationam corect si sa întelegem ceea ce este jos, în planul fizic, vom putea cunoaste ceea ce este sus, adica în domeniul Ideilor, domeniul fortelor, puterilor, a tot ce este invizibil si subtil.

     De vreme ce în planul fizic barbatul si femeia sunt reflectarea acestor doua principii masculin si feminin care exista în înalt, trebuie sa concluzionam ca— contrar a ceea ce învata religia crestina, pentru care Dumnezeu are numai un Fiu—Dumnezeu, care este principiul masculin, poseda de asemenea polul sau feminin, adica El are o Sotie. În toate religiile, Dumnezeu, Spiritul cosmic are o Sotie; în Kabbala se numeste Shekina. Da, Sotia lui Dumnezeu este Natura; si Spiritul cosmic si Natura au copiii.
     În toate religiile gasim aceasta Trinitate: în India, cu Brahma, Prakriti si Prusha; în religia egipteana, cu Osiris, Isis si Horus. Numai religia crestina face exceptie. De ce? Pentru ca, dupa o opinie eronata care e raspândita, tot ceea ce este masculin este perfect si tot ce este feminin nu este.
Adesea, în trecut, tatii erau furiosi daca li se nastea o fata. Si de asemenea, pentru multi crestini, femeia e o creatie a diavolului pentru ca ea l-a sedus pe Adam. Aici, de asemenea, nu s-a înteles ce scrie în Biblie, si aceasta eroare trebuie îndreptata. Dumnezeu are o Sotie, altfel nu am fi fost creati dupa chipul si asemanarea sa.

     Fara principiul feminin, nu ar fi fost creatie, pentru ca nimic în natura nu poate trai si înflori fara participarea celor doua principii. Deoarece suntem creati dupa chipul lui Dumnezeu trebuie sa-i redam locul sau principiului feminin, care este, la fel, splendoare si perfectiune.
     Dar sa revenim la cele trei persoane ale Sfintei Treimi reprezentata în religia crestina de Tata, Fiu si Duh Sfânt. Primul principiu reprezinta puterea, Sursa întregii vieti. Al doilea principiu, Cristos, reprezinta lumina, inteligenta. Si al treilea principiu, Sfântul Duh este focul dragostei. Daca se spune în Scripturi ca toate pacatele sunt iertate cu exceptia celor împotriva Sfântului Duh este pentru ca pacatul împotriva Duhului Sfânt este pacatul împotriva dragostei.
     Crestinismul n-a stiut sa explice ce este cu aceasta crima împotriva Sfântului Duh si de ce nu e iertata, dar astazi vreau sa va luminez în aceasta problema si îmi asum responsabilitatea. În viata, toata lumea spune ca daca ne lipseste inteligenta sau vointa nu vom avea decât esecuri si deziluzii.
Dar lumea îsi imagineaza ca, daca în domeniul dragostei nu avem manifestari juste, nici convenabile, nu e prea grav, nu putem suferi esecuri, nu comitem nici o crima. Ei da, tocmai. Sa fii prost, e grav, sa fii slab, de asemenea, dar sa faci dragoste ca un animal, aceasta nu e prea grav?... Ei bine, iata un rationament stupid. Tocmai aceasta greseala nu e iertata, pentru ca consecintele ei sunt deplorabile; pentru ea nu avem scuza, suntem pedepsiti si trebuie sa platim.
     Veti spune: „Sa platim? Dar în ce fel?” Din moment ce traiti anumite senzatii, din moment ce va permiteti anumite placeri, aceasta semnifica ca va ardeti materiale, si deci ca sunteti pe cale de a plati.
Toata manifestarea fiziologica e o combustie. Deja, chiar gândind, vorbind, ardem materiale...

     E si mai adevarat pentru emotii: când aveti brusc o mare bucurie sau un mare necaz sunt materiale care ard si care produc deseuri, si va trebui sa treaca mult timp pentru a le recupera. Fiecare manifestare, fiecare emotie, fiecare senzatie e o cheltuiala de materiale si de energie.

Atunci, cum putem sa ne imaginam ca în efervescenta dragostei nu cheltuim nimic, nu pierdem nimic?
     Tocmai aici cheltuielile sunt cele mai mari si e cel mai dificil sa le recuperam, pentru ca am ars în focare toate chintesentele cele mai utile ale vietii si sanatatii.
Aceasta nu înseamna ca trebuie sa suprimam totul si sa traim fara dragoste, nu. Problema este de a trai o viata cu bun simt, inteligenta, echilibrata, estetica.
Dar când vedem cum se complac unii în placerile fizice fara a încerca sa adauge un alt element mai spiritual, ai de ce sa fii mirat sau chiar socat, pentru ca aceasta e o pierdere, o mare pierdere în toate domeniile.
Dar ei nu se gândesc ca pierd ceva, si de altfel, va spun: „Aceste organe nu se uzeaza” Desigur, aceste organe nu se uzeaza, dar în creier exista o materie care se uzeaza foarte repede, trebuie sa o stiti.
     Si acum, crestinii sa nu fie socati de ce va voi spune. Dupa stiinta simbolurilor,Tatal Ceresc e legat de creier. Cristos e legat de plexul solar care e adevarata inima. Cât despre Sfântul Duh, este legat organelor genitale. Pentru prima oara va relevez acest mister: Sfântul Duh este legat dragostei si organelor sexuale.
Deci, pentru a nu comite greseli si a fi pedepsiti, trebuie sa învatati atitudinea buna pe care trebuie sa o aveti privind aceste organe pe care Dumnezeu ni le a dat.
Eu cred ca nu exista ceva mai minunat, mai inteligent, mai profund decât organele sexuale ale barbatului si femeii. Trebuie sa le stimam, sa le apreciem, si chiar sa le consacram divinitatii.
     Chiar daca forta sexuala se manifesta în organele sexuale într un fel imperfect, Stiinta initiatica ne învata ca în realitate aceasta forta vine din Cer. Eu nu sunt de acord cu cei care sustin ca „dragostea nu este decât o frecare a doua epiderme”. Ei se opresc asupra consecintelor, dar cauza, originea acestei forte este foarte îndepartata si de aceea le scapa.
În realitate, daca aceasta energie n ar mai veni, nici o frecare nu va mai servi la nimic. Da, dragostea este o forta divina care vine din înalt, trebuie deci sa avem respect fata de ea, sa o pastram si sa ne gândim chiar sa o întoarcem spre Cer, în loc sa o trimitem în Infern unde ea e capturata si utilizata de monstri, de larve, de elementali.
     Trebuie sa o putem retrimite, dar e o întreaga stiinta si oamenii sunt prea grabiti pentru a se opri si a o studia; ei nu se gândesc decât cum sa se debaraseze cât mai repede pentru ca simt o tensiune teribila si ca sunt „împinsi” cum s ar spune... Dar de ce sa nu întelegem ca aceasta tensiune este cea mai mare bogatie?
Trebuie sa consideram fiinta umana ca o cladire de cincizeci o suta sau chiar mii de etaje, si vom întelege ca o mare tensiune, o mare presiune e necesara pentru ca apa sa poata ajunge la locuitorii ultimului etaj. Barbatii si femeile ar trebui sa stie ce este aceasta tensiune pe care o simt pentru a o utiliza, ei vor reusi astfel sa si irige si sa si hraneasca celulele creierului lor, pentru ca aceasta energie poate urca pâna la creier prin canalele pe care Inteligenta cosmica le a amenajat special. Din cauza ca stiinta înca nu le a descoperit cu aparatele sale, ea nu ar trebui sa nege existenta lor.
     Când barbatul si femeia risipesc aceata energie sacra, fara respect, fara dragoste adevarata, fara vointa de a realiza lucruri sublime, ei comit pacatul împotriva Duhului Sfânt. Si în zilele noastre, e pacatul cel mai raspândit. Care sunt barbatii si femeile care considera înca dragostea ca o forta care poate sa le permita a se restabili, a se recrea, a regasi drumul spre Cer si de a deveni cu adevarat divinitati?

     Prin dragoste umanitatea se va reîntoarce în Paradis, si din pacate, prin dragostea de azi ea se îndeparteaza din ce în ce mai mult. Dar sa va fie clar cel putin pentru voi, odata pentru totdeauna.
     Dupa comportamentul pe care îl adoptati fata de dragoste si fata de organele genitale intrati sau nu intrati în armonie cu cu aceasta Fiinta Sublima care este Sfântul Duh cosmic, si veti regasi din nou Împaratia lui Dumnezeu în voi însiva, sau, dimpotriva veti calca legile sale. Puteti deci trage o concluzie: aceleasi organe sunt capapbile sa va faca sa coborâti pâna în Infern sau pot sa va faca sa urcati pâna la Cer, aceasta depinde de cum va orientati energiile.
E scris în Tabla de Smarald: „Ea urca de la pamânt si coboara din cer si îsi primeste forta de la lucrurile superioare si cele inferioare... E forta tare a tuturor fortelor...” Iata traseul normal al acestei forte: de la cer la pamânt, si de la pamânt la cer.
Deci, problema nu este de a suprima dragostea, de a o comprima, a o refula, ci de a gasi metode, mijloace pentru a o manifesta corect. Dragostea e o energie care vine de foarte sus, care e de aceeasi esenta cu soarele, si omul are sarcina de a primi aceasta energie si de a o face sa circule în el, pentru a o retrimite apoi spre Cer, de unde a venit.
     Atunci când Dumnezeu a creat barbatul si femeia El i-a echipat cu un sistem extraordinar de canale prin intermediul carora forta sexuala poate, daca stim sa o dirijam, sa gaseasca drumul spre înalt.
Toate aceste instalatii sunt aici, fiecare le poseda, numai ca oamenii le au cam neglijat si ele sunt ruginite, astupate, debransate. Mai mult, cum canalele sunt de natura fluidica, deci si mai fine decât cele ale sistemului nervos, numai clarvazatorii le pot vedea si discerne traseul pe care îl urmaresc aceste energii care, venind de foarte jos, se îndreapta în sus pentru a alimenta sistemul nervos.
Întelegeti ma bine, Initiatii nu împiedica aceasta energie sa coboare, ei nu încearca aceasta. Cei ce o fac sunt un grup de puritani care lupta si sunt mereu doborâti la pamânt, striviti, pentru ca lupta contra unui principiu divin, contra fortei solare, contra acestui fluviu care curge care este Cristos Însusi, pentru ca a spus: „Eu sunt calea, adevarul si viata”.
     De când straturi de impuritati s au înghesuit în om din cauza pasiunilor sale, din cauza pornirilor sale violente, aceasta energie nu poate urca, ea se afunda în pamânt, se pierde. Dar daca omul este pur, daca e stapân pe el însusi, daca e cu adevarat legat de Dumnezeu, aceasta energie care coboara în fiecare zi, fara oprire nu se pierde, ea se întoarce spre înalt. E deci o circulatie neîntrerupta... Când omul va întelege lucrarea lui Dumnezeu si va vedea cum e construita lumea, ca punctul de plecare este Cerul si punctul de sosire este Cerul, pamântul nu va mai fi pentru el un obstacol.
Dragostea vine din Cer si trebuie sa se întoarca în Cer. Nu exista doua, trei, sau patru feluri de iubire, e tot timpul acelasi, dar înteleasa si traita la nivele diferite. Se spune ca Dumnezeu este dragoste, nu s a spus niciodata ca diavolul este dragoste...
Dragostea vine de la Dumnezeu, si daca în coborârea ei nu întâlneste nici o rezistenta, ea circula corect fara a provoca arsuri sau febra. Dragostea care arde e o dragoste care este împiedicata în drumul sau. Iata un exemplu: sunteti în pat cu febra; aceasta febra este cauzata de impuritatile care împiedica circulatia sângelui si a fortelor vitale, si febra este lupta organismului pentru a elimina aceste obstacole.
     Energia sexuala vine de sus, si problema ce se pune este de a o face sa se întoarca sus. Va fi posibil când nu o sa va mai preocupati sa cautati placerea, ci munca. Din pacate, oamenii nu au înteles ca energia dragostei nu e numai destinata placerii ci ea poate servi trezirii anumitor facultati care le vor permite sa faca o munca psihica, spirituala, de cea mai mare importanta, sa devina conductoare ale acestei forte formidabile care va transforma lumea, care va transmuta plumbul si cenusa în aur, în pietre pretioase, în diamante.

     Aceste transformari se vor face prin forta dragostei, nu prin alte mijloace. Cautati deci, de acum înainte atitudinea, gândurile, sentimentele, proiectele pe care trebuie sa le aveti pentru ca aceasta energie divina sa poata fi controlata si orientata.
     A venit momentul de a întelege misterele dragostei în lumina, pace, echilibru, bucurie, minunare si nu în mari eruptii vulcanice.
Pregatiti va sa faceti o munca divina pentru întreaga umanitate; aceasta asteapta Cerul de la voi: sa munciti.
Ce faceti cu dragostea voastra?... Nu o pastrati decât pentru placerea voastra, de aceea energiile ei devin otravuri.
Gânditi va de acum înainte sa o faceti sa revina spre sursa si spuneti: „Doamne Dumnezeule, darui aceste energii pentru gloria lui Dumnezeu si venirea Împaratiei Tale...”
Care sunt acei barbati si acele femei care se gândesc sa daruie dragostea lor Cerului? Ei cred ca schimburile pe care le fac nu îi privesc decât pe ei.
Daca manânca, o fac pentru ei, Cerul nu are ce cauta. Ei da, dar în acel moment Infernul are ceva de facut. Pentru ca acel „eu” pe care vor sa l satisfaca în senzualitate este deja o parte din Infern.
Ei înlatura Cerul sub pretext ca ce fac ei e rusinos (dar atunci de ce o fac?) si ca cerul nu trebuie sa îi vada, dar de Infern nu se ascund, nu au rusine si de aceea Infernul vine si manânca tot. Chiar Biserica n a explicat nimic, se multumeste doar sa repete: „Cresteti si va înmultiti”, si toti se împerecheaza în tenebre spre marea bucurie a Infernului.
     Se vorbeste de taina casatoriei, dar în realitate, chiar daca oamenii se casatoresc urmând anumite reguli, ei se dastrabaleaza cu sotul sau sotia lor, la care invita tot Infernul. Iata i împreuna într un pat, încercând tot felul pozitii pentru a trai maximum de senzatii posibile, pentru a se satisface ca niste animale, si asta numim sfintenia casatoriei! Biata umanitate!
Eu înteleg ca partea fizica a dragostei sa fie importanta, si chiar ca poate sa ajute la gasirea partii spirituale, dar trebuie sa învatati sa le considerati ca un punct de plecare, nu un scop. Sa presupunem ca simtiti o atractie fizica pentru un barbat sau o femeie: ei bine, în loc sa va scufundati pentru a va îneca, folositi aceasta atractie ca un punct de plecare de a va ridica spiritual.
     Vi se poate întâmpla, de asemenea, sa vedeti un spectacol, sa cititi o carte, sa frunzariti o revista care vor declansa în voi anumite reactii; în loc sa va lasati furati si întunecati, luati aceasta ca pe un punct de plecare, o trambulina si straduiti va sa va înaltati asa de sus în contempare divina ca, atunci când veti coborî veti fi mirat sa vedeti câta bogatie ati adunat, si cum ceea ce v a tulburat v-a servit de fapt ca stimulant, ajutor si încurajare pentru a progresa.
Daca simtiti o senzatie care va tulbura, de ce sa va abandonati ei orbeste fara a sti unde va duce? Aduceti va aminte ca în Stiinta initiatica utilizam totul; deci, bucurati va si multumiti Cerului spunând: „Ah! Ce bucurie, ce sansa, ce binecuvântare astazi! Iata o situatie în care toata lumea îsi smulge parul si sucomba, dar eu am posibilitatea de a triumfa.
Multumesc Domnului, am înteles. Deci, între noi doi!” Si aplicati metodele pe care vi le am dat. Astfel, va veti obisnui sa triumfati peste tot, nimic nu va putea sa va tulbure nici sa va învinga, veti deveni tare si puternic, veti deveni o divinitate.
     Dar, nu, ne lasam sa mergem orbeste, pentru ca suntem împinsi.
Evident, toata lumea e împinsa... Numai ca exista diferite directii, si e preferabil sa ne lasam împinsi spre înalt.
De unde e venita dragostea umana, daca nu de la Dumnenzeu Însusi? Spunem ca Dumnezeu este dragoste, dar nu stim ce este aceasta dragoste, deosebim dragostea fizica, dragostea senzuala de dragostea divina.
Nu, nu exista nici o deosebire, acestea sunt nuante, e aceeasi forta, aceeasi energie care vine de foarte sus.
Nu aveti înca destula lumina asupra numarului 1, indivizibil, inseparabil. Tocmai aceasta este dragostea: numarul 1, este cel care le produce pe celelalte; 2,3,4 nu sunt decât manifestatii ale lui 1, nuante, forme ale lui 1; de aceea trebuie sa ne întoarcem la unitate.
     Suntem în multiplicitate, suntem la periferie, si când vorbim de întoarcerea la unitate, aceasta înseamna ca trebuie sa ne întoarcem la Dumnezeu, spre aceasta dragoste care este 1. Când va spuneam ca trebuie sa retrimitem dragostea spre Cer, era pentru ca dragostea trebuia sa se întoarca la sursa. Poate n-ati înteles ca Dumnezeu este dragoste, cum poate nu ati înteles cuvântul „unitate” si ca trebuie sa ne întoarcem spre unitate. Dar pentru mine e atât de clar! Unitatea, e Dumnezeu, Dumnezeu este dragoste, trebuie sa ne întoarcem spre aceasta dragoste.