Sa urc pe raza ta albastra!
(Catalina se intoarce)
de Lala publicat la 16.06.2013
Sa urc pe raza ta albastra! (Catalina se intoarce)
In piepul meu rasare steaua
pierduta-n neguri peste vii
si-i dulce amar pelinul care
a presarat in zbor campii

     Esti TU durerea mea adanca
si TU esti visul nesfarsit
abis stingher langa o stanca
ce-a desenat pe cer iubiri

     Te-am ratacit prin vesnicie
altar al sacrei nemuriri
am pribegit in goana mortii
si am jeluit poteci pustii

     Cocorii zboara, steaua creste
prin flacari rad copii zglobii
ca roua florilor pe creste
rotesc prin ceruri stele mii

     Usor ca zborul unei aripi
adie' un vant abia soptit
e casa inimii o poarta albastra
un cantec vechi si amortit

     Luceafar esti, rotind zenitul
alunecand prin lumi si vieti
pe punti ce-au ispitit abisul
cobori pe altarul din povesti

     Frumos ca stralucirea clara
a zorilor de zi razleti
un nimb de aur te inconjoara
si-o stea luceste bland in piept

     Te-am rastignit pe crucea lumii
si te-am gonit cu aspru gand
cand Tu luceai in vis feeric
un nimb de aur prin cuvant

     Pacatul meu te rog il iarta
pamantul in vraja lui a stins
cuvantul ce-a rotit o poarta
si aici, in vrajba lui, am nins

     In nopti si zile tematoare
am nins in brazde pe campii
un cer ce-a coborat in floarea
ce azi straluce peste vii

     Fiinta mea iti duce dorul
neinteles si necuprins
blestem de sange peste ape
roteste roata in scancet stins

     Si nu mai voi sa fiu in lume
desarta-i traista ei de vreri
si nu mai voi sa gust amarul
otravii ascunse in dureri

     Sed la fereasta visatoare
rugandu-ma la necuprins
strivind sub palma de ninsoare
un lut ce-a fost in neguri prins

     Luceafar viu, altar de vise
lucesti si azi pe al meu cer
cu vesnicile tale aripe
coboara iar in gandul meu

     Priveste-mi soarta si-o dezleaga
de-a lutului prea staramt vesmant
sa pot iubi fiinta-ti draga
sa pot sfiinti al vietii cant

     Cocorii zboara, steaua creste
in pieptul meu ard scanteieri
si un vis de aur zarea tese
in strai ales de primaveri

     Luceafarul in cer roteste
din fire noi de curcubeu
eterna magica poveste
cernand prin soare dorul meu

     Spre Tatal ochii mei graiesc
o ruga fara de cuvinte
si voi sa-i cer, abia soptesc
doar voia mea-i precum o stanca

     Imi iarta Tata gandul greu
poruncitor de soarta
eu lumea mortii am ales
cand Tu strigai la poarta

     Azi ma caiesc si te implor
imi iarta ratacirea
sloboade iar din cer izvor
sa-mi izbavesca firea

     '' reda-mi al nemuririi nimb"
si focul din privire
de dorul Lui ma infior
si tremur de iubire

     Reda-mi al vietii sacru cant
simtirea adevarata
Luceafarui drag sa-i fiu
si stea..si vis..si vatra ''