Subteranele Bucurestiului de Anonim publicat la 29.06.2013
Subteranele Bucurestiului
     De la daci, trecand pe la Vlad Tepes si culminand cu Ceausescu, labirintul tunelelor secrete de sub Bucuresti – si povestile despre ele – nu au incetat sa creasca.

     La 12 metri sub platoul Pietei Revolutiei exista o retea de catacombe prin care se circula cu barca. E vorba de culoare betonate, cu latimea de aproximativ 2 metri, prin care curge un riu subteran adinc de 1 metru. Cu apa curata.
Debitul riului secret e de aproximativ 1,5 metri cubi pe secunda.
Cladirile in care stateau "persoane importante" erau conectate la acel riu, apa nu putea fi oprita iar cand a fost necesara o reparatie capitala la conductele dintr-un bloc a iesit mare dandana. Pana la urma acea CONDUCTA care alimenta blocurile repective a fost inchisa sau poate doar conducta care ducea la blocul cu pricina. Pacat. Apa era foarte buna.(n.n.).
La intrare, aceste cai navigabile, care strabat Capitala, sint utilate cu barci pneumatice. Informatiile ne-au fost furnizate de Dan Falcan, seful Sectiei de Istorie a Muzeului Municipiului Bucuresti. Istoricul a cules toate datele existente despre catacombele Bucurestilor, mai vechi si mai noi, si le-a pus cap la cap, pentru a-si face o imagine asupra istoriei orasului.
     Capitala României are o traditie de secole in materie de tainite si coridoare secrete.
Din datele pe care le detin istoricii, primele coridoare subterane demne de luat in seama au fost beciurile producatorilor de vinuri. Acestea aveau zeci de metri si erau atit de largi, incit se circula prin ele cu carele.

     In Secolul al XIX-lea au aparut edificiile care aveau tuneluri de refugiu, cum e tunelul care leaga Palatul Ghica Tei de Minastirea Plumbuita, lung de mai bine de 1 kilometru. In nordul Parcului Cismigiu, Biserica Schitu Magureanu e lagata prin subterane de Palatul Kretzulescu.

     Sub Palatul Golescu, situat linga Stadionul Giulesti, a fost depistat un coridor subteran care da inspre lunca Dimbovitei. Coridorul a fost folosit si de Tudor Vladimirescu. “De pe la 1826 ne-au ramas citeva relatari, care ne dau o imagine asupra catacombelor de sub Capitala Tarii Românesti. La acea vreme haiduceau in zona vestitii Tunsu si Grozea. Timp de multi ani, ei au bagat spaima in boierii din Bucuresti, in special in cei care aveau casele in zona actualei Sosele Panduri. Ii calcau mereu, iar poterele nu puteau face nimic. Desi reuseau sa ii localizeze, cind sa puna mina pe ei, haiducii dispareau «intrind in pamint», adica coborau in subteran.
Astazi, putem afirma ca, sub aceasta sosea, erau o multime de coridoare subterane, late de 3 metri si inalte de 2 metri, dar toate datele acestea au palit atunci cind am intrat in contact cu alte informatii recente.
     Labirintul subteran vechi al orasului pare neinsemnat pe linga cel construit din ordinul lui Ceausescu.
Datele mi-au parvenit de la militarii care au intrat in subteranele fostului Comitet Central, actualul Senat al României, respectiv de la maiorul Gheorghe Grigoras si capitanul Nicolae Grigoras, de la unitatea speciala de lupta antiterorista.
Ei au intrat in aceste catacombe chiar pe 25 decembrie 1989, impreuna cu un grup de genisti si pirotehnisti”, explica muzeograful Dan Falcan.
Conform relatarii militarilor, la subsolul cladirii au gasit un tunel, nu prea lung, care coboara intr-un fel de cazarma. Opt camere cu paturi pliante. Din aceste camere pornesc mai multe culoare, unul ducind chiar pina la etajul II al cladirii.
Pe un alt culoar se poate ajunge la un buncar mai larg, la 7 metri adincime. Se trece, apoi, de o usa blindata si se ajunge la un apartament spatios, la adincimea de 9 metri. Militarii au cautat, apoi, camera in care se afla sistemul de ventilatie si s-au trezit pe un nou culoar. Dupa ce au strabatut aproximativ 30 de metri, au gasit o nisa cu o lada mare, in care erau 16 barci din cauciuc, cu pompe de umflare.
Dupa alti 20 de metri, militarii au observat ca peretii tunelului au alta culoare, sint mai noi si sint acoperiti cu un fel de rasina sintetica.
Dupa inca 10 metri, culoarul se infunda.
Chiar la capat se afla un piedestal din lemn pe care era asezat un capac de WC. Au ridicat capacul, iar sub el au gasit un chepeng de fier. L-au ridicat si au gasit… un riu cu apa curata, care curge intr-o matca artificiala din beton. Are latimea de cca. 1,5 metri si adincimea de aproximativ 1 metru.
Riul se afla cam la 12 metri sub platforma Pietei Revolutiei.
Cele 16 barci erau folosite, de fapt, pentru aceasta cale de navigatie.
Albia amenajata are pe lateral bare metalice facute pentru oprirea sau impulsionarea barcilor. “În opinia militarilor, riul secret duce catre unul dintre lacurile din afara orasului, in nord, si Dimbovita, in sud-est”, subliniaza Falcan. Ofiterii au vorbit, insa, de existenta unui alt canal similar, la capatul unui alt tunel, precum si de un sistem de inundare a labirintului, pe sectiuni. In cazul in care un eventual fugar e urmarit, el poate inunda portiuni de tunel in spatele lui, pentru a-i opri pe urmatori.
A mai fost gasita o gura de iesire din labirint in curtea interioara a fostului CC, de unde, printr-o retea de canale, se poate intra in canalizarea orasului, de unde se poate iesi catre Dimbovita.
Reteaua are guri de iesire in Palatul Regal, Biserica Kretzulescu si Magazinul Muzica. “In urma unor cercetari ulterioare a reiesit ca ramificatiile subterane au corespondenta cu circa 80 de obiective din Bucuresti, cum ar fi cladirea ASE, Casa Enescu, Opera Româna etc.
Subliniez, relatarile sint ale unor ofiteri din cadrul Armatei.
Lucru foarte interesant, nimeni nu neaga existenta acestor cai de navigatie secrete, dar, cind am incercat sa le exploram, nu ni s-a permis, pe motiv ca… nu se poate.
     Despre aceste galerii ale lui Ceausescu ne-a vorbit si Radulescu Dobrogea, presedintele Asociatiei Eco-civica, fost inspector de mediu in Primaria Capitalei, omul care s-a ocupat multi ani de pinza freatica a orasului.
El sustine ca stie de aceste galerii ale lui Ceausescu si ca asa apa limpede care curge prin ele este pinza freatica de sub oras.
Administratorii Senatului au vazut numai intrarea in catacombe: “Pot sa va spun ca am auzit despre aceste lucruri, dar nu le-am vazut.
Exista o cale de comunicatie subterana care ple aca din Senat catre Piata Revolutiei, o cale care pleaca de la Palatul Regal catre Piata si inca una, tot din Palatul Regal, catre Biserica Kretzulescu. Intrarile in aceste cai de acces le-am vazut, dar unde se opresc, nu stiu, nu este treaba noastra sa cotrobaim pe acolo”, ne-a declarat inginer Constantin Bratu, directorul tehnic al administratiei cladirii fostului CC, apoi a Senatului României, iar acum a Ministerului de Interne.

     Casa Poporului are un singur buncar antiatomic, legat de principalele institutii ale statului prin 20 de kilometri de catacombe.
Aceste secrete ale Bucurestiului au fost dezvaluite pentru Libertatea de colonelul in rezerva Nicolae Kovacs. “Ceausescu voia sa demonstreze prin Casa Poporului ca e cel mai tare conducator din blocul socialist. Si a reusit”, spune colonelul in rezerva Nicolae Kovacs (82 de ani), omul care a condus partea cea mai secreta a lucrarilor de la Casa Poporului.
     Kovacs, absolvent al sectiei de constructii speciale din Academia Militara, a avut comanda celor 12.000 de militari rezervisti care au lucrat la acest edificiu gigantic.
Colonelul dezvaluie ca in Casa Poporului sunt 5.000 de incaperi si ca in subteran exista sapte etaje, ultimul fiind ocupat de buncarul antiatomic al lui Ceausescu, o incinta cu pereti din beton de 1,5 metri grosime, acoperiti cu o placa de eclatare, care nu poate fi penetrata de radiatii.
Adapostul e compus din sala principala, adica punctul de comanda – cartierul general care trebuia sa aiba legaturi telefonice cu toate unitatile militare din România – si mai multe apartamente de locuit, destinate conducerii statului, in caz de razboi.

     “Sala principala urma sa fie dotata cu o masa mare in mijloc si pe pereti, cu un sistem de harti ale României, in relief.
Pentru ventilatie s-au adus pompe suedeze, cu filtre speciale, care au fost incastrate in pereti. Aveam vreo 12 camere mari cu filtre de rezerva, stivuite pe rafturi. Acestea au fost singurele componente straine din Casa Poporului”, ne-a declarat Kovacs.
     Ca ofiter superior specializat in constructii speciale, Kovacs a lucrat la tot ce inseamna pasaje secrete realizate in timpul lui Ceausescu.
“Este vorba de aproximativ 20 de kilometri de tuneluri realizate in asa fel incât sa se poata circula prin ele cu masini cu motor electric. Tunelurile principale leaga Palatul Cotroceni de Academia Militara, pe aceasta de Casa Poporului, iar de aici pleaca doua tuneluri mari: unul spre fostul Comitet Central (actualul Minister de Interne din Piata Revolutiei) si unul spre actualul Minister al Apararii.

     Cele dinspre Piata Revolutiei sunt intrerupte din loc in loc de usi de sapte tone greutate fiecare, pentru a inchide etans zona in caz de necesitate.
Au fost inglobate in acest sistem si catacombele mai vechi, realizate in perioada interbelica, cum e cea din zona Cotroceni, a lui Carol al II-lea.
Sunt si multe tuneluri secundare, cum e cel dintre Casa Poporului si statia de metrou Izvor, care probabil ca vor fi folosite, la un moment dat, pentru utilitati publice”, ne-a explicat colonelul Kovacs.
Unele catacombe, tinute secrete pâna acum – mai precis cele situate in zona Pietei Victoria - vor fi amenajate pentru parcaje subterane.

     Concomitent cu santierul de la Casa Poporului, Kovacs a lucrat si la cladirile “speciale” din apropiere, actualul Hotel Marriott si Ministerul Apararii.
“Pe locul ales pentru minister era deja un buncar cu un planseu din beton de 1,2 metri grosime, construit de nemti prin 1942. De acolo, armata germana dislocata in România avea legatura telefonica directa cu Hitler. Am incercat sa demolam acea structura, dar era prea greu si am hotarât sa o inglobam in noul imobil. Asa a devenit constructia lui Hitler al doilea buncar antiatomic al lui Ceausescu, care nu este sub Casa Poporului, cum s-a spus mereu, ci, repet, sub Ministerul Apararii”, a detaliat Nicolae Kovacs.
     La mijlocul anilor ’80, colonelul Kovacs era in relatii foarte bune cu generalul Ion Coman, consilierul special al lui Ceausescu la santierul Casei Poporului.

     Casa Poporului, astazi Palatul Parlamentului, este pe locul doi in lume ca marime, dupa Pentagon, si are 86 de metri inaltime, de la nivelul solului, si inca 90 de metri sub pamânt. Face parte din zona sistematizata de Ceausescu, in care sunt cuprinse Ministerul Apararii, Hotel Marriott, Casa Radio, Casa Academiei si bulevardul Unirii.
     Odata cu construirea Palatului Peles, s-a tinut seama de formatiunile subterane iar constructiile realizate in regiune au intrat in cadrul unor scheme de amenajari ce cuprindeau atat obiective aflate la suprafata cat si in subsol.
Odata cu venirea comunistilor obiectivele acestea strategice au fost preluate de noua ordine si administratie care a numit persoane ce urmau sa le conserve si administreze, PENTRU A LE TINE DEPARTE DE MANA COMISARILOR SOVIETICI.
Stiu ca este pentru unii greu de crezut, dar pana si comunistii romani s-au ferit de amestecul prea “adanc” al rusilor in treburile Romaniei.
Bunicul subsemnatului (pe linie materna) s-a ocupat de preluarea Castelului Peles, inventarierea, conservarea si administrarea acestui obiectiv; cu aceasta ocazie fostii agenti ai serviciilor secrete regale (ai Sigurantei) au prezentat tot felul de rapoarte si evident, s-au oferit sa-si exercite pe mai departe atributiile in slujba noului regim. De la ei s-au aflat informatii care i-au socat pe noii administratori, acestia la randul lor intocmind rapoarte detaliate pe care le-au trimis catre conducerea de Partid.
S-a decis conservarea imediata a obiectivelor respective (fapt pentru care intrarile in subterane au fost zidite si mascate cu diverse constructii de suprafata, nu doar la Peles ci si la toate manastirile si asezarile fortificate din Carpati si Moldova, acestea FIIND TOATE asezate in schema unor amenajari subterane strategice) si mentinerea lor in stare de neutilizare, precum si stergerea oricaror urme si dovezi, fapt pentru care majoritatea fostilor agenti secreti care aveau astfel de informatii, au fost omorati.
Iar cei trimisi de comunisti sa administreze Pelesul, dupa luarea masurilor de baza (de conservare) au fost imprastiati prin tara (ca sa nu mai aiba legatura intre ei) si numiti in functii de comanda (asta pentru a-i incarca cu responsabilitati care sa-i faca sa fie permanent supravegheati si deci sa inteleaga ca este cazul sa taca) la alte obiective similare.
Bunicul meu a fost trimis la conducerea unor santiere pentru obiective strategice, cum ar fi de pilda construirea marilor baraje si lacuri de acumulare, tuneluri transmontane, mine si prospectiuni miniere, etc – acestea toate nu au facut altceva decat sa mascheze o serie de lucrari de foarte mare amploare (ce implicau dislocarea unor mari cantitati de pamant) si care trebuiau mascate cu ceva.
La fel s-a procedat si mult mai tarziu in cazul asa-numitului “canal Dunare-Marea Neagra” care nici nu va trece voua prin minte ce a mascat de fapt, la fel si in cazul “Casei Poporului” despre care toata lumea e impresionata de dimensiunile EXTERIOARE ale acesteia – hi,hi,hi, stati asa sa le vedeti pe-alea INTERIOARE !
Ce s-a publicat pana acum despre Casa Poporului- partea subterana, este o nimica toata; regiunea Bucurestiului de astazi, in vechime era o regiune alternanta de padure si mlastini, cu dealuri calcaroase si un bogat bazin de ape curgatoare; de la regiunea Calugareni si pana in Bucurestiul de acum se intindeau o serie de munti calcarosi de mici dimensiuni, scobiti in subteran si traversati de numeroase canale dintre care unele inundate; acest lant de munti calcarosi (despre care astazi nici nu se sopteste in scoli…) se intindea pe aproape mai multe sute de kilometri, plecand de la Dunare din regiunea Orsova, mergand apoi pe o linie neregulata, cand mai aproape cand mai departe de cursul Dunarii, urcand la un moment dat putin spre nord si trecand prin regiunea Calugareni si Bucuresti, apoi cotind iarasi catre sud si mergand aproape paralel cu Dunarea.
     Regiunea de padure, mlastini si munti calcarosi tociti pe care s-a amplasat mai tarziu Bucurestiul, a atras atentia dacilor pentru numeroasele ascunzatori subterane de mari dimensiuni dar si canale lungi sapate in peretele de calcar, acestea putand fi usor amenajate si adaptate diverselor scopuri.
La inceput, dacii au utilizat aceste cavitati si galerii pentru a stoca rezerve strategice de alimente, piei si blanuri, etc. Cu timpul, la suprafata s-a format inca din perioada antica staulul si mai tarziu targul de animale, pe care in Evul Mediu avea sa se dezvolte la un moment dat si asezarea omeneasca de mai tarziu.
Primul care a sesizat potentialul strategic al Bucurestiului a fost Domnitorul Vlad Tepes, cel care a facut si primele amenajari “moderne” ale tunelurilor subterane.
Mai tarziu, peste amenajarile facut de Tepes alti domnitori au construit obiective de mascare si prelungiri sau altfel de amenajari.

     Retineti de pilda, ca de la Curtea Domneasca a lui Tepes pleaca un canal care trece pe sub Hanul lui Manuc dupa care se ramifica in trei directii diferite, unul merge inspre Universitate cotind spre Cismigiul de azi (fost munte calcaros si impadurit care avea la baza o mlastina de dimensiune medie) loc unde mai tarziu (incepand din perioada regelui Carol I) s-au amenajat obiective strategice de foarte mare importanta, alaturi de “centura fortificata” a Bucurestiului si altele; un alt canal pleaca de la Curtea Domneasca inspre ceea ce azi numim “Palatul Parlamentului” iar cel mai important si mai lung canal ducea catre cel mai mare din muntii calcarosi pe care este asezat Bucurestiul de astazi si ale carui ramasite se mai pot vedea si astazi in regiunea Parcul Tineretului (fosta Mlastina Cocioc); pe vremea lui Tepes, era un munte de dimensiuni mai mari, partial impadurit si inconjurat de cea mai mare mlastina din aceasta regiune, deci o fortareata inexpugnabila !
Acolo, pe varful muntelui si in mijlocul padurii, tunelul lui Tepes avea iesirea, astazi, locul iesirii este mascat de Crematoriul Cenusa, despre care unii din voi se mira de ce e aparat ca un obiectiv militar si nu poate nimeni la ora actuala sa se apropie la mai putin de 300 de metri si nici sa fotografieze/filmeze… Mai retineti totodata ca toate manastirile din apropierea Bucurestiului sunt de fapt amplasate pe schema unr importante galerii subterane, ale caror porti de acces le si mascheaza cu aceasta ocazie; de pilda, fostul Sanatoriu TBC si actualul Palat si Restaurantul Lebada.

     Obiective care sunt pozitionate pe importante galerii subterane:
- Palatul Cotroceni (fondat de Printul Serban Cantacuzino, amenajat ulterior si extins de Ferdinand, cand s-a extins legatura subterana pana la Clinceni, via Fortul Domnesti);
- Palatul Mogosoaia(la 14 km de Bucuresti, a fost construit in anul 1702 de Constantin Brancoveanu);
- Palatul Ghica(ridicat de domnitorul Grigore Dimitrie Ghica in anul 1822);
- Palatul Stirbei (construit in anul 1835); Palatul Sutu (a apartinut marelui postelnic Costache Grigore Sutu, fiind realizat in 1834, astazi Muzeul de Istorie si Arta a Municipiului Bucuresti dupa ce fusese muzeul PCR, punct nodal aflat deasupra stravechilor galerii subterane, in apropierea locului unde comunistii au construit obiective subterane strategice de dimensiuni foarte mari, situate astazi sub Intercontinental/TNB);Palatul Universitatii – (1857-1869) constructie ridicata dupa planurile arhitectului Al. Orascu si K. Storck, universitatea de astazi- impreuna cu Palatul Sutu, s-a amplasat pe una din cele mai mari cavitati subterane naturale care a fost amenajata si utilizata succesiv incepand cu perioada antica a dacilor, ale caror urme se pot gasi aproape peste tot in Bucuresti si apropierea acestuia (de pilda sit-uri arheologice importante sunt in comuna Pantelimon, in apropiere de Palatul de pe insula);
- Palatul de Justitie (1890-1895) si
- Palatul Cantacuzino.

     Toate acestea sunt amplasate in schema marilor galerii subterane,- de pilda de la Insula Sfantul Pantelimon, unde Grigore Ghica a construit la 1735 manastirea si spitalul Pantelimon (partial fost demolate de Ceausescu) unde e acum complexul de agrement si hotelul Lebada,- pleaca un canal de mari dimensiuni (sosea pietruita) care leaga acest palat de alte obiective similare, respectiv Palatul Ghica si Manastirea Plumbuita.
Retineti ca TOATE aceste manastiri si palate, desi au fost contruite la intervale mari de timp unul de altul, NU AU FOST AMPLASATE INTAMPLATOR ele fiind in schema unor galerii subterane de mari dimensiuni,- Palatul ASE (cladirea veche), palatele si manastirile dintre care o parte le-am mentionat mai sus, regiunile in care au existat dealuri calcaroase de dimensiuni relativ mari si mlastini importante (Cismigiul si Parcul Tineretului de azi, dar si fostul munte tocit pe care este amplasata actualul Palat al Parlamentului, etc), toate acestea sunt asezate pe obiective subterane strategice si mascheaza porti de acces in ele.
http://www.2012en.ro/2011/02/istoria-tunelelor-secrete-de-sub-bucuresti/