Forta Sexuala sau Dragonul Inaripat de Omraam Michael Aivanhov publicat la 24.05.2007
Dragoste si sexualitate
In toate traditiile populare, in povesti, mitologii, gasim imaginea sarpelui sau a balaurului (dragonului), a carui simbolistica este aproape identica de la o cultura la alta. Nenumarate povesti vorbesc de un balaur care a prins o printesa frumoasa, inocenta si pura, pe care o tine prizoniera intr-un castel. Saraca printesa, plânge, zace in suferinta si roaga Cerul sa-i trimita un salvator.
Dar, unii dupa altii, cavalerii care se prezinta pentru a o elibera sunt devorati de balaur, care pune mâna pe bogatiile lor si le ingramadeste in subteranele castelului. In fine, intr-o zi, soseste un cavaler, un print mai nobil, mai frumos si mai pur decât altii, caruia un magician i-a revelat secretul pentru a-l invinge pe balaur: care e slabiciunea sa, in ce moment si de ce maniera poate fi legat fedeles sau poate fi ranit... Si iata ca acest print privilegiat, bine innarmat si instruit obtine victoria: reuseste sa elibereze printesa, si ce de sarutari isi dau!

Toate comorile care sunt acolo, ingramadite de secole in castel vor fi ale cavalerului, ale acestui frumos print care a iesit victorios din lupta gratie cunostintelor si puritatii sale. Apoi, amândoi, urcati pe balaur, condus de print, isi iau zborul in spatiu si strabat lumea. Aceste povesti pe care le credem, in general, destinate copiilor sunt in realitate povesti initiatice, dar pentru a le putea interpreta trebuie cunoscuta stiinta simbolurilor. Balaurul nu este altceva decât forta sexuala.
Castelul este corpul omenesc. In castel suspina printesa, adica sufletul, pe care forta sexuala, rau stapânita, il tine prizonier. Cavalerul e Eul, spiritul omului. Armele de care se serveste pentru a-l invinge pe balaur reprezinta mijloacele de care dispune spiritul: vointa, stiinta de a stapâni aceasta forta si de a o utiliza. Deci, odata stapânit, balaurul devine servitorul omului, ii serveste ca mijloc pentru a calatori in spatiu. Pentru ca balaurul are aripi. Desi e reprezentat cu o coada de sarpe-simbolul fortelor subterane- el poseda de asemenea si aripi. Ei da, e clar, e simplu, e limbajul etern al simbolurilor.
Gasim o varianta a acestei povesti in istoria lui Tezeu care, gratie firului pe care i l-a dat Ariadna, a putut sa se orienteze traversând labirintul, omorândul pe Minotaur si gasind iesirea. Minotaurul este o alta reprezentare a fortei sexuale, taurul puternic si prolific, deci natura inferioara pe care trebuie sa o inhamam pentru a lucra pamântul ca un bou.
Labirintul are aceeasi semnificatie ca si castelul: este corpul fizic, si Ariadna reprezinta sufletul superior care conduce omul spre victorie. In traditiile evreiesti si crestine balaurul e asimilat Diavolului, si Diavolul, cum se spune, miroase a sulf. Toate aceste produse inflamabile ca: benzina, petrolul, praful de pusca, aceste amestecuri de gaze care produc flacari si explozii, toate acestea reprezinta, in natura, Balaurul care scuipa in foc. Acest balaur, care exista de asemenea si in om, e comparabil cu un combustibil. Daca omul se stie servi de acesta, el va fi propulsat spre inaltimi, dar daca nu stie, pentru ca e ignorant, neglijent sau slab, va fi ars, facut cenusa sau cazut in abis.
Iata o problema foarte interesanta, care atinge ceea ce e mai important in viata si priveste pe toata lumea. Da, pe tineri si pe batrâni... Eu nu sustin ca sunt calificat sa raspund la toate aceste intrebari pe care le ridica aceasta problema. Ceea ce imi e particular, este ca imi place sa vad lucrurile dintr-un anumit punct de vedere si mi-am consacrat intreaga viata formarii acestui punct de vedere. Va voi spune de la inceput doua vorbe inainte de a incepe sa ma criticati: Eu am citit carti despre dragoste si sexualitate unde se spuneau foarte multe lucruri. Ce ignorant e acest instructor!" Ei da, sunt ignorant, de ce nu?
Dar cei care au scris aceste carti nu aveau punctul meu de vedere si nu au inteles aceasta problema cum o inteleg eu. Daca vreti, puteti sa va informati citind tot ceea ce psihanalistii si medicii au scris despre sexualitate, dar eu vreau sa va aduc spre un alt punct de vedere necunoscut pâna acum.
Care e acest punct de vedere?
Ma amuz câteodata ilustrându-l prin imaginea urmatoare. Un profesor ce a urmat trei sau patru universitati lucra in laboratorul sau unde face tot felul de cercetari si experiente... Dar iata ca fiul sau de doisprezece ani care se joaca in gradina e cocotat intr-un pom si de sus striga: "Tata, ii vad pe unchiul si matusa venind... " Tatal, care nu vede nimic, il intreaba: "La ce distanta sunt? Ce aduc?" Si copilul ii da toate informatiile. In ciuda intregii sale stiinte, tatal nu vede nimic, in timp ce copilul, mic si ignorant, e capabil de a vedea departe, numai pentru ca punctul sau de vedere e diferit: e urcat foarte sus, in timp ce tatal sau a ramas jos.
Evident, aceasta nu e decât o imagine, dar ea va va face sa intelegeti ca desi e util sa aveti facultati intelectuale si cunostinte, punctul de vedere este si mai important. Daca observam Universul din punctul de vedere al Pamântului sau al Soarelui obtinem rezultate diferite. Toata lumea spune: "Soarele se ridica, soarele coboara..." Da, e adevarat, dar e fals.
E adevarat din punctul de vedere al Pamântului; din punct de vedere geocentric aveti dreptate. Dar din punctul de vedere heliocentric, solar, e fals. Toti privesc viata din punctul de vedere al pamântului, si evident, din acest punct de vedere, au dreptate. Ei spun: "Trebuie sa mâncam, sa câstigam bani, sa profitam de placeri..." Dar din punctul de vedere solar, adica din punctul de vedere divin, spiritual, ei ar vedea altfel lucrurile.
Si acesta este punctul meu de vedere, care imi permite sa va prezint natura dragostei si sexualitatii intr-o alta maniera. La prima vedere, pare dificil de separat sexualitatea de dragoste.
Totul vine de la Dumnezeu si tot ceea ce se manifesta prin intermediul omului ca energie este, la origine, o energie divina: dar aceasta energie produce efecte diferite dupa conductorul prin intermediul caruia se manifesta.
Putem sa o comparam cu electricitatea. Electricitatea e o energie a carei natura o ignoram, dar de indata ce trece printr-o lampa devine lumina, cu toate ca ea nu este lumina. Trecând printr-un resou, ea devine caldura; trecând printr-un electromagnet, ea devine magnetism; trecând printr-un ventilator, ea devine miscare.
In acelasi fel, exista o forta cosmica originala care ia acel sau acel aspect urmând organul omului intermediul caruia se manifesta. Prin intermediul creierului, ea devine inteligenta, rationament, prin intermediul plexului solar sau centrului Hara, ea devine senzatie si sentiment; când trece prin sistemul muscular, ea devine miscare; si când trece, in fine, prin organele genitale, ea devine atractie pentru celalalt sex. Dar e tot timpul aceeasi energie.
Energia sexuala vine, deci, de foarte sus, dar trecând prin organele genitale, ea provoaca senzatii, o excitatie, o dorinta de apropiere, si se poate ca in aceste manifestari sa nu existe de loc dragoste. Asa este la animale. In anumite perioade ale anului se acupleaza, dar o fac din dragoste? Adesea, ele se sfâsie intre ele si la unele insecte cum este calugarita sau la anumiti paianjeni, femela manânca masculul. Este aceasta dragoste? Nu, este sexualitate pura.
Dragostea incepe când aceasta energie atinge in acelasi timp si alti centri in om: inima, creierul, sufletul si spiritul. in acel moment, aceasta atractie, aceasta dorinta de a se apropia de cineva este luminata de gânduri, sentimente, un gust estetic; nu se mai cauta o satisfactie pur egoista in care nu se mai tine seama de loc de partener. Dragostea, e sexualitatea, daca vreti, dar largita, iluminata, transformata.
Dragostea poseda atâtea nuante si manifestari pe care nu putem nici macar sa le enumeram sau sa le clasam. Se intâmpla, de exemplu, ca un barbat iubeste o femeie tânara si draguta, dar fara a fi cu adevarat atras fizic de ea: el vrea mai mult sa o vada fericita, sanatoasa, instruita, bogata, bine plasata in societate, etc... Cum se explica aceasta? Nu e numai sexualitate, ci dragoste; este, deci, o gradatie superioara.
Dar trebuie sa intre un pic de sexualitate in aceasta dragoste, altfel s-ar putea pune intrebarea: de ce acest barbat nu s-a atasat de o alta persoana, de o femeie batrâna si urâta, sau de un alt barbat? Da, daca analizam, vom descoperi cel putin un mic grad de sexualitate. Sexualitatea... dragostea... nu e decât o chestiune de nuante.
De vreme ce nu va opriti numai asupra unor senzatii fizice grosiere, ci simtiti nuantele superioare ale acestei forte cosmice ce va invaluie, aceasta este dragostea, si comunicati cu regiuni celeste. Dar câti oameni, o data dorinta lor indeplinita se parasesc sau incep sa se bata! Ceea ce conteaza pentru ei este numai sa se descarce, sa se debaraseze de o tensiune, si daca dupa un anumit timp aceasta energie se acumuleaza din nou in ei, devin din nou surâzatori si tandri, dar in singurul scop de a-si satisface din nou animalitatea. Ce dragoste e aici? Avem nevoi, dorinte si e normal, mai ales când suntem tineri.
Natura, care a prevazut totul, a gasit ca e necesar pentru propagarea speciei. Daca barbatul si femeia ar fi ramas reci unul fata de celalalt, daca s-ar fi scapat de aceste impulsuri si de aceste instincte, ar fi fost sfârsitul umanitatii. Deci natura e cea care impinge creaturile a se apropia fizic, dar dragostea, este altceva.
Putem spune ca sexualitatea e o tendinta pur egocentrica care impinge fiinta umana a cauta numai placerea sa, si aceasta o face sa fie cruda, pentru ca nu se gândeste de loc la altul, nu cauta decât sa se satisfaca. In timp ce dragostea, adevarata dragoste se gândeste in primul rând la fericirea altuia, e bazata pe sacrificiu: sacrificiu de timp, de forte, de bani, pentru a ajuta pe altul, pentru a-i permite sa infloreasca si sa-si dezvolte toate posibilitatile.
Si spiritualitatea incepe acolo unde dragostea incepe sa domine sexualitatea, unde fiinta umana devine capabila sa smulga ceva din ea insasi pentru binele alteia. Cât timp nu suntem capabili de ori ce fel de sacrificii, nu este vorba de dragoste. Când un barbat se arunca asupra unei fete, se gândeste la raul pe care i l-ar putea face? Nu, si e gata sa o omoare pentru a-si satisface instinctele.
Pentru ca aceasta e sexualitatea, un instinct pur bestial.
Veti spune: "E evident, nu e nimic divin in ea!" Ba da, sexualitatea este de origine divina, dar cât timp fiinta umana nu stie sa se stapâneasca, manifestarile sale nu sunt, evident, divine. Ce este bun in sexualitate este ca ea are rol in perpetuarea speciei, ât spre placere, e o risipa.
In zilele noastre, s-au inventatat lucruri de neconceput in acest domeniu. Exista pilule, desigur, dar se vând de asemenea un numar de produse si obiecte pe care nici nu vreau sa le numesc. Nu mei e vorba, aici, de perpetuarea speciei, ci exclusiv de placere.
Nu ma voi opri asupra acestei probleme pentru a discuta daca aceste lucruri trebuie sa existe sau nu. in stadiul actual al umanitatii, chiar si moralistii, chiar si oameni religiosi au gasit necesar, inevitabil ca ele sa existe, pentru ca natura inferioara, natura animala din om este asa de puternica incât, daca nu o lasam sa se manifeste, ea va produce fenomene si mai nefaste. Deci, nu vreau sa discut despre acestea, spun numai ca e pacat ca nu se instruiesc oamenii asupra avantajelor de a controla aceasta energie si de a o utiliza intr-un scop divin, pentru munci spirituale, in loc de a avea nevoie de tot felul de produse pentru a se imbuiba de placeri.
In manifestarile lor exterioare, nu exista deloc diferenta intre dragoste si sexualitate: sunt aceleasi gesturi, aceleasi saruturi... Diferenta exista in directia pe care o iau energiile. Când sunteti impins numai de senzualitate, nu va preocupati de loc de cealalta persoana, in timp ce daca o iubiti, nu va gânditi decât de a o face fericita. Sexualitatea si dragostea nu se deosebesc deci in planul fizic, ci numai in planul invizibil, psihic, spiritual. Si cum? E exact ceea ce vreau sa va revelez.
Toti cei care au studiat problema sexualitatii, psihologii, psihiatri, sexologii, nu au descoperit ceea ce se petrece in domeniul subtil, eteric, fluidic in timpul actului sexual. Ei stiau ca se produc excitatii, tensiuni, emisii, si le-au clasat.

Dar ceea ce nu stiu, este ca , atunci când e vorba de sexualitate pur fizic, biologic, egoist, se produc in planurile subtile tot felul de eruptii vulcanice care se manifesta prin forme grosiere, emanatii foarte ingrosate cu culori sterse, arse, unde predomina rosul, dar un rosu urât... Si toate aceste emanatii se scufunda in pamânt unde creaturi tenebroase asteapta sa se ospateze cu aceste energii vitale. Acestea sunt creaturi putin evoluate care se hranesc adesea dupa indragostiti. Sunteti mirati, dar acesta e adevarul: indragostitii dau adevarate festinuri lumii invizibile.
In trecut, cu ocazia unei nasteri, unei casatorii sau unei victorii, regii si printii dadeau festinuri publice care durau mai multe zile.
Atunci,toti dezmostenitii veneau sa se ospateze pentru ca se dadea de mâncare la toata lumea. Si vedeti, e acelasi fenomen care se repeta, dar sub o forma pe care stiinta nu a descoperit-o inca.
Când un barbat si o femeie se atrag, se iubesc si se unesc, ei dau de asemenea un festin, care e oferit public in fata a multor altor creaturi. Chiar daca unirea lor ramâne secreta, ei primesc vizite din lumea invizibila, si din pacate acestia sunt larve, elementali care vin sa se ospateze pe cheltuiala lor si sa absoarba tot, pentru ca in aceste efuzii nu au decât foarte putine elemente pentru suflet, pentru spirit, pentru partea divina.
Iata pentru ce schimburile pe care le fac indragostitii le aduc rar mari beneficii; din contra, chiar saracesc: in privirea lor, in culoarea fetei lor, in miscarile lor si in tot felul lor de a fi apare ceva care nu mai e asa de viu si luminos.
Aceasta e din cauza ca dragostea lor, inca inferioara, a atras creaturi tenebroase. De ce nu au putut invita spirite ale naturii sau chiar ingeri si spirite luminoase care au de asemenea nevoia de a se hrani?

Când un mag vrea sa faca un ritual, el incepe prin a trasa un cerc in jurul sau pentru a se proteja, iar spiritele raufacatoare care sunt acolo, in jurul sau, il ameninta, vor sa se hraneasca cu el, vor sa-l fulgere, dar nu pot intra, pentru ca in acest cerc magul sta ca intr-un adapost, ca intr-o fortareata. Dar barbatii si femeile nu au fost invatati cum sa se protejeze de entitatile tenebroase, si aceasta m-a determinat sa spun intr-o zi ceva foarte indraznet: ca la originea tuturor nenorocirilor umanitatii se afla dragostea inferioara a barbatilor si femeilor.
Din cauza acelora care fac dragoste ca animalele, intr-un fel stupid, dezgustant, infernal, se produc razboaiele si epidemiile, pentru ca dau astfel materiale tuturor spiritelor doritoare sa faca rau umanitatii, le hranesc, le intaresc. Daca barbatii si femeile ar sti asta, ar fi cu adevarat tristi si necajiti si le-ar fi rusine de ce au facut, si ar incerca sa invete cum sa iubeasca.
Spiritualizarea dragostei este conditia venirii imparatiei lui Dumnezeu. Deci, cei care si-au dat seama, cei care au un inalt ideal de dragoste, stiu ca pot servi imparatia lui Dumnezeu cu aceasta energie care este forta sexuala; când se iubesc, când se imbratiseaza o fac cu ideea de a cosacra aceasta dragoste la realizarea a ceva divin.
In acel moment, ei produc emanatii de o asememenea frumusete ca ingerii insisi sunt mirati, uimiti si vin sa le aduca cadouri. < p>

Deci, repet, oricare ar fi natura dragostei voastre, gesturile pe care le faceti sunt aceleasi: va trebui sa va apropiati de fiinta pe care o iubiti, sa o imbratisati, sa o mângâiati; nimic nu se va schimba; diferenta este in ceea ce puneti in aceste gesturi, si aceasta conteaza.
Cineva spune: "Ah! Am vazut un baiat imbratisând o fata!" si ii condamna. Cerul nu vede lucrurile asa, el priveste ceea ce au pus in sarutarile lor: daca isi dau ceva frumos, pur, Cerul ii recompenseaza. Pe pamânt ei pot fi condamnati de catre ignoranti, dar in inalt, ei sunt recompensati.
Daca puneti in dragostea voastra viata eterna, imortalitatea, puritatea, lumina, si daca acel pe care il iubiti creste, avanseaza si infloreste gratie voua, atunci e dragoste adevarata, pentru ca dragostea adevarata amelioreaza totul.
Dar daca iubiti pe cineva si persoana in cauza incepe sa se pericliteze, trebuie sa va puneti intrebari asupra calitatii sentimentelor voastre si sa va spuneti: "Am aprins aceasta fiinta. Inainte era splendida si acum, e o ruina." Nu aveti deci de ce sa fiti mândru, si trebuie sa incercati sa reparati erorile ce le-ati facut. Dragostea voastra trebuie sa faca sa creasca o fiinta.

Si aceasta se intâmpla numai când o vedeti inflorind gratie dragostei voastre si atunci puteti fi fericit si mândru, si sa multumiti Cerului ca ati reusit sa o ajutati si sa o protejati.
Dar in general nu se preocupa de aceste lucruri, si astfel vin si imi spun: "O iubesc, o iubesc!... -Da, raspund eu, stiu ca o iubiti, dar ca o gaina pe care o puneti in cratita pentru a o mânca: o iubiti, o devorati, si s-a terminat." Nu, dragostea nu trebuie niciodata sa devoreze, sa aprinda fiintele... Vedeti, dragostea pe care o inteleg eu e foarte diferita de tot ceea ce multimea sau tineretea, care nu sunt inca luminate, pot sa-si imagineze.
Oamenii nu stiu sa iubeasca, si apoi, pentru a se justifica, imi spun: "Maestre, nu cunoasteti natura umana, ea e teribila!" Ah bine, eu nu cunosc natura umana!... Dar le raspund ca pe cât au facut ca aceasta natura umana sa fie greu de imblânzit, la fel pot sa o cuminteasca, sa o innobileze.
Ei nu au facut eforturi in trecut, si acum, bineinteles, au mostenit o natura foarte dificila. Iata cum se explica aceasta; e greseala lor, nu are rost sa se justifice. Multi decid sa nu mai faca eforturi pentru ca, pasamite, e imposibil de se schimba. Ba da, e posibil. Si de acum inainte, chiar daca veti intâlni mari obstacole, va trebui sa va puneti: "Maestrul ne-a vorbit de aceasta dragoste si vreau sa ajung sa o cunosc." De ce obiectati tot timpul ca realitatea este diferita de ceea ce va prezint? Iata, realitatea, cum poate acest cuvânt scuza totul! Dar exista realitati si realitati.
Eu nu neg ca sexualitatea e o realitate, dar de ce sa ne oprim la aceasta realitate atât de grosiera, inferioara? Exista o alta nuanta a realitatii care e de asemenea reala, dar mai subtila. Unele fiinte au ajuns sa sesizeze si sa traiasca aceasta realitate, si acum, pentru nimic in lume nu puteti sa le convingeti sa o abandoneze pentru a se reintoarce, ele nu o vor.
Dar ceilalti, din pacate, pentru nimic in lume nu puteti sa-i convingeti sa incerce sa se largeasca, sa ridice gradul iubirii lor; ei neglijeaza toate aceste adevaruri care ar putea sa-i salveze, continua sa coboare spre animalitate, si astfel, evident, ei vor fi dezaxati, sfâsiati. E normal, dragostea lor nu putea fi minunata decât pentru câteva minute; apoi, doar scrum si cenusa.
Se spune: "A fost atât de frumos..." Da, a fost dar nu mai este si aurul a devenit plumb. in timp ce dragostea cereasca ramâne vesnic de aur, nimic nu o poate oxida.
Omul are o ereditate impotriva careia trebuie sa lupte; de mii de ani specia omeneasca si-a facut despre dragoste o anumita parere care s-a inregistrat in celulele noastre si pe care e greu sa o stergi.
Dar nu inseamna ca, pentru ca nu o puteti face de pe o zi pe alta, nu trebuie sa credeti ce spun marii Maestri. Daca nu va reuseste aceasta schimbare inseamna doar ca sunteti deformat sau slab, nu ca ati fost inselat de Initiati.
Câta vreme aveti tendinte inferioare, sunteti obligat sa le satisfaceti, dar aceasta nu trebuie sa va impiedice sa credeti ca e posibila o imbunatatire. Si in ziua in care veti reusi sa va dezvoltati alte tendinte, sublime, divine, veti innota in oceanul Iubirii cosmice, pe când inainte nu va hraneati decât cu câteva picaturi imprastiate pe ici, pe colo (si acestea gasite dupa o viata de deceptii si nenorociri!).
Acum, ca sunteti scufundat in acest ocean cosmic, puteti sa beti, nu mai aveti nevoie sa mergeti sa furati câteva picaturi de iubire de la ceilalti. Stiu ca ceea ce spun va fi de neinteles pentru unii. Dar sa faca ce pot, cu speranta ca, in câteva âncarnari, ei vor ajunge sa-si transforme dragostea. Nu trebuie sa se sinucida!
Pentru cei care au lucrat deja in alte incarnari, e mai usor sa ajunga sa se multumeasca cu foarte putin in planul fizic, si dupa aceea chiar sa se elibereze complet si sa guste dragostea in inalt, in planul spiritual. Evident, fiintele care sunt capabile de aceasta sunt foarte rare.
Câti oameni religiosi au facut legamânt de castitate fara sa stie bine in ce se angajeaza! Erau foarte tineri, nu se cunosteau, nu cunosteau deloc natura umana si intr-o zi, când instinctele si pasiunile li s-au revelat, au fost coplesiti. Ce tragedie!
Da, ce de tragedii in manastiri pentru barbati si femei! Ar fi fost mai bine sa se casatoreasca si sa aiba copii, decât sa se framânte, acolo, intr-o manastire fiind, asa zisa, logodnica lui Iisus, neincetând sa faca in imaginatia lor adultere cu toti ceilalti.
in acest caz, e mai bine sa iasa din manastiri. Domnul e mult mai ingaduitor, El nu a cerut nimanui sa se consacre absolut Lui daca trebuie sa traiasca torturi pentru aceasta. El prefera mai bine sa avem o sotie-sau un sot-si copii, decât sa traim o viata dezaxata, dezordonata si sa tulburam atmosfera prin toate aceste dorinte neindeplinite.
Chiar sfintii si sfintele au fost framântate toata viata lor de forta sexuala, si e degeaba daca, la sfârsit, n-au gasit pacea. Sfânta Tereza d'Avila a fost foarte pasionala. Si chiar despre Sfânta Tereza a Copilului-Iisus nu se stie cum a trait, nici ce tentatii a avut de traversat. Ea nu era cum a fost prezentata, o fata mica, cu o fata tandra si delicata. Nu, natura sa era tare si puternica. Eu, o admir foarte mult, o iubesc mult, dar nu sunt de acord cu maniera inexacta in care e prezentata sub pretextul de a salva situatia.
Multi sfinti si sfinte au fost foarte ardenti pâna in ultimul minut, si nu a fost rau, ci din contra. Cei care stiu sa utilizeze forta sexuala sunt cei mai bogati si mai privelegiati, pentru ca aceasta forta e o binecuvântare. Multi oameni, foarte credinciosi, au vrut sa se sinucida pentru ca simteau aceasta ardoare in ei si se credeau blestemati. Nu au inteles nimic, si din pacate Biserica nu explica nimic despre acest subiect.
In Initiere, se prezinta lucrurile altfel. Forta sexuala e un dar al lui Dumnezeu, trebuie numai sa stim sa o utilizam. Tarile care au mult carbune si petrol in subsol devin arhimiliardare pentru ca stiu sa utilizeze aceste bogatii.
Iar cei care nu stiu sa le utilizeze pe acestea se ard. La fel, forta sexuala e o energie pe care omul trebuie sa invete sa o utilizeze pentru a lumina, a incalzi si a face ca totul sa functioneze in interiorul sau.
Dar oamenii sunt atât de departe de adevar ca, atunci când vad o tânara fata sau un baiat tânar care poseda mult din aceasta forta, sunt gata sa le-o reproseze. Ca si cum acesti tineri ar trebui sa nu simta nimic! Ca si cum ar fi trebuit sa fie morti!...
Iata ideile adultilor, si in loc sa ii ajute, ei vor sa-i strice si sa le bareze drumul, nimeni nu le va spune: "Bravo, baiatul meu! Esti privilegiat sa ai aceasta bogatie... Trebuie numai sa stii ca, daca nu esti inteligent, chiar aceasta bogatie va fi cauza tuturor nenorocirilor. " Iata ce trebuie sa-i spunem, dar in loc de aceasta, il plângem, il criticam; si când vedem un baiat rece, ne bucuram.
Dar ce va face el cu raceala?
Nimic!
Si acum, daca sunt tinere fete si tineri baieti care au venit astazi sa ma asculte pentru prima data, imi permit sa mai adaug inca câteva cuvinte pentru a-i ajuta. Credeti, poate ca povestesc prea multe lucruri scabroase... ! Daca ati sti ceea ce tinerii sunt pe cale sa asculte si sa invete, de ce vorbesc ei, de ce se ocupa, ati fi stupefati.
Chiar si micutii de doisprezece sau tresprezece ani isi povestesc tot felul de istorii! Ce va spun eu, e nimic pe lânga acestea... intr-o zi am primit vizita unei tinere fete, era draguta, simpatica si dupa manierele sale se vedea ca este bine educata. Dar iata ca mi-a marturisit ca era foarte nefericita fiindca era obsedata de o imagine: in tot ce privea, florile, fructele, obiectele si chiar tavanul, nu vedea decât sexul masculin.

Si cum era credincioasa, catolica, se simtea realmente vinovata, respinsa de Cer si cazuta in pacat. Când am auzit-o, am inceput sa râd. Ea m-a privit putin mirata si i-am raspuns: "Ascultati-ma, nu e nimic grav, nu este nimic rau in tot ce mi-ati relatat. Este natural, este normal, sunt lucruri care se intâmpla tuturor, mai mult sau mai putin, bineinteles, dar nu aveti de ce sa disperati.
Natura se ocupa de propagarea speciei si ea creeaza aceste reprezentari si la femeie pentru ca genul uman sa nu se stinga. Dar trebuie stiut cum sa actionam, cum sa utilizam aceste imagini, daca nu, vedeti in ce stare v-au adus... Iata deci ce trebuie sa faceti de aici inainte.
Când vi se intâmpla sa vedeti aceasta imagine, in locul unui fruct sau a unui obiect, in loc sa va mâhniti, priviti linistita... Dar nu va opriti prea mult timp pentru ca se pot trezi anumite dorinte si pentru a va consola se recurge la gesturi si asa mai departe.... Deci pentru ca acestea sa nu se produca, deveniti putin filozof, adica incepeti sa va gânditi la Inteligenta care a supravegheat formarea acestor organe.
Reflectati, meditati, sunteti impresionata de Inteligenta care a creat ucruri perfecte, si ati uitat tentatia care v-o puteau aduce. in timp ce, daca va cufundati in aceasta obsesie, nu veti mai iesi. Luati aceasta imagine ca pe un punct de plecare, capabila sa va propulseze pâna la sursa. Daca nu aveti acest punct de plecare, cum veti ajunge la predestinarea voastra, in inalt? Dar tineti bine minte, nu le luati decât ca pe niste puncte de plecare, altfel veti ajunge sa va scufundati si va veti pierde. Trebuie numai sa le utilizati."
"Din nefericire, oamenii nu stiu sa mearga mai departe de lumea formelor pentru a reflecta si a se minuna. Ei nu stiu ca aceasta minunare, chiar, ii va salva. Veti spune: "Dar ce mi se intâmpla ? Este infricosator, este dezgustator", si asta va pierde.
inlocuiti aceste conceptii invechite si nu mai spuneti "Este infricosator" ci "Ce frumusete! Ce spendoare! Câta inteligenta! Cum a putut natura sa formeze un lucru extraordinar, ca acesta?" Sunteti impresionata, si va regasiti echilibrul si pacea!" Iata ce i-am spus acestei tinere si ea a plecat foarte fericita.
Dumnezeu a facut bine ceea ce a facut, atunci de ce sa vrem sa-i mutilam creatia? Unii se comporta fata de sexualitate ca si cum Dumnezeu a facut rau lucrurile...
Trebuie sa fim cuprinsi admiratie in fata a tot ce a creat Dumnezeu, pentru ca El stia de ce o face. Nu noi trebuie sa judecam. Ce filizofie caraghioasa se da oamenilor!
Veti spune ca aceasta este pentru a-i tine in puritate, in castitate... Dar chiar aceasta ii impinge sa calce toate legile puritatii, pentru ca cu cât li se prezinta lucrurile ca diabolice, infernale, cu atât mai ult ii incita sa le vada si sa le guste! Credeti ca condamnând tot ce atinge sexul ca urât si dezgustant, nimeni nu se va mai interesa si nu va mai practica nimic?... Dar atunci, cum se face ca majoritatea barbatilor care gasesc aceasta dezgustator se tavalesc zi si noapte in aceasta.
Aceasta nu a impiedicat nimic, dinpotriva. Baudelaire a spus ca acolo unde simtim ca comitem o crima simtim cea mai mare placere. Da, pentru ca stim ca e interzis, e criminal, placerea creste.
Aceasta poate sa fie adevarat sau poate sa fie fals, nu vreau s-o discut, dar am spus-o numai pentru a va arata ca a abuza de sex nu a fost niciodata o solutie, in timp ce daca gânditi altfel, veti fi ajutati. Singura solutie a problemei sexualitatii este in felul in care barbatii si femeile privesc acest lucru.
Cauza tuturor dezordinilor, tuturor nestapânirilor, este ca barbatii n-au inteles niciodata cum sa considere femeile, dar nici femeile cum sa-i considere pe barbati. Daca barbatul considera femeia ca o femela, ca o Mesalina, ca un obiect al placerii, el isi determina deja comportamentul si va fi obligat sa dea o iesire tendintelor sale pasionale. Dar daca o considera ca pe o divinitate, sentimentele sale, comportamentul sau va fi schimbat.
Iisus a spus: "Fie sa ti se faca dupa credinta ta". Da, lucrurile devin intr-un fel sau altul dupa maniera de a le considera. E o lege magica pe care umanitatea trebuie de acum inainte sa o cunoasca. Se crede ca se poate schimba forma dragostei fara sa se schimbe maniera de a-l considera pe acel sau aceea pe care ii iubim... Nu, e imposibil. in dragoste e foarte dificil sa schimbi formele de expresie.
Dar schimbând felul vostru de a considera o fiinta actionati asupra voastra, asupra sentimentelor voastre, asupra tendintelor voastre, deci asupra manifestarilor dragostei voastre. Eu asa fac, consider femeia ca o divinitate. Veti spune: "Biet batrân, cât de departe esti de adevar! Daca ai sti ce este femeia!... " Si credeti ca nu stiu?
Dar nu vreau sa ma gândesc la asta, eu nu vreau sa stiu nici ce e ea, nici ce ar putea fi, si aceasta ma ajuta, o fac pentru mine. Daca credeti ca nu stiu ce este femeia! Am toate motivele sa o consider ca o fiinta inspaimântatoate, dar nu are importanta, eu vreau ca ea sa reprezinte pentru mine o divinitate.
O consider deci ca o divinitate si eu sunt in beneficiu: daca ati sti ce simt si ce descopar! Acest punct de vedere contine o intreaga filozofie... Acum câtiva ani, a venit sa ma vada un medic, grosolan, burtos, si a inceput sa-mi vorbeasca despre femei. Si stiti ce mi-a spus? El mi-a spus: "Femeia, nu e decât un vagin". Am ramas siderat, da. Spuneti-mi la ce serveste sa ai conceptii asa prozaice.
E in parte adevarat, desigur, nu putem nega faptul ca fiinta umana poseda intestine si tot felul de organe care nu sunt tocmai estetice. Dar aceste intestine, aceste functii un pic grosiere, barbatii sau femeile nu sunt decât atât? Oamenii confunda totul.
Fiinta umana e obligata sa aiba un corp fizic cu organe adaptate la cutare sau cutare functie, dar e departe de a fi asa cum apare fizic. Barbatul, femeia nu se reduc la organe, sunt fiinte care gândesc si simt, fiinte care au un suflet si un spirit.
Ce bucurie poate sa aiba un barbat gândidndu-se ca femeia nu e decât un organ? Toata viata sa psihica e irosita. Acel medic nu era de loc psiholog: nu a studiat cum gândurile influenteaza starea noastra interioara.
Pe când pe mine ma intereseaza tocmai de a sti cum se reflecta asupra mea ceea ce gândesc... Si prefer sa ma gândesc la femeie ca la o divinitate. Veti spune: "Dar nu e adevarat!" Da, poate aveti dreptate, dar nu ma intereseaza si adevarul vostru este lucrul cel mai daunator.
Eu, traind in iluzii si minciuni-presupunând ca acestea sunt iluzii si minciuni-sunt omul cel mai fericit. Eu consider ca toate femeile sunt divinitati, ca un aspect al Mamei Divine, si atunci stiti voi ce fericire, ce bucurie simt numai la gândul ca exista femei pe pamânt, e nemaipomenit!...
Credeti ca as mai fi venit sa va tin conferinte daca gândeam ca acel medic? N-as mai fi avut dorit sa va vad, sa va vorbesc. Atunci, afacerea aceasta merge departe! Si voi, de asemenea, trebuie sa va schimbati conceptiile.
Barbatii trebuie sa-si schimbe conceptiile despre femei, iar femeile conceptiile despre barbati, daca nu portile evolutiei le sunt inchise; orice ar face, nu vor face nici un progres. Pentru femei, barbatul trebuie sa fie o divinitate.
Nu trebuie sa uitam niciodata ca fiinta umana poseda doua naturi: o natura inferioara, animala, si o natura superioara, divina, pe care le numesc personalitate si individualitate. Cunoscând aceste doua naturi, discipolul unei scoli initiatice se intreaba tot timpul cum poate hrani individualitatea in el si in fiintele pe care le iubeste. Aceasta e adevarata dragoste. Dar sa ne oprim asupra felului in care oamenii obisnuiesc sa procedeze pentru a-si câstiga partenerul.
Fie ca e vorba de un barbat sau o femeie, trebuie imbunat, trebuie facute complimente, flatata vanitatea sa, adica trebuie atinsa personalitatea sa, daca nu, stim ca nu vom obtine nimic. Deci, amândoi stiu cum sa o faca: prin gesturi, cuvinte, cadouri, se adreseaza mereu personalitatii celuilalt. Când e vorba sa le trezeasca celor iubiti toate facultatile sublime, ideale, luminoase, perfecte si de a le hrani, macar cu un cuvânt, cu un surâs, cu o privire... ei nu stiu nimic.
Dar pentru a excita si a declansa tot ceea ce le permite sa-si potoleasca nevoile lor inferioare, aici sunt savanti. De aceea dragostea umana nu se exprima inca decât intr-un fel animal, instinctiv, pasional; e foarte rar sa gasesti un element de poezie, de miraculos. Rolul Stiintei initiatice este de a arata oamenilor cum pot sa hraneasca natura superioara in fiintele pe care le iubesc.
Ceea ce va voi spune va parea poate, bizar si ma intreb daca ma veti intelege, dar va voi spune de indata. Sa presupunem ca o femeie isi tine iubitul in brate: evident ii spune: "Dragul meu Andrei..." sau "Dragul meu Ion..." sau "Dragul meu Pomponel...", pentru ca, intelegeti, trebuie ca el sa auda pronuntându-i-se numele, pentru ca personalitatea sa sa se poata bucura gândindu-se: "Ah! Cât ma iubeste!..." si astfel ea trimite toate energiile sale in prapastia personalitatii lui.
Dar imaginati-va acum ca cei doi cunosc natura personalitatii si individualitatii, sunt instruiti in Stiinta initiatica: când femeia isi va imbratisa iubitul ea va spune: "O, Tata Ceresc!..." si iubitul sau va fi fericit de a fi devenit un conductor al energiilor ei care urca pâna la Tatal Ceresc! Si el, de asemenea, imbratisând-o se adreseaza prin intermediul ei Mamei Divine, energiile lui se indreapta la fel spre Cer.
In loc sa-si limiteze schimburile in partea inferioara, unde nu stim niciodata ce putregaiuri si fermentatii dam sau absorbim, trebuie ca barbatul si femeia sa se lege la sursa care este Dumnezeu.
Da, trebuie sa se lege a aceasta sursa a perfectiunii si nu la o fiinta limitata si imperfecta ca ei. Iata un barbat care spune unei femei: "Draga, te voi face fericita". il priviti: e slab, ignorant si nefericit, cum o va face fericita? Numai legându-se si unul si altul la Tatal Ceresc si la Mama Divina pot absorbi forte din aceste rezervoare inepuizabile, pot absorbi o dragoste pura, incoruptibila, si se vor simti adapati, luminati, reinprospatati, intineriti, fericiti.
Trebuie sa stim sa creem si sa mentinem fara incetare legatura cu dragostea divina. Tot ceea ce facem trebuie sa fie cu bun simt, purificat, consacrat, sfânt pentru a servi o idee grandioasa: imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa.
Iata cunostinte pe care oamenii nu le poseda. Ei nu servesc decât personalitatea lor si a altora si cum personalitatea are radacini subterane, ea ii antreneaza spre abis. Dar, e dificil sa schimbi punctul de vedere al oamenilor.
Au obiceiuri vechi pe care le repeta fara incetare: ei isi satisfac fara incetare personalitatea si nu dau nimic individualitatii lor care ramâne infometata. Din pacate, personalitatea care primeste o cantitate de lucruri zilnic desi poftele-i sunt satisfacute, nu e niciodata recunoscatoare. Dovada: o femeie a dat totul barbatului pe care-l iubeste, iar el a uitat-o, e deja cu altele. De ce?
Pentru ca ea satisfacea doar sexul. Ea nu a reusit sa hraneasca in el ceva sublim, o alta natura plina de noblete care nu uita niciodata binele pe care i l-a facut si ramâne vesnic recunoscatoare. Si astfel biata femeie se plânge: i-am dat totul, si uitati-va acum cum ma trateaza! Ei da, pentru ca ea a hranit o natura care e tot timpul ingrata.
In ziua când aceasta problema a celor doua naturi va va fi mai clara, veti ajunge sa va rezolvati mai bine problemele sexuale. Cel ce da curs liber tendintelor personale, egoiste, pierde controlul asupra sexualitatii sale: e ca si cum organele sale ar functiona independent fata de el fara ca el sa poata opri sau incetini ori ce ar fi.
El constata numai, nu poate nimic, sunt alte forte care au pus mâna pe el, care iau tot; el numai observa... in timp ce in dragostea spirituala, veti constata ca voi, adica sufletul vostru, individualitatea voastra e cea care domina si se hraneste.
Chiar daca nu e mai mult de o privire, o prezenta, un parfum, dar sunteti fericit, dilatat pentru ca voi insiva, natura voastra superioara e cea care a mâncat, care a baut, care a respirat si nu au facut-o alte entitati straine prin intermediul vostru.
Va dau adevarata lumina asupra acestui subiect, si credeti-ma, nu inventez nimic. Dragostea este cel mai mare mister care exista; il cunoastem foarte putin si continuam sa o practicam fara sa ne gândim si fara sa intelegem. De aceea suntem mereu nesiguri si ne simtim nefericiti.
Chiar daca stiinta face descoperiri formidabile, cât timp problema dragostei nu va fi inteleasa si rezolvata umanitatea nu va iesi din necazuri. Iata punctul de vedere pe care mi l-a dat Cerul si care imi permite sa vad clar aceasta problema.